Bibliotecă
Lecţia 125: 3 Nefi 15–16

Lecţia 125

3 Nefi 15–16

Introducere

În timp ce Isus Hristos a continuat să-i înveţe pe oameni la templul din ţara Abundenţa, El a declarat că legea lui Moise fusese împlinită şi El este lumina şi legea pe care oamenii trebuie să le urmeze. Apoi, El le-a explicat celor doisprezece ucenici că oamenii de pe meleagurile americane sunt „[celelalte] oi” despre care a vorbit în Ierusalim (vezi Ioan 10:14–16). El a promis, de asemenea, că cei care se pocăiesc şi se întorc la El vor fi incluşi în poporul Său de legământ.

Sugestii pentru predare

3 Nefi 15:1–10

Salvatorul declară că El a împlinit legea lui Moise.

Înainte de începerea orei, scrieţi pe tablă întrebările care urmează:

De ce plătiţi zeciuială? De ce ţineţi ziua de sabat sfântă? De ce vă cinstiţi părinţii?

Pentru a începe lecţia, arătaţi întrebările de pe tablă şi întrebaţi:

  • Unii oameni se pot întreba de ce dă Domnul porunci. Cum puteţi explica scopul poruncilor?

Spuneţi cursanţilor că, în timp ce Isus Hristos îi instruia pe nefiţi, El i-a învăţat că unul dintre scopurile poruncilor Sale este acela de a-i îndrepta pe oameni către El. Invitaţi cursanţii să caute acest scop în timp ce studiază 3 Nefi 15.

Explicaţi că, în timp ce Salvatorul se adresa mulţimii, El a simţit că unii dintre ei aveau o întrebare. Rugaţi cursanţii să citească repede 3 Nefi 15:1–2 şi să vadă ce doreau acei oameni să ştie. (Se întrebau ce dorea Salvatorul ca ei să facă „[referitor la] legea lui Moise”. Modul de preaslăvire, ceremoniile nefite şi modul de organizare al Bisericii se bazau pe legea lui Moise pentru a-i ajuta pe oameni în vederea venirii lui Isus Hristos, precum şi pentru a-i ajuta să aştepte cu nerăbdare sacrificiul Său ispăşitor. Se pare că unii dintre ei erau confuzi cu privire la ceea ce trebuiau să facă în locul ţinerii legii lui Moise.)

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 15:3–5, 9. Invitaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute expresii pe care Salvatorul le-a folosit în explicaţia Sa şi care i-au asigurat pe nefiţi că propria lor credinţă nu trebuia să se schimbe. Rugaţi câţiva cursanţi să împărtăşească expresiile pe care le-au găsit. Rugaţi-i să explice de ce cred că acele expresii le-au fost utile nefiţilor.

  • Ce credeţi că preda Isus când a spus că El este „legea”? (3 Nefi 15:9)

Cursanţii pot da diferite răspunsuri. În timp ce răspund, ajutaţi-i să identifice următoarele adevăruri (scrieţi aceste adevăruri pe tablă): Isus Hristos este sursa legii; toate legile Evangheliei ne îndreaptă către Isus Hristos şi către ispăşirea Sa; dacă urmăm poruncile Sale, vom primi viaţă eternă.

  • De ce a fost important ca nefiţii să înţeleagă aceste adevăruri la acest moment? (Puteţi să spuneţi că, asemenea legii lui Moise, noua lege îi îndreaptă pe oameni către Salvator şi către ispăşirea Sa. Deşi anumite modalităţi ale oamenilor de preaslăvire aveau să se schimbe, ei aveau să continue să-şi exercite credinţa în Isus Hristos şi să-L preaslăvească pe Tatăl în numele Său.)

