Bibliotecă
Lecţia 139: Mormon 5–6

Lecţia 139

Mormon 5–6

Introducere

Mormon a profeţit despre cronica lui că va fi adusă la lumină în zilele din urmă pentru a-i convinge pe cei care o citesc că Isus este Hristosul. El i-a încurajat pe cei care vor citi cronica să se pocăiască şi să se pregătească pentru propria lor judecată înaintea lui Dumnezeu. El a revenit la calitatea de comandat al armatei nefiţilor şi a fost de acord să-i conducă din nou în bătălie. Cu toate acestea, poporul a refuzat să se pocăiască şi a fost urmărit de către lamaniţi până când întreaga naţiune nefită a fost distrusă complet. În timp ce Mormon era martor la această scenă a morţii şi a distrugerii, el a jelit distrugerea poporului său şi lipsa lui de voinţă de a se întoarce la Isus Hristos.

Sugestii pentru predare

Mormon 5:1–9

Mormon decide să conducă oştirea nefiţilor încă o dată, dar lamaniţii înving.

Discutaţi despre o calamitate naturală care poate fi o ameninţare în zona dumneavoastră – de exemplu, un cutremur, un tsunami, o erupţie vulcanică sau un uragan. Rugaţi cursanţii să îşi imagineze că au fost avertizaţi că această calamitate va avea loc în comunitatea lor în câteva zile.

  • Unde aţi căuta ajutor?

Amintiţi-le cursanţilor că nefiţii s-au confruntat cu un pericol asemănător, dar dezastrul lor iminent era de natură spirituală. De asemenea, amintiţi-le cursanţilor că nefiţii se aflau în război şi că, din pricina ticăloşiei lor, Mormon refuzase să le conducă oştirile (vezi Mormon 3:16).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mormon 5:1–2. Rugaţi-i pe ceilalţi cursanţi să urmărească în scripturile lor şi să identifice, potrivit credinţei nefiţilor, cine putea să-i salveze pe nefiţi din încercările lor.

  • Deşi este adevărat că Mormon îi putea conduce pe nefiţi în bătălie, de ce credea Mormon că poporul nu va fi eliberat din suferinţele sale?

  • Ce putem învăţa din Mormon 5:1–2 despre locul în care trebuie să căutăm prima dată ajutor când trecem prin suferinţe? (În primul rând trebuie să ne îndreptăm către Dumnezeu, care va răspunde celor care se pocăiesc şi care-I cer ajutorul în suferinţele lor.)

Rezumaţi Mormon 5:3–7, explicând că sub conducerea lui Mormon nefiţii au respins câteva atacuri ale lamaniţilor. Dar, în cele din urmă, lamaniţii „au călcat poporul nefiţilor sub picioarele lor” (Mormon 5:6). În timp ce nefiţii se retrăgeau, cei care nu au putut să fugă suficient de repede au fost distruşi.

Rugaţi cursanţii să citească Mormon 5:8–9. Rugaţi cursanţii să identifice motivul pentru care Mormon nu a făcut o relatare detaliată a lucrurilor pe care le-a văzut.

  • De ce s-a abţinut Mormon să facă o relatare detaliată a lucrurilor la care a fost martor?

Mormon 5:10–24

Mormon explică faptul că intenţia înregistrării Cărţii lui Mormon este de a-i convinge pe oameni să creadă în Isus Hristos.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mormon 5:10–11. Rugaţi ceilalţi cursanţi să urmărească în scripturile lor şi să identifice un cuvânt pe care Mormon l-a folosit pentru a descrie ce vor simţi oamenii din zilele din urmă când vor afla despre distrugerea naţiunii nefite. (El a spus că noi ne vom „întrista”.)

  • Ce găsiţi trist în această relatare?

Îndreptaţi atenţia cursanţilor către declaraţia lui Mormon din Mormon 5:11, care menţionează că, dacă poporul său s-ar fi pocăit, el ar fi fost „primit în braţele lui Isus.”

  • Ce credeţi că înseamnă să fii „primit în braţele lui Isus”? (Atrageţi atenţia asupra cuvântului primit care, aici, se referă la a fi ţinut strâns, în siguranţă sau îmbrăţişat.)

