Mosia 21–22

Introducere

După ce a eşuat de trei ori în încercarea de a se elibera din sclavia lamaniţilor, poporul lui Limhi se îndreaptă către Domnul pentru a fi eliberat. Ulterior, Amon şi fraţii săi ajung în ţara lui Lehi-Nefi. După ce face legământ să-I slujească Domnului, poporul lui Limhi scapă din sclavie şi Amon îl conduce spre Zarahemla.

Sugestii pentru predare

Mosia 21:1–22

După ce poporul lui Limhi se revoltă împotriva lamaniţilor şi este învins de trei ori, el se umileşte înaintea Domnului şi începe să prospere.

Scrieţi cuvintele sclavie şi eliberare pe tablă.

Ce imagine vă vine în minte când vă gândiţi la aceste cuvinte?
Ce sentimente aveţi referitor la aceste cuvinte?
Ce legătură au aceste cuvinte cu planul salvării?

Explicaţi că Mosia 21–24 cuprinde relatarea a două grupuri de oameni care erau în sclavie faţă de lamaniţi şi, în cele din urmă, au fost eliberate de Domnul. În Mosia 21–22, citim despre Limhi şi poporul său, care au devenit sclavi ca rezultat al nedreptăţilor lor. Sclavia lor din punct de vedere fizic reflecta sclavia spirituală pe care o trăiau din cauza păcatelor lor. Relatarea despre cel de-al doilea grup din Mosia 23–24 va fi discutată în lecţia următoare. Povestiţi despre poporul lui Alma, care, după ce a fost botezat, a fost luat în sclavie şi a avut parte de suferinţe. Ambele relatări ne învaţă adevăruri importante despre puterea Domnului de a ne elibera din păcat şi suferinţe. Încurajaţi cursanţii să se gândească la puterea Domnului de a-i elibera din păcat pe măsură ce studiază despre sclavia şi eliberarea poporului în Mosia 21–22.

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Mosia 21:2–6. Rugaţi-i să identifice cuvinte şi expresii care descriu prin ce au trecut Limhi şi poporul său şi ce sentimente au avut cu privire la aceasta. Pentru a accentua dificultăţile prin care a trecut poporul lui Limhi, îi puteţi încuraja pe cursanţi să sublinieze expresia „nu era nicio posibilitate ca ei să se elibereze” din Mosia 21:5.

Ce detalii din Mosia 21:6 sugerează că oamenii încă nu se umiliseră şi nu se întorseseră la Domnul?
Ce soluţie au propus oamenii lui Limhi pentru a găsi alinare în suferinţele lor?

Rezumaţi Mosia 21:7–12 spunându-le cursanţilor că poporul lui Limhi s-a dus la luptă de trei ori pentru a se elibera din sclavia lamaniţilor, dar ei au fost învinşi şi au suferit pierderi mari de fiecare dată.

Care sunt câteva dintre reacţiile poporului după ce a treia încercare de a se elibera a eşuat?

Invitaţi câţiva cursanţi să citeasc pe rând, cu glas tare, Mosia 21:13–16 pentru a învăţa despre felul în care au răspuns oamenii. Le puteţi adresa următoarele întrebări:

În ce fel s-au schimbat oamenii după cea de-a treia înfrângere?
Potrivit relatărilor din Mosia 21:15, de ce a fost Domnul încet în a le auzi rugăciunile?
În Mosia 11:23–25, ce le spusese Abinadi oamenilor că vor trebui să facă înainte ca Domnul să le asculte rugăciunile de a-i elibera?
Deşi oamenii nu au fost imediat eliberaţi din sclavie, cum i-a binecuvântat Domnul pe măsură ce au început să se pocăiască? (După ce cursanţii răspund, îi puteţi încuraja să sublinieze expresia „să prospere treptat” din Mosia 21:16.)
Ce ne învaţă aceasta referitor la ceea ce Domnul face atunci când oamenii se umilesc, încep să se pocăiască şi Îi cer ajutorul?

Rezumaţi Mosia 21:16–22 explicând că, până când Domnul a eliberat din sclavie poporul lui Limhi, El i-a ajutat să prospere pentru ca ei să nu flămânzească. De asemenea „nu a mai fost nicio tulburare între lamaniţi şi poporul lui Limhi” (Mosia 21:22).