Rezumaţi 3 Nefi 15:6–8 explicând că Salvatorul i-a asigurat din nou pe oameni că tot aşa cum ceea ce profeţii au spus despre un Mântuitor s-a împlinit în El, tot aşa se vor împlini şi profeţiile lor despre evenimentele viitoare. El a explicat, de asemenea, că legământul pe care El l-a făcut cu poporul Său era în vigoare şi că avea să fie împlinit.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 15:9–10. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să fie atenţi la modul în care Salvatorul doreşte ca oamenii Săi să-şi folosească cunoaşterea adevărurilor scrise pe tablă.

  • Ce înseamnă pentru voi să „priviţi la” Hristos?

Rugaţi cursanţii să recapituleze 3 Nefi 15:9–10 şi să rezume modul în care Domnul doreşte ca noi să abordăm modul în care trăim conform Evangheliei şi binecuvântarea care rezultă. (Cursanţii pot rezuma acest fragment în diferite moduri, dar răspunsurile lor trebuie să reflecte următorul principiu: Dacă privim spre Isus Hristos ţinând poruncile Sale şi îndurând până la sfârşit, El ne va da viaţă eternă.)

  • Se poate să-L urmăm pe Isus Hristos fără să ţinem poruncile Sale? De ce nu?

Invitaţi cursanţii să se gândească la întrebările pe care le-aţi scris pe tablă înainte de începerea orei.

  • Este posibil ca o persoană să arate celorlalţi că ţine poruncile, dar să nu privească la Isus Hristos?

  • Care sunt unele dintre motivele pentru care o persoană ar putea să arate că ţine poruncile, dar să nu privească la Isus Hristos? (Răspunsurile pot include: datoria, teama de pedeapsă, dorinţa de a se încadra sau de a păstra aparenţele sau faptul că-i plac regulile.)

  • Care trebuie să fie motivele pentru care ne supunem poruncilor? (Trebuie să ţinem poruncile pentru că Îl iubim pe Domnul, pentru că vrem să-L mulţumim şi pentru că vrem să venim la El.)

  • Cum aţi fost binecuvântaţi când aţi ţinut poruncile cu intenţie adevărată?

Invitaţi cursanţii să se gândească la o poruncă sau la un standard al Evangheliei pe care le-a fost dificil să-l înţeleagă şi să-l urmeze. Invitaţi-i să se gândească la modul în care sentimentele lor cu privire la această poruncă sau la acest standard ar putea să se schimbe dacă dragostea lor pentru Domnul devine motivul pentru care se supun. Încurajaţi-i să se supună poruncilor datorită dragostei lor faţă de Domnul. Împărtăşiţi moduri în care poruncile v-au ajutat să vă apropiaţi mai mult de Tatăl Ceresc şi de Salvator.

3 Nefi 15:11–16:5

Isus Hristos le vorbeşte ucenicilor Săi despre celelalte oi ale Sale.

Rugaţi cursanţii să ridice mâna dacă s-au simţit vreodată mai puţin importanţi decât altcineva. Rugaţi-i să se gândească dacă s-au simţit vreodată uitaţi sau singuri ori dacă s-au întrebat vreodată dacă Tatăl Ceresc îi cunoaşte.

Scrieţi, pe tablă, următoarea afirmaţie: Lui Dumnezeu Îi pasă de toţi copiii Săi şi li Se face cunoscut lor. Asiguraţi-i pe cursanţi de adevărul acestei afirmaţii şi invitaţi-i să caute dovezi care confirmă acest adevăr în timp ce studiază ce a mai rămas din 3 Nefi 15 şi începutul din 3 Nefi 16.

Invitaţi un cursant să citească 3 Nefi 15:11–17 şi rugaţi cursanţii să identifice ce le-a spus Domnul celor din Ierusalim despre poporul Său de pe meleagurile americane. Puteţi, de asemenea, să-i rugaţi pe cursanţi să citească Ioan 10:14–16. (Ajutaţi-i pe cursanţi să înţeleagă faptul că „alte oi” este o referire la alţi oameni care-L urmează pe Păstor, pe Isus Hristos. Cuvântul stână poate avea înţelesul de ţarc pentru oi, dar şi acela de turmă a credincioşilor.)

