Lecţia 98
Alma 41
Introducere
Continuând să îl înveţe pe fiul său, Corianton, Alma a propovăduit că planul restaurării nu include doar restaurarea trupului fizic, ci şi restaurarea spirituală, în care starea noastră eternă reflectă faptele şi dorinţele noastre din viaţa muritoare. Alma a subliniat faptul că ticăloşia nu poate duce niciodată la fericire.
Sugestii pentru predare
Alma 41
Alma îl învaţă pe Corianton despre planul restaurării.
Rugaţi membrii clasei să se gândească la modul în care ar putea fi influenţate faptele unei persoane dacă ar crede în următoarele afirmaţii (opriţi-vă după fiecare afirmaţie pentru a permite cursanţilor să răspundă):
Nu există viaţă după moarte.
După ce murim, vom fi făcuţi perfecţi indiferent de ceea ce am făcut pe pământ.
La judecata finală, vom fi răsplătiţi pentru faptele noastre bune şi pedepsiţi pentru cele rele.
-
De ce este important să avem o înţelegere corectă a ceea ce se va întâmpla cu noi după ce vom muri?
Amintiţi-le cursanţilor că, în Alma 40, ei au învăţat ceea ce Alma l-a învăţat pe Corianton despre lumea spiritelor, înviere şi judecată. Explicaţi că, în Alma 41, aflăm cât de confuz era Corianton din cauza lucrurilor pe care unii oameni le propovăduiau despre înviere. Atrageţi atenţia asupra expresiei „departe în rătăcire” din Alma 41:1 şi invitaţi cursanţii să citească acest verset pentru a afla din ce cauză unii oameni s-au dus în rătăcire.
-
De ce s-au dus unii oameni în rătăcire? (Puteţi explica faptul că a denatura scripturile înseamnă a le deforma, răstălmăci sau schimba înţelesul.)
-
Ce a spus Alma că urma să-i explice lui Corianton?
Odată ce cursanţii au identificat cuvântul restaurare, îl puteţi scrie pe tablă. Explicaţi că restaurare înseamnă să aduci înapoi sau să refaci o stare anterioară.
Explicaţi că Alma a dorit ca fiul său, Corianton, să înţeleagă că există un aspect fizic şi unul spiritual la ceea ce el a numit „planul restaurării” (Alma 41:2). Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 41:2–5 şi să găsească lucrurile care ne vor fi restaurate din punct de vedere fizic după moarte, precum şi pe cele care vor fi restaurate din punct de vedere spiritual. Puteţi să le sugeraţi cursanţilor să marcheze ceea ce găsesc. Înainte ca ei să citească, ar putea fi util să le explicaţi că cerut înseamnă obligatoriu sau neapărat.
-
Care este aspectul fizic al planului restaurării menţionat în Alma 41:2? (La înviere, spiritul va fi restituit trupului şi toate părţile trupului vor fi restaurate.)
-
Care este aspectul spiritual al planului restaurării descris în Alma 41:3–5? (În timp ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următorul adevăr: Noi vom fi restauraţi fie la fericire, fie la nefericire, în acord cu faptele şi dorinţele noastre din viaţa muritoare).
Invitaţi cursanţii să-şi închipuie că predau aceste versete unei clase de la Societatea Primară.
-
Cum aţi explica doctrina restaurării spirituale, astfel încât copiii să o poată înţelege?
Amintiţi cursanţilor că fiul lui Alma, Corianton, încălcase legea castităţii şi îşi abandonase responsabilităţile de misionar (vezi Alma 39:2–4).
-
Cum l-ar fi ajutat pe Corianton înţelegerea corectă a doctrinei restaurării spirituale să facă alegeri mai bune? Cum poate înţelegerea acestei doctrine să ne influenţeze faptele şi dorinţele?
Depuneţi mărturie despre adevărul acestei doctrine şi împărtăşiţi gândurile dumneavoastră legate de dreptatea lui Dumnezeu cu privire la restaurarea fiecăruia dintre noi la ceea ce este bine sau rău, în funcţie de dorinţele şi faptele noastre.
Scrieţi, pe tablă, următoarea întrebare: Ce, dacă am păcătuit?
-
Conform planului restaurării, ce primim dacă am păcătuit?
-
Există vreo cale de a fi restauraţi la bunătate şi fericire chiar şi atunci când am păcătuit?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 41:6–9. Rugaţi membrii clasei să afle ce putem face pentru a fi restauraţi la bunătate şi fericire chiar şi atunci când am păcătuit. (Trebuie să ne pocăim şi să dorim neprihănirea toată viaţa noastră.)
