Lecţia 78

Alma 13

Introducere

Când Alma a încercat să-i înveţe pe oamenii răzvrătiţi din Amoniha, ei l-au contrazis, întrebându-l „Cine eşti tu?” şi punându-i la îndoială autoritatea (vezi Alma 9:1–6). Ei erau în stare de apostazie pentru că deveniseră adepţi ai ordinului lui Nehor – vicleşug preoţesc al cărui scop era câştigul personal (vezi Alma 1:2–15; 15:15; 16:11). Spre deosebire de Nehor, Alma i-a învăţat despre „marea preoţie a ordinului sfânt al lui Dumnezeu” al cărei scop este să-i ajute pe oameni să se pocăiască şi să intre în odihna Domnului (vezi Alma 13:6). El a vorbit despre exemplul lui Melhisedec, care a predicat credinţă şi pocăinţă şi şi-a ajutat poporul să trăiască în pace. Alma a propovăduit, de asemenea, despre existenţa premuritoare şi despre prerânduire. El şi-a încheiat predica invitându-i pe oameni să ţină seama de cuvintele sale pentru ca ei să se poată pregăti să intre în odihna Domnului.

Predaţi gândindu-vă la cursanţi, nu la materialul lecţiei

Prioritatea dumneavoastră este să-i ajutaţi pe cursanţi să înţeleagă adevărurile Evangheliei şi să pună în practică aceste adevăruri în vieţile lor. Evitaţi orice tentaţie de a parcurge repede o lecţie numai pentru a putea acoperi întregul material. Aduceţi-vă aminte că trebuie să-i ajutaţi pe cursanţi să înveţe, nu să parcurgeţi un anumit volum de material.

Sugestii pentru predare

Alma 13:1–12

Alma îi învaţă pe oamenii din Amoniha despre chemarea de înalţi preoţi.

Explicaţi că Alma 13 cuprinde învăţăturile lui Alma despre un grup de oameni care sunt de mare folos Bisericii. De fapt, toţi membrii Bisericii sunt binecuvântaţi prin slujirea acestor oameni.

Spuneţi cursanţilor că ei cunosc oameni care fac parte din acest grup. Rugaţi apoi cursanţii să citească, în gând, Alma 13:1 pentru a determina cine sunt aceşti oameni. După ce au avut timp suficient pentru a citi acest verset, rugaţi-i să citească şi Alma 13:10, 14 şi Doctrină şi legăminte 107:1–3. Le puteţi sugera să scrie aceste referinţe lângă versetul Alma 13:1.

Subliniaţi că Alma a vorbit despre preoţii după ordinul Fiului lui Dumnezeu, care este Preoţia lui Melhisedec. Cu alte cuvinte, el a vorbit despre bărbaţi care au deţinut oficiul de înalt preot în cadrul Preoţiei lui Melhisedec. Invitaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a vârstnicului Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Aceşti nefiţi, care erau credincioşi şi fideli în ţinerea legii lui Moise, aveau Preoţia lui Melhisedec, ceea ce înseamnă că ei aveau, de asemenea, plenitudinea Evangheliei… Unele dintre cele mai complete informaţii despre Preoţia lui Melhisedec se găsesc în Alma 13” (The Promised Messiah [1978], p. 421).

• Ce binecuvântări aţi primit în vieţile voastre prin Preoţia lui Melhisedec? (Cursanţii ar putea menţiona darul Duhului Sfânt, binecuvântările patriarhale, alte binecuvântări ale preoţiei, conducerea autorităţilor generale, conducerea conducătorilor locali, cum ar fi episcopi şi preşedinţi de ramură, şi binecuvântările pe care le primesc prin legămintele pe care părinţii lor le-au făcut în templu. Ei ar putea menţiona, de asemenea, botezul şi împărtăşania, care sunt înfăptuite prin autoritatea Preoţiei aaronice, dar sub îndrumarea conducătorilor Preoţiei lui Melhisedec.)

Scrieţi următoarele întrebări pe tablă sau pregătiţi foi de prezentare cu aceste întrebări. Acordaţi cursanţilor timp să citească Alma 13:2–10 şi să găsească răspunsuri la aceste întrebări.

