Introducere la Cartea lui Alma
De ce studiem această carte?
Studiind Cartea lui Alma, cursanţii vor învăţa despre Isus Hristos şi necesitatea existenţei ispăşirii şi învierii Sale în planul salvării. Ei vor învăţa, de asemenea, despre puterea cuvântului lui Dumnezeu de a birui vicleşugurile preoţeşti, doctrinele neadevărate, păcatul, ura şi apostazia şi de a-i conduce pe oameni către posibilitatea de a trăi o mare schimbare în inimă. Cursanţii pot fi edificaţi şi inspiraţi în timp ce citesc despre eforturile misionare ale lui Alma, Amulec şi ale fiilor lui Mosia, precum şi despre convertirea şi credinţa anti-nefi-lehiţilor (poporul lui Amon). În timp ce vor studia capitolele care descriu în detaliu luptele dintre nefiţi şi lamaniţi, ei vor putea învăţa principii care îi vor ghida în momentele tulburi în care trăiesc şi îi vor ajuta să iasă învingători în luptele personale împotriva duşmanului.
Cine a scris această carte?
Mormon a compilat şi a prescurtat cronicile de pe plăcile mari ale lui Nefi pentru a crea Cartea lui Alma. Cartea este numită după Alma care, fiind fiul lui Alma, este deseori numit Alma cel Tânăr. Când regele Mosia a instituit domnia judecătorilor asupra nefiţilor, Alma cel Tânăr a devenit primul judecător-şef şi a urmat tatălui său în oficiul de înalt preot al Bisericii (vezi Mosia 29:42). În cele din urmă, el demisionează din funcţia de judecător-şef pentru a se dedica întru „totul treburilor marii preoţii” şi „[a împărţi] cuvântul lui Dumnezeu către popor” pe tot cuprinsul ţării nefiţilor (Alma 4:20; 5:1). Mormon a folosit consemnările despre slujirea lui Alma (vezi Alma 1–44) şi scrierile fiilor lui Alma, Helaman (vezi Alma 45–62) şi Şiblon (vezi Alma 63) pentru a crea Cartea lui Alma.
Pentru cine a fost scrisă această carte şi de ce?
Mormon nu dedică această carte, Alma, unui auditoriu anume şi nici nu spune de ce a scris-o. Totuşi, numeroasele învăţături din carte despre misiunea mântuitoare a lui Isus Hristos contribuie la realizarea scopului central al Cărţii lui Mormon, care este acela de a mărturisi că „Isus este Hristosul, Dumnezeul Veşnic” (pagina de titlu a Cărţii lui Mormon; vezi, de asemenea, Alma 5; 7; 13; 32–34; 36; 39–42).
Când şi unde a fost scrisă?
Cronicile originale, folosite ca surse pentru Cartea lui Alma, au fost scrise probabil între anii 91 î.H. şi 52 î.H. Mormon a prescurtat acele cronici cândva între anii 345 d.H. şi 385 d.H. Mormon nu a menţionat unde se afla când a compilat această carte.
Care sunt unele dintre trăsăturile caracteristice ale acestei cărţi?
Deşi Cartea lui Alma este cea mai lungă cronică din Cartea lui Mormon, ea se referă la o perioadă de numai 39 de ani – aproximativ din anul 91 î.H. până în anul 52 î.H. Cartea relatează prima acţiune misionară încununată de succes în rândul lamaniţilor. Subliniază, de asemenea, credinţa cu care îşi ţineau legămintele lamaniţii convertiţi (vezi Alma 23:6–7; 24). Pe lângă acestea, Cartea lui Alma cuprinde învăţături despre doctrina prerânduirii şi slujirii lui Melhisedec (vezi Alma 13), despre puterea cuvântului lui Dumnezeu (vezi Alma 31), despre cum să ne mărim credinţa în Isus Hristos (vezi Alma 32–34), despre gravitatea încălcării legii castităţii (vezi Alma 39), despre starea spiritelor noastre după moarte (vezi Alma 40), despre doctrinele învierii şi restaurării (vezi Alma 40–41) şi despre rolurile dreptăţii şi milei în planul mântuirii al Tatălui Ceresc (vezi Alma 42). Această carte cuprinde, de asemenea, instrucţiunile Domnului cu privire la autoapărare şi justificarea războiului (vezi Alma 43:45–47).
Rezumat
Alma 1–3 Nehor îi învaţă pe nefiţi vicleşugurile preoţeşti. Alma îi conduce pe nefiţi în acţiunile de apărare împotriva lui Amlici şi adepţilor săi, care s-au unit cu o armată lamanită. După ce au zădărnicit încercarea lui Amlici de a deveni rege şi de a distruge Biserica, nefiţii înfrâng o altă armată lamanită.
Alma 4–16 Alma demisionează din funcţia de judecător-şef. El călătoreşte prin ţara nefiţilor pentru a combate mândria şi ticăloşia propovăduind cuvântul lui Dumnezeu. Amulec se alătură lui Alma şi ei propovăduiesc despre ispăşirea lui Isus Hristos, înviere şi necesitatea credinţei în Domnul şi a pocăinţei. Zeezrom este convertit şi botezat.
Alma 17–28 Fiii lui Mosia şi alţii propovăduiesc cuvântul lui Dumnezeu printre lamaniţii din ţara lui Nefi. Mii de lamaniţi sunt convertiţi la Domnul. Convertiţii renunţă la armele lor de luptă şi merg să locuiască printre nefiţi. Mulţi oameni mor într-o mare luptă dintre nefiţi şi lamaniţi.
Alma 29–42 Alma doreşte să aducă suflete la pocăinţă. Alma zădărniceşte acţiunile lui Corihor, un antihrist. În timp ce propovăduieşte zoramiţilor, un grup de disidenţi nefiţi, Alma compară cuvântul lui Dumnezeu cu o sămânţă care trebuie hrănită prin credinţă. Amulec depune mărturie despre ispăşire şi îi învaţă pe zoramiţi să dea dovadă de credinţă întru pocăinţă. Alma îi sfătuieşte pe fiii săi, Helaman, Şiblon şi Corianton, şi-şi depune mărturia. Alma îi încredinţează cronicile sacre lui Helaman. El propovăduieşte despre lumea de după moarte a spiritelor, despre înviere şi despre rolurile dreptăţii şi milei în planul lui Dumnezeu.
Alma 43–45 Înfuriaţi de disidenţii nefiţi, lamaniţii pornesc război împotriva nefiţilor. Moroni îi conduce pe nefiţi la victorie asupra armatei lui Zerahemna. Alma îl intervievează şi binecuvântează pe Helaman, profeţeşte distrugerea nefiţilor şi pleacă din ţară.
Alma 46–63 Moroni, Lehi, Teancum, Helaman şi Pahoran îi conduc pe nefiţi la victorie împotriva armatelor lamanite aflate sub comanda lui Amalichia şi Amoron. Moroni şi Pahoran pun capăt răzvrătirii disidenţilor nefiţi, cunoscuţi sub numele de regalişti. Şiblon primeşte cronicile nefite şi, ulterior, i le dă lui Helaman, fiul lui Helaman. Armata lui Moroniha îi înfrânge pe lamaniţi într-o altă luptă.