Invitaţi cursanţii să spună principiile pe care le-au învăţat din relatarea despre poporul lui Limhi. Deşi cursanţii pot împărtăşi diferite principii, asiguraţi-vă că ei înţeleg că, atunci când ne umilim, îl chemăm pe Domnul în rugăciune şi ne pocăim de păcatele noastre, El ne aude rugăciunile şi uşurează povara păcatului la timpul ales de El. (Puteţi scrie acest principiu pe tablă. Puteţi, de asemenea, invita cursanţii să scrie acest principiu în scripturile lor lângă Mosia 21:15–16 sau în jurnalele lor pentru studiul scripturilor sau în caietele pentru seminar.)

În cel fel credeţi că ne ajută faptul că aşteptăm ca Domnul să ne elibereze de povara păcatelor noastre?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să pună în practică ceea ce au învăţat, oferiţi-le câteva momente să mediteze asupra următoarelor întrebări şi să scrie răspunsurile în jurnalele lor pentru studiul scripturilor. (Puteţi scrie aceste întrebări pe tablă.)

Ce faceţi pentru a căuta puterea Domnului care vă eliberează de păcatele voastre?
În ce fel aţi „[prosperat] treptat” atunci când aţi căutat ajutorul Domnului?

Mosia 21:23–22:16

Limhi, Amon şi Ghedeon lucrează împreună pentru a-i ajuta pe oameni să scape din sclavie şi să se întoarcă în Zarahemla.

Notă. Le puteţi aminti cursanţilor că Mosia 7 şi 8 includ relatarea despre Amon şi fraţii săi, care i-au găsit pe regele Limhi şi poporul său. Următoarele 14 capitole, Mosia 9–22, relatează istoria poporului regelui Limhi, începând cu 80 de ani înainte ca Amon să-i fi găsit. Această istorisire se încheie cu relatarea câtorva evenimente care sunt incluse şi în capitolele anterioare. Din acest motiv, majoritatea lucrurilor din Mosia 21:23–30 au fost cuprinse în lecţia Mosia 7–8 şi Mosia 18. Pentru a-i ajuta pe cursanţi să-şi amintească evenimentele consemnate în Mosia 21:23–30, poate fi de folos să revedeţi scurta prezentare a călătoriilor din Mosia 7–24 din anexa de la sfârşitul acestui manual.

Amintiţi-le cursanţilor că poporul lui Limhi a recunoscut că suferinţele sale erau datorate faptului că respinsese invitaţia Domnului de a se pocăi (vezi Mosia 12:1–2; 20:21). Recunoscându-şi păcatele, poporul lui Limhi a început procesul de pocăinţă şi convertire. Împărtăşiţi următoarea definiţie a pocăinţei:

„[Pocăinţa] este esenţială pentru fericirea dumneavoastră în această viaţă şi în toată eternitatea. Pocăinţa este mai mult decât o recunoaştere a faptelor greşite. Este o schimbare a minţii şi a inimii… Aceasta include lepădarea de păcat şi întoarcerea la Dumnezeu pentru iertare. Este motivată de dragoste faţă de Dumnezeu şi de dorinţa sinceră de a se supune poruncilor Lui” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2005], p. 124).

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Mosia 21:32–35. Rugaţi-i să identifice cuvinte şi expresii care demonstrează faptul că Limhi şi poporul său se pocăiseră şi se întorseseră către Domnul. Le puteţi sugera să sublinieze aceste cuvinte şi expresii. Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească ceea ce au găsit. (Răspunsurile lor trebuie să includă faptul că Limhi şi majoritatea poporului său au intrat într-un legământ să-I slujească lui Dumnezeu şi să ţină poruncile Sale, pentru că ei doreau să fie botezaţi şi erau dornici să-I slujească lui Dumnezeu cu toată inima lor.)

Următoarea activitate îi va ajuta pe cursanţi să vadă că Domnul a ajutat poporul lui Limhi să se elibereze din sclavie pe măsură ce şi-a onorat legământul de a-I sluji şi ţine poruncile. Scrieţi următoarele întrebări şi referinţe din scripturi pe tablă înainte de oră:

În ce fel a fost venirea lui Amon şi a fraţilor săi un răspuns la rugăciunile poporului lui Limhi? (Vezi Mosia 7:14–15, 18–20; 21:14–15, 22–24.)

Pe lângă faptul că a căutat ajutorul Domnului prin rugăciune, ce a făcut poporul lui Limhi, condus de Ghedeon, pentru a fi eliberat? (Vezi Mosia 21:36; 22:1–10.)

Ce detalii din aceste versete indică faptul că Domnul a ajutat poporul lui Limhi să scape în siguranţă? (Vezi Mosia 22:11–16; 25:15–16.)

