Lecţia 35: 2 Nefi 25

Lecţia 35

2 Nefi 25

Introducere

Continuând să sublinieze importanţa profeţiilor lui Isaia, Nefi a explicat că orice persoană care are spiritul profeţiei poate să ajungă să înţeleagă şi să aprecieze cuvintele lui Isaia. El a împărtăşit scopul scrierii sale: „Ca să-i convingem pe copiii noştri, precum şi pe fraţii noştri să creadă în Hristos şi să se împace cu Dumnezeu” (2 Nefi 25:23). El i-a invitat pe toţi să creadă în Isus Hristos şi să se „[închine] Lui cu toată puterea, mintea şi tăria [lor], şi cu tot sufletul [lor]” (2 Nefi 25:29).

Sugestii pentru predare

2 Nefi 25:1–8

Nefi ne învaţă că putem înţelege cuvintele lui Isaia când avem spiritul profeţiei.

Arătaţi un lăcat care nu poate fi deschis fără o cheie (sau desenaţi pe tablă un lăcat şi o cheie). Subliniaţi că, atunci când oamenii vor să-şi păstreze bunurile de valoare în siguranţă, ei le ţin deseori sub cheie. S-ar putea ca ei să păstreze singura cheie a lacătului sau să dea o copie a aceste chei unui prieten de încredere sau unui membru al familiei.

Imagine

lacăt şi cheie

Explicaţi că Nefi ştia că profeţiile lui Isaia erau „de mare preţ”. (2 Nefi 25:8). Cu toate acestea, el nu le-a păstrat secrete. Mai mult, el a predat despre o cheie disponibilă oricui doreşte să dezlege semnificaţia cuvintelor lui Isaia. Invitaţi un cursant să citească prima frază din 2 Nefi 25:4. Rugaţi membrii clasei să caute cheia înţelegerii cuvintelor lui Isaia.

Care este cheia? („Spiritul profeţiei”.)

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă ce înseamnă a avea „spiritul profeţiei”, citiţi următoarea afirmaţie din Ghidul pentru scripturi:

„Profeţia constă în cuvinte sau scrieri de inspiraţie divină, pe care le primeşte cineva prin revelaţie de la Duhul Sfânt. Mărturia lui Isus este spiritul profeţiei (Apoc. 19:10). O profeţie se poate referi la trecut, la prezent sau la viitor. Când profeţeşte cineva, acesta vorbeşte sau scrie ceea ce doreşte Dumnezeu ca el să cunoască, pentru binele său ori pentru binele celorlalţi. Oamenii pot primi profeţii sau revelaţii privind propriile lor vieţi” (Ghid pentru scripturi, „Profeţie, (A) Profeţi”, scriptures.lds.org).

Ajutaţi cursanţii să îşi dea seama că vor înţelege mai bine cuvintele lui Isaia pe măsură ce (1) caută îndrumare de la Duhul Sfânt şi (2) au o mărturie despre Isus Hristos şi o dorinţă de a învăţa despre El. Când ei abordează cuvintele lui Isaia în această manieră, căutând totdeauna moduri în care profeţiile sale mărturisesc despre Salvator, vor reuşi să înveţe ce doreşte Dumnezeu ca ei să ştie pentru binele lor sau pentru binele celorlalţi.

Subliniaţi că Nefi a împărtăşit şi alte idei care ne pot spori înţelegerea privind cuvintele lui Isaia. Rugaţi cursanţii să citească, în gând, 2 Nefi 25:1 şi să caute motivul pentru care mulţi din poporul lui Nefi au considerat că profeţiile lui Isaia ar fi greu de înţeles.

Ce răspunsuri aţi găsit? (Ei nu ştiau „despre felul profeţiei iudeilor”.)
Bazându-vă pe ceea ce aţi citit din cuvintele lui Isaia, care sunt unele dintre caracteristicile profeţiilor iudaice străvechi? (Răspunsurile pot include că Isaia şi alţi profeţi au folosit simboluri şi limbajul poetic.)
Când citiţi cuvintele lui Isaia, de ce este important să cunoaşteţi acest stil de a profeţi?

Explicaţi că o altă idee utilă se găseşte în 2 Nefi 25:5–6. Invitaţi un cursant să citească aceste versete cu glas tare. Rugaţi membrii clasei să caute experienţele pe care Nefi le-a avut şi care l-au ajutat să înţeleagă cuvintele lui Isaia.

