Lecţia 86

Alma 25–26

Introducere

După distrugerea oraşului Amoniha, lamaniţii au purtat multe alte lupte cu nefiţii şi au fost alungaţi. După ce au suferit pierderi mari, mulţi lamaniţi şi-au pus jos armele de luptă, s-au pocăit şi s-au alăturat anti-nefi-lehiţilor. Când fiii lui Mosia şi colegii lor au încheiat cei 14 ani de misiune printre lamaniţi, Amon L-a săvit pe Domnul şi şi-a exprimat recunoştinţa pentru binecuvântarea de a fi instrumente în mâinile lui Dumnezeu care le-au dus lamaniţilor Evanghelia.

Sugestii pentru predare

Alma 25:1–12

Profeţiile lui Abinadi şi Alma sunt împlinite.

Înainte de începerea orei, desenaţi următorul tabel pe tablă.

Profeţie	Împlinirea profeţiei
Alma 9:12. Ce a profeţit Alma locuitorilor din Amoniha?	Alma 25:1–2 (vezi, de asemenea, Alma 16:2–3, 9–11)
Mosia 17:14–19. Ce a profeţit Abinadi că se va întâmpla urmaşilor regelui Noe şi preoţilor lui?	Alma 25:4–9

Scrieţi cuvântul încredere pe tablă. Rugaţi cursanţii să numească persoane în care ne punem încrederea deseori. (Posibile răspunsuri sunt: Domnul, profeţii, părinţii, învăţătorii şi antrenorii.) Întrebaţi cursanţii:

• De ce este mai uşor să ne punem încrederea în unele persoane decât în altele?

• Dintre toţi oamenii de pe pământ de astăzi, în cine vă este cel mai uşor să vă puneţi încrederea?

Spuneţi cursanţilor că Alma 25 cuprinde dovada că vorbele Domnului către profeţii Săi vor fi întotdeauna împlinite. Explicaţi cursanţilor că vor folosi tabelul de pe tablă pentru a studia două profeţii făcute de profeţii din Cartea lui Mormon şi împlinirea acelor profeţii. Rugaţi cursanţii să copieze tabelul în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor. În prima coloană, cereţi-le să scrie răspunsurile la întrebări, folosind referinţele scripturale menţionate. În a doua coloană, cereţi-le să scrie despre împlinirea profeţiilor. Invitaţi câţiva cursanţi să spună ce au aflat.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 25:11–12. Rugaţi pe ceilalţi membri ai clasei să urmărească în scripturi şi să caute ce a spus Mormon că s-a întâmplat cu acele cuvinte ale lui Abinadi. Le puteţi sugera cursanţilor să marcheze expresia „aceste cuvinte au fost adeverite” din versetul 12.

• Ce înseamnă expresia „aceste cuvinte au fost adeverite”?

Le puteţi sugera cursanţilor să scrieD&L 1:38 în scripturile lor, lângă Alma 25:12. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 1:38. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute o expresie similară expresiei „aceste cuvinte au fost adeverite”. („Va fi îndeplinit în întregime.”)

• Ce învăţăm din Alma 25:1–12 despre profeţii şi promisiunile făcute de profeţi? (Scrieţi, pe tablă, următorul adevăr: Cuvintele inspirate ale profeţilor se vor îndeplini în întregime.)

Puneţi în evidenţă faptul că exemplele din tabel arată că avertizările profeţilor către cei nedrepţi se vor îndeplini întotdeauna. Profeţii fac, de asemenea, promisiuni celor care se întorc spre Domnul. Aceste promisiuni vor fi, de asemenea, îndeplinite. Pentru a-i ajuta pe cursanţi să vadă punerea în practică în vieţile lor a acestui principiu, citiţi următoarea declaraţie a Primei Preşedinţii din Pentru întărirea tineretului. Rugaţi cursanţii să asculte promisiunile făcute acelora care respectă standardele menţionate în broşură.

„Standardele din această broşură vă vor ajuta în alegerile importante pe care le faceţi acum şi pe care le veţi face în viitor. Noi vă promitem că, dacă veţi respecta legămintele pe care le-aţi făcut şi aceste standarde, veţi fi binecuvântaţi cu însoţirea Duhului Sfânt, credinţa şi mărturia voastră vor deveni mai puternice şi vă veţi bucura de tot mai multă fericire” (Pentru întărirea tineretului [broşură, 2011], p. ii).