  • Potrivit celor relatate în 3 Nefi 15:17, cum a promis Domnul că El Însuşi li se va face cunoscut acestor alte oi ale Sale sau ucenici ai Săi? (Ei aveau să-I audă glasul.)

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 15:18–19. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să afle motivul pentru care Tatăl Ceresc I-a poruncit lui Isus Hristos să nu le mai spună nimic celor din Ierusalim despre aceste alte oi ale Sale. După ce cursanţii au spus ce au aflat, întrebaţi:

  • Ce principiu putem desprinde de aici? (Răspunsurile cursanţilor trebuie să reflecte următorul principiu: Dumnezeu ne oferă cunoaştere şi adevăr potrivit credinţei şi supunerii noastre.)

Rezumaţi 3 Nefi 15:21–23 explicând că Domnul le-a spus nefiţilor că ei erau celelalte oi despre care a vorbit; totuşi, iudeii din Ierusalim au crezut că El a vorbit despre neamuri, adică oameni care nu erau israeliţi. Ei nu înţeleseseră că neamurile nu aveau să-I audă glasul personal.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 15:24 şi rugaţi membrii clasei să fie atenţi la modul în care Domnul i-a asigurat pe nefiţi că Lui Îi pasă de ei. Îi puteţi întreba pe cursanţi cum s-ar fi simţit dacă L-ar fi auzit pe Domnul spunându-le aceste cuvinte.

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 3 Nefi 16:1–3 şi să identifice cine altcineva avea să mai audă glasul Salvatorului. Explicaţi că nu avem o cronică despre celelalte locuri şi ceilalţi oameni pe care Salvatorul i-a vizitat, însă este limpede că El a vizitat şi alte grupuri sau „stâne”.

Pentru a prezenta ideea că Salvatorul Se face cunoscut şi celor care nu aud glasul Său, adresaţi întrebările de mai jos înainte de a-i invita pe cursanţi să cerceteze scripturile pentru a găsi răspunsuri:

  • Ce se întâmplă cu cei care nu au şansa de a auzi glasul Salvatorului? Cum le arată El acestor oameni că Îi pasă de ei?

Invitaţi cursanţii să cerceteze 3 Nefi 15:22–23 şi 3 Nefi 16:4 şi să găsească modul în care Domnul a declarat că li se va face cunoscut neamurilor (prin propovăduirea altora, prin mărturia Duhului Sfânt şi prin scrierile profeţilor).

  • Cum arată aceste moduri că lui Dumnezeu Îi pasă de toţi copiii Săi?

  • În ce moduri S-a făcut Domnul cunoscut vouă şi membrilor familiilor voastre?

  • Cum puteţi ajuta în efortul Domnului de a Se face cunoscut tuturor oamenilor Săi?

3 Nefi 16:6–20

Isus Hristos rosteşte binecuvântări şi avertizări pentru neamurile care vor primi Evanghelia în zilele din urmă.

Întrebaţi cursanţii dacă şi-au dorit vreodată să facă parte dintr-un grup, club sau dintr-o echipă. Întrebaţi-i despre cerinţele pe care trebuiau să le îndeplinească pentru a putea deveni membri ai grupului din care doreau să facă parte. Spuneţi-le că cel mai bun grup ai cărui membri putem deveni este acela al poporului de legământ al Domnului.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 16:6–7. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să fie atenţi la ceea ce a spus Domnul că se va întâmpla în zilele din urmă datorită faptului că neamurile aveau să creadă în El şi că cei din casa lui Israel nu aveau să creadă în El. (Puteţi să explicaţi că profeţii din Cartea lui Mormon au folosit termenul neamuri pentru a se referi la oamenii care nu trăiau în Ţara Sfântă. Prin urmare, termenul poate face referire atât la membrii Bisericii, cât şi la necredincioşi şi la membrii altor credinţe.) După ce au răspuns cursanţii, rezumaţi 3 Nefi 16:8–9 explicând că Isus Hristos a profeţit că, în zilele din urmă, vor fi şi necredincioşi printre neamuri care-i vor împrăştia şi trata necorespunzător pe membrii casei lui Israel. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 16:10. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să afle ce li se va întâmpla acestor necredincioşi dintre neamuri.