  • Ce ne învaţă această expresie despre rezultatul pocăinţei noastre? (Ajutaţi cursanţii să identifice următoarele principii: Cu ajutorul pocăinţei putem fi „[primiţi] în braţele lui Isus.” Scrieţi acest principiu pe tablă.)

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă mai bine acest principiu, rugaţi-l pe unul dintre ei să citească următoarea declaraţie a vârstnicului Kent F. Richards, din Cei Şaptezeci:

„Toţi care vor veni pot fi «[primiţi] în braţele lui Isus». [Mormon 5:11.] Toate sufletele pot fi tămăduite prin puterea Sa. Toată suferinţa poate fi alinată. În El, noi putem «găsi odihnă pentru sufletele [noastre]». (Matei 11:29.) Condiţiile noastre muritoare poate nu se vor schimba imediat, dar durerea, îngrijorarea, suferinţa şi teama pot fi înghiţite în pacea Sa şi în leacul său alinător” („Ispăşirea poate tămădui orice durere”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 17).

Invitaţi cursanţii să răspundă la una dintre următoarele întrebări, scriind răspunsurile în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor. (Scrieţi aceste întrebări pe tablă sau citiţi-le rar pentru a putea fi scrise de către cursanţi.)

  • Când v-aţi simţit „primit în braţele lui Isus”?

  • Ce puteţi face a primi din abundenţă alinarea, protecţia şi iertarea Domnului?

Explicaţi faptul că Mormon 5:12–13 conţine profeţia făcută de Mormon cu privire la faptul că mai întâi cronica lui va fi ascunsă şi pe urmă adusă la lumină pentru a fi citită de toţi oamenii. Invitaţi cursanţii să citească în gând Mormon 5:14–15 şi să fie atenţi la efectul pe care Domnul doreşte să îl aibă cronica lui Mormon asupra oamenilor în ultimele zile. Le puteţi sugera cursanţilor să marcheze frazele care sunt importante pentru ei.

  • Conform celor relatate în Mormon 5:14–15, care sunt scopurile Cărţii lui Mormon? (Cursanţii trebuie să menţioneze că scriptura Cartea lui Mormon a fost scrisă pentru a-i convinge pe toţi oamenii că Isus este Hristosul, pentru a-L ajuta pe Dumnezeu să-Şi îndeplinească legământul făcut cu cei din casa lui Israel şi pentru a-i ajuta pe urmaşii lamaniţilor să creadă mai mult în Evanghelie.)

În timp ce cursanţii răspund că scrierile lui Mormon au ca scop convingerea oamenilor că Isus este Hristosul, împărtăşiţi-vă mărturia cu privire la faptul că acest lucru este principalul scop al Cărţii lui Mormon.

  • În ce mod acest scop principal al Cărţii lui Mormon îi binecuvântează pe cei care o citesc?

  • În ce mod studiul Cărţii lui Mormon v-a ajutat să credeţi mai mult şi să Îl iubiţi mai mult pe Isus Hristos?

Subliniaţi faptul că scriptura Cartea lui Mormon îi ajută pe mulţi să se pocăiască şi să fie „[primiţi] în braţele lui Isus”, dar că există încă mulţi oameni care refuză să creadă în Hristos.

Pe tablă, lângă principiul despre pocăinţă pe care l-aţi scris mai devreme în timpul lecţiei, scrieţi următoarele: Dacă refuzăm să ne pocăim… Rugaţi un cursant să citească cu glas tare Mormon 5:16–19 şi rugaţi-i pe ceilalţi cursanţi să fie atenţi la rezultatele apărute ca urmare a faptului că nefiţii au refuzat să se pocăiască. Rugaţi cursanţii să folosească ceea ce au găsit pentru a completa fraza de pe tablă. În timp ce ei răspund, adresaţi-le câteva dintre următoarele întrebări pentru a-i ajuta să înţeleagă cuvintele şi expresiile din aceste versete:

  • Ce credeţi că înseamnă a fi „fără de Hristos şi fără de Dumnezeu în lume”? (Mormon 5:16). (Răspunsurile pot include faptul că înseamnă a trăi fără credinţă în Isus Hristos sau în Tatăl Ceresc şi fără influenţă şi îndrumare divine.)

