Lecţia 92
Alma 34–35
Introducere
După ce Alma i-a învăţat pe zoramiţi să creadă în Fiul lui Dumnezeu, Amulec şi-a depus mărturia despre Isus Hristos, fiind astfel un al doilea martor. Amulec, colegul lui Alma, a subliniat faptul că ispăşirea lui Isus Hristos este necesară pentru salvarea întregii omeniri şi că oamenii pot primi toate binecuvântările ispăşirii dacă îşi exercită credinţa prin pocăinţă. Mulţi zoramiţi au dat ascultare invitaţiei lui Amulec de a se pocăi. Când zoramiţii care s-au pocăit au fost alungaţi din ţară de către conducătorii şi preoţii lor ticăloşi, nefiţii şi poporul lui Amon le-au oferit mâncare, haine şi pământ drept moştenire. Drept urmare, lamaniţii şi zoramiţii care nu s-au pocăit au început să se pregătească pentru a porni la război împotriva nefiţilor şi a poporului lui Amon.
Sugestii pentru predare
Alma 34:1–14
Amulec îi învaţă pe zoramiţi despre ispăşirea lui Isus Hristos.
Înainte de începerea lecţiei, scrieţi pe tablă următoarele afirmaţii. Rugaţi cursanţii să scrie în caietele pentru seminar sau pe o foaie de hârtie dacă ei cred că afirmaţiile sunt adevărate sau false.
-
Când Isus Hristos a ispăşit pentru păcatele omenirii, El a suferit doar pentru cei neprihăniţi.
-
Toţi oamenii au nevoie de ispăşire pentru a fi salvaţi.
-
Orice persoană poate să ispăşească sau să plătească pentru păcatele altuia.
După ce cursanţii au avut suficient timp pentru a-şi scrie răspunsurile, amintiţi-le că Alma a predicat unui grup de zoramiţi cum să accepte cuvântul lui Dumnezeu şi să-şi exercite credinţa în Isus Hristos (vezi Alma 32–33). Rezumaţi Alma 34:1–7 explicând că Amulec a urmat exemplul lui Alma, depunându-şi mărturia despre Salvator. Rugaţi cursanţii să parcurgă, în gând, învăţăturile lui Amulec din Alma 34:8–9, 11 şi să identifice expresiile care indică dacă fiecare afirmaţie scrisă pe tablă este adevărată sau falsă. Apoi, recapitulaţi afirmaţiile cu toţi membrii clasei. Răspunsurile corecte sunt:
-
Fals – „El va ispăşi pentru păcatele lumii” (Alma 34:8).
-
Adevărat – „O ispăşire trebuie să fie înfăptuită sau altfel toată omenirea trebuie să dispară fără scăpare” (Alma 34:9).
-
Fals – „Nu este niciun om care poate jertfi sângele său, care va ispăşi păcatele altuia” (Alma 34:11).
După ce cursanţii au discutat răspunsul afirmaţiei 3, întrebaţi:
-
De ce credeţi că Isus Hristos este singurul care poate ispăşi pentru păcatele lumii?
Pentru a ajuta cursanţii să răspundă la această întrebare, invitaţi-i să citească, în gând, Alma 34:10, 14. Apoi, citiţi următoarele afirmaţii ale vârstnicului Russell M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
„Ispăşirea Sa este infinită – nu are sfârşit. Este, de asemenea, infinită în sensul că întreaga omenire va fi salvată de la o moarte fără sfârşit. Este infinită şi datorită suferinţei Sale nemărginite… Este infinită în scop – trebuia să fie făcută o dată pentru totdeauna. Şi mila pe care ispăşirea o aduce cu sine se extinde nu numai asupra unui număr infinit de oameni, ci şi asupra unui număr infinit de lumi create de El. Este infinită dincolo de orice sistem de măsură al omului sau dincolo de înţelegerea oricărui muritor.
Isus a fost singurul care a putut oferi o astfel de ispăşire infinită, întrucât El S-a născut dintr-o mamă muritoare şi un Tată nemuritor. Datorită acestui inedit drept primit la naştere, Isus este o Fiinţă fără început şi fără sfârşit” („The Atonement”, Ensign, nov. 1996, p. 35).
„Conform legii eterne, acea ispăşire cerea un sacrificiu personal făcut de o fiinţă nemuritoare, care nu este supusă morţii. Totuşi, El trebuie să moară şi să-Şi recapete trupul din nou. Salvatorul a fost singurul care putea să facă acest lucru. De la mama Sa, El a moştenit capacitatea de a muri. De la Tatăl Său, El a obţinut putere asupra morţii” („Constancy amid Change”, Ensign, nov. 1993, p. 34).
-
Cum ne ajută învăţăturile lui Amulec şi afirmaţiile vârstnicului Nelson să înţelegem de ce Isus Hristos a fost singurul care putea să ispăşească pentru păcatele lumii?