• Ce a promis Prima Preşedinţie?

• Când aţi văzut aceste promisiuni îndeplinindu-se?

Alma 25:13–17

Mulţi lamaniţi se pocăiesc şi se alătură anti-nefi-lehiţilor.

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 25:13–14. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute ce au făcut mulţi dintre lamaniţi după ce au înţeles că nu puteau să-i înfrângă pe nefiţi.

• Ce vă impresionează la faptele lamaniţilor?

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 25:17 şi să caute descrierea sentimentelor fiilor lui Mosia cu privire la succesul pe care l-au avut printre lamaniţi.

• În ce mod succesul fiilor lui Mosia a fost un exemplu de adeverire a cuvintelor Domnului? (Dacă respectivii cursanţi au nevoie de ajutor pentru a răspunde la această întrebare, indicaţi-le să citească Mosia 28:5–7 şi Alma 17:11.)

Alma 26

Amon se bucură de mila Domnului faţă de el şi fraţii săi şi faţă de lamaniţi.

Expuneţi câteva unelte (un ciocan, o şurubelniţă, o cheie franceză, un creion sau un pix, o pensulă, o foarfecă, un computer şi un instrument muzical). Explicaţi că un sinonim al cuvântului unealtă este instrument.

• Care sunt câteva dintre lucrurile pe care le poate face un meşteşugar sau artist priceput cu instrumentul potrivit?

• Ce credeţi că înseamnă ca cineva să fie un instrument în mâinile Domnului?

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, Alma 26:1–5, 12. Rugaţi membrii clasei să identifice modurile în care Amon şi ceilalţi misionari au fost instrumente în mâinile lui Dumnezeu.

• Ce a înfăptuit Domnul prin Amon şi colegii săi misionari?

• Cum aţi reformula Alma 26:12? Care este legătura dintre declaraţia lui Amon din acest verset şi faptul de a fi un instrument în mâinile Domnului?

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 26:11, 13, 16 şi să caute de câte ori apar cuvintele bucurie şi a se bucura. Le puteţi sugera cursanţilor să-şi marcheze aceste cuvinte în scripturile lor. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 26:13–16 şi rugaţi membrii clasei să caute motivele pentru care a spus Amon că se bucura.

• De ce s-a bucurat Amon?

• Ce principii putem învăţa din aceste versete? (Este posibil ca respectivii cursanţi să menţioneze principii diferite. Principiul următor ar putea fi un rezumat al comentariilor lor: Noi ne bucurăm când slujim cu credinţă Domnului şi copiilor Săi. Puteţi să scrieţi acest principiu pe tablă.)

• De ce credeţi că ne bucurăm când suntem în slujba Domnului?

Scrieţi, pe tablă, referinţele scripturale şi întrebările de mai jos. (Le puteţi scrie înainte de oră.) Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi. Rugaţi fiecare echipă să aleagă şi să citească unul dintre fragmente şi să discute răspunsurile la întrebarea care însoţeşte referinţa.

Alma 26:17–20. Ce fel de oameni au fost Amon şi fraţii lui înainte de a fi convertiţi?

Alma 26:23–25. Potrivit celor spuse de nefiţi lui Amon şi fraţilor săi, cum erau lamaniţii înainte de a fi convertiţi?

Acordaţi timp câtorva cursanţi să-şi explice răspunsurile la aceste întrebări. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 26:23–29 şi să identifice obstacolele cu care s-au confruntat Amon şi fraţii lui în timp ce au slujit Domnului şi lamaniţilor.

• Cu care dintre aceste obstacole credeţi că s-ar putea confrunta misionarii astăzi?

• Potrivit relatării din Alma 26:27, 30, ce i-a motivat pe Amon şi pe colegii săi misionari să continue să slujească? (Alinarea şi promisiunile primite de la Domnul şi dorinţa de a „fi mijlocul prin care nişte suflete să fie salvate”.)

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 26:31–34 şi să caute rezultate ale eforturilor fiilor lui Mosia. După ce li s-a acordat timp suficient să citească, invitaţi-i să împărtăşească ce au găsit.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 26:35–37. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi, meditând asupra motivelor pe care le au să se bucure de bunătatea lui Dumnezeu.

• Ce mesaje descoperiţi în aceste versete?

