Lecţia 1: Rolul cursantului

Lecţia 1

Rolul cursantului

Introducere

Scopul acestei lecţii este să-i ajute pe cursanţi să-şi îndeplinească rolul în procesul de învăţare a Evangheliei. Uneori, cursanţii consideră că învăţătorul este singurul responsabil de faptul că ei învaţă sau nu. Preşedintele Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie, a vorbit despre necesitatea ca atât cursantul, cât şi învăţătorul să caute îndrumarea Duhului Sfânt:

„Dificultăţile şi ispitele cu care s-au confruntat cursanţii noştri cu numai cinci ani în urmă pălesc în comparaţie cu ceea ce vedem azi şi vor veni timpuri şi mai grele. Simt… că ceea ce am făcut şi facem nu va fi suficient. Avem nevoie de o putere mai mare pentru a face ca Evanghelia să pătrundă adânc în inimile şi vieţile cursanţilor noştri…

Trebuie să aveţi Spiritul ca însoţitor permanent pentru a preda cu putere, iar cursanţii dumneavoastră nu vor supravieţui spiritual dacă Spiritul nu le va fi însoţitor” („The Spirit Must Be Our Constant Companion” [cuvântare adresată învăţătorilor de religie ai SEB, 7 febr. 2003], p. 1, si.lds.org).

Când predaţi prin puterea Duhului Sfânt şi îi ajutaţi pe cursanţi să înveţe prin aceeaşi putere, îi puteţi ajuta să devină cu adevărat convertiţi la Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos. Puteţi recapitula periodic principiile predate în această lecţie pentru a reaminti cursanţilor responsabilităţile pe care le au în clasă.

Sugestii pentru predare

Responsabilitatea individuală de a învăţa prin studiu şi prin credinţă

Invitaţi un cursant în faţa clasei. Explicaţi că doriţi să-l ajutaţi pe acel cursant să devină mai puternic din punct de vedere fizic. Rugaţi apoi un al doilea cursant să vină în faţă şi să facă cinci flotări.

După ce al doilea cursant a făcut flotările, întrebaţi-l pe primul cursant:

Te-au făcut acele flotări mai puternic?

Întrebaţi clasa:

Care este legătura dintre acest exemplu de exerciţiu fizic şi responsabilitatea voastră de a învăţa Evanghelia? Cine este răspunzător de faptul că învăţaţi sau nu Evanghelia?

Invitaţi un cursant să citească Doctrină şi legăminte 88:118 cu glas tare.

Ce credeţi că înseamnă să „căutaţi să învăţaţi… prin studiu şi, de asemenea, prin credinţă”? (Puteţi sublinia că pentru învăţarea prin studiu şi credinţă este nevoie de efort personal.)

Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a vorbit despre ce înseamnă a învăţa prin credinţă. Încurajaţi-i pe cursanţi să noteze această declaraţie undeva (în jurnalele sau caietele lor pentru studiul scripturilor), pentru a o putea folosi deseori pe parcursul anului de seminar:

„Învăţarea prin credinţă necesită efort spiritual, mental şi fizic, nu doar ascultarea pasivă a mesajului… Un cursant trebuie să-şi exercite credinţa şi să acţioneze pentru a obţine, el însuşi, cunoaşterea” („Seek Learning by Faith” [cuvântare adresată învăţătorilor de religie ai SEB, 3 febr. 2006], p. 3, si.lds.org).

Studiul personal zilnic al scripturilor

Explicaţi că studiul personal zilnic al scripturilor este o parte importantă a efortului de a învăţa prin studiu şi credinţă.

Invitaţi un cursant să citească Helaman 3:29–30 cu glas tare.

Care credeţi că este diferenţa dintre a lectura scripturile şi a „[pune] stăpânire pe cuvântul lui Dumnezeu”?
Potrivit versetelor pe care tocmai le-am citit, care sunt binecuvântările care rezultă din punerea stăpânirii pe cuvântul lui Dumnezeu?
Ce alte binecuvântări rezultă din studierea zilnică a scripturilor?
Când aţi primit binecuvântări datorită studiului personal zilnic al scripturilor?

