Moroni 8

Introducere

Continuând să adauge noi scrieri consemnărilor sacre, Moroni a inclus o epistolă, sau scrisoare, pe care el a primit-o de la tatăl său, Mormon. În acea epistolă, Mormon a scris revelaţia pe care a primit-o cu privire la motivul pentru care copiii mici nu au nevoie de botez. De asemenea, Mormon ne-a învăţat şi despre cum ne putem pregăti să trăim în prezenţa lui Dumnezeu. El şi-a încheiat epistola exprimându-şi îngrijorarea în legătură cu ticăloşia nefiţilor şi distrugerea lor iminentă.

Sugestii pentru predare

Moroni 8:1–24

Mormon ne învaţă că pruncii sunt vii în Hristos.

Expuneţi în faţa clasei ilustraţia „Botezul unei fete” (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 104) sau o fotografie de la ceremonia de botez a unui copil de opt ani. Scrieţi, pe tablă, următoarea întrebare:

De ce nu sunt copiii botezaţi până la vârsta de opt ani?

Pe măsură ce cursanţii sosesc, invitaţi-i să se uite la ilustraţie şi să se gândească la întrebarea de pe tablă.

Când începe ora, spuneţi cursanţilor că, în scrisoarea adresată fiului său Moroni, Mormon ne-a învăţat despre salvarea pruncilor. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Moroni 8:4–6 şi rugaţi cursanţii să afle ce lucruri îl îngrijorau pe Mormon. (Puteți să explicaţi că, în versetul 6, cuvântul grosolană înseamnă grav, ruşinos sau supărător.)

După ce cursanţii vă spun ce au aflat, rugaţi-i să citească, în gând, Moroni 8:7 şi să identifice ce a făcut Mormon când a aflat de această problemă.

Ce putem învăţa din exemplul lui Mormon?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Moroni 8:8–9 şi rugaţi cursanţii să afle ce răspuns a primit Mormon la rugăciunea sa. În timp ce cursanţii vă spun ce au aflat, puteți să explicaţi că expresia „blestemul lui Adam” se referă la îndepărtarea lui Adam din prezenţa lui Dumnezeu, ca urmare a căderii. Unii oameni cred în mod greşit că fiecare copil se naşte cu păcate din cauza căderii. Având în minte această idee greşită, ei cred că pruncii sunt nedemni de a fi în prezenţa lui Dumnezeu dacă ei mor fără să fie botezaţi. În timp ce explicaţi acest lucru, puteți să rugaţi cursanţii să recite al doilea articol de credinţă. De asemenea, puteți să le sugeraţi să facă o corelare între Moroni 8:8–9 şi Articolele de credinţă 1:2.

Scrieţi, pe tablă, următoarea afirmaţie incompletă: Pocăinţa şi botezul sunt necesare pentru toţi aceia care…

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Moroni 8:10, pentru a căuta cuvintele şi expresiile care complezează afirmaţia de pe tablă. După ce cursanţii au oferit răspunsurile lor, completaţi afirmaţia astfel: Pocăinţa şi botezul sunt necesare pentru toţi aceia care sunt responsabili şi capabili de a comite un păcat. Puteți să încurajaţi cursanţii să marcheze acele expresii din Moroni 8:10 care ne învaţă acest adevăr.

Ar fi de ajutor dacă aţi clarifica faptul că păcatul este „nesupunere voită faţă de poruncile lui Dumnezeu” (Ghidul pentru scripturi, „Păcat”, scriptures.lds.org). Citiți următoarea declaraţie a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Noi înţelegem din doctrina noastră că, înainte de vârsta responsabilității, un copil nu este «în stare să păcătuiască» (Moroni 8:8). În acest timp, copiii pot comite greşeli, chiar unele foarte serioase şi dureroase care trebuie corectate, dar faptele lor nu sunt considerate ca fiind păcate” („Sins and Mistakes”, Ensign, oct. 1996, p. 65).