-
Ce cuvinte sau expresii din Alma 41:6–7 sugerează că noi suntem responsabili pentru ceea ce vom primi la înviere? În ce fel suntem noi propriii judecători? (Alegerile noastre din viaţa muritoare determină judecata de care vom avea parte când vom sta înaintea lui Dumnezeu.)
Atrageţi atenţia că unii oameni cred că se pot întoarce să trăiască în prezenţa lui Dumnezeu fără să-şi asume responsabilitatea pentru faptele lor. Ei spun adesea că alegerile lor imorale sunt distractive. Uneori, cei care păcătuiesc pot părea că sunt fericiţi.
Invitaţi cursanţii să se ridice în picioare şi să citească Alma 41:10 la unison, cu glas tare. Subliniaţi că Alma 41:10 este o scriptură de bază. Puteţi să le sugeraţi cursanţilor să marcheze acest fragment într-un mod distinct, pentru a-l putea găsi cu uşurinţă. (Deoarece aceasta este o scriptură de bază, le puteţi cere să o repete împreună de mai multe ori. Aţi putea întreba dacă cineva din clasă o poate repeta pe de rost.) Când au terminat, rugaţi membrii clasei să se aşeze. Scrieţi pe tablă: „Ticăloşia niciodată nu a fost fericire”.
-
De ce este adevărat faptul că „ticăloşia niciodată nu a fost fericire”?
-
Ce exemplu puteţi oferi cu privire la modul în care Satana ne poate ispiti să încălcăm o poruncă şi să credem că încă putem fi fericiţi?
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă diferenţa dintre plăcerile lumeşti, trecătoare şi fericirea pe care Domnul o oferă, citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului Glenn L. Pace, din Cei Şaptezeci:
„Activităţi care au fost întotdeauna interzise de Domnul şi descurajate timp de mulţi ani de societate sunt acum acceptate şi promovate de aceeaşi societate. Media descrie aceste activităţi astfel încât le face să pară foarte plăcute…
Nu încurcaţi plăcerea telestială cu fericirea şi bucuria celestiale. Nu încurcaţi lipsa autocontrolului cu libertatea. Libertatea absolută, fără o constrângere corespunzătoare, ne transformă în sclavii propriilor pofte. Nu râvniţi la o viaţă inferioară şi depravată…
Poruncile pe care le ţineţi nu au fost date de către un Dumnezeu lipsit de sentimente pentru a vă împiedica să vă distraţi, ci de către un Tată Ceresc iubitor care vrea să fiţi fericiţi atât în timp ce trăiţi pe acest pământ, cât şi după aceea” („They’re Not Really Happy”, Ensign, nov. 1987, p. 39–40).
Scrieţi, pe tablă, următoarea afirmaţie. Le puteţi sugera cursanţilor să scrie această afirmaţie în scripturile lor, lângă Alma 41:10. (Afirmaţia se găseşte în „To «the Rising Generation»” New Era, iunie 1986, p. 5.)
„Nu puteţi face rău şi să vă simţiţi bine. Este imposibil!” (Preşedintele Ezra Taft Benson).
Spuneţi cursanţilor că Alma 41:11 explică de ce este imposibil să fii cu adevărat fericit atunci când faci alegeri greşite. Desenaţi, pe tablă, următorul tabel (puteţi face acest lucru înainte de începerea orei) sau pregătiţi-l sub forma unei foi de prezentare pentru fiecare cursant. Grupaţi cursanţii în echipe de câte doi şi instruiţi-i să potrivească fiecare expresie din Alma 41:11 cu înţelesul ei. De asemenea, invitaţi-i să discute şi despre întrebările legate de acest exerciţiu.
|
Expresii din Alma 41:11 care descriu faptul de a fi „într-o stare a firii” |
Înţeles | |
|---|---|---|
|
| |
|
| |
|
| |
|
În acest verset, vedem că „[natura lui] Dumnezeu” este „[natura] fericirii”. Ce vă spune acest lucru despre motivul pentru care a păcătui este împotriva naturii fericirii? Ce exemple concrete de motive puteţi oferi pentru care oamenii pot fi într-o stare de nefericire? | ||
(Răspunsuri: 1-c, 2-a, 3-b).
Pentru a ajuta cursanţii să observe cum a persista „într-o stare a firii” are legătură cu doctrina restaurării, invitaţi pe unul dintre ei să citească Alma 41:12. După ce s-a citit versetul, rugaţi cursanţii să răspundă la întrebarea lui Alma. Apoi, rugaţi cursanţii să citească răspunsul pe care Alma l-a dat propriei sale întrebări în Alma 41:13. (Le puteţi sugera să marcheze ceea ce a spus Alma că ni se va returna ca parte a planului restaurării.)