Pe măsură ce cursanţii răspund la aceste întrebări, asiguraţi-vă că ei înţeleg faptul că studiul zilnic al scripturilor ne întăreşte mărturia, invită Spiritul Sfânt în viaţa noastră şi ne ajută să învăţăm Evanghelia.

Invitaţi-i pe cursanţi să răspundă la una dintre următoarele întrebări în jurnalele lor pentru studiul scripturilor:

Cum aţi putea îmbunătăţi modul în care studiaţi Cartea lui Mormon în acest an?
În ce moduri v-a influenţat citirea Cărţii lui Mormon sentimentele faţă de Isus Hristos?

Invitaţi-i pe cursanţi să-şi stabilească drept obiectiv, în acest an, studiul zilnic din Cartea lui Mormon. Invitaţi-i, de asemenea, să-şi stabilească drept obiectiv citirea întregii Cărţi a lui Mormon pe parcursul anului de seminar. Le puteţi propune să consemneze aceste obiective în jurnalele personale pentru studiul scripturilor. Amintiţi-le că aceste obiective îi pot ajuta la îndeplinirea cerinţelor din Datoria faţă de Dumnezeu şi Progresul personal.

Să învăţăm prin Spirit

Copiaţi următoarea figură pe tablă. Nu scrieţi cuvintele. Le veţi scrie pe parcursul lecţiei.

Invitaţi un cursant să citească Doctrină şi legăminte 50:17–18 cu glas tare.

Potrivit acestor versete, ce îi cere Domnul unui învăţător care predă Evanghelia? (Să predea adevărul prin puterea Spiritului.)

Scrieţi Duhul Sfânt şi Învăţător în figură aşa cum se arată mai sus. Împărtăşiţi-vă gândurile despre căutarea îndrumării Duhului Sfânt în timp ce predaţi. Ajutaţi-i pe cursanţi să afle că, în timpul pregătirii şi predării, dumneavoastră depuneţi eforturi sincere să fiţi îndrumat de Spirit.

Rugaţi-i pe cursanţi să pună un semn de carte la Doctrină şi legăminte 50 (pentru că vor reveni la acest pasaj în scurt timp). Rugaţi un cursant să citească 2 Nefi 33:1 cu glas tare.

Ce face Duhul Sfânt pentru cursant atunci când este predată Evanghelia?

Explicaţi că pentru a învăţa Evanghelia în felul Domnului, trebuie să acceptăm responsabilitatea de a învăţa prin puterea Duhului Sfânt. Invitaţi-i pe cursanţi să citească în gând Doctrină şi legăminte 50:19–21.

Ce trebuie să scriem în colţul din dreapta jos al triunghiului? (Scrieţi Cursant.)
Ce credeţi că înseamnă să primeşti adevărul prin Spirit?

Puteţi preda câteva principii cu privire la recunoaşterea influenţei Spiritului Sfânt. Ajutaţi-i pe cursanţi să înţeleagă că Spiritul comunică cu noi, de obicei, în linişte, prin sentimentele noastre şi în minţile noastre (vezi 1 Nefi 17:45; D&L 8:2–3). Duhul Sfânt aduce, de asemenea, sentimente de dragoste, bucurie, pace, răbdare, blândeţe, bunătate, credinţă şi speranţă (vezi Galateni 5:22–23; D&L 11:12).

Ce puteţi face în cadrul seminarului pentru a vă pregăti să învăţaţi prin Spirit?

În cadrul acestei discuţii, ajutaţi-i pe cursanţi să înţeleagă că un mod important de a învăţa prin Spirit este să fim dornici să ne împărtăşim mărturiile unii altora. Citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Pe măsură ce cursanţii exprimă prin cuvinte adevăruri, [aceste adevăruri] sunt confirmate în sufletele lor şi le întăresc mărturiile personale” („To Understand and Live Truth” [cuvântare adresată învăţătorilor de religie ai SEB, 4 febr. 2005], p. 3, si.lds.org).

Reamintiţi cursanţilor că broşurile Datoria faţă de Dumnezeu şi Progresul personal cuprind îndemnuri de a împărtăşi altora adevărurile Evangheliei. Încurajaţi-i să-şi împărtăşească experienţele în timpul orelor de seminar, în adunările cvorumului sau clasei şi în discuţiile cu membrii familiei sau cu prietenii. Subliniaţi că, pe măsură ce fac eforturi să explice, să împărtăşească şi să depună mărturie despre adevărurile Evangheliei, Dumnezeu le va mări abilitatea de a discuta cu alţii despre Evanghelie.