Împărţiţi cursanţii în două grupe egale. Invitaţi jumătate dintre cursanţi să citească, în gând, Moroni 8:11–18 şi cealaltă jumătate să citească, tot în gând, Moroni 8:11, 19–24. (Puteți scrie aceste referinţe pe tablă.) Înainte să citească, rugaţi cursanţii din ambele grupe să identifice ceea ce Mormon ne-a predat despre botezul pruncilor. După ce cursanţii au avut suficient timp pentru a citi, invitaţi câţiva din fiecare grup să vă spună ceea ce au aflat. Puteți folosi câteva dintre următoarele întrebări pentru a-i ajuta pe cursanţi să se gândească mai mult la învăţăturile lui Mormon:

Ce credeţi că înseamnă faptul că pruncii sunt „vii în Hristos”? (Moroni 8:12, 22). (Ei sunt mântuiţi prin ispăşirea lui Isus Hristos. Ei nu pot păcătui, pentru că Satana nu are puterea de a ispiti copiii mici. Vezi, de asemenea, Moroni 8:10; D&L 29:46–47).
Ce trebuie să facem pentru a deveni vii în Hristos? (Vezi 2 Nefi 25:23–26; Moroni 8:10.)
Ce putem învăţa din aceste versete despre modul în care copiii mici sunt salvaţi? (Deşi cursanţii pot folosi cuvinte diferite, ei trebuie să identifice următorul adevăr: Copiii mici sunt salvaţi prin ispăşirea lui Isus Hristos. De asemenea, cursanţii ar putea sublinia faptul că pruncii sunt vii în Hristos, că Dumnezeu nu este un Dumnezeu părtinitor şi că Dumnezeu nu este schimbător.)

Scrieţi, pe tablă sau pe o foaie de prezentare, următoarele exemple. Invitaţi fiecare cursant să aleagă unul dintre ele. Apoi, rugaţi cursanţii să aleagă unul sau două versete din Moroni 8:8–23 şi să explice cum adevărurile din aceste versete sunt un răspuns pentru îngrijorările exprimate în exemplul pe care l-au ales.

Exemplul 1: Ca misionar, întâlneşti un soţ şi o soţie care sunt extrem de trişti deoarece fiica lor în vârstă de două luni a murit. Conducătorul bisericii lor le-a spus că pruncii se nasc cu păcate din cauza păcatului lui Adam. El spune că, deoarece fiica lor nu a fost botezată înainte de a muri, ea nu poate fi salvată.

Exemplul 2: Ai o prietenă care s-a întâlnit cu misionarii şi a venit la biserică cu tine. Ea decide că vrea să se alăture Bisericii, dar ezită să se boteze. „Am fost botezată când eram copil”, explică ea. „Nu este acest lucru suficient?”

În timp ce cursanţii îşi împărtăşesc gândurile despre cel de-al doilea exemplu, puteți să le amintiţi că pocăinţa şi botezul sunt pentru „aceia care sunt responsabili şi capabili să păcătuiască” (Moroni 8:10). Domnul a spus că pruncii încep să devină responsabili în faţa Lui la vârsta de opt ani. Revelaţii despre acest adevăr se găsesc în Traducerea lui Joseph Smith, Genesa 17:11 şi în Doctrină şi legăminte 68:25–27.

Moroni 8:25–30

Mormon predă ceea ce trebuie să facă aceia care sunt responsabili pentru a putea trăi în prezenţa lui Dumnezeu.

Explicaţi că, după ce Mormon l-a învăţat pe Moroni de ce pruncii nu au nevoie de botez, el a predat despre motivele pentru care aceia care sunt responsabili au nevoie de botez. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Moroni 8:25–26. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturi, pentru a afla ce binecuvântări primesc oamenii care dau dovadă de credinţă, se pocăiesc şi se botează.