Rugaţi cursanţii să-şi închipuie că au un prieten care alege să încalce poruncile Domnului, dar care vrea să fie restaurat la dreptate. Invitaţi cursanţii să explice doctrina restaurării unui coleg, ca şi cum el ar fi acel prieten, folosindu-se de Alma 41:12–13. (Cursanţii pot folosi propriile cuvinte sau pe cele ale afirmaţiei scrise pe tablă: „Noi vom fi restauraţi fie la fericire, fie la nefericire, în acord cu faptele şi dorinţele noastre din viaţa muritoare.”)
Arătaţi cursanţilor un bumerang sau desenaţi unul pe tablă.
Întrebaţi cursanţii ce face un bumerang atunci când este aruncat corect. (Se întoarce la locul de unde a fost aruncat.) Rugaţi-i să citească, în gând, Alma 41:14–15 şi să afle modurile în care un bumerang poate reprezenta adevărurile predate în aceste versete. (Puteţi să le sugeraţi cursanţilor să marcheze aceste versete.) Invitaţi cursanţii să explice ce au aflat.
-
Care sunt unele dintre lucrurile pe care speraţi să le obţineţi de la alţii şi de la Domnul în această viaţă şi în viaţa următoare? (Răspunsurile pot include bunătate, milă şi dragoste. Puteţi scrie răspunsurile cursanţilor pe tablă.)
-
Când aţi dat dovadă de bunătate, milă sau blândeţe faţă de alţii şi mai târziu aţi avut şi voi parte de acestea?
Încurajaţi cursanţii să-şi stabilească ţelul de a dezvolta şi acţiona conform unor atitudini care să reflecte ceea ce ei speră să le fie restaurat în această viaţă şi în următoarea. Depuneţi mărturie despre fericirea care rezultă când acţionăm în neprihănire.
Scriptură de bază – Alma 41:10
Notă. Datorită naturii şi lungimii acestei lecţii, activitatea următoare va putea fi desfăşurată cel mai bine într-o altă zi, când veţi avea mai mult timp la dispoziţie.
Scrieţi pe tablă: … înseamnă fericire.
Invitaţi cursanţii să descrie în opoziţie doctrina predată în Alma 41:10. (Un răspuns posibil ar fi „Neprihănirea înseamnă fericire”.) Apoi, invitaţi cursanţii să facă o listă cu fapte neprihănite concrete pe care le-ar folosi pentru a completa afirmaţia de mai sus. (De exemplu: „Să slujeşti altora înseamnă fericire”.) Întrebaţi cursanţii dacă pot depune mărturie că oricare dintre aceste fapte neprihănite duc la fericire. După ce câţiva cursanţi şi-au împărtăşit experienţele şi mărturiile, invitaţi membrii clasei să scrie pe un cartonaş sau pe o foaie de hârtie una sau două fapte neprihănite pe care le pot face în timpul săptămânii pentru a-şi spori fericirea. Încurajaţi-i să ţină cu ei hârtiile pentru a-şi aminti şi pentru a scrie despre eforturile lor în zilele următoare.
Comentarii şi informaţii generale
Alma 41:10. Ticăloşia niciodată nu a fost fericire
Următoarea afirmaţie, din Fideli credinţei, întăreşte ideea că te poţi distra şi că poţi găsi fericire în moduri neprihănite:
„Mulţi oameni încearcă să-şi găsească fericirea şi împlinirea în activităţi ce contravin poruncilor Domnului. Ignorând planul lui Dumnezeu pentru ei, aceştia resping singura sursă a fericirii reale. Ei cedează în faţa diavolului care «caută ca toţi oamenii să fie nenorociţi la fel ca şi el» (2 Nefi 2:27). În cele din urmă, ei învaţă adevărul avertismentului dat de Alma fiului său, Corianton: «Ticăloşia niciodată nu a fost fericire» (Alma 41:10)…
Când căutaţi să fiţi fericiţi, aduceţi-vă aminte că singura cale către fericirea adevărată este viaţa trăită potrivit Evangheliei. Veţi afla fericirea veşnică plină de pace pe măsură ce vă veţi strădui să ţineţi poruncile, să vă rugaţi pentru a primi putere, să vă pocăiţi de păcatele dumneavoastră, să participaţi la activităţi înălţătoare şi să slujiţi. Veţi învăţa să vă distraţi în limitele stabilite de un Tată din Cer iubitor” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 70).
