Lecţia 59
Mosia 12:18-14:12
Introducere
Când regele Noe şi preoţii săi i-au pus întrebări lui Abinadi, profetul i-a mustrat deoarece ei nu-i învăţau pe oameni poruncile şi nu le ţineau. Regele Noe a poruncit preoţilor săi să-l omoare pe Abinadi, dar Dumnezeu l-a protejat pe Abinadi şi i-a dat putere pentru a-şi continua mesajul. Abinadi a depus mărturie despre Isus Hristos şi învierea Sa citând din Isaia.
Sugestii pentru predare
Mosia 12:18-13:26
Abinadi îi mustră pe regele Noe şi pe preoţii săi pentru că refuză să respecte poruncile şi să le predice.
Pentru a începe lecţia, scrieţi următoarea afirmaţie pe tablă:
ŞTIU ce înseamnă să trăiesc conform Evangheliei lui Isus Hristos.
TRĂIESC conform Evangheliei lui Isus Hristos.
Rugaţi cursanţii să examineze, în gând, aceaste afirmaţii, folosind o scară de la 1 la 10 (10 însemnând că afirmaţia li se aplică perfect).
-
De ce credeţi că este important să fii în stare să declari cu sinceritate aceste două lucruri?
Explicaţi că, pe măsură ce cursanţii discută despre cuvintele lui Abinadi, vor învăţa mai multe despre importanţa faptului de a cunoaşte Evanghelia şi de a trăi conform ei. Amintiţi-le că în lecţiile anterioare au discutat despre relatarea privind faptul că regele Noe şi preoţii săi l-au aruncat pe Abinadi în închisoare deoarece profeţea împotriva lor (vezi Mosia 12:1-17). Rezumaţi Mosia 12:18-24 explicând că Abinadi a fost mai târziu adus în faţa regelui Noe şi a preoţilor săi. Preoţii i-au pus întrebări, încercând să-l facă să spună lucruri pe care să le poată folosi împotriva lui. Apoi, unul dintre ei l-a rugat să explice un pasaj din scripturi.
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Mosia 12:25-30 şi să fie atenţi la motivele pentru care Abinadi i-a mustrat pe regele Noe şi preoţii săi. După ce cursanţii spun ceea ce au găsit, întrebaţi-i:
-
Abinadi a spus că Noe şi preoţii săi au tăgăduit căile Domnului (vezi Mosia 12:26). Cu alte cuvinte, ei corupseseră lucrurile sfinte şi se îndepărtaseră de viaţa trăită în mod neprihănit. În ce fel erau Noe şi preoţii săi vinovaţi că au tăgăduit căile Domnului?
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să răspundă la întrebare, puteţi atrage atenţia asupra faptului că preoţii pretindeau că salvarea venea datorită legii lui Moise (vezi Mosia 12:32). Totuşi, ei nu ţineau cele zece porunci, care făceau parte din această lege, şi nu îi învăţau pe oameni să ţină poruncile (vezi Mosia 11:1-15; 12:27-29, 37; 13:25-26).
Arătaţi către afirmaţiile de pe tablă.
-
Pe o scară de la 1 la 10, cât de bine credeţi că fiecare afirmaţie îi descrie pe Noe şi preoţii săi?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mosia 12:31-33. Rugaţi membrii clasei să identifice principiul predat de Abinadi lui Noe şi preoţilor săi. (El a predat că, dacă ţinem poruncile lui Dumnezeu, vom fi salvaţi.)
Împărtăşiţi următorul exemplu dat de vârstnicul F. Melvin Hammond, din Cei Şaptezeci. Încurajaţi cursanţii să fie atenţi la importanţa faptului de a cunoaşte şi de a ţine poruncile.
„Cu mulţi ani în urmă, un fost misionar a declarat, cu tărie, într-o adunare de împărtăşanie, că el ştia, prin studiul scripturilor, că Evanghelia era adevărată şi că şi-ar da viaţa pentru Domnul şi Biserica Sa. După două săptămâni, se afla în faţa episcopului din episcopia de studenţi, umilit şi speriat, şi a mărturisit că, într-un moment de slăbiciune, a încălcat legea castităţii. Cumva, devotamentul său proclamat pentru Salvator a fost uitat în vârtejul pasiunii. Deşi studia cuvântul lui Dumnezeu, el nu a făcut legătura dintre studiu şi punerea în practică a acestor cunoştinţe în trăirea unui vieţi asemenea lui Hristos.