  • Ce a spus Domnul că vor pierde cei necredincioşi dintre neamuri?

  • Cum este acest lucru valabil şi pentru cei care ştiu adevărul, dar care ajung să se înalţe în mândrie?

Explicaţi că Domnul a promis să-Şi ţină legământul cu cei din casa lui Israel făcând ca Evanghelia să ajungă la ei (vezi 3 Nefi 16:11–12). Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 16:13. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturi şi să fie atenţi ce i se cere unui om pentru a putea deveni membru al poporului de legământ al Domnului. Scrieţi, pe tablă, următoarele: „Dacă ne…, atunci vom…”. Rugaţi cursanţii să folosească 3 Nefi 16:13 pentru a completa această afirmaţie. Cursanţii trebuie să poată identifica următorul adevăr: Dacă ne pocăim şi ne întoarcem la Isus Hristos, atunci vom fi număraţi printre oamenii Săi.

  • De ce este o binecuvântare faptul de a te număra printre oamenii Domnului?

Încheiaţi depunându-vă mărturia despre adevărurile predate în lecţia de astăzi.

Comentarii şi informaţii generale

3 Nefi 15:1-2. „Lucrurile vechi s-au terminat şi… toate lucrurile au devenit noi”

În timpul slujirii Salvatorului din timpul vieţii Sale muritoare, legea lui Moise era, de peste o mie de ani, temelia vieţii religioase şi sociale a israeliţilor. Nefiţii deţineau cronici scrise pe plăci de alamă care conţineau legea, iar profeţii nefiţi au propovăduit-o şi au cerut ţinerea ei. Când Salvatorul i-a vizitat pe nefiţi, El i-a învăţat că legea fusese împlinită în totalitate prin El. Totuşi, ei nu trebuiau să creadă că legea lui Moise fusese distrusă sau „[pierdută]” (3 Nefi 12:17-18). Ce înseamnă că Salvatorul „[a împlinit]” dar nu a „[distrus]” legea lui Moise? Legea lui Moise a inclus atât aspecte morale, cât şi aspecte ceremoniale.

Aspectele morale includeau porunci precum: „Să nu ucizi” şi „Să nu preacurveşti”. Isus Hristos i-a învăţat pe nefiţi că trebuiau nu doar să nu ucidă sau să nu preacurvească, ci şi să evite mânia şi poftele trupeşti – trăiri ale inimii care duc la crimă şi la preacurvie (vezi 3 Nefi 12:21-30). Astfel a împlinit Evanghelia lui Isus Hristos legea, în sensul că a lărgit aspectele morale ale legii lui Moise fiind o lege superioară; include imperativele morale ale legii lui Moise şi le pune în contextul principiilor lărgite ale Evangheliei care cer o schimbare în inimă.

Aspectele ceremoniale ale legii lui Moise includeau porunci cu privire la sacrificarea animalelor şi la arderile de tot – ceea ce Abinadi a numit „[ritualuri]” şi „[rânduieli]” (Mosia 13:30). Profeţii nefiţi au înţeles că aceste aspecte ale legii lui Moise erau menite să-i ajute pe oameni să aştepte cu nerăbdare sacrificiul ispăşitor al lui Isus Hristos (vezi 2 Nefi 25:24; Iacov 4:5; Mosia 16:14-15). Prin urmare, când misiunea Salvatorului în viaţa muritoare a fost încheiată, aceste rânduieli înfăptuite pentru a îndrepta atenţia către un eveniment care urma să aibă loc nu mai puteau fi înfăptuite, deoarece acel eveniment avusese loc. Astfel, Salvatorul i-a învăţat pe nefiţi că jertfirea animalelor şi arderile de tot trebuiau „să înceteze” şi că ucenicii Săi trebuie să ofere, în schimb, „ca jertfă o inimă frântă şi un spirit smerit” (3 Nefi 9:19-20). În locul rânduielilor care îndreptau atenţia către ispăşire, Salvatorul a instituit împărtăşania, o rânduială a aducerii aminte, pentru a privi înapoi la sacrificiul ispăşitor al Salvatorului (vezi 3 Nefi 18:1-11).