Puneţi accent pe faptul că unul dintre numeroasele mesaje din aceste versete este acela că Domnul este milos cu toţi cei care se pocăiesc şi cred în numele Său. Pentru a-i ajuta pe cursanţi să simtă adevărul şi importanţa acestui principiu, citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Boyd K. Packer, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

Preşedintele Boyd K. Packer

„Primim scrisori de la cei care au făcut greşeli cu rezultate tragice. Ei întreabă: «Voi putea fi iertat vreodată»?

Răspunsul este da!

Evanghelia ne învaţă că scăparea de chin şi vinovăţie poate fi obţinută prin pocăinţă. Cu excepţia celor câteva persoane care aleg calea pierzaniei după ce au cunoscut plenitudinea, nu există niciun obicei, nicio dependenţă, nicio răzvrătire, nicio încălcare, nicio jignire care să fie exceptată de la promisiunea iertării totale” („The Brilliant Morning of Forgiveness”, Ensign, nov. 1995, p. 19).

Depuneţi mărturie despre puterea ispăşirii de a permite iertarea păcatelor, mari sau mici, celor care au credinţă în Isus Hristos şi se pocăiesc. Depuneţi, de asemenea, mărturie despre bucuria de care avem parte în vieţile noastre când slujim ca instrumente în mâinile Domnului.

Idee suplimentară pentru predare

Alma 26:1-37. „Motiv… să ne bucurăm”

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă bucuria care rezultă din pocăinţă şi iertare, citiţi următoarea povestire spusă de preşedintele Boyd K. Packer, preşedintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli:

„În luna aprilie a anului 1847, Brigham Young a plecat din Winter Quarters cu primul grup de pionieri. În acelaşi timp, la 2.500 de kilometri spre vest, supravieţuitorii grupului Donner mergeau, cu greu, pe pantele Munţilor Sierra Nevada îndreptându-se spre Valea Sacramento.

Petrecuseră iarna nemiloasă prinşi în troienele de zăpadă, aproape de culmi. Este aproape incredibil că cineva a putut să supravieţuiască zilelor, săptămânilor şi lunilor de foamete şi suferinţe de nedescris.

Printre supravieţuitori, s-a aflat un băiat în vârstă de 15 ani, John Breen. În noaptea de 24 aprilie, el a intrat în ferma lui Johnson. După mulţi ani, John a scris:

«Am ajuns la ferma lui Johnson cu mult după căderea serii, aşa încât prima oară când am văzut-o a fost în zorii următoarei zile. Vremea era frumoasă, pământul era acoperit cu iarbă verde, păsările cântau în vârful copacilor şi călătoria mea se încheiase. Îmi era greu să cred că eram în viaţă.

Imaginile pe care le-am văzut în acea dimineaţă mi-au rămas întipărite în minte. Cele mai multe dintre întâmplări mi s-au şters din memorie, dar pot vedea întotdeauna în minte tabăra de lângă ferma lui Johnson» [„Pioneer Memories”, nepublicată, citat în „The Americanization of Utah”, emisiune a televiziunii PBS].

La început, am fost nedumerit de declaraţia lui că «cele mai multe dintre întâmplări [i] s-au şters din memorie». Cum ar putea luni lungi de suferinţe şi dureri de neimaginat să i se şteargă din memorie? Cum putea acea iarnă grea, groaznică să fie înlocuită de o dimineaţă strălucitoare?

După ce am reflectat mai profund, mi-am dat seama că nu este greu deloc. Am văzut ceva similar întâmplându-se oamenilor pe care i-am cunoscut. Am văzut persoane care au supravieţuit unei ierni lungi de vinovăţie şi foamete spirituală păşind în dimineaţa iertării.

Când acea dimineaţă a sosit, ei învăţaseră următoarele:

«Iată, acela care s-a pocăit de păcatele lui este iertat şi Eu, Domnul, nu-Mi mai amintesc de ele» [D&L 58:42]” („The Brilliant Morning of Forgiveness”, Ensign, nov. 1995, p. 18).

După ce citiţi această povestire, rugaţi cursanţii să vorbească despre un moment în care au văzut bucuria apărută în viaţa unei persoane care s-a pocăit. (Amintiţi cursanţilor că nu trebuie să împărtăşească experienţe care sunt prea personale sau particulare.)