O fată frumoasă a făcut tot ceea ce era necesar pentru a obţine Recunoaşterea Calităţii de Tânără Fată. Ţelurile ei personale erau scrise frumos şi puse cu atenţie într-un jurnal. Desigur, ea scrisese că urma să iasă la întâlniri doar cu tineri băieţi demni şi că va găsi acea persoană specială care să o ducă la templu. La vârsta de optsprezece ani a uitat de ţelurile sale; a plecat de acasă pentru a se căsători cu un băiat care nu era membru al Bisericii. Multe lacrimi au fost vărsate de cei care o iubeau cel mai mult – părinţi, profesori şi prieteni. Ea nu a făcut legătura dintre cerinţele legii şi realitatea uceniciei adevărate” („Eliminating the Void between Information and Application”, transmisiune pentru instruire prin satelit, 17 aug. 2003, si.lds.org).
-
De ce nu este cunoaşterea poruncilor de ajuns pentru a primi salvarea?
Expuneţi ilustraţia „Abinadi înaintea regelui Noe” (62042; Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 75). Rugaţi cursanţii să descrie ce se întâmplă în ilustraţie. (Regele a poruncit ca Abinadi să fie ucis. Domnul l-a protejat pe Abinadi.) Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă această relatare, puteţi ruga trei cursanţi să se ridice şi să citească pe roluri. Un cursant va fi naratorul. Al doilea cursant va citi cuvintele regelui Noe. Al treilea cursant va citi cuvintele lui Abinadi. Prima dată, rugaţi naratorul şi cursantul care îl interpretează pe Noe să-şi citească partea din Mosia 13:1-2. Apoi, rugaţi cursantul care îl interpretează pe Abinadi să răspundă cu Mosia 13:3-4. Naratorul va citi apoi Mosia 13:5-6. Apoi, cursantul care îl interpretează pe Abinadi va încheia cu Mosia 13:7-11.
Îndrumaţi-le atenţia cursanţilor către Mosia 13:11.
-
Ce credeţi că înseamnă să avem poruncile scrise în inimile noastre? (Ajutaţi cursanţii să înţeleagă faptul că, pentru a avea poruncile scrise în inimile noastre, noi trebuie să cunoaştem Evanghelia şi să trăim conform ei.)
Subliniaţi faptul că, înainte ca Noe să ceară ca Abinadi să fie omorât, acesta începuse să recite versete pe care regele şi preoţii săi probabil le cunoşteau şi care dovedeau ticăloşia lor. Rugaţi membrii clasei să citească, în gând, Mosia 12:34-36, pentru a vedea dacă versetul pe care Abinadi l-a citit lui Noe şi preoţilor săi pare cunoscut. Ajutaţi-i să vadă faptul că Abinadi începuse să recite cele zece porunci.
Desenaţi două plăci mari, de piatră, pe tablă. Invitaţi un cursant să scrie una dintre cele zece porunci pe aceste plăci. Rugaţi cursantul să dea creta unui alt cursant pentru ca acesta să scrie o altă poruncă dintre cele zece. Repetaţi procesul până ce cursanţii au scris toate poruncile pe care şi le amintesc. Invitaţi-i să-şi verifice răspunsurile în Mosia 12:34-36 şi 13:12-24. Îi puteţi încuraja să sublinieze cele zece porunci din aceste versete şi din Exodul 20:3-17 (o scriptură de bază).
Împărtăşiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Gordon B. Hinckley:
„[Cele] zece porunci [au fost scrise] de degetul lui Iehova pe plăci de piatră pentru salvarea şi siguranţa, securitatea şi fericirea copiilor lui Israel şi pentru toate generaţiile care aveau să vină după ei” („Our Solemn Responsibilities”, Ensign, nov. 1991, p. 51).
Încurajaţi cursanţii să se uite peste cele zece porunci în linişte şi să mediteze asupra eforturilor personale depuse în vederea ţinerii acestora.
Mosia 13:27-14:12
Abinadi predă despre salvare prin intermediul ispăşirii lui Isus Hristos.
Scrieţi următoarele lucruri pe tablă (le puteţi scrie înainte de a începe lecţia). Întrebaţi cursanţii ce s-ar potrivi în locurile goale.