Împărţiţi cursanţii în trei grupuri. Rugaţi fiecare grup să răspundă la câte o întrebare de pe tablă prin a studia versetele corespunzătoare. După câteva minute, invitaţi un cursant din fiecare grup să prezinte răspunsurile pregătite. Acum îi puteţi, de asemenea, ruga pe cursanţi să adauge „Poporul lui Limhi scapă” la reprezentarea grafică despre imaginea de ansamblu a călătoriilor din Mosia 7–24. (Reprezentarea grafică completă se găseşte în anexa de la sfârşitul acestui manual.) Le puteţi sugera cursanţilor să caute pe semnul de carte pentru Cartea lui Mormon ceea ce se va întâmpla cu poporul lui Limhi în cele din urmă (vezi Mosia 22:13–14).

Subliniaţi faptul că, deşi noi nu trebuie să fie eliberaţi din sclavie în felul în care a fost eliberat poporul lui Limhi, noi toţi avem nevoie să fim eliberaţi de păcat.

Ce aţi învăţat din Mosia 21–22 care ar putea încuraja pe cineva care are nevoie de puterea Domnului pentru a-l elibera din păcat?

Încheiaţi lecţia prin a vă depune mărturia despre puterea Domnului de a vă elibera din păcat. Subliniaţi faptul că, atunci când ne umilim, îl chemăm pe Domnul în rugăciune şi ne pocăim de păcatele noastre, El ne aude rugăciunile şi ne eliberează de povara păcatului la timpul ales de El.

Comentarii şi informaţii generale

Mosia 21:15, 29-30. Suferinţa care rezultă din cauza păcatului poate avea un scop

Când păcătuim şi refuzăm să ne pocăim, aşa cum a făcut poporul regelui Limhi, aducem asupra noastră mai multă durere – uneori fizică, însă întotdeauna spirituală. Vârstnicul Kent F. Richards, din cei Şaptezeci, a explicat felul în care durerea poate fi o parte necesară a vindecării şi creşterii noastre spirituale:

„Durerea ne ajută să monitorizăm procesul de vindecare. Deseori, ea ne învaţă să avem răbdare…

Vârstnicul Orson F. Whitney a scris: «Nicio durere pe care o simţim, nicio încercare prin care trecem nu este irosită. Ea contribuie la educarea noastră, la dezvoltarea calităţilor precum răbdarea, credinţa, curajul şi umilinţa… Prin tristeţe şi suferinţă, trudă şi necaz, noi dobândim educaţia pe care am venit s-o dobândim aici».

În mod similar, vârstnicul Robert D. Hales a spus:

«Durerea vă duce într-o stare de umilinţă care vă permite să reflectaţi. Este o experienţă pe care sunt recunoscător că am îndurat-o…

Am învăţat că durerea fizică şi vindecarea corpului… sunt uimitor de similare cu durerea spirituală şi vindecarea sufletului în procesul pocăinţei»” („Ispăşirea poate tămădui orice durere”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 15).

Mosia 21:15-16. Cum vă comportaţi în timpul încercărilor?

Vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat despre comportamentul pe care trebuie să-l evităm şi despre comportamentul pe care trebuie să ne străduim să-l avem în timpul încercărilor noastre:

„Domnul ne va alina cu putere divină atunci când căutăm scăparea cu umilinţă şi credinţă în Isus Hristos.

Nu spuneţi: «Nimeni nu mă înţelege; nu-mi pot da seama ce să fac sau nu pot primi ajutorul de care am nevoie». Rostind aceste comentarii vă autodistrugeţi. Nimeni nu vă poate ajuta dacă nu aveţi credinţă şi nu depuneţi un efort. Dezvoltarea dumneavoastră personală necesită acest lucru. Nu căutaţi să aveţi o viaţă lipsită de disconfort, durere, stres, încercări sau supărări, pentru că acestea sunt instrumentele pe care un Tată iubitor le foloseşte pentru a ne stimula dezvoltarea personală şi înţelegerea. Aşa cum se afirmă, în mod repetat, în scripturi, veţi fi ajutaţi pe măsură ce vă exercitaţi credinţa în Isus Hristos… Credinţa în Isus Hristos înseamnă că avem încredere în El; înseamnă că avem încredere în învăţăturile Sale. Aceste lucruri duc la speranţă şi speranţa aduce caritate, dragostea pură a lui Hristos – acel sentiment de pace care vine când simţim grija Sa, dragostea Sa şi puterea Sa de a ne vindeca sau de a ne uşura poverile prin puterea Sa de vindecare” („To Be Healed”, Ensign, mai 1994, p. 8).