Bibliotecă
Lecţia 7: 1 Nefi 2


Lecţia 7

1 Nefi 2

Introducere

Relatarea din 1 Nefi 2 cuprinde reacţii diferite la porunci ce vin din partea Domnului. Lehi s-a supus poruncii Domnului de a-şi conduce familia în pustiu. Fiind puşi în faţa acestei porunci dificile, Laman şi Lemuel s-au răzvrătit. Spre deosebire de ei, Nefi a căutat o mărturie care să confirme acea poruncă.

Sugestii pentru predare

1 Nefi 2:1–7

Dumnezeu îi porunceşte lui Lehi să plece în pustiu.

Rugaţi-i pe cursanţi să-şi imagineze că părinţii lor le-au spus că familiile lor trebuie să-şi părăsească a doua zi căminele, abandonându-şi aproape toate bunurile. Vor merge prin pustiu, luând cu ei doar proviziile de care au nevoie pentru a rămâne în viaţă.

  • Cum aţi reacţiona?

  • În ce fel s-ar schimba reacţia voastră dacă aţi şti că porunca de a pleca în pustiu este de la Domnul?

Invitaţi un cursant să citească cu glas tare 1 Nefi 2:1–6. Rugaţi-i pe membrii clasei să găsească motive pentru care Lehi şi-a condus familia în pustiu.

  • Ce poruncă a primit Lehi de la Domnul? (Vezi 1 Nefi 2:2.)

  • Ce puteţi învăţa, din deciziile lui Lehi, cu privire la ce să luaţi cu voi şi ce să lăsaţi în urmă?

Invitaţi un cursant să citească cu glas tare 1 Nefi 2:7.

  • Lehi a oferit mulţumiri Domnului imediat ce şi-a părăsit casa şi bunurile. Ce putem învăţa din aceasta?

  • Pentru ce lucruri a trebuit să fie Lehi recunoscător?

Scrieţi următoarea afirmaţie pe tablă: Când suntem credincioşi şi supuşi, Domnul ne va ajuta în momente de încercare.

  • Când aţi simţit că Domnul v-a ajutat în momente de încercare? (Îndemnaţi cursanţii să caute îndrumarea Spiritului în timp ce răspund la această întrebare. Ajutaţi-i să înţeleagă faptul că nu trebuie să împărtăşească experienţe care sunt prea personale sau particulare).

1 Nefi 2:8–15

Laman şi Lemuel cârtesc împotriva tatălui lor.

Rugaţi-i pe cursanţi să-şi adreseze întrebarea dacă au cârtit vreodată, verbal sau în sinea lor, cu privire la o poruncă a Domnului sau la o rugăminte a unui părinte sau a unui conducător al Bisericii. Acordaţi-le câteva momente să se gândească la experienţele lor.

  • De ce cârtim uneori atunci când ni se oferă îndrumare?

Scrieţi pe tablă râu şi vale. Invitaţi un cursant să citească cu glas tare 1 Nefi 2:8–10.

  • Ce a vrut să spună Lehi când şi-a exprimat dorinţa ca Laman să fie asemenea unui râu? Ce a vrut să spună el când şi-a exprimat dorinţa ca Lemuel să fie asemenea unei văi? (I-aţi putea ruga pe cursanţi să-şi scrie răspunsurile pe tablă în dreptul cuvintelor râu şi vale.)

  • Ce încerca Lehi să-i înveţe pe Laman şi Lemuel?

Invitaţi-i pe cursanţi să citească în gând1 Nefi 2:11–14.

  • Care sunt câteva motive pentru care Laman şi Lemuel au cârtit împotriva tatălui lor?

  • În 1 Nefi 2:11, cuvântul încăpăţânare se referă la mândrie sau îndărătnicie. De ce sentimentele de mândrie îi fac, uneori, pe oameni să cârtească?

  • De ce credeţi că faptul de a nu înţelege planurile lui Dumnezeu poate duce, adesea, la cârtire?

Explicaţi că un motiv pentru care Satana vrea ca noi să cârtim este acela de a ne împiedica să-i urmăm pe profeţii în viaţă, pe alţi conducători inspiraţi şi pe părinţi. În cadrul discuţiei, puteţi împărtăşi următoarele idei dintr-o cuvântare a vârstnicului H. Ross Workman, din Cei Şaptezeci:

„Cârtirea constă în trei paşi, fiecare din ei ducând spre următorul, pe o cărare abruptă a nesupunerii. Primul, oamenii încep să pună sub semnul întrebării. Ei pun sub semnul întrebării «la început, în mintea lor» şi, apoi, sădesc întrebările «în minţile altora». Al doilea, cei care cârtesc încep să se justifice…şi să se scuze pentru a nu face ceea ce fuseseră instruiţi să facă… Astfel, ei [găsesc] o scuză pentru nesupunere. Scuzele lor duc la al treilea pas: devin înceţi în a asculta porunca Învăţătorului…

Vă invit să vă gândiţi la porunca venită de la profeţii în viaţă care vă deranjează cel mai mult. Vă întrebaţi dacă porunca se aplică şi în cazul dumneavoastră? Găsiţi imediat scuze pentru care nu puteţi să vă conformaţi poruncii acum? Vă simţiţi deranjaţi sau iritaţi de cei care vă reamintesc porunca? Sunteţi înceţi în ţinerea ei? Fiţi atenţi la metodele înşelătoare ale potrivnicului. Feriţi-vă de cârtire” („Fiţi atenţi, nu cârtiţi”, Liahona, ian. 2002, p. 98–100).

