Lecţia 89

Alma 31

Introducere

Alma a aflat că zoramiţii, un grup de nefiţi disidenţi, s-au îndepărtat de adevărul Evangheliei şi au început să practice ritualuri false. Întristat de aceste rapoarte privind ticăloşia, Alma a mers cu un grup de misionari să predice zoramiţilor despre cuvântul lui Dumnezeu. Alma şi colegii săi au observat apostazia, preaslăvirea, materialismul şi mândria zoramiţilor. Alma s-a rugat cu sinceritate pentru ca Domnul să le ofere sprijin lui şi colegilor săi pentru a putea face faţă acestei încercări şi pentru ca ei să aibă succes în a-i aduce pe zoramiţi înapoi la Domnul.

Sugestii pentru predare

Alma 31:1–7

Alma şi colegii săi pleacă din Zarahemla pentru a propovădui zoramiţilor apostaţi cuvântul lui Dumnezeu.

Rugaţi cursanţii să se gândească ce ar face dacă un prieten sau un membru al familiei ar înceta să trăiască în acord cu standardele Evangheliei.

• Ce puteţi face pentru a ajuta această persoană să se întoarcă în Biserică? Cum aţi putea trezi în acea persoană dorinţa de a ţine poruncile? Către cine v-aţi îndrepta pentru ajutor în lucrarea cu membrul familiei voastre sau cu prietenul vostru?

Spuneţi cursanţilor că lecţia de astăzi scoate în evidenţă modul în care Alma şi alţii au încercat să ajute un grup de oameni care se îndepărtaseră de Evanghelie. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 31:1–4. Rugaţi membrii clasei să afle care erau îngrijorările lui Alma şi ale celorlalţi în legătură cu zoramiţii.

• Ce a simţit Alma când a auzit despre nedreptăţile zoramiţilor?

• De ce au început nefiţii să se teamă de zoramiţi?

Rugaţi cursanţii să-şi imagineze că au ocazia să-l sfătuiască pe Alma cum să rezolve problemele care îl îngrijorau legate de zoramiţi. Rugaţi cursanţii să spună ce i-ar sugera să facă. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 31:5. Rugaţi membrii clasei să afle care credea Alma că ar fi cel mai eficient mod de a-i ajuta pe zoramiţi.

• Ce a decis Alma să facă pentru a-i ajuta pe zoramiţi?

• În încercarea de a-i ajuta pe oameni să se schimbe, de ce credeţi că folosirea cuvântului lui Dumnezeu este mai puternică decât folosirea forţei fizice sau a altor metode?

Având în vedere cele spuse în Alma 31:5, ce putem învăţa despre puterea cuvântului lui Dumnezeu în vieţile noastre? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că ei identifică următorul adevăr: Când studiem cuvântul lui Dumnezeu, acesta ne îndrumă să facem ce este drept. Puteţi scrie acest adevăr pe tablă.)

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă mai bine puterea cuvântului lui Dumnezeu, care ne ajută să facem ce este drept, împărtăşiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Boyd K. Packer, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. (Puteţi să scrieţi această declaraţie pe tablă sau să o pregătiţi sub forma unei foi de prezentare.)

„Doctrina adevărată, bine înţeleasă, schimbă atitudini şi comportamente.

Studiul doctrinelor Evangheliei va perfecţiona comportamentul mai repede decât o face studierea conduitei… Acesta este motivul pentru care punem un accent atât de mare asupra studiului doctrinelor Evangheliei” („Little Children”, Ensign, nov. 1986, p. 17).

Invitaţi cursanţii să povestească despre un moment în care ei sau cineva cunoscut lor a avut o dorinţă mai mare de a face ce este drept datorită scripturilor sau învăţăturilor conducătorilor Bisericii.

Rezumaţi Alma 31:6–7, spunându-le cursanţilor că, datorită încrederii lui Alma în puterea cuvântului lui Dumnezeu, el şi alţi şapte au plecat să le propovăduiască zoramiţilor.

Alma 31:8–23

Zoramiţii se roagă şi preaslăvesc într-o manieră greşită.

Spuneţi cursanţilor că, atunci când Alma şi colegii săi s-au dus printre zoramiţi, au observat că oamenii Îl preaslăveau pe Dumnezeu într-o manieră surprinzătoare.

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 31:8–11 şi să găsească expresiile şi cuvintele care descriu maniera în care preaslăveau zoramiţii.

• Conform versetului 10, ce au făcut zoramiţii de au devenit vulnerabili în faţa ispitei?

• Ce putem învăţa din eşecul zoramiţilor de „[a continua] în rugăciune şi implorare adresate zilnic către Dumnezeu”? (Răspunsurile cursanţilor pot varia, dar acestea trebuie să exprime că eforturile noastre zilnice de a ne ruga şi de a ţine poruncile ne întăresc împotriva ispitei. Puteţi scrie pe tablă acest principiu. Le puteţi, de asemenea, sugera cursanţilor să-l scrie în scripturile lor, lângă Alma 31:9–11.)