  • Pleava este o coajă subţire care acoperă cerealele. Când grânele sunt recoltate, pleava este înlăturată. Care credeţi că este înţelesul expresiei „mânaţi ca pleava spulberată de vânt”? (Mormon 5:16).

  • Cum ar fi să vă aflaţi pe o corabie fără a avea coordonatele de navigare, fără cârmă şi fără ancoră? (Vezi Mormon 5:18.) În ce fel este această situaţie similară celei în care se aflau nefiţii?

  • Ce ne învaţă Mormon cu privire la cei care refuză să se pocăiască? (Răspunsurile cursanţilor trebuie să exprime că refuzul de a se pocăi are ca rezultat pierderea îndrumării Domnului. Completaţi fraza de pe tablă scriind următorul adevăr: Dacă refuzăm să ne pocăim, Spiritul Se va retrage şi vom pierde îndrumarea Domnului.

Rugaţi cursanţii să se gândească la modul în care au văzut acest principiu aplicându-se în viaţa lor sau în vieţile altora.

Invitaţi cursanţii să recapituleze pe scurt Mormon 5:11, 16–18 şi cele două principii pe care le-aţi scris pe tablă.

  • Cum aţi exprima, cu propriile cuvinte, diferenţa dintre rezultatul pocăinţei sincere şi rezultatul refuzului de a se pocăi?

Invitaţi cursanţii să citească în gând Mormon 5:22–24 căutând ce i-a îndemnat Mormon pe oamenii din zilele din urmă să facă. Puteţi sugera cursanţilor să marcheze răspunsurile găsite.

Depuneţi mărturie cu privire la diferenţa dintre cele două principii scrise pe tablă.

Mormon 6

Mormon relatează bătălia finală a nefiţilor şi jeleşte distrugerea poporului său

Adresaţi următoarele întrebări:

  • Cum v-aţi simţi dacă ar muri o persoană dragă care a fost credincioasă lui Dumnezeu de-a lungul vieţii sale?

  • Cum v-aţi simţi dacă ar muri o persoană dragă care nu a fost supusă poruncilor lui Dumnezeu de-a lungul vieţii sale?

Explicaţi faptul că Mormon s-a întristat când toţi oamenii din poporul său au murit deoarece el ştia că nu erau pregătiţi să-L întâlnească pe Dumnezeu. Rezumaţi Mormon 6:1–6, explicând că lamaniţii le-au dat voie nefiţilor să se adune în ţara Cumora pentru bătălie. Mormon îmbătrânise şi ştia că aceasta avea să fie „ultima bătălie a poporului său” (Mormon 6:6). El i-a încredinţat câteva dintre cronicile sacre fiului său Moroni şi a ascuns restul acestora în dealul Cumora. El a consemnat distrugerea finală a poporului său la care a fost martor. Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Mormon 6:7–15 şi să se gândească cum ar fi putut să se simtă Mormon în timp ce scria aceste cuvinte.

  • De ce credeţi că nefiţii aşteptau moartea „cu [frică]… îngrozitoare”? (Mormon 6:7).

Citiţi-le cursanţilor Mormon 6:16–22 în timp ce ei urmăresc în scripturile personale. Apoi, rugaţi-i să scrie în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor despre gândurile pe care le-au avut şi sentimentele pe care le-au simţit în timp ce au citit şi au ascultat aceste versete. După ce le-aţi acordat timp suficient pentru a scrie, oferiţi-le ocazia de a împărtăşi câteva dintre gândurile pe care le-au notat.

Mărturisiţi-le cursanţilor despre dragostea pe care o au pentru ei Tatăl Ceresc, Isus Hristos, profeţii, conducătorii şi părinţii. Încurajaţi-i să îşi exercite credinţa în Isus Hristos şi să se pocăiască de păcatele lor pentru a putea să fie „[primiţi] în braţele lui Isus”(Mormon 5:11).