Invitaţi cursanţii să răspundă la următoarea întrebare în jurnalele lor pentru studiul scripturilor sau în caietele lor pentru seminar:

  • Ce puteţi face dacă vă găsiţi în situaţia de a cârti împotriva profeţilor şi poruncilor Domnului?

1 Nefi 2:16–19

Nefi caută să obţină cunoaştere de la Domnul.

Invitaţi cursanţii să citească în gând şi să mediteze la 1 Nefi 2:16, 19.

  • Cum a reacţionat Nefi la mesajul tatălui său?

  • Când L-aţi chemat pe Dumnezeu în rugăciune şi aţi simţit că inima voastră se înmoaie?

Oferiţi-le cursanţilor ocazia să vorbească despre anumite momente în care Domnul le-a înmuiat inimile (amintiţi-le că nu trebuie să se simtă obligaţi să împărtăşească experienţe care sunt prea personale sau particulare). Pe lângă acestea, puteţi vorbi despre un moment în care Domnul a înmuiat inima dumneavoastră. Încredinţaţi-i pe cursanţi că, atunci când chemăm numele lui Dumnezeu în rugăciune, El ne poate înmuia inima pentru a crede cuvintele Sale.

Citiţi cu glas tare 1 Nefi 2:19. Rugaţi cursanţii să explice cu propriile cuvinte înţelesul termenilor „sârguinţă” şi „umilinţa inimii”. Îndemnaţi-i să-L caute pe Domnul aşa cum a făcut-o Nefi.

Invitaţi un cursant să citească cu glas tare 1 Nefi 2:17–18.

  • Ce principii putem învăţa din reacţiile diferite pe care le-au avut Nefi, Sam, Laman şi Lemuel?

  • În ce momente cuvintele unui membru al familiei sau ale unui prieten v-au întărit credinţa, la fel cum cuvintele lui Nefi au întărit credinţa lui Sam?

1 Nefi 2:20–24

Cei care ţin poruncile vor prospera.

Rugaţi-i pe cursanţi să citească 1 Nefi 2:20–21. Invitaţi-i să identifice sau să marcheze promisiunea „atât timp cât voi veţi ţine poruncile Mele, veţi prospera”. Explicaţi că, în timp ce vor studia Cartea lui Mormon, ei vor citi despre multe situaţii în care această promisiune a fost îndeplinită.

Puteţi împărtăşi următoarea afirmaţie făcută de vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Supunerea este prima lege a cerului. Tot progresul, toată perfecţiunea, toată salvarea, toată evlavia, tot ceea ce este drept, just şi adevărat, toate lucrurile bune sunt oferite celor care trăiesc potrivit legilor Celui care este etern. Nu este nimic mai important în toată eternitatea decât ţinerea poruncilor lui Dumnezeu” (The Promised Messiah: The First Coming of Christ [1978], p. 126).

Împărtăşiţi-vă mărturia că Dumnezeu îi binecuvântează pe cei care sunt supuşi şi credincioşi. Asemenea lui Nefi, cursanţii pot avea încredere că vor primi îndrumare de la Domnul. Îndemnaţi-i să se străduiască să devină mai supuşi şi să urmeze îndemnurile ce vin din partea Spiritului Sfânt.

Comentarii şi informaţii generale

1 Nefi 2:2-6. Ruta probabilă urmată de familia lui Lehi

Este posibil ca Lehi să-şi fi condus familia spre Marea Roşie, aproape de Golful Aqaba, la aproximativ 180 de mile (290 de kilometri) depărtare de Ierusalim. Acest lucru ar fi necesitat călătoria printr-un ţinut foarte călduros şi arid, cunoscut pentru hoţii care aşteptau să-i jefuiască pe călătorii nepregătiţi. După ce a ajuns la Marea Roşie, familia a călătorit încă trei zile înainte de a-şi aşeza corturile în valea de lângă un râu. Este posibil ca acea călătorie de la Ierusalim până în valea acelui râu să fi durat aproximativ 14 zile. Le puteţi aminti cursanţilor despre aceste distanţe şi durate de timp când citesc despre călătoria înapoi la Ierusalim a lui Nefi şi a fraţilor săi.

hartă a Orientului Mijlociu

1 Nefi 2:7. Să arătăm recunoştinţă Domnului

Recunoştinţa lui Lehi pentru îndrumarea şi protecţia oferite de Domnul este arătată în 1 Nefi 2:7: „A construit un altar din pietre şi a oferit o jertfă Domnului şi a mulţumit Domnului, Dumnezeului nostru”. Aceasta este prima dintre multele consemnări din Cartea lui Mormon în care ucenicii credincioşi ai lui Hristos au oferit jertfe şi daruri arse pentru a-şi exprima recunoştinţa faţă de Dumnezeu (vezi, de exemplu, 1 Nefi 7:22; Mosia 2:3-4). Toţi copiii Tatălui Ceresc trebuie să-şi exprime, sincer, recunoştinţa şi supunerea faţă de El dacă doresc să fie plăcuţi Lui (vezi D&L 59:21).