Alma 41:10-11. Toţi oamenii sunt „într-o stare a firii”
Preşedintele David O. McKay ne-a învăţat că avem o natură duală şi posibilitatea de a alege fericirea prin intermediul stăpânirii de sine:
„Trăirea unei vieţi bazate pe adevăr şi puritate morală aduce bucurie şi fericire, în timp ce încălcarea legilor morale şi sociale aduce doar dezamăgire, tristeţe şi, când totul este dus la extrem, depravare.
Omul are o natură duală – una, înrudită cu natura lumească sau animalică; cealaltă, viaţa spirituală, înrudită cu natura divină. Trupul omului este doar tabernacolul în care spiritul său sălăşluieşte. Prea mulţi, extrem de mulţi sunt înclinaţi să privească trupul ca reprezentând omul şi, în consecinţă, să-şi concentreze eforturile în a satisface plăcerile, poftele, dorinţele şi pasiunile trupului. Prea puţini recunosc că omul adevărat este un spirit nemuritor, în care «inteligenţa sau lumina adevărului» a fost animată ca entitate individuală înainte ca trupul să fie creat şi că această entitate spirituală, cu toate trăsăturile ei caracteristice, va continua să existe şi după ce trupul se va degrada şi va pieri.
Dacă un om este mulţumit de ceea ce numim lumea animalelor, mulţumit de ceea ce-i oferă lumea animalelor, cedând fără a se împotrivi în faţa capriciilor poftelor şi pasiunilor sale, alunecând tot mai mult în lumea plăcerilor, sau dacă, prin intermediul stăpânirii de sine, acesta se dedică lucrurilor intelectuale, morale şi spirituale, depinde doar de tipul de alegeri pe care le face în fiecare zi – de fapt, nu în fiecare zi, ci în fiecare oră a vieţii sale” (în Conference Report, apr. 1967, p. 6-7).
Alma 41:11. „Stare contrară naturii fericirii”
Vârstnicul F. Enzio Busche, din Cei Şaptezeci, a explicat că studierea cuvintelor slujitorilor unşi ai Domnului, făcută cu devotament, ne va ajuta să fim conştienţi când alunecăm într-o stare contrară naturii fericirii:
„Uneori, suntem cu toţii înclinaţi să fim într-o stare contrară naturii fericirii, nu neapărat pentru că am căutat, în mod expres, ticăloşia sau nedreptatea. Dar atât timp cât ne aflăm în această stare lumească de probă, duşmanul ne poate influenţa. S-ar putea să fi devenit un pic neglijenţi. S-ar putea să fi neglijat relaţiile cu cei apropiaţi nouă… Poate că am permis ca mici obiceiuri rele sau atitudini nepotrivite să devină parte din viaţa noastră; sau poate că, până la un anumit punct, am pierdut din vedere importanţa de a ţine cu rigurozitate vreun legământ. Dacă este aşa, ne aflăm într-o stare periculoasă. Trebuie să devenim conştienţi de acest lucru. Nu ne putem permite să ignorăm această situaţie. Am putea observa că, de ceva timp, nu suntem cu adevărat fericiţi, că trebuie să ne forţăm mereu să zâmbim sau poate că avem o stare depresivă… Deşi îi putem înşela pe alţii, nu ne putem înşela singuri şi nu Îl putem înşela pe Domnul…
Evanghelia, în plenitudinea ei, este propovăduită în întreaga lume de către slujitorii unşi ai Domnului, pentru ca toţi să devină conştienţi de starea lor. Pentru a fi aproape de cuvintele unşilor Domnului, este necesar să citiţi şi să studiaţi scripturile cu devotament şi dăruire…
Domnul nu doreşte ca noi să devenim conştienţi de nimicnicia şi starea noastră mizeră (vezi Mosia 4:11; Alma 26:12; Helaman 12:7; Moise 1:10) doar în ziua judecăţii. Acum şi în fiecare zi a vieţilor noastre muritoare, El doreşte ca noi să devenim mai conştienţi, pentru a putea fi propriii judecători, în timp ce El ne cheamă să ne pocăim mereu” („University for Eternal Life”, Ensign, mai 1989, p. 72).
Alma 41:11. Putem să ne schimbăm natura prin intermediul harului lui Hristos
Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat:
„Esenţa Evangheliei lui Isus Hristos implică o schimbare fundamentală şi permanentă a însăşi naturii noastre, făcută posibilă prin bizuirea pe «meritele şi mila şi harul lui Mesia cel Sfânt» (2 Nefi 2:8). Când alegem să-L urmăm pe Învăţător, noi alegem să ne schimbăm – să fim născuţi din nou spiritual” („Trebuie să vă naşteţi din nou”, Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 20).