De ce credeţi că a fost util pentru Nefi că a locuit în Ierusalim? În urma studiului cuvintelor lui Isaia, de ce credeţi că pentru Nefi a fost un avantaj că a „văzut lucrurile iudeilor” şi „[a cunoscut] împrejurimile” Ierusalimului?
Ce putem face pentru a dobândi o cunoaştere despre aceste lucruri? (Putem studia despre cultura, istoria şi geografia Israelului străvechi.)

Citiţi-le cursanţilor 2 Nefi 25:7–8. Pe măsură ce citiţi, subliniaţi că profeţiile lui Isaia vor fi de mare valoare pentru noi când le vedem împlinindu-se. Pentru a ilustra acest adevăr, adresaţi următoarele întrebări:

Care dintre profeţiile pe care le-am studiat în ultimele zile s-au împlinit deja? (Cursanţii îşi pot aminti profeţiile despre Templul Salt Lake [vezi 2 Nefi 12:2–3], despre naşterea lui Isus Hristos [vezi 2 Nefi 19:6] şi despre Joseph Smith [vezi 2 Nefi 21:1, 10].) În ce fel au aceste profeţii o însemnătate mai mare când le vedeţi că s-au împlinit?

Pentru a încheia această parte a lecţiei, exprimaţi-vă încrederea că propriii dumneavoastră cursanţi vor înţelege mai bine cuvintele lui Isaia când caută spiritul profeţiei. Subliniaţi că îşi pot spori înţelegerea studiind felul în care profeţeau iudeii din vechime, precum şi studiind cultura, istoria şi geografia Israelului străvechi.

2 Nefi 25:9–19

Nefi profeţeşte despre împrăştierea şi adunarea iudeilor.

Rezumaţi 2 Nefi 25:9–19 spunând că Nefi a profeţit despre iudei şi despre ţara lor natală în Ierusalim şi în împrejurimi. El a spus că iudeii care au fost luaţi captivi în Babilon după distrugerea Ierusalimului se vor întoarce „în ţara moştenirii lor” (vezi 2 Nefi 25:9–11). Isus Hristos, Mesia, avea să trăiască printre ei, însă mulţi aveau să-L respingă şi să-L răstignească (vezi 2 Nefi 25:12–13). După moartea şi învierea Salvatorului, Ierusalimul avea să fie din nou distrus şi iudeii aveau să fie împrăştiaţi şi oprimaţi de către alte naţiuni (vezi 2 Nefi 25:14–15). În cele din urmă, ei vor ajunge să creadă în Isus şi în ispăşirea Sa, iar Domnul îi va aduce înapoi din „starea [lor] de pierzanie şi cădere” (vezi 2 Nefi 25:16–19).

2 Nefi 25:20–30

Nefi depune mărturie despre Isus Hristos.

Rugaţi cursanţii să se gândească la modul cum ar răspunde cuiva care pretinde că sfinţii din zilele din urmă nu cred în Isus Hristos. Puteţi ruga unul sau doi cursanţi să relateze pe scurt experienţe pe care le-au avut când alţi oameni le-au pus la încercare credinţa în Isus Hristos. În timp ce cursanţii citesc şi discută despre 2 Nefi 25:20–30, invitaţi-i să caute pasaje pe care le-ar putea împărtăşi în astfel de situaţii.

Rugaţi cursanţii să identifice „calea cea dreaptă” în 2 Nefi 25:28–29. După ce au învăţat că această „[cale] cea dreaptă este să crezi în Hristos şi să nu-L tăgăduieşti pe El”, scrieţi pe tablă Motive pentru care credinţa în Isus Hristos constituie calea cea dreaptă. Apoi, rugaţi cursanţii să studieze 2 Nefi 25:20, 23–26 şi să caute motive pentru care credinţa în Isus Hristos constituie calea cea dreaptă. Invitaţi-i să-şi scrie răspunsurile pe tablă sub titlul scris de dumneavoastră. Răspunsurile pot include:

Salvarea vine numai prin Isus Hristos.

Datorită lui Isus Hristos, putem fi salvaţi prin har, după ce am făcut tot ce ne-a stat în putinţă.