• Când aţi observat că rugăciunea zilnică ne ajută să ne împotrivim ispitei?

Ca parte a discuţiei cursanţilor despre această întrebare, citiţi următoare declaraţie a vârstnicului Rulon G. Craven, din Cei Şaptezeci:

„În anii care au trecut, am fost rugat, uneori, de către autorităţile generale să mă întâlnesc cu membri ai Bisericii aflați în procesul pocăinței şi să-i intervievez pentru restaurarea binecuvântărilor pe care le primiseră în templu. Să restaurez binecuvântările acelor oameni minunaţi care s-au pocăit, a fost întotdeauna o experienţă spirituală emoţionantă pentru mine. Le-am adresat unora dintre ei întrebarea: «Ce s-a întâmplat în viaţa dumneavoastră să vă facă să vă pierdeți temporar calitatea de membru al Bisericii?». Cu ochii înlăcrimați, aceștia răspundeau: «Nu m-am supus principiilor de bază ale Evangheliei: rugăciunea, participarea cu regularitate la adunările Bisericii, slujirea în Biserică şi studierea Evangheliei. Apoi, am cedat ispitelor şi am pierdut îndrumarea Spiritului Sfânt»” („Temptation”, Ensign, mai 1996, p. 76).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 31:12–14. Apoi, invitaţi un alt cursant să citească, cu glas tare, Alma 31:15–18. Înainte ca cel de-al doilea cursant să citească, rugaţi membrii clasei să se gândească la modul în care ar reacţiona dacă ar auzi pe cineva rugându-se în această manieră.

• Ce v-ar îngrijora dacă aţi auzi pe cineva rugându-se în această manieră?

• Care sunt câteva dintre doctrinele false pe care zoramiţii le recitau în rugăciunea lor?

• Ce atitudine aveau zoramiţii faţă de ceilalţi oameni? (Puteţi să le atrageţi atenţia cursanţilor asupra frecvenţei cu care cuvintele noi şi nouă apar în rugăciunea zoramiţilor.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 31:19–23. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să găsească ce alte nereguli apar în modul de preaslăvire al zoramiţilor. Rugaţi cursanţii să vă spună ce au găsit.

• Ce schimbări credeţi că ar trebui să facă zoramiţii pentru ca preaslăvirea lor să fie pioasă şi plăcută Domnului?

Explicaţi că noi îl preaslăvim pe Dumnezeu oferindu-i dragostea, pioşenia şi devotamentul nostru. (Puteţi scrie pe tablă o listă cu aceste elemente ale preaslăvirii.) Trebuie să avem un spirit de preaslăvire nu doar prin atitudinea şi faptele noastre atunci când ne rugăm, postim sau mergem la adunările Bisericii, ci şi prin atitudinea şi faptele noastre de-a lungul fiecărei zi. Încurajaţi cursanţii să evalueze cât de intensă şi sinceră este preaslăvirea lor.

Rugaţi cursanţii să găsească modalităţi diferite prin care Îl putem preaslăvi corespunzător pe Dumnezeu. Oferiţi-le suficient timp pentru a putea să-şi împărtăşească ideile. Puteţi ruga un cursant să scrie aceste idei pe tablă.

• Ce atitudine trebuie să avem când preaslăvim? Cum putem să păstrăm acea atitudine de-a lungul fiecărei zile?

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă cum ne afectează atitudinea preaslăvirea, invitaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Preaslăvirea include deseori fapte, dar adevărata preaslăvire include întotdeauna o anumită mentalitate.

Atitudinea necesară preaslăvirii evocă cele mai adânci sentimente de supunere, adorare şi veneraţie. Preaslăvirea combină iubirea şi reverenţa pentru a crea o stare de devotament care ne apropie spiritul şi mai mult de Dumnezeu” (Pure in Heart [1988], p. 125).

Invitaţi cursanţii să scrie în caietele pentru seminar sau jurnalele pentru studiul scripturilor o scurtă evaluare a manierei lor actuale de preaslăvire şi a atitudinii necesare preaslăvirii, ţinând cont de următoarele categorii: rugăciunea personală zilnică, studiul zilnic personal al scripturilor, supunerea faţă de porunci, participarea la adunările Bisericii şi luarea săptămânal din împărtăşanie. Rugaţi cursanţii să-şi stabilească un ţel pentru a-şi îmbunătăţi preaslăvirea zilnică.

Încurajaţi cursanţii să-şi stabilească ţeluri de a pune în practică ceea ce învaţă

Preşedintele Thomas S. Monson ne-a învăţat despre importanţa de a invita cursanţii să acţioneze conform lucrurilor pe care le învaţă la curs: „Obiectivul predării Evangheliei… nu este de a «revărsa informaţii» în mintea cursanţilor… Obiectivul este de a inspira persoana respectivă să se gândească la principiile Evangheliei, să le simtă şi, apoi, să facă ceva, astfel încât să trăiască în acord cu ele…

Aud şi uit;

Văd şi îmi amintesc;

Acţionez şi învăţ” (în Conference Report, oct. 1970, p. 107–108).