Faceţi din nou referire la figura de pe tablă. Rugaţi un cursant să citească Doctrină şi legăminte 50:14, 22 cu glas tare.

Cum rezumă aceste versete rolurile Duhului Sfânt, învăţătorului şi cursantului în procesul de învăţare a Evangheliei? (Ar putea fi nevoie să explicaţi faptul că Duhul Sfânt, numit în acest pasaj şi Spiritul şi Mângâietorul, propovăduieşte adevărul. Învăţătorul trebuie să predea prin puterea Spiritului şi cursantul trebuie să înveţe prin aceeaşi putere.)
Ce se întâmplă când un cursant învaţă prin Spirit şi învăţătorul predă prin Spirit? (Ar putea fi nevoie să explicaţi că a edifica înseamnă a clădi, a întări, a lumina sau a perfecţiona.)

În Cartea lui Mormon, Enos şi Alma sunt exemple de oameni care au învăţat prin Spirit. Rugaţi-i pe cursanţi să citească în gând Enos 1:4–10 şi Alma 5:45–47. (Puteţi scrie aceste referinţe pe tablă.) Apoi adresaţi întrebările de mai jos.

Ce a făcut Enos (sau Alma) pentru a învăţa prin Spirit?
Ce a făcut Spiritul pentru Enos (sau Alma)?

Invitaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a vârstnicului Bednar:

„Trebuie să ne aducem aminte întotdeauna că Duhul Sfânt este învăţătorul care, prin invitaţia potrivită, poate pătrunde în inima cursantului” („Seek Learning by Faith”, p. 4).

Cum se aplică ceea ce am studiat până acum responsabilităţilor voastre ca membri ai acestei clase? (Pe măsură ce cursanţii răspund, asiguraţi-vă că înţeleg faptul că, atunci când ne deschidem inimile şi cerem lui Dumnezeu cu credinţă, Duhul Sfânt ne va ajuta să înţelegem adevărurile Evangheliei.)

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să se gândească la moduri în care se pot ajuta unul pe altul să înveţe prin Spirit, adresaţi întrebarea:

Ce putem face pentru a înlesni invitarea Spiritului în clasa noastră? (Răspunsurile ar pute include: interpretarea unui imn de deschidere, aducerea scripturilor la oră şi folosirea lor în fiecare zi, dorinţa de a răspunde la întrebări şi de a împărtăşi experienţe, faptul de a se ruga unul pentru altul şi de a cere îndrumarea Duhului Sfânt.)

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă că faptele negative pot influenţa, de asemenea, restul clasei, adresaţi întrebarea:

Ce fel de atitudini sau comportamente ofensează Spiritul într-o clasă de seminar?

Invitaţi-i pe cursanţi să se gândească la cât este de important să aibă Spiritul Sfânt ca învăţător al lor:

Când aţi simţit Spiritul acţionând în rolul Său de învăţător?

Încheiaţi invitându-i pe cursanţi să înveţe prin studiu şi credinţă în timp ce studiază Cartea lui Mormon, în cadrul seminarului, în acest an. Puteţi reaminti cursanţilor acest subiect de-a lungul anului pentru a-i încuraja să continue acest efort.

Comentarii şi informaţii generale

Studiul zilnic din scripturi

„Profeţii din zilele din urmă ne sfătuiesc să studiem scripturile în fiecare zi, atât individual, cât şi împreună cu familiile noastre. Ei ne încurajează, la fel cum îi încuraja Nefi pe fraţii lui, să ne aplicăm scripturile nouă găsind modul în care scrierile sacre pot fi puse în practică în viaţa noastră (vezi 1 Nefi 19:23-24). Ei ne îndeamnă: «Cercetaţi scripturile» (Ioan 5:39) şi «ospătaţi-vă din cuvintele lui Hristos» (2 Nefi 32:3).