Prin ispăşirea Salvatorului, putem primi iertarea păcatelor noastre.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Nefi 25:23 şi 2 Nefi 10:24. Subliniaţi că aceste versete conţin verbul a împăca, ceea ce înseamnă a aduce oamenii sau obiectele în armonie ori în acord unii cu alţii sau unele cu altele.

În aceste două versete, profeţii ne încurajează să ne împăcăm cu Dumnezeu. Ce credeţi că înseamnă acest lucru?

Explicaţi că în ambele versete există şi cuvântul har. Harul este un dar de la Tatăl Ceresc dat prin intermediul Fiului Său, Isus Hristos. Cuvântul har, aşa cum este folosit în scripturi, se referă, în general, la puterea sporită şi la vindecarea spirituală oferite prin mila şi dragostea lui Isus Hristos.

Ce ne învaţă 2 Nefi 10:24 şi 25:23 despre legătura dintre har şi eforturile noastre?

Invitaţi cursanţii să pună în practică ceea ce au învăţat, răspunzând în scris, în jurnalele pentru studiul scripturilor sau în caietele pentru seminar, la întrebarea care urmează. Puteţi scrie întrebarea pe tablă.

Ce înseamnă pentru voi a fi salvat prin har?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă afirmaţia lui Nefi din 2 Nefi 25:24–25 cum că legea a devenit moartă pentru poporul său, explicaţi că Nefi se referea la legea lui Moise. Acea lege, cu sistemul ei de ceremonii, ritualuri, simboluri şi porunci, inclusiv cu jerfele de animale, încă se practica în vremea lui Nefi. Nefi şi alţii au ştiut că legea lui Moise urma să fie împlinită prin ispăşirea lui Isus Hristos. După ispăşire, ucenicii Salvatorului nu mai erau nevoiţi să ţină legea lui Moise. Însă, nefiţii credincioşi au continuat să se supună legii lui Moise în acel timp, chiar dacă ştiau că aceasta urma să fie înlocuită într-o bună zi.

Când Nefi a declarat că legea devenise moartă pentru el şi pentru alţii, a vrut să spună că aceasta nu-i putea salva. Ei au ţinut legea pentru că au dorit să fie supuşi şi pentru că ştiau că legea îi conducea spre Isus Hristos, Cel care avea să le aducă salvare.

Ce putem învăţa din 2 Nefi 25:23–26 despre motivele pentru care trebuie să ţinem poruncile?
Ce veţi face pentru a „[vorbi] despre Hristos” şi pentru a „[vă bucura] în Hristos”? (2 Nefi 25:26) Ce veţi face pentru a-i ajuta pe alţii să creadă în Hristos?

Rugaţi cursanţii să împărtăşească pasajele pe care le-au găsit şi care îi vor ajuta să le răspundă acelora care pretind că sfinţii din zilele din urmă nu cred în Isus Hristos. Rugaţi-i să spună de ce îndrăgesc aceste pasaje.

Exprimaţi-vă mărturia despre adevărurile discutate astăzi. Puteţi, de asemenea, să le acordaţi şi cursanţilor ocazia de a-şi depune mărturia despre aceste adevăruri.

Scriptură de bază–2 Nefi 25:23, 26

Notă. Aveţi în vedere folosirea următoarei idei pentru predare în ultima parte a acestei lecţii. Dacă nu aveţi timp să folosiţi această idee în această lecţie, o puteţi folosi ca recapitulare într-o altă lecţie.

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să memoreze 2 Nefi 25:26, unul dintre versetele din acest pasaj ce conţine o scriptură de bază, scrieţi următoarele cuvinte pe tablă:

vorbim

ne bucurăm

predicăm

profeţim

scriem

pentru ca să ştie copiii noştri…

la ce sursă…

pentru iertarea…

Invitaţi cursanţii să folosească cuvintele înşirate pe tablă pentru a recita 2 Nefi 25:26. După repetarea versetului de câteva ori, întrebaţi dacă cineva din clasă este dornic să încerce să recite versetul din memorie. Apoi, invitaţi-i pe ceilalţi cursanţi să recite acest verset împreună, fără să se uite la tablă. În încheiere, puteţi sugera că este important să ţinem seama de efortul părinţilor, al conducătorilor şi al învăţătorilor de a ne convinge să privim către Salvator.

Daţi fiecărui cursant câte o coală de hârtie. Invitaţi cursanţii să scrie o scrisoare viitorilor lor copii prin care să-i încurajeze să îşi orienteze viaţa către Isus Hristos. Dacă doresc, cursanţii îşi pot pune scrisorile în scripturile personale pentru a le păstra pentru viitor.

Comentarii şi informaţii generale

2 Nefi 25:23. Doctrina privind harul

„Semnificaţia principală a cuvântului [har] este aceea de resursă divină de ajutor şi de putere, acordată prin mila şi dragostea generoase ale lui Isus Hristos.

Prin harul Domnului Isus, disponibil prin sacrificiul Său ispăşitor, întreaga omenire va fi ridicată în nemurire, fiecare persoană dobândindu-şi corpul din mormânt pregătit pentru viaţa veşnică. Prin harul Domnului oamenii primesc, de asemenea, prin credinţă în ispăşirea lui Isus Hristos şi prin pocăinţă pentru păcatele lor, putere şi sprijin pentru a face lucruri bune pe care nu le-ar putea menţine dacă ar fi lăsaţi pe cont propriu. Acest har este o putere sporită care le permite bărbaţilor şi femeilor să dobândească viaţă eternă şi exaltare după ce au făcut tot ce le-a fost cu putinţă.

Fiecare muritor are nevoie de harul divin, drept consecinţă a căderii lui Adam, precum şi a slăbiciunilor şi imperfecţiunilor omului. Cu toate acestea, harul nu este suficient fără efortul total depus de către destinatar. De aici derivă explicaţia: «După ce am făcut tot posibilul, numai prin har suntem salvaţi» (2 Nefi 25:23). Harul lui Isus Hristos este acela care face posibilă salvarea” (Bible Dictionary, „Grace”).

Vârstnicul M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus:

„Mărturia mea este că protecţia, pacea, bucuria şi siguranţa pe care le căutăm le vom găsi numai când acceptăm şi credem, în mod sincer, în viaţa şi misiunea lui Isus Hristos, Fiul Dumnezeului Atotputernic. Pe măsură ce acceptăm învăţăturile Lui, ne abandonăm păcatele, ne pocăim şi facem tot ce ne stă în putere pentru a veni la El având un adevărat spirit al uceniciei, ştiind foarte bine că, după ce am făcut tot posibilul, numai prin harul Său suntem salvaţi. Şi, când ne dăruim lui Hristos, în întregime şi în totalitate, găsim protecţie, pace, bucurie şi siguranţă în El” (în „Latter-day Counsel”, Ensign, iunie 2001, p. 74).

2 Nefi 25:26. „Ne bucurăm în Hristos”

Preşedintele Gordon B. Hinckley a observat că acea cunoaştere dobândită prin intermediul restaurării ne permite să ne bucurăm, cu adevărat, în Salvatorul nostru:

„Ca Biserică, avem mulţi critici, chiar foarte mulţi. Ei spun că nu credem în Hristosul tradiţional al creştinătăţii. Există ceva adevăr în spusele lor. Credinţa noastră, cunoaşterea noastră, nu se bazează pe tradiţii străvechi, pe crezuri născute dintr-o înţelegere limitată şi discuţii nesfârşite ale oamenilor în încercarea lor de a ajunge la o definiţie în ceea ce-L priveşte pe Hristosul cel Înviat. Credinţa noastră, cunoaşterea noastră, rezultă din mărturia unui profet din această dispensaţie care I-a văzut faţă în faţă pe Măreţul Dumnezeu al universului şi pe Fiul Său Preaiubit, Domnul Isus Hristos cel Înviat. Ei i-au vorbit. El Le-a vorbit. El a depus mărturie deschis, clar şi cu îndrăzneală despre acea viziune măreaţă. A fost o viziune cu Cel Atotputernic şi cu Mântuitorul lumii, mai glorioasă decât putem noi înţelege, dar sigură şi clară în ceea ce priveşte cunoaşterea pe care a adus-o. În acea cunoaştere, adânc înrădăcinată în pământul revelaţiei moderne, noi, folosind cuvintele lui Nefi, «vorbim despre Hristos, ne bucurăm în Hristos, predicăm despre Hristos, profeţim despre Hristos şi scriem după profeţiile noastre pentru ca să ştie copiii noştri [şi noi] la ce sursă să [ne uităm] pentru iertarea păcatelor [noastre]» (2 Nefi 25:26)” („We Look to Christ”, Ensign, mai 2002, p. 90-91).