-
Cum aţi rezuma ceea ce aţi învăţat până acum din Alma 34 despre ispăşirea lui Isus Hristos? (Cursanţii pot sugera alte adevăruri, dar asiguraţi-vă că ei înţeleg că infinita şi eterna ispăşire a lui Isus Hristos face ca salvarea să fie posibilă pentru întreaga omenire.)
Pentru a ajuta cursanţii să aprecieze mai mult importanţa ispăşirii în planul salvării elaborat de Tatăl Ceresc, puteţi să desfăşuraţi următoarea activitate. Puteţi adapta această activitate pentru a răspunde nevoilor şi intereselor cursanţilor cărora le predaţi.
Scrieţi următoarea afirmaţie pe tablă: Imaginaţi-vă viaţa fără…
Expuneţi un obiect pe care mulţi tineri îl preţuiesc (de exemplu, un telefon mobil) şi întrebaţi:
-
Cum vă imaginaţi că ar fi viaţa fără acest obiect?
Apoi, expuneţi o sticlă sau un pahar cu apă (sau altceva care este esenţial pentru a susţine viaţa).
-
Cum ar fi viaţa fără apă?
După ce cursanţii au discutat despre necesitatea apei, completaţi afirmaţia de pe tablă astfel: Imaginaţi-vă viaţa fără ispăşirea lui Isus Hristos.
-
Cât de diferită ar fi viaţa fără ispăşirea lui Isus Hristos? (Oferiţi cursanţilor un moment pentru a medita asupra acestei întrebări înainte de a le cere să răspundă. Dacă aveţi timp, puteţi să-i invitaţi să scrie răspunsurile lor la această întrebare.)
Alma 34:15–41
Amulec îi învaţă pe zoramiţi cum să dea dovadă de credinţă întru pocăinţă.
Atrageţi atenţia asupra faptului că, deşi Isus Hristos a înfăptuit ispăşirea pentru toţi oamenii, noi nu primim în mod automat toate binecuvântările acesteia. Amulec a predicat ce trebuie să facem pentru a primi toate binecuvântările făcute disponibile prin intermediul ispăşirii. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 34:15–17 şi să găsească expresia pe care Amulec a spus-o de patru ori. („Credinţă [întru] pocăinţă”)
-
Ce putem învăţa din Alma 34:15–17 despre ce trebuie să facem pentru a primi toate binecuvântările ispăşirii? (Asiguraţi-vă că ei înţeleg că, pentru a primi toate binecuvântările ispăşirii, noi trebuie să să dăm dovadă de credinţă întru pocăinţă.)
-
Ce credeţi că înseamnă a da dovadă de credinţă întru pocăinţă?
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă ce înseamnă a da dovadă de credinţă întru pocăinţă, citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie:
„Avem nevoie de o credinţă puternică în Hristos pentru a fi capabili să ne pocăim… Credinţa în Hristos ne va schimba gândurile, crezurile şi comportarea care nu sunt în armonie cu voinţa lui Dumnezeu… Pocăinţa înseamnă o schimbare a minţii şi a inimii – încetăm să facem lucrurile care sunt greşite şi începem să facem lucruri care sunt corecte” („Punct de unde se poate face întoarcerea sigură”, Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 100).
-
De ce este important să înţelegem că pocăinţa cere nu doar ca noi să ne oprim din a face ceea ce este greşit, ci şi să începem să facem ce este drept?
-
Potrivit celor relatate în Alma 34:16, ce se întâmplă atunci când dăm dovadă de credinţă întru pocăinţă?
-
Ce se întâmplă dacă noi nu dăm dovadă de credinţă întru pocăinţă? (Puteţi explica faptul că a fi „expus la întreaga lege a cerinţelor dreptăţii” înseamnă a suferi toate consecinţele păcatelor noastre şi a pierde binecuvântarea vieţii eterne.)
-
Potrivit celor relatate în Alma 34:17, care este lucrul pe care îl putem face pentru a da dovadă de credinţă întru pocăinţă?
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 34:17–28. Rugaţi-i să afle ce le-a predicat Amulec zoramiţilor despre rugăciune, inclusiv învăţăturile referitoare la când şi pentru ce să te rogi.
-
Ce a predicat Amulec despre rugăciune care are legătură cu viaţa voastră? De ce credeţi că rugăciunea este o parte importantă în a da dovadă de credinţă întru pocăinţă?
-
Amulec a spus că rugăciunile noastre vor fi deşarte sau nu ne vor aduce niciun folos dacă nu îi ajutăm pe cei din jurul nostru (vezi Alma 34:28). De ce credeţi că acest lucru este adevărat?
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să se gândească la alte moduri în care putem da dovadă de credinţă întru pocăinţă, rugaţi-i să comenteze următoarele exemple:
-
Un tânăr băiat şi-a făcut un obicei din a folosi un limbaj necorespunzător. Care ar fi câteva moduri prin care el ar putea da dovadă de credinţă întru pocăinţă pentru a scăpa de acest obicei? (Răspunsurile lor ar putea include următoarele afirmaţii: să se roage pentru ajutor, să ceară ajutorul membrilor familiei sau prietenilor şi să participe la activităţi care invită Spiritul.)