„Cu toată supunerea şi faptele noastre bune, nu putem fi salvaţi de la moarte sau de efectele păcatelor noastre fără…”
Citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului Dallin H.Oaks:
„Cu toată supunerea şi faptele noastre bune, nu putem fi salvaţi de la moarte sau de efectele păcatelor noastre fără harul oferit prin ispăşirea lui Isus Hristos. Cartea lui Mormon clarifică acest lucru. Ne învaţă că «salvarea nu vine numai prin lege» (Mosia 13:28). Cu alte cuvinte, salvarea nu vine doar prin ţinerea poruncilor… Chiar şi cei care încearcă să se supună şi să-I slujească lui Dumnezeu cu toată inima, mintea, puterea şi cu tot cugetul lor sunt «slujitori netrebnici» (Mosia 2:21). Omul nu-şi poate câştiga singur salvarea” („Another Testament of Jesus Christ”, Ensign, mart. 1994, p. 67).
Completaţi declaraţia de pe tablă prin a scrie harul oferit prin ispăşirea lui Isus Hristos. Apoi, rugaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, Mosia 13:28, 32-35. Rugaţi membrii clasei să caute cuvinte sau expresii care să semene cu declaraţia vârstnicului Oaks. Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească ceea ce au descoperit. (Răspunsurile posibile includ „ispăşirea”, „mântuirea lui Dumnezeu”, „venirea lui Mesia” şi promisiunea că „Dumnezeu Însuşi [se va pogorî] printre copiii oamenilor”.)
Explicaţi faptul că declaraţiile lui Abinadi din Mosia 13:28 şi 32 privind legea sunt referinţe la legea lui Moise, care include un set strict de porunci inclusiv sacrificii, sărbători şi alte rânduieli. Legea a fost dată pentru a-i ajuta pe isaraeliţi să-şi amintească de Dumnezeu şi să aştepte ispăşirea lui Isus Hristos. După ceva timp, mulţi israeliţi nu au mai înţeles rolul de Salvator al lui Isus Hristos, crezând că puteau fi salvaţi doar prin supunerea faţă de legea lui Moise.
-
Abinadi a mărturisit că nimeni nu poate fi salvat decât prin ispăşirea lui Isus Hristos (vezi Mosia 13:28, 32). De ce este important să înţelegem adevărul?
Explicaţi faptul că, atunci când Abinadi s-a adresat lui Noe şi preoţilor săi, el a citat câteva dintre profeţiile lui Isaia despre Isus Hristos. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Mosia 14:3–12. Rugaţi-i să caute cuvinte şi expresii care descriu ceea ce Salvatorul a făcut pentru a face posibilă salvarea.
După ce cursanţii au studiat aceste versete pentru câteva minute, rugaţi-i să împărtăşească ceea ce au găsit. Puteţi scrie răspunsurile lor pe tablă. Pentru a-i ajuta pe cursanţi să se gândească la durerea şi suferinţa pe care Salvatorul le-a îndurat pentru ei şi la suferinţele prin care a trecut pentru păcatele lor, citiţi-le următoarea declaraţie. Invitaţi-i să completeze aceste afirmaţii, în gând:
Isus Hristos a luat asupra Sa durerile mele, cum ar fi…
Isus Hristos a fost rănit şi zdrobit pentru păcatele mele, cum ar fi…
Întrebaţi-i pe cursanţi ce înseamnă următoarea afirmaţie pentru ei:„Prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Mosia 14:5). Este posibil să fie nevoie să explicaţi faptul că răni se referă, în mod special, la rănile de pe trupul Salvatorului cauzate de biciuire (vezi Ioan 19:1). În general, cuvântul se referă la toate suferinţele Sale.
După ce cursanţii şi-au împărtăşit sentimentele privind această afirmaţie, depuneţi mărturie despre faptul că, prin suferinţele Salvatorului şi eforturile noastre de a ţine poruncile, putem primi pace şi iertare în această viaţă şi salvare în viaţa ce va urma (vezi D&L 59:23; Articolele de credinţă 1:3). Invitaţi cursanţii să-şi arate dragostea şi aprecierea faţă de Salvator prin a ţine poruncile.