Despre ce binecuvântări aţi citit în aceste versete? (În timp ce cursanţii vă împărtăşesc ce au aflat, puteți să scrieţi pe tablă răspunsurile lor. Printre răspunsuri s-ar putea regăsi şi afirmaţia că pocăinţa, credinţa şi botezul ne aduc iertarea păcatelor, umilinţa şi smerenia inimii, vizita Duhului Sfânt, speranţa, iubirea perfectă şi, nu în ultimul rând, binecuvântarea de a trăi în prezenţa lui Dumnezeu.)

În timp ce cursanţii fac o listă cu binecuvântările menţionate în Moroni 8:25–26, puteți să le adresaţi următoarele întrebări:

De ce credeţi că iertarea păcatelor noastre aduce umilinţă şi smerenia inimii?
Cum pot umilinţa şi smerenia inimii să invite Duhul Sfânt să fie prezent în vieţile noastre?
De ce ne ajută Duhul Sfânt să ne pregătim să trăim în prezenţa lui Dumnezeu?
De ce credeţi că trebuie să fim sârguincioşi şi pioşi pentru ca iubirea perfectă să dăinuiască în vieţile noastre?

Scrieţi, pe tablă, următoarea afirmaţie incompletă: Printr-o supunere plină de credinţă faţă de porunci, noi putem primi Duhul Sfânt, care ne pregăteşte să…

Invitaţi cursanţii să identifice expresia din Moroni 8:25–26 care completează acest principiu: Printr-o supunere plină de credinţă faţă de porunci, noi putem primi Duhul Sfânt, care ne pregăteşte să trăim în prezenţa lui Dumnezeu.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Moroni 8:27 şi rugaţi cursanţii să afle la ce a dus mândria nefiţilor. Apoi, rugaţi cursanţii să recitească, în gând, Moroni 8:26 şi Moroni 8:27 şi să compare rezultatul umilinţei şi smereniei inimii cu rezultatul mândriei.

Invitaţi un alt cursant să citească, cu glas tare, Moroni 8:28. Evidenţiaţi că, după ce Mormon şi-a exprimat îngrijorarea pentru nefiţi, el a spus: „Roagă-te pentru ei, fiul meu, pentru ca pocăinţa să vină la ei”. Amintiţi-le cursanţilor despre puterea care poate veni în vieţile oamenilor atunci când alţii se roagă pentru ei.

Pentru a încheia lecţia, invitaţi cursanţii să-şi împărtăşească sentimentele despre puterea pe care o are ispăşirea de a salva copiii mici şi de a ne salva pe noi toţi, pe măsură ce ne străduim să fim credincioşi legămintelor.

Comentarii şi informaţii generale

Moroni 8:8. „Blestemul lui Adam este luat de pe ei prin Mine”

Unii oameni cred că, din cauza căderii lui Adam şi a Evei, copiii nou-născuţi vin pe lume întinaţi de păcat. Preşedintele Joseph Fielding Smith a explicat că această învăţătură este neadevărată:

„Toţi cei care cred că omul, da, chiar şi pruncii nou-născuţi, sunt întinaţi de «păcatul originar», (cu alte cuvinte, greşeala lui Adam), neagă binecuvântările sângelui ispăşitor al lui Isus Hristos. Biblia (dar şi scriptura din zilele noastre) ne învaţă că Isus Hristos este, cu certitudine, Mântuitorul omenirii de la cădere. El a plătit datoria pe care omenirea a moştenit-o din cauza greşelii lui Adam. Datoria pusă pe sufletele noastre a fost plătită în totalitate. Nu a lăsat nicio fărâmă de pedeapsă care să necesite o faptă făcută de vreo fiinţă vie sau în folosul oricărei fiinţe vii pentru a se elibera pe sine de «păcatul originar». Doctrina conform căreia pruncii vin pe lume purtând blestemul «[păcatului] originar» este o doctrină îngrozitoare în faţa lui Dumnezeu şi neagă măreţia şi milostenia ispăşirii. (Vezi Moroni, capitolul 8.)” (Church History and Modern Revelation: A Course of Study for the Melchizedek Priesthood Quorums, 4 volume [1949], 4:99).

Moroni 8:10. Vârsta responsabilităţii

Pocăinţa este pentru cei care se află la vârsta responsabilităţii. „Pruncii nu se pot pocăi” (Moroni 8:19). Copiii mai mici de opt ani nu sunt responsabili în faţa lui Dumnezeu (vezi D&L 68:25-27), aşadar ei nu trebuie să se pocăiască. Persoanele care au dizabilităţi mintale şi nu se pot pocăi cu bună ştiinţă pot fi, de asemenea, considerate că nu sunt responsabile. Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat cum devin copiii responsabili:

„Responsabilitatea nu se revarsă, pe deplin, asupra unui copil la un moment anume din viaţa lui. Copiii devin responsabili treptat, pe parcursul unui număr de ani. Să devii responsabil este un proces, nu un obiectiv care trebuie să fie atins atunci când s-a scurs un anumit număr de ani, zile şi ore. Într-o revelaţie, Domnul ne spune: «De aceea, ei nu pot păcătui, pentru că Satana nu are puterea de a ispiti copiii mici până când ei nu încep să devină răspunzători în faţa Mea» (D&L 29:47). Totuşi, vine un timp când responsabilitatea este reală şi actuală şi păcatul intră în viaţa celor care se dezvoltă normal. Este vârsta de opt ani, vârsta botezului (D&L 68:27)” („The Salvation of Little Children”, Ensign, apr. 1977, p. 6).

Moroni 8:8-24. Botezul pruncilor

Profetul Joseph Smith ne-a învăţat că pruncii nu au nevoie de botez:

„«Credem [noi] în botezul pruncilor?» Nu… Deoarece nu este scris nicăieri în Biblie… Botezul este pentru iertarea păcatelor. Copiii nu au păcate… Copiii sunt toţi vii în Hristos şi toţi cei mai în vârstă sunt vii prin credinţă şi pocăinţă” (History of the Church, 5:499).

Preşedintele Boyd K. Packer, preşedintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, a relatat despre nişte misionari cu timp deplin care au putut să aline o mamă care era îndurerată din cauza morţii fiului ei tânăr:

„Doi misionari slujeau în munţii din sudul Statelor Unite. Într-o zi, de pe vârful unui deal, au văzut oameni care se adunau într-o vale la poalele dealului. Misionarii nu aveau multe persoane cărora să le predea, aşa că au mers spre acel loc.

Un băieţel se înecase şi urma să aibă loc înmormântarea. Părinţii îl chemaseră pe preot pentru a vorbi la înmormântarea fiului lor. Misionarii au stat mai în spate în timp ce acest preot ambulant s-a uitat la tată şi la mamă şi şi-a început predica. Dacă părinţii se aşteptau să primească alinare de la acest preot, urmau să fie dezamăgiţi.

El i-a certat dur că nu botezaseră copilul. Ei amânaseră, dintr-un motiv sau altul, şi acum era prea târziu. El le-a spus, fără menajamente, că băieţelul lor ajunsese în iad. Era vina lor. Ei erau de vină pentru chinurile sale veşnice.

După ce predica s-a terminat şi mormântul a fost acoperit, vârstnicii s-au apropiat de părinţii îndureraţi. «Noi suntem slujitorii Domnului», i-au spus mamei, «şi am venit cu un mesaj pentru dumneavoastră». În timp ce părinţii ascultau, vârstnicii au citit din revelaţii şi şi-au depus mărturia despre restaurarea cheilor pentru mântuirea atât a celor vii, cât şi a celor morţi.

Îl compătimesc pe acel preot. El făcea tot ce putea cu lumina şi cunoaşterea pe care le avea. Dar el ar fi trebuit să poată oferi mai mult. Există plenitudinea Evangheliei.

Vârstnicii au venit în calitate de mângâietori, învăţători, slujitori ai Domnului, slujitori autorizaţi ai lui Isus Hristos” („Şi le va mâna un copilaş”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 7).