Dumneavoastră veţi avea multe beneficii urmând acest sfat. Studiul zilnic din scripturi, făcut cu un scop, vă ajută să fiţi mai receptivi la şoaptele Duhului Sfânt. Acesta vă clădeşte credinţa, vă întăreşte împotriva ispitelor şi vă ajută să vă apropiaţi de Tatăl Ceresc şi de Preaiubitul Său Fiu.

Creaţi un plan personal pentru studiul scripturilor. Luaţi în considerare alocarea unui anumit timp în fiecare zi pentru studiul scripturilor. În acest timp, citiţi cu minuţiozitate fiind atenţi la îndrumările Spiritului. Rugaţi-L pe Tatăl dumneavoastră Ceresc să vă ajute să ştiţi ce ar dori El să învăţaţi şi să faceţi.

Continuaţi citirea scripturilor, în special a Cărţii lui Mormon, pe parcursul vieţii dumneavoastră. Veţi redescoperi comorile scripturilor din nou şi din nou, găsind noi sensuri şi moduri de aplicare a lor în timp ce le studiaţi în diferite faze ale vieţii” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2004], „Scripturi”, p. 170-171).

Preşedintele Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie, a spus:

„Dacă devenim neglijenţi în ce priveşte studiul scripturilor, vom deveni neglijenţi în ce priveşte rugăciunile noastre.

Poate nu vom înceta să ne rugăm, dar rugăciunile noastre vor deveni mai repetitive, mai mecanice, lipsindu-le intenţia reală. Inimile noastre nu pot fi atrase spre un Dumnezeu pe care nu Îl cunoaştem, iar scripturile şi cuvintele profeţilor în viaţă ne ajută să-L cunoaştem” („Rugăciune”, Liahona, ian. 2002, p. 18).

2 Nefi 33:1. Să ne deschidem inimile înaintea Duhului Sfânt

Ca parte a discuţiei despre 2 Nefi 33:1, citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Nefi ne învaţă: «Când un om vorbeşte prin puterea Duhului Sfânt, puterea Duhului Sfânt îi duce [mesajul] [către] inimile copiilor oamenilor» (2 Nefi 33:1). Vă rog să remarcaţi modul în care puterea Spiritului duce mesajul către inimă, nu neapărat în inimă. Învăţătorul poate explica, demonstra, convinge şi depune mărturie cu mare tărie spirituală şi eficacitate. Totuşi, în cele din urmă, conţinutul mesajului şi mărturia Duhului Sfânt pătrund în inimă numai dacă destinatarul le permite să intre…

Cursantul care-şi exercită libertatea de a alege acţionând conform principiilor corecte îşi deschide inima către Duhul Sfânt – şi-I invită puterea de a preda şi de a depune mărturie, precum şi mărturia-I care confirmă” („Seek Learning by Faith” [cuvântare adresată învăţătorilor de religie ai SEB, 3 febr. 2006], p. 1, 3, si.lds.org).

Idei suplimentare pentru predare

Explicaţi, împărtăşiţi şi depuneţi mărturie

Subliniaţi că, atunci când explicăm doctrine şi principii, când împărtăşim experienţe relevante şi depunem mărturie despre adevărul divin, ne arătăm dorinţa de a învăţa prin Spirit. Când învăţăm prin Spirit, creştem în ceea ce priveşte capacitatea noastră de a înţelege, ne îmbunătăţim capacitatea de a propovădui Evanghelia şi întărim mărturiile noastre şi mărturiile altora.

De ce credeţi că este important să explicaţi, să împărtăşiţi şi să depuneţi mărturie despre adevărurile Evangheliei în clasă şi în afara clasei?
Când aţi putut să explicaţi, să împărtăşiţi sau să depuneţi mărturie despre un adevăr al Evangheliei unui prieten sau unui membru al familiei?

