Lecţia 75: Alma 9–10

Lecţia 75

Alma 9–10

Introducere

Alma şi Amulec au avut puţine succese când au predicat oamenilor din Amoniha pentru că Satana avea „mare stăpânire asupra inimilor oamenilor” (vezi Alma 8:9). Mulţi dintre ei şi-au împietrit inimile împotriva Evangheliei şi s-au opus invitaţiei lui Alma şi Amulec de a se pocăi. Cu toate acestea, Alma şi Amulec i-au chemat, cu credinţă, la pocăinţă, depunând mărturie că, datorită faptului că ei fuseseră învăţaţi adevărul şi simţiseră puterea lui Dumnezeu, Domnul se aştepta ca ei să fie mai neprihăniţi decât lamaniţii, care nu fuseseră învăţaţi adevărul. Alma şi Amulec au propovăduit că, dacă oamenii din Amoniha nu se pocăiau, ei aveau să fie distruşi. Ei au propovăduit, de asemenea, că pocăinţa era posibilă numai prin Isus Hristos.

Sugestii pentru predare

Alma 9

Alma îi avertizează pe oamenii din Amoniha să se pocăiască şi să se pregătească pentru venirea lui Isus Hristos.

Prezentaţi scenariul de mai jos. Doi elevi sosesc la şcoală şi învăţătorul îi anunţă că vor da un test neanunţat. Primul elev a fost la şcoală în fiecare zi, dar al doilea elev a lipsit ultimele două săptămâni pentru că a fost bolnav.

Care cursant credeţi că a obţinut rezultate mai bune la test?

Invitaţi cursanţii să citească repede Alma 9:1–7 şi să caute cuvinte şi expresii care arată cât de bine au înţeles Evanghelia şi puterea lui Dumnezeu oamenii din Amoniha. Rugaţi-i să spună ce au aflat.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Alma 9:8–13. Rugaţi membrii clasei să caute cuvinte şi expresii care indică dacă aceşti oameni au fost învăţaţi Evanghelia sau dacă ei cunoşteau puterea lui Dumnezeu. (Răspunsurile vor include „aţi uitat voi” şi „nu vă amintiţi”.)

Învăţaseră vreodată oamenii din Amoniha Evanghelia sau li se propovăduise despre puterea lui Dumnezeu?
Care sunt unele dintre motivele pentru care oamenii cărora li s-a propovăduit Evanghelia ar putea uita ce au învăţat sau ar putea să nu înţeleagă ce au fost învăţaţi?

Invitaţi cursanţii să citească repede Alma 8:9, 11, 9:5, 30 şi 12:10–11 şi să caute cuvinte şi expresii care sugerează de ce oamenii din Amoniha au uitat sau nu au înţeles lucrurile care le-au fost propovăduite. („Satana avea mare stăpânire asupra inimilor [lor]”, „ei şi-au întărit inimile”, „ei aveau inimile împietrite şi erau oameni încăpăţânaţi”, „inimile [lor] au fost foarte împietrite împotriva cuvântului lui Dumnezeu”.)

Copiaţi următorul tabel pe tablă şi rugaţi cursanţii să-l copieze în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor. (Lăsaţi mult spaţiu pentru ce urmează a fi scris.)

	Informaţii despre starea spirituală a oamenilor	Ce a aşteptat Domnul de la oameni şi ce a promis Domnul oamenilor
Lamaniţi (Alma 9:14–17)
Oameni din Amoniha (Alma 9:18–24)

Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi. Invitaţi fiecare echipă să completeze tabelul folosind referinţele scripturale. După ce au completat tabelul, rugaţi cursanţii să scrie o frază sub tabelele lor care să rezume ce au învăţat. Îndemnaţi câţiva dintre ei să împărtăşească ceea ce au scris. Cursanţii vor folosi, probabil, alte cuvinte, însă răspunsurile lor trebuie să reflecte următorul adevăr: Domnul aşteaptă o mai mare supunere din partea acelora care au primit cunoaşterea şi binecuvântările Evangheliei. Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă cum se aplică acest principiu în vieţile lor, adresaţi următoarele întrebări:

De ce credeţi că Domnul a avut aşteptări mai mari din partea oamenilor din Amoniha?
De este drept ca Domnul să aibă aşteptări mai mari din partea celor care primesc cunoaşterea şi binecuvântările Evangheliei?

Subliniaţi expresia „atât de mult favorizaţi oameni [ai] Domnului” din Alma 9:20. (Puteţi sugera cursanţilor să marcheze această expresie.)

În ce fel sunt astăzi membrii Bisericii „atât de mult favorizaţi oameni [ai] Domnului”?
Potrivit relatării din Alma 9:19–23, ce daruri şi binecuvântări au avut nefiţii (inclusiv oamenii din Amoniha) datorită faptului că erau poporul de legământ al Domnului?
Ce daruri şi binecuvântări aţi avut voi datorită faptului că sunteţi membri ai Bisericii Domnului?
Care sunt unele dintre lucrurile pe care Domnul le aşteaptă din partea noastră datorită faptului că am primit daruri şi binecuvântări de la El?

Invitaţi jumătate din membrii clasei să studieze individual Alma 9:24–27 şi cealaltă jumătate a membrilor clasei să studieze individual Alma 9:28–30. Rugaţi cursanţii să se pregătească să rezume cu propriile cuvinte fragmentele care le-au fