Lecţia 72: Alma 5:37–62

Lecţia 72

Alma 5:37–62

Introducere

Continuând să predice în Zarahemla, Alma i-a avertizat pe oameni că hotărârea de a urma sau de a respinge cuvintele sale avea consecinţe serioase. Alma L-a comparat pe Isus Hristos cu un păstor bun care-şi chema oile şi dorea să le aducă înapoi, la turma Lui. El i-a încurajat pe oameni să se pocăiască şi să evite lucrurile necurate ale lumii, pentru a putea moşteni împărăţia cerului.

Sugestii pentru predare

Alma 5:37–42, 53–62

Alma îi avertizează pe cei ticăloşi şi îi invită pe toţi oamenii să asculte glasul Păstorului cel Bun.

Expuneţi ilustraţia „Isus cărând un miel rătăcit” (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 64).

În ce fel este Salvatorul Păstorul cel Bun?

După ce câţiva cursanţi au răspuns, citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Ezra Taft Benson:

„În timpul în care a trăit Isus, păstorii palestinieni erau vestiţi pentru felul în care îşi protejau oile. Spre deosebire de păstorii moderni, păstorul de atunci mergea întotdeauna în faţa oilor lui. El le conducea. Păstorul cunoştea fiecare oaie şi, de obicei, dădea un nume fiecăreia. Oile îi cunoşteau glasul şi se încredeau în el şi nu urmau o persoană străină. Ca urmare, când le striga, oile veneau la el (vezi Ioan 10:14, 16)…

Isus a folosit acest fapt obişnuit din zilele Sale şi a declarat că El era Păstorul cel Bun, Păstorul Adevărat. Datorită dragostei Sale pentru fraţii şi surorile Sale, El avea să-Şi dea de bunăvoie şi nesilit viaţa pentru ei” („A Call to the Priesthood: «Feed My Sheep»”, Ensign, mai 1983, p. 43; vezi, de asemenea, John R. Lasater, „Shepherds of Israel”, Ensign, mai 1988, p. 74–75).

Ajutaţi-i pe cursanţi să-şi aducă aminte contextul evenimentelor din Alma 5 explicându-le că Alma s-a dus să predice oamenilor din Zarahemla care erau ca „oile fără păstor” (Alma 5:37). Rugaţi-i pe cursanţi să-şi amintească încercările cu care s-au confruntat oamenii din Zarahemla şi ce i-a îndemnat Alma să facă. Puteţi recapitula pe scurt câteva versete cheie din lecţia anterioară, cum ar fi Alma 5:14–20, pentru a-i ajuta pe cursanţi să-şi aducă aminte o parte din context. Asiguraţi-vă că respectivii cursanţi înţeleg că oamenii din Zarahemla se aflau într-o situaţie groaznică din cauza ticăloşiei lor (vezi Alma 7:3).

Invitaţi doi sau trei cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Alma 5:37–42. Rugaţi membrii clasei să caute motive pentru care o persoană poate spune că este una dintre oile Salvatorului. După ce cursanţii împărtăşesc ce au găsit, adresaţi următoarele întrebări:

În ce constă asemănarea dintre oameni şi oile care au nevoie de un păstor?
Potrivit relatării din Alma 5:37–38, cum Îşi arată Păstorul cel Bun dragostea şi grija faţă de oi? (El continuă să le cheme în numele Său.)
Potrivit relatării din Alma 5:41, cum ne putem da seama că dăm ascultare glasului Păstorului cel Bun?
Care sunt câteva fapte care ar putea arăta că o persoană Îl urmează pe Păstorul cel Bun?

După ce cursanţii răspund, rugaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a preşedintelui Ezra Taft Benson, care a descris bărbaţi şi femei care Îl urmează cu sârguinţă pe Isus Hristos. (Puteţi să pregătiţi o copie a acestei declaraţii pentru fiecare cursant.)

Când alegeţi să-L urmaţi pe Hristos, alegeţi să vă schimbaţi…

Bărbaţii [şi femeile] care se schimbă pentru Hristos vor fi conduşi de Hristos…

Voia lor se contopeşte cu voia Lui (vezi Ioan 5:30).

Ei fac întotdeauna acele lucruri care-I sunt plăcute Domnului (vezi Ioan 8:29).

Nu numai că şi-ar da viaţa pentru Domnul, dar, ce este mai important, ei doresc să trăiască pentru El.

Intraţi în căminele lor şi tablourile de pe pereţi, cărţile de pe rafturi, muzica pe care o ascultă, cuvintele şi faptele lor arată că sunt creştini.

Ei sunt martori ai lui Dumnezeu în toate timpurile, în toate lucrurile şi în toate locurile (vezi Mosia 18:9).

Ei Îl au pe Hristos în minte, pentru că fiecare gând al lor este îndreptat spre El (vezi D&L 6:36).

Îl au pe Hristos în inimile lor pentru că întreaga lor afecţiune se îndreaptă spre El pentru totdeauna (vezi Alma 37:36).

Aproape în fiecare săptămână, ei iau din împărtăşanie şi mărturisesc din nou Tatălui lor Etern că ei doresc să ia asupra lor numele Fiului Său, să-şi amintească totdeauna de El şi să ţină poruncile pe care El le-a dat lor (vezi Moroni 4:3)” („Born of God”, Ensign, nov. 1985, p. 5, 6–7).

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 5:53–56 şi să caute atitudini şi fapte care împiedică o persoană să dea ascultare glasului Salvatorului. După câteva minute, invitaţi câţiva cursanţi să scrie, pe tablă, ce au găsit. Rugaţi-i să-şi scrie răspunsurile astfel încât să umple cât mai mult posibil din tablă. Rugaţi-i să adauge atitudini şi fapte pe care le-au observat în jurul lor şi care îi împiedică pe oameni să dea ascultare glasului Salvatorului. (Răspunsurile cursanţilor ar putea fi: punerea deoparte a [ignorarea] învăţăturilor lui Dumnezeu, mândria, vanitatea, fixarea inimilor pe bogăţii şi lucruri lumeşti, gândul că noi suntem mai buni decât alţii, persecutarea celor neprihăniţi sau întoarcerea spatelui celor săraci şi nevoiaşi. Puteţi atrage atenţia cursanţilor asupra faptului că Alma a folosit în repetate rânduri cuvântul stărui, subliniind faptul că oamenii din Zarahemla au stăruit în aceste comportamente şi atitudini păcătoase.)

Faceţi loc în mijlocul tablei ştergând o parte din răspunsurile cursanţilor. În acel spaţiu, scrieţi: urmează glasul Păstorului cel Bun.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 5:57. Rugaţi membrii clasei să identifice expresii care ne învaţă cum trebuie să reacţionăm în faţa influenţelor rele. („Plecaţi dintre cei păcătoşi”, „fiţi separaţi de ei” şi „nu atingeţi lucrurile lor necurate”.) Puteţi sugera cursanţilor să marcheze aceste expresii în scripturile lor. Subliniaţi că aceste expresii pun accent pe necesitatea de a evita tot ce ne-ar corupe sau contamina spiritual. Pentru a-i ajuta pe cursanţi să discute despre modul în care ar putea îndepărta ceea ce le distrage atenţia, evita influenţele rele şi urma glasul Păstorului cel Bun, adresaţi întrebări cum ar fi:

Ce poate să facă un tânăr sfânt din zilele din urmă pentru a se separa de cei ticăloşi? (Pentru a veni în sprijinul răspunsurilor cursanţilor, gândiţi-vă să împărtăşiţi un exemplu pozitiv pe care l-aţi observat în cazul unuia dintre cursanţii din clasa dumneavoastră. Puteţi, de asemenea, să invitaţi cursanţii să împărtăşească exemple bune pe care le-au văzut unii la alţii.)
Potrivit relatării din Alma 5:56–57, care sunt consecinţele stăruirii în ticăloşie? (Dacă stăruim în ticăloşie, nu vom putea auzi glasul Păstorului cel Bun şi nu vom fi număraţi printre cei neprihăniţi.)

Dacă este timp, acordaţi cursanţilor câteva minute pentru a medita asupra următoarei întrebări. Invitaţi-i pe cursanţi să răspundă la această întrebare în caietele pentru seminar sau jurnalele lor pentru studiul scripturilor.

Ce ar dori Domnul să faceţi pentru a accepta mai uşor invitaţia Sa de a veni la El? (Puteţi sugera că în răspunsul lor ar putea menţiona ceva ce simt că trebuie să facă mai bine sau ceva ce trebuie să înceteze să mai facă.)

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 5:58–62 şi să caute binecuvântări promise celor care se alătură Domnului şi poporului Său. (Puteţi sugera cursanţilor să marcheze aceste binecuvântări în scripturile lor.)

Cum aţi rezuma promisiunile făcute de Domnul acelora care ascultă glasul Său? (Deşi cursanţii ar putea indica principii diferite, asiguraţi-vă că ei înţeleg faptul că, dacă urmăm glasul Domnului [Păstorul cel Bun], vom fi adunaţi în împărăţia Sa. Scrieţi acest principiu pe tablă.)
Ce obiceiuri v-aţi format care vă ajută să ascultaţi glasul Păstorului cel Bun?
Cum v-au ajutat aceste obiceiuri să ignoraţi unele dintre influenţele rele menţionate pe tablă?

Depuneţi mărturie că, dacă ascultăm cuvintele Salvatorului, ne vom afla printre cei neprihăniţi care sunt adunaţi în împărăţia Domnului.

Alma 5:43–52

Alma îşi îndeplineşte responsabilitatea de a predica pocăinţa.

Rugaţi cursanţii să facă o listă cu cele cinci simţuri fizice (vizual, auditiv, tactil, olfactiv şi gustativ). Gândiţi-vă să aduceţi câteva obiecte care să permită cursanţilor să folosească aceste simţuri.

Ce aţi învăţat folosind fiecare dintre cele cinci simţuri?
Există vreo modalitate de a afla sau învăţa ceva fără a folosi cele cinci simţuri?

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Alma 5:44–48. Rugaţi membrii clasei să caute ce a spus Alma că ştia şi modul în care a dobândit această cunoaştere.

Potrivit relatării din Alma 5:48, ce ştia Alma?
Care a spus Alma că era sursa mărturiei sale?
Ce făcuse Alma pentru a primi această mărturie de la Duhul Sfânt?
Cum pot rugăciunea şi postul să ne ajute să dobândim o mărturie despre Evanghelie sau s-o întărim?
Când aţi simţit că rugăciunea sau postul v-au întărit mărturia?

Depuneţi mărturie că, acum, putem şti singuri, prin Duhul Sfânt, că Isus Hristos este Mântuitorul omenirii. Pentru a sublinia importanţa căutării şi dobândirii unei mărturii personale că Isus Hristos este Mântuitorul omenirii, citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Mărturia personală, individuală, despre adevărul Evangheliei, mai ales despre viaţa divină şi misiunea Domnului Isus Hristos, este esenţială pentru viaţa noastră veşnică… Cu alte cuvinte, viaţa veşnică depinde de cunoaşterea personală, individuală, a Tatălui nostru Ceresc şi a Fiului Său Sfânt. Nu este suficient să aflăm despre Ei. Trebuie să avem experienţe spirituale personale care să ne ajute să ne păstrăm mărturia fermă. Aceasta se întâmplă dacă le căutăm în acelaşi mod intens, hotărât în care o persoană înfometată caută mâncare” („Feasting at the Lord’s Table”, Ensign, mai 1996, p. 80).

Acordaţi cursanţilor timp să scrie răspunsurile la întrebarea de mai jos. De asemenea, încurajaţi-i să noteze ce vor face pentru a dobândi mărturii despre Isus Hristos sau pentru a le întări. Încurajaţi-i să-şi îndeplinească ţelurile, chiar dacă aceasta va dura „multe zile” (Alma 5:46).

Când aţi simţit că Duhul Sfânt v-a mărturisit că Isus Hristos este Mântuitorul lumii?

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 5:49–52 şi să caute ce le-a spus Alma oamenilor că trebuie să facă pentru a se pregăti să moştenească împărăţia cerului.

De ce este pocăinţa esenţială pentru intrarea în împărăţia lui Dumnezeu?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să pună în practică învăţăturile lui Alma despre pregătirea de a intra în împărăţia lui Dumnezeu, rugaţi-i să citească următoarea declaraţie a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Cum ar fi dacă ziua venirii Sale ar fi mâine? Dacă am şti că mâine Îl vom întâlni pe Domnul – prin moartea noastră prematură sau prin venirea Sa neaşteptată – ce am face astăzi? Ce mărturisiri am face? Ce lucruri am înceta să facem? Ce socoteli am avea de încheiat? Pe cine am ierta? Ce mărturii am depune?

Dacă am putea face aceste lucruri atunci, de ce nu le-am face acum? De ce să nu căutam pacea câtă vreme pacea poate fi obţinută? („Pregătirea pentru a Doua Venire”, Ensign sau Liahona, mai 2004, p. 9).

Încheiaţi acordând cursanţilor timp să se gândească la ce trebuie să schimbe în vieţile lor pentru a fi pregătiţi să-L întâlnească pe Salvator şi a intra în împărăţia Sa. Invitaţi-i să-şi consemneze gândurile şi sentimentele pentru a le putea reciti mai târziu şi a-şi reaminti să urmeze îndemnurile pe care le primesc.

Comentarii şi informaţii generale

Alma 5:46-47. „Spiritul revelaţiei”

Alma a văzut un înger, dar el a depus mărturie, în Alma 5:46-47, că mărturia sa despre misiunea mântuitoare a lui Isus Hristos a fost întărită, prin Duhul Sfânt, după mult post şi multă rugăciune. Preşedintele Heber J. Grant a spus: „Mulţi oameni spun: «Dacă aş putea vedea un înger, dacă aş putea auzi un înger declarând ceva, asta m-ar face să fiu credincios în toate zilele vieţii mele!». Aceasta nu a avut efect asupra acestor oameni [Laman şi Lemuel] care nu slujeau Domnului şi nu va avea efect nici astăzi” (în Conference Report, apr. 1924, p. 159).

Preşedintele Joseph Fielding Smith a explicat de ce mărturia Duhului Sfânt poate fi mai puternică decât vizita unui înger:

„Hristos… a declarat că manifestările de care am putea beneficia… prin vizita unui înger, o fiinţă înviată tangibilă, nu ne-ar impresiona… în măsura în care ne-ar impresiona manifestarea Duhului Sfânt. Amintirea vizitelor personale ar putea păli cu timpul, dar îndrumarea Duhului Sfânt este înnoită şi continuă zi după zi, an după an, dacă trăim astfel încât să fim demni de ea” (Doctrines of Salvation, redactată de Bruce R. McConkie, 3 volume [1954-1956], 1:44).

Următoarea declaraţie, din Fideli credinţei, explică modul în care se produce convertirea adevărată:

„Convertirea este un proces, nu un eveniment. Te converteşti ca urmarea a propriilor eforturi neprihănite de a-L urma pe Salvator. Aceste eforturi cuprind exercitarea credinţei în Isus Hristos, pocăirea de păcate, primirea botezului, primirea darului Duhului Sfânt şi îndurarea până la sfârşit cu credinţă.

Deşi convertirea este miraculoasă şi schimbă viaţa, ea este un miracol tăcut. Vizitele îngerilor şi alte evenimente spectaculoase nu aduc convertirea. Chiar şi Alma, care a văzut un înger, s-a convertit după ce a «postit şi [s-a] rugat multe zile” pentru a primi o mărturie despre adevăr (Alma 5:46). Iar Pavel, care L-a văzut pe Salvatorul înviat a spus că «nimeni nu poate zice „Isus este Domnul”, de cât prin Duhul Sfânt» (1 Corinteni 12:3)” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 46).

Alma 5:57. „Plecaţi dintre cei păcătoşi şi fiţi separaţi de ei”

Vârstnicul David R. Stone, din Cei Şaptezeci, a vorbit despre faptul că tehnicile folosite la construirea Templului Manhattan, New York, exemplifică modul de a ieşi de sub influenţa lumii:

„Prea mulţi oameni din lume au ajuns să fie asemănători Babilonului din vechime mergând pe propriul drum şi urmând un dumnezeu «a cărui imagine este asemănătoare lumii» [D&L 1:16].

Una dintre cele mai mari provocări cu care ne vom confrunta va fi aceea de a fi capabili să trăim în acea lume, dar într-un fel în care să nu fim ai acelei lumi. Trebuie să clădim Sionul în mijlocul Babilonului…

Implicarea mea în construcţia Templului Manhattan mi-a oferit ocazia să mă aflu în templu destul de des înainte de dedicare. Era minunat să stau în camera celestială şi să mă aflu acolo într-o linişte perfectă, fără ca vreun sunet să se audă de afară de pe străzile agitate ale New York-ului. Cum era posibil ca templul să fie atât de liniştit când zgomotul şi confuzia oraşului erau doar la câţiva metri depărtare?

Răspunsul este dat de construcţia templului. Templul a fost construit înăuntrul pereţilor unei clădiri existente şi pereţii interiori ai templului au fost uniţi cu pereţii din afară numai în câteva puncte de legătură. Aşa a diminuat templul (Sionul) efectele Babilonului sau ale lumii din afară.

Putem desprinde o învăţătură din aceasta. Putem crea printre noi adevăratul Sion reducând măsura în care Babilonul ne poate influenţa vieţile…

Oriunde ne-am afla, în orice oraş am trăi, putem să clădim propriul nostru Sion după principiile împărăţiei celestiale şi să căutăm mereu să devenim puri în inimă…

Nu trebuie să devenim ca nişte marionete în mijlocul culturii locului şi a vremurilor. Putem fi curajoşi şi putem să mergem pe calea Domnului şi să-I urmăm paşii” (Sionul în mijlocul Babilonului”, Ensign sau Liahona, mai 2006, p. 90-93).