-
O tânără fată şi un tânăr băiat au o relaţie neadecvată. Ei au simţit îndemnul Duhului Sfânt de a încheia această relaţie imediat. Cum dau dovadă tinerii de credinţă întru pocăinţă prin faptul de a asculta de acest îndemn? Ce alţi paşi trebuie să facă pentru a se asigura că sunt pe drumul pocăinţei complete? (Răspunsurile lor pot include următoarele afirmaţii: să caute îndrumare de la episcop sau de la preşedintele de ramură şi să se roage pentru a primi putere şi iertare.)
-
Ce înseamnă a amâna? Care sunt unele dintre motivele pentru care oamenii amână?
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 34:33 şi să afle ce i-a avertizat Amulec pe zoramiţi să nu amâne să facă. Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Alma 34:32–35. În timp ce ei citesc, rugaţi membrii clasei să afle care sunt consecinţele amânării pocăinţei noastre. În timp ce cursanţii vă spun ceea ce au aflat, scrieţi pe tablă următorul adevăr: Această viaţă este perioada în care trebuie să ne pregătim să-L întâlnim pe Dumnezeu.
-
Cum aţi explica acest adevăr unei persoane?
-
Imaginaţi-vă că aveţi un prieten care încalcă în mod voit unele porunci, dar care plănuieşte să se pocăiască mai târziu. Ţinând cont de ceea ce aţi învăţat din Alma 34:32–35, ce l-aţi învăţa pe acest prieten?
Explicaţi că Amulec nu doar a avertizat de consecinţele amânării pocăinţei, ci a şi predicat despre binecuvântările pe care le primim dacă alegem să ne pocăim acum. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 34:30–31 şi să identifice această binecuvântare.
-
Ce asigurare este oferită în Alma 34:31 celor care se pocăiesc acum? („Imediat marele plan al mântuirii va fi împlinit pentru voi.”)
Citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Boyd K. Packer, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
„Nu este necesar să ştiţi totul înainte ca puterea ispăşirii să funcţioneze pentru dumneavoastră. Aveţi credinţă în Hristos; începe să funcţioneze în ziua în care cereţi!” („Washed Clean”, Ensign, mai 1997, p. 10).
-
Cum credeţi că ne poate ajuta înţelegerea acestei asigurări? În ce moduri aţi simţi faptul că ispăşirea a început să lucreze pentru voi când aţi început să vă bizuiţi pe ea?
Citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Harold B. Lee. Rugaţi cursanţii să asculte ceea ce preşedintele Lee a numit „cea mai importantă poruncă”.
„Acum, dacă aţi făcut greşeli, faceţi din ziua de astăzi începutul unei schimbări în vieţile dumneavoastră. Nu mai faceţi ceea ce aţi făcut greşit. Cea mai importantă dintre toate poruncile lui Dumnezeu este aceea care vă este cel mai greu de ţinut astăzi. Dacă este una despre necinste, dacă este una despre lipsa castităţii, dacă este una despre înşelăciune, dacă este despre tăinuirea adevărului, astăzi este ziua pentru ca dumneavoastră să lucraţi asupra acestui aspect până când veţi reuşi să învingeţi acea slăbiciune… Depăşiţi problema şi, apoi, începeţi cu porunca următoare care este cel mai greu de ţinut pentru dumneavoastră” (Teachings of Presidents of the Church: Harold B. Lee [2000], p. 30).
-
Conform preşedintelui Lee, care este cea mai importantă poruncă? De ce?
Scrieţi pe tablă următoarele afirmaţii incomplete. Invitaţi cursanţii să completeze aceste afirmaţii în caietul pentru seminar sau în jurnalul pentru studiul scripturilor.
Astăzi, cea mai importantă poruncă pentru mine este…
Voi începe acum să dau dovadă de credinţă întru pocăinţă…
Alma 35
Zoramiţii care s-au pocăit se duc şi trăiesc printre cei neprihăniţi.
Rezumaţi Alma 35 explicând că mulţi zoramiţi s-au pocăit de păcatele lor. Ei au fost alungaţi din ţară de conducătorii şi preoţii lor ticăloşi şi s-au dus să locuiască în ţara Ierşon, alături de poporul lui Amon. Poporul lui Amon le-a oferit pământ şi nefiţii şi-au trimis oştirile pentru a-i proteja.
Depuneţi mărturie că noi putem primi binecuvântările ispăşirii Salvatorului de îndată ce dăm dovadă de credinţă întru pocăinţă. Încurajaţi cursanţii să urmeze exemplul poporului lui Amon şi al nefiţilor, arătând bunătate şi oferind ajutor celor care caută să se pocăiască.