Comentarii şi informaţii generale

Mormon 5:11. „Primit în braţele lui Isus”

Vârstnicul Russell M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat legătura dintre cuvântul ispăşire şi expresia „primit în braţele lui Isus”:

„O înţelegere profundă poate fi dobândită ca urmare a studierii cuvântului ispăşire în limbile semitice din vremurile Vechiului Testament. În limba ebraică, la originea cuvântului ispăşire este kaphar, un verb care înseamnă «a acoperi» sau «a ierta». Foarte apropiat este termenul aramaic şi arab kafat, care înseamnă «îmbrăţişare strânsă» – fără îndoială făcând trimitere la ritualul egiptean al îmbrăţişării. În Cartea lui Mormon, există referinţe evidente la acea îmbrăţişare. Una dintre acestea afirmă: «Domnul mi-a mântuit sufletul… eu am văzut slava Lui şi sunt îmbrăţişat pentru veşnicie în braţele dragostei Lui» [2 Nefi 1:15]. O alta face referire la speranţa glorioasă de a fi «[primiţi] în braţele lui Isus» [Mormon 5:11]” („The Atonement”, Ensign, nov. 1996, p. 34).

Mormon 5:16. Când Spiritul Domnului Se îndepărtează

Preşedintele Harold B. Lee ne-a învăţat:

„Mormon i-a descris pe unii oameni, oamenii săi, de la care Spiritul Domnului S-a îndepărtat [vezi 2 Nefi 26:11]… Îmi este clar că el nu vorbea doar despre incapacitatea de a avea parte de însoţirea Duhului Sfânt sau de darul Duhului Sfânt, el vorbea despre lumina adevărului [lumina lui Hristos] la care fiecare persoană născută în această lume are dreptul, lumină care nu va înceta niciodată să depună eforturi cu omul, cu excepţia cazului în care acesta o pierde ca urmare a propriilor păcate” (în Conference Report, apr. 1956, p. 108).

Mormon 6:16-22. Nu respingeţi braţele deschise ale lui Hristos

Mormon a jelit moartea oamenilor săi şi s-a întristat ca urmare a faptului că aceştia nu şi-au schimbat modul de viaţă. El a spus că, dacă ei ar fi renunţat la mândrie şi s-ar fi pocăit de păcate, întoarcerea lor la Salvator ar fi fost plină de bucurie (vezi Mormon 6:17). Preşedintele James E. Faust, din Prima Preşedinţie, a descris bucuria pe care o vom simţi dacă ne pregătim să stăm înaintea Salvatorului pentru a fi judecaţi:

„Dorim cu tărie binecuvântarea supremă a ispăşirii – să devenim una cu El, să ne aflăm în prezenţa Sa divină, să fim chemaţi, fiecare, pe nume când El ne urează, cu căldură şi cu un zâmbet larg, bun venit acasă, primindu-ne cu braţele deschise pentru a ne înconjura cu dragostea Lui nemărginită. Cât de sublimă şi de glorioasă va fi această experienţă, dacă ne vom putea simţi destul de demni pentru a sta în prezenţa Sa! Darul care constă din măreţul Său sacrificiu ispăşitor, făcut pentru fiecare dintre noi, reprezintă singura cale prin care putem fi exaltaţi pentru a putea sta înaintea Lui şi de a-L vedea faţă în faţă. Mesajul profund al ispăşirii este dragostea perfectă pe care Salvatorul o are pentru fiecare în parte şi pentru toţi la un loc. Este dragoste plină de milostenie, răbdare, har, nepărtinire, îndelungă răbdare şi, mai mult decât orice, iertare.

Influenţa rea a lui Satana ar distruge orice speranţă pe care o avem de a ne birui greşelile. El ne-ar face să simţim că suntem pierduţi şi că nu este nicio speranţă. Însă, Isus Îşi întinde braţele către noi pentru a ne înălţa. Prin pocăinţa noastră şi prin darul ispăşirii, ne putem pregăti pentru a fi demni să stăm în prezenţa Sa” („Ispăşirea: speranţa noastră cea mai mare”, Liahona, ian. 2002, p. 22).