Când au fost chemaţi şi pregătiţi, pentru prima oară, deţinători ai Preoţiei lui Melhisedec? (Vezi Alma 13:3–5.)

Ce îndatorire au toţi deţinătorii Preoţiei lui Melhisedec? (Vezi Alma 13:6.)

Ce expresii din Alma 13:7 descriu Preoţia lui Melhisedec?

Care sunt unele condiţii necesare pentru a fi rânduit la Preoţia lui Melhisedec? (Vezi Alma 13:10.)

După ce cursanţii au avut suficient timp să găsească răspunsurile la întrebări, rugaţi-i să le împărtăşească clasei. Puteţi scrie răspunsurile lor pe tablă.

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă mai bine şi să discute despre ce au citit, le puteţi adresa următoarele întrebări:

• Cum ne ajută slujirea deţinătorilor preoţiei să ştim cum să căutăm mântuirea urmându-L pe Isus Hristos? (Vezi Alma 13:2, 8, 16. Prin exemplul şi învăţăturile lor şi prin rânduielile pe care le înfăptuiesc, ei ne îndreaptă atenţia spre Salvator.)

• Ce a vrut Alma să spună când a afirmat că înalţii preoţi au fost „chemaţi şi pregătiţi încă de la crearea lumii”? (Alma 13:3) (El a vrut să spună că unii bărbaţi au fost prerânduiţi pentru a primi anumite oficii ale preoţiei.)

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă prerânduirea şi legătura acesteia cu viaţa lor, puteţi ruga un cursant să citească următoarele declaraţii.

Profetul Joseph Smith ne-a învăţat: „Fiecare bărbat care are chemarea de a sluji locuitorilor lumii a fost rânduit în acest scop în Marele Consiliu din cer înainte ca această lume să existe. Eu cred că am fost rânduit chiar în acest oficiu în acel Mare Consiliu” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 539).

Preşedintele Spencer W. Kimball a spus: „În lumea în care am fost înainte de a veni aici, femeilor credincioase le erau încredinţate anumite responsabilităţi şi bărbaţii credincioşi erau prerânduiţi la anumite îndatoriri ale preoţiei. Deşi nu ne amintim acum detaliile, aceasta nu schimbă realitatea glorioasă a ceea ce am acceptat odată” (Teachings of Presidents of the Church: Spencer W. Kimball [2006], p. 215–216).

• Ce se propovăduieşte în Alma 13:3 despre ce trebuie să facem pentru a ne îndeplini misiunile prerânduite?

• Când un bărbat este rânduit la un oficiu al preoţiei, ce trebuie să însemne pentru el acea rânduire? (Vezi Alma 13:8. Reţineţi că la această întrebare pot răspunde atât tinerele fete, cât şi tinerii băieţi. Tinerilor băieţi le-ar putea fi utile răspunsurile tinerelor fete.)

Rugaţi-i pe cursanţi să citească, în gând, Alma 13:11–12 şi să caute moduri în care deţinătorii Preoţiei lui Melhisedec, menţionaţi de Alma, s-au schimbat prin ispăşirea lui Isus Hristos.

• Ce credeţi că înseamnă faptul că „veşmintele [cuiva sunt] albite prin spălare în sângele Mielului”?

• De ce credeţi că este nevoie ca deţinătorii Preoţiei lui Melhisedec să se schimbe prin ispăşirea lui Isus Hristos? Cum le putem urma exemplul?

Reamintiţi cursanţilor că Alma a propovăduit aceste adevăruri oamenilor din Amoniha. Mulţi dintre aceşti oameni „erau din credinţa lui Nehor” (Alma 14:18; 15:15), însemnând că ei acceptaseră învăţăturile lui Nehor. Nehor a fost un bărbat care crease un ordin fals pe care Alma l-a numit „vicleşugul preoţesc” (vezi Alma 1:12–15).

• Prin ce se deosebesc deţinătorii credincioşi ai Preoţiei lui Melhisedec de aceia care au urmat învăţăturile lui Nehor? (Puteţi invita cursanţii să revadă Alma 1:2–6 şi să găsească deosebirile dintre vicleşugul preoţesc al lui Nehor şi Preoţia lui Melhisedec.)