Comentarii şi informaţii generale
Mosia 13:34. „Dumnezeu Însuşi va trebui să Se pogoare”
Cuvântul Dumnezeu se referă, în general, la Tatăl Ceresc, dar, în Mosia 13:34, se referă la Isus Hristos. Sfinţii din vremea Vechiului Testament Îl cunoşteau pe Isus Hristos ca fiind Iehova sau Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Vârstnicul James E. Talmage, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat că scripturile ne ajută să înţelegem caracterul divin al lui Isus Hristos şi rolul Său ca Dumnezeu:
„Scripturile confirmă faptul că Isus Hristos a fost şi este Dumnezeu Creatorul, Dumnezeul care S-a arătat lui Adam, Enoh şi tuturor patriarhilor şi profeţilor care au trăit înainte de marele potop până la Noe; Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov; Dumnezeul lui Israel ca un popor unit şi Dumnezeul lui Efraim şi Iuda după dezbinarea evreilor; Dumnezeul care S-a arătat profeţilor, de la Moise la Maleahi; Dumnezeul din Vechiul Testament şi Dumnezeul nefiţilor. Noi afirmăm că Isus Hristos este şi a fost Iehova, Cel Veşnic” (Jesus the Christ, ediţia a 3-a [1916], p. 32).
Mosia 13:27-35. Legea lui Moise şi Isus Hristos
Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat despre legătura dintre legea lui Moise şi Evanghelia lui Isus Hristos:
„Cititorul din zilele noastre nu trebuie să considere legea mozaică – în vremurile trecute sau astăzi – ca fiind doar un set anost de ritualuri realizate fără a pune întrebări (câteodată agresive) urmat de un popor încăpăţânat care nu L-a acceptat pe Hristos şi nu a acceptat nici Evanghelia Sa. Acest legământ istoric, dat de Însuşi Dumnezeu şi care este al doilea ca importanţă după plenitudinea Evangheliei, fiind o cale care duce la neprihănire, trebuie considerat, mai degrabă, ca fiind o colecţie de tipuri, semne, simboluri şi prefigurări ale lui Hristos. Din acest motiv a fost la un moment dat (şi continuă să fie, în esenţa şi puritatea sa) un ghid către spiritualitate, o poartă către Hristos, o cale a ţinerii stricte a poruncilor care, prin legile datoriei şi decenţei, duce la o lege superioară a sfinţeniei pe calea către nemurire şi viaţă veşnică…
Este crucial să înţelegem că legea lui Moise a fost o componentă conţinând, aşadar, multe părţi de bază ale Evangheliei lui Isus Hristos, care au existat înainte. Nu a fost menită să fie ceva distinct sau separat şi, desigur, nici ceva antagonic Evangheliei lui Isus Hristos… Scopul său nu a fost niciodată să fie diferită de legea mai mare. Scopul amândurora este să-i aducă pe oameni la Hristos” (Christ and the New Covenant: The Messianic Message of the Book of Mormon [1997], p. 136-137, 147; vezi, de asemenea, 2 Nefi 11:4; Mosia 16:14-15).
Mosia 14:5. Tămăduirea prin ispăşire
Vârstnicul M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a depus mărturie despre tămăduirea de care putem avea parte datorită suferinţei Salvatorului din timpul ispăşirii Sale:
„Ce pace, ce alinare este acest măreţ dar care vine prin harul de iubire al lui Isus Hristos, Salvatorul şi Mântuitorul întregii omeniri…
Chiar dacă viaţa Lui a fost pură şi fără de păcat, El a plătit răscumpărarea finală pentru păcate – ale dumneavoastră, ale mele şi ale oricui care a trăit vreodată. Chinul Său mental, emoţional şi spiritual a fost atât de mare, încât L-a făcut să sângereze prin fiecare por (vezi Luca 22:44; D&L 19:18). Şi totuşi, Isus a suferit de bunăvoie, astfel încât noi să avem şansa de a fi curăţaţi – prin credinţa noastră în El, prin pocăirea de păcatele noastre, fiind botezaţi prin autoritatea corespunzătoare a preoţiei, prin primirea darului purificator al Duhului Sfânt la confirmare şi prin acceptarea tuturor celorlalte rânduieli esenţiale. Fără ispăşirea Domnului, niciuna dintre aceste binecuvântări nu ne-ar fi disponibilă şi nu am putea deveni demni şi pregătiţi să ne întoarcem să stăm în prezenţa lui Dumnezeu” („Ispăşirea şi valoarea fiecărui suflet”, Ensign sau Liahona, mai 2004, p. 84-85).