D&L 50:21-22. Să învăţăm prin Spirit

Pentru ca discuţia cursanţilor despre Doctrină şi legăminte 50:21-22 să fie mai interesantă, puteţi face, pentru fiecare cursant, câte un exemplar al declaraţiei de mai jos. Invitaţi cursanţii să citească, pe rând, părţi ale acestei declaraţii în timp ce restul cursanţilor urmăresc pe propriul exemplar. Rugaţi-i să urmărească motivele pentru care unele persoane sunt mai edificate spiritual decât altele în timpul adunărilor Bisericii. Fratele A. Roger Merrill, fost preşedinte general al Şcolii de duminica, a explicat ce înseamnă să înveţi prin Spiritul Sfânt:

„Deseori, noi ne concentrăm, aşa cum şi trebuie, asupra importanţei propovăduirii prin Spirit. Dar, trebuie să ne amintim că Domnul acordă o importanţă egală, dacă nu una mai mare, faptului de a primi prin Spirit (vezi D&L 50:17-22)…

În cadrul adunărilor Bisericii noastre, în timpul studiului scripturilor individual sau împreună cu familia şi chiar în această zi, în timp ce îi ascultăm pe profeţii şi apostolii Domnului, unii dintre noi vor primi mai mult decât alţii. De ce? Înţeleg faptul că aceia care primesc cu adevărat fac cel puţin trei lucruri pe care ceilalţi s-ar putea să nu le facă.

Primul lucru, ei caută. Trăim într-o lume care se concentrează asupra distracţiilor, o lume în care cei mai mulţi dintre oameni sunt spectatori. Fără să ne dăm seama, putem să ne aflăm în situaţia de a veni la conferinţă sau de a merge la biserică având următoarea atitudine: «Iată-mă; acum, inspiră-mă». Devenim pasivi din punct de vedere spiritual.

În schimb, dacă ne concentrăm asupra căutării şi primirii Spiritului, devenim mai puţin preocupaţi de faptul că învăţătorul sau vorbitorul ne captează sau nu atenţia şi mai preocupaţi să acordăm atenţie Spiritului. Aduceţi-vă aminte, a primi este un verb. Este un principiu al acţiunii. Este o expresie fundamentală a credinţei.

Al doilea lucru, cei care primesc simt. Deşi ajunge în minte şi în inimă, revelaţia este, de cele mai multe ori, simţită. Până când nu învăţăm să fim atenţi la aceste sentimente spirituale, de obicei, nici măcar nu recunoaştem Spiritul…

Al treilea lucru, aceia care primesc prin Spirit intenţionează să acţioneze. Aşa cum ne-a învăţat profetul Moroni, pentru a primi o mărturie despre Cartea lui Mormon, trebuie să cerem «cu intenţie adevărată» (Moroni 10:4). Spiritul ne învaţă atunci când noi intenţionăm, în mod sincer, să facem ceva cu ceea ce învăţăm” („Să primim prin Spirit”, Ensign sau Liahona, nov. 2006, p. 93-94).

Potrivit fratelui Merrill, de ce dobândesc unii oameni mai mult decât alţii când primesc învăţături din Evanghelie?
Care sunt cele trei elemente cheie împărtăşite de fratele Merrill cu privire la învăţarea prin Spirit? (Scrieţi răspunsurile pe tablă.)

1 Nefi 15. Consecinţele neînvăţării prin Spirit

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă un exemplu scriptural referitor la modul în care împietrirea inimilor noastre ne poate împiedica să învăţăm prin puterea Spiritului, rugaţi cursanţii să deschidă scripturile la 1 Nefi 15. Explicaţi că Nefi a înţeles relaţia dintre învăţător, cursant şi Duhul Sfânt. În 1 Nefi 15, se relatează o discuţie pe care Nefi a avut-o cu fraţii săi după ce tatăl lor, Lehi, îi învăţase ceea ce-i revelase Domnul. Rugaţi cursanţii să citească, individual, 1 Nefi 15:2-3, 7-11.

Care a fost cauza certurilor dintre Laman şi Lemuel?
De ce au fost Laman şi Lemuel incapabili să înţeleagă cuvintele tatălui lor? (Ei şi-au împietrit inimile, nu au făcut eforturi să înveţe prin Spirit şi nu L-au întrebat pe Domnul.)

Puteţi sublinia că, în 1 Nefi 15:11, Nefi le-a reamintit lui Laman şi Lemuel unele dintre lucrurile pe care le puteau face pentru a primi revelaţie. Nefi pusese, cu succes, în practică fiecare dintre acţiunile şi atitudinile pe care le-a menţionat. El nu-şi împietrise inima, se rugase Domnului cu credinţă, crezuse că avea să primească răspunsuri de la Domnul şi ţinuse, cu sârguinţă, poruncile.