• Oamenii din Amoniha fuseseră învăţaţi anterior despre Preoţia lui Melhisedec şi primiseră binecuvântări prin Preoţia lui Melhisedec (vezi Alma 9:21; 13:1). De ce credeţi că era important ca oamenilor din Amoniha să li se readucă aminte ceea ce învăţaseră anterior despre Preoţia lui Melhisedec?

• Ce aţi învăţat până acum, din această lecţie, despre preoţie? (În timp ce cursanţii ar putea menţiona o serie de adevăruri, răspunsurile lor trebuie să exprime faptul că rânduielile preoţiei şi slujirea deţinătorilor preoţiei ne ajută să ştim cum să căutăm mântuirea urmându-L pe Isus Hristos.)

Le puteţi sugera cursanţilor să scrie acest principiu şi alte principii pe care le-au identificat în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor. Dacă timpul permite, rugaţi-i să scrie despre modul în care pot influenţa aceste principii felul în care înţeleg ei puterea şi binecuvântările preoţiei.

Alma 13:13–20

Alma ne învaţă despre Melhisedec, un mare înalt preot care a adus pace între oamenii din poporul său.

Scrieţi următoarele cuvinte şi expresii pe tablă: înalt preot, rege, a exercitat o mare credinţă, a predicat pocăinţă, a stabilit pacea, prinţul păcii, a domnit sub îndrumarea tatălui său. Faceţi o pauză după ce scrieţi fiecare cuvânt sau expresie pentru a permite cursanţilor să spună, fără a se uita în scripturi, pe cine a descris Alma cu aceste cuvinte şi expresii. (El l-a descris pe Melhisedec.) În cazul în care cursanţii nu au presupus corect, după ce aţi scris toate cuvintele şi expresiile pe tablă, rugaţi-i să citească Alma 13:14.

Dacă unii cursanţi au indicat că Alma vorbea despre Isus Hristos, întrebaţi-i de ce descrierea unui înalt preot neprihănit le-ar aminti de Salvator. Ajutaţi-i să înţeleagă faptul că deţinătorii Preoţiei lui Melhisedec sunt „după ordinul Fiului, Singurul Născut al Tatălui” (Alma 13:9; vezi, de asemenea, D&L 107:2–4). Subliniaţi faptul că deţinătorii Preoţiei lui Melhisedec trebuie să se străduiască să urmeze exemplul lui Isus Hristos în slujirea şi învăţăturile lor. Reamintiţi, de asemenea, cursanţilor că rânduielile înfăptuite prin autoritatea Preoţiei lui Melhisedec ne ajută să ne apropiem mai mult de Salvator.

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 13:14–19. Încurajaţi membrii clasei să se gândească la folosul pe care l-ar fi putut avea oamenii ticăloşi din Amoniha învăţând despre Melhisedec.

• Ce cuvinte descriu poporul lui Melhisedec în Alma 13:17? În ce fel se aseamănă acest popor cu poporul din Amoniha? (Vezi Alma 8:9; 9:8.)

• Ce a făcut Melhisedec în calitate de conducător al poporului său? În ce fel i-a influenţat conducerea sa pe oameni? Care a fost deosebirea dintre această influenţă şi influenţa acelora din Amoniha care au urmat învăţăturile lui Nehor? (Vezi Alma 8:17; 10:27, 32.)

Invitaţi cursanţii să rezume Alma 13:16–18 exprimând adevărurile pe care le propovăduiesc aceste versete despre responsabilităţile conducătorilor preoţiei. În timp ce fac acest lucru, asiguraţi-vă că exprimă faptul că suntem ajutaţi de conducătorii preoţiei să-L urmăm pe Isus Hristos, să ne pocăim şi să trăim în pace. (De asemenea, îi puteţi încuraja pe cursanţi să-şi scrie rezumatele în scripturi, lângă Alma 13:16–18.) Subliniaţi că alţi conducători din Biserică, precum conducătoarele Societăţii de Alinare şi ale Tinerelor Fete, sunt participanţi importanţi la acest efort. Slujind alături de conducătorii preoţiei, ele ajută la îndrumarea indivizilor şi familiilor să vină la Hristos.

• Cum aţi fost binecuvântaţi prin slujirea conducătorilor din Biserică?

Alma 13:21–31

Alma îi invită pe oameni să asculte glasul Domnului şi să intre în odihna Sa.

Invitaţi cursanţii să caute ideea care se repetă în Alma 13:12, 13, 16, 29. Ei trebuie să găsească termenul odihna şi expresia „odihna Domnului”. Puteţi să-i îndemnaţi să marcheze această idee în fiecare verset. Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă ce înseamnă să intrăm în odihna Domnului în această viaţă şi după ce murim, citiţi următoarele declaraţii:

„Profeţii din vechime vorbesc despre «a intra în odihna lui Dumnezeu» [vezi Alma 12:34; D&L 84:23–24]; ce înseamnă aceasta? Pentru mine înseamnă să intrăm în cunoaşterea şi dragostea lui Dumnezeu, având credinţă în scopul Său şi în planul Său, în aşa măsură încât să ştim că facem ce-i drept şi că nu avem alte interese” (Joseph F. Smith, Teachings of Presidents of the Church: Joseph F. Smith [1998], p. 56).

„Adevăraţii sfinţi intră în odihna Domnului în timp ce se află în această viaţă şi, rămânând în adevăr, ei continuă să se afle în acea stare binecuvântată până când se vor odihni alături de Domnul în cer… Odihna Domnului, în eternitate, înseamnă să moşteneşti viaţa veşnică, să dobândeşti plenitudinea slavei Domnului” (Bruce R. McConkie, Mormon Doctrine, ediţia a doua [1966], p. 633).

Explicaţi că Alma i-a avertizat pe oamenii din Amoniha să se pocăiască şi să se pregătească pentru venirea lui Isus Hristos (vezi Alma 13:21–26). El le-a împărtăşit, apoi, principiile pe care ei trebuiau să le urmeze pentru a intra în odihna Domnului.

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 13:27.

• Ce cuvinte din Alma 13:27 arată ce a simţit Alma faţă de oameni şi faţă de mesajul său?

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Alma 13:27–29. Rugaţi membrii clasei să caute principiile pe care Alma spera ca oamenii să le urmeze. Rugaţi apoi cursanţii să întocmească o listă cu principiile pe care le-au găsit. De exemplu, ar putea spune că, atunci când vom răspunde cu umilinţă invitaţiei de a ne pocăi, Spiritul ne va conduce în odihna Domnului.

Invitaţi cursanţii să consemneze ţeluri cu privire la modul în care vor urma sfatul din Alma 13:27–29. Depuneţi mărturie că putem intra în odihna Domnului în această viaţă şi în următoarea dacă urmăm principiile propovăduite de Alma.

Comentarii şi informaţii generale

Alma 13:1. „Aş dori să vă îndrept minţile înainte”

Cursanţii s-ar putea întreba de ce a spus Alma „aş dori să vă îndrept minţile înainte” şi, apoi, a vorbit despre evenimente care avuseseră loc deja (vezi Alma 13:1). Este util să ne aducem aminte că Alma 13 este o continuare a unui discurs care se află atât în Alma 11, cât şi în Alma 12. La sfârşitul lui Alma 12, se află cuvintele lui Alma despre căderea lui Adam şi a Evei (vezi Alma 12:22-23, 30-32). La începutul lui Alma 13, Alma continuă relatarea sa cerând oamenilor „[să-şi îndrepte] minţile înainte” către un timp după cădere, când Domnul a rânduit preoţi care să propovăduiască poruncile Sale.

Alma 13:3. Libertatea de a alege în lumea premuritoare

Vorbind despre deţinătorii preoţiei şi prerânduirea lor din viaţa premuritoare, Alma a propovăduit că ei „în primul rând, [au fost] lăsaţi să aleagă binele sau răul” (Alma 13:3). Preşedintele Joseph Fielding Smith a explicat acest adevăr:

„Dumnezeu a dat copiilor Săi libertatea de a alege chiar şi în lumea spiritelor [din viaţa premuritoare], prin care spiritele, fiecare în parte, aveau privilegiul, aşa cum oamenii îl au aici, să aleagă binele şi să respingă răul sau să fie părtaşi ai răului pentru a suferi consecinţele propriilor păcate. Datorită acestui lucru, unii au fost chiar şi acolo mai credincioşi decât alţii în ţinerea poruncilor Domnului…

Spiritele oamenilor au avut libertatea de a alege… Spiritele oamenilor nu erau egale. Poate că erau egale la început, şi noi ştim că ele erau toate nevinovate la început; dar dreptul de a alege liber, care le-a fost dat, a permis unora să le întreacă pe altele şi, astfel, de-a lungul eternităţilor existenţei nemuritoare, să devină mai inteligente, mai credincioase, pentru că erau libere să acţioneze pentru ele însele, să gândească pentru ele însele, să primească adevărul sau să se răzvrătească împotriva lui” (Doctrines of Salvation, compilaţie realizată de Bruce R. McConkie, 3 volume [1954-1956], 1:58-59).

Alma 13:3-5. Viaţa premuritoare şi prerânduirea

Preşedintele Boyd K. Packer, preşedintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat:

„Prin restaurare, nu ne-a fost transmis un adevăr mai profund decât cunoaşterea privind existenţa noastră premuritoare. Nicio altă biserică nu cunoaşte sau predă acest adevăr. Doctrina este dată numai sub formă de rezumat, dar fapte relevante sunt repetate destul de des în revelaţii pentru a ne asigura de anumite adevăruri fundamentale…

Puţinele fapte cruciale pe care le cunoaştem despre starea noastră din viaţa premuritoare sunt acestea: «Omul a fost, de asemenea, la început cu Dumnezeu» (D&L 93:29). Noi am trăit în prezenţa lui Dumnezeu, Tatăl nostru Veşnic; noi suntem copiii Săi. Inteligenţa, sau spiritul, a fost organizată sub forma trupurilor spirituale înainte ca lumea să existe. (Vezi Avraam 3:22.) Fiecare dintre noi a fost înzestrat cu libertate de a alege. Autoritate a fost conferită şi conducători au fost aleşi (Alma 13:1-4)” (Our Father’s Plan [1984], p. 14-15).

În Fideli credinţei, se află următoarea explicaţie despre prerânduire:

„În lumea spiritelor din viaţa premuritoare, Dumnezeu a desemnat anumite spirite să îndeplinească anumite misiuni în viaţa lor muritoare. Aceasta se numeşte prerânduire.

Prerânduirea nu garantează că persoanele vor primi anumite chemări sau responsabilităţi. Astfel de ocazii se ivesc în această viaţă ca urmare a exercitării drepte a libertăţii de a alege, aşa cum prerânduirea este rezultatul neprihănirii din viaţa premuritoare…

Doctrina prerânduirii se aplică tuturor membrilor Bisericii, nu numai Salvatorului şi profeţilor Săi. Înainte de crearea pământului, femeilor credincioase le erau încredinţate anumite responsabilităţi şi bărbaţii credincioşi erau prerânduiţi la anumite îndatoriri ale preoţiei. Deşi dumneavoastră nu vă amintiţi acea vreme, cu siguranţă aţi fost de acord să îndepliniţi misiuni importante în slujba Tatălui dumneavoastră. Pe măsură ce vă dovediţi demni, vi se vor da prilejuri să îndepliniţi sarcinile pe care le-aţi primit atunci” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 140-141).

Vârstnicul Neal A. Maxwell, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat:

„Viaţa premuritoare nu este o doctrină simplă. Căci fiecare dintre noi trebuie să facă alegeri, să îndeplinească treburi nesfârşite şi grele, să aibă parte de ironii şi suferinţe, să petreacă momente plăcute, să-şi folosească, în mod util, talentele şi darurile. Simplul fapt că am fost aleşi «acolo şi atunci» cu siguranţă nu înseamnă că putem fi indiferenţi «acum şi aici». Fie că este vorba de prerânduirea pentru bărbaţi, ori predesemnarea pentru femei, cei chemaţi şi pregătiţi trebuie să dovedească, de asemenea, că sunt «aleşi şi credincioşi» (vezi Apocalipsa 17:14; D&L 121:34-36)” („Premortality, a Glorious Reality”, Ensign, nov. 1985, p. 17).