Alma 31:24–38

Alma se roagă pentru a primi putere şi pentru a avea succes în a-i aduce pe zoramiţi înapoi la Domnul.

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 31:24–25 şi să afle care erau atitudinile şi comportamentele pe care le aveau zoramiţii apostaţi. Rugaţi cursanţii să vă spună ce au aflat.

Explicaţi că, atunci când Alma a văzut ticăloşia zoramiţilor, el s-a rugat. Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi. Cereţi echipelor să studieze Alma 31:26–35 şi să discute următoarele întrebări. (Le puteţi pune la dispoziţie aceste întrebări pe o foaie de prezentare sau le puteţi scrie pe tablă înainte de începerea orei.)

• Asupra cărui aspect se concentra rugăciunea zoramiţilor? (Ei se concentrau asupra lor înşişi.)

• Asupra cărui aspect se concentra rugăciunea lui Alma? (El se concentra asupra faptului de a-i ajuta pe alţii. Chiar şi când se ruga pentru el şi colegii săi, el cerea putere pentru a le sluji zoramiţilor.)

• Ce lucruri din rugăciunea lui Alma aţi dori să includeţi în rugăciunea voastră personală?

Scrieţi pe tablă:

Dacă ne rugăm şi acţionăm cu credinţă…

Explicaţi că, după ce Alma s-a rugat pentru a primi ajutor să ajungă la inima zoramiţilor, el şi colegii săi au început să slujească, „negândindu-se [la ei înşişi]” (Alma 31:37). Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 31:36–38 şi să afle ce binecuvântări au primit Alma şi colegii săi în urma predicării Evangheliei. (Puteţi explica faptul că, în Alma 31:36, expresia „şi-a pus mâinile pe toţi aceia” se referă la aşezarea mâinilor pe cap. Vezi nota de subsol 36b.)

• Ce binecuvântări au primit Alma şi colegii săi datorită propriilor rugăciuni şi fapte?

Ținând cont de ceea ce aţi învăţat din exemplul lui Alma şi al colegilor săi, cum aţi completa afirmaţia de pe tablă? (Cursanţii pot oferi mai multe răspunsuri diferite care sunt adevărate. Rezumaţi răspunsurile lor completând afirmaţia de pe tablă astfel: Dacă ne rugăm şi acţionăm cu credinţă, Domnul ne va întări în încercările noastre.)

Explicaţi că, după ce s-a rugat, Alma şi colegii săi şi-au demonstrat credinţa mergând să slujească şi având încredere că Domnul avea să aibă grijă de ei în timp ce Îl slujeau. Invitaţi cursanţii să urmeze exemplul lui Alma de a se ruga cu credinţă.

Comentarii şi informaţii generale

Alma 31:22. „Aceeaşi rugăciune”

Vârstnicul Joseph B. Wirthlin, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a vorbit despre importanţa de a ne ruga cu sinceritate:

„Rugăciunile dumneavoastră sună sau sunt la fel uneori? Aţi spus vreodată o rugăciune mecanic, rostind cuvintele ca un robot? Uneori vă plictisiţi în timp ce vă rugaţi?

Oare rugăciunile care nu necesită multă atenţie din partea dumneavoastră merită atenţia Tatălui nostru Ceresc? Atunci când vă daţi seama că aţi intrat într-o rutină în ceea ce priveşte rugăciunile dumneavoastră, opriţi-vă şi gândiţi-vă. Meditaţi un pic la lucrurile pentru care sunteţi cu adevărat recunoscători. Căutaţi-le! Nu trebuie să fie mari sau glorioase. Uneori, ar trebui să ne exprimăm recunoştinţa pentru lucrurile mici şi simple, precum mirosul ploii, gustul mâncării favorite sau sunetul glasului unei persoane iubite” („Improving Our Prayers”, Ensign, mart. 2004, p. 26).

Alma 31:26–35. Să ne rugăm pentru alţii

Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a depus mărturie despre binecuvântările pe care le primim când ne rugăm pentru alţii:

„Să ne rugăm Tatălui Ceresc pentru binecuvântările pe care le dorim în viaţa noastră este bine şi potrivit. Dar, faptul de a ne ruga, cu sinceritate, pentru ceilalţi, atât pentru cei pe care-i iubim, cât şi pentru cei care ne sunt vrăjmaşi este, de asemenea, un element important al rugăciunii semnificative… Rugăciunea pentru ceilalţi, cu toată puterea sufletelor noastre, ne sporeşte capacitatea de a auzi şi de a da ascultare glasului Domnului („Rugaţi-vă tot timpul”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 43).