Vârstnicul Bruce R. McConkie, a declarat: „Isus a venit să restaureze acea plenitudine a Evangheliei de care omul s-a bucurat înainte de zilele lui Moise, înainte de vremea ordinii inferioare. Evident, El nu a venit să distrugă ceea ce El Însuşi i-a revelat lui Moise, tot aşa cum niciun profesor universitar nu distruge aritmetica demonstrându-le studenţilor săi principiile integralelor. Isus a venit să clădească pe temelia stabilită de Moise. Restaurând plenitudinea Evangheliei, El a îndeplinit nevoia supunerii faţă de termenii şi condiţiile Evangheliei pregătitoare. Nimeni nu mai trebuia să meargă după lumina lunii, căci soarele răsărise în toată splendoarea lui” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 1:219-220; vezi, de asemenea, Stephen E. Robinson, „The Law after Christ”, Ensign, sept. 1983, p. 69-73).

3 Nefi 15:1-10. Isus Hristos a dat şi a împlinit legea lui Moise

Primii profeţi din Cartea lui Mormon au propovăduit că legea lui Moise avea, la un moment dat, să fie împlinită. Nefi, Iacov şi Abinadi au pregătit cu toţii oamenii ca, la un moment dat, să accepte sfârşitul legii lui Moise. Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a identificat motivele pentru care nefiţii au putut să renunţe la legea veche şi s-o accepte pe cea nouă:

„În mod clar, congregaţia nefită a înţeles acest lucru mult mai uşor decât iudeii, în parte deoarece profeţii nefiţi au fost atât de atenţi să propovăduiască natura tranziţională a legii. Abinadi a spus: «Este potrivit ca voi să ţineţi legea lui Moise pentru moment; dar vă spun că va veni timpul când nu va mai fi potrivit să ţineţi legea lui Moise» [Mosia 13:27; caractere cursive adăugate]. În aceeaşi notă, Nefi a subliniat: «Noi vorbim despre lege pentru ca să ştie copiii noştri că legea este moartă; şi, ştiind că legea este moartă, să poată aştepta acea viaţă care este datorită lui Hristos şi să cunoască în ce scop a fost dată legea. Şi, după ce legea este împlinită în Hristos, ei să nu trebuiască să-şi împietrească inimile împotriva Lui când legea va trebui desfiinţată» [2 Nefi 25:27; caractere cursive adăugate].

Acel gen de învăţătură – o prevenire asupra împietririi inimii împotriva lui Hristos într-o apărare ignorantă a legii lui Moise – i-ar fi putut ajuta (şi salva) pe atât de mulţi dintre cei care trăiau, atunci, în Lumea Veche, şi pe mulţi dintre cei care trăiesc, astăzi, în întreaga lume” (Christ and the New Covenant: The Messianic Message of the Book of Mormon [1997], p. 156-157).

3 Nefi 15:5-8. Legământul nu este împlinit în întregime

Ce a vrut Isus să spună cu: „Legământul pe care Eu l-am făcut cu poporul Meu nu este împlinit în întregime” (3 Nefi 15:8)? Iehova a făcut în vechime un legământ cu Avraam. Lui Avraam i s-au promis: (1) urmaşi nenumăraţi, (2) o ţară a moştenirii şi (3) puterea preoţiei lui Dumnezeu. Aceste promisiuni au fost făcute, de asemenea, urmaşilor lui Avraam (vezi D&L 132:30-31) şi vor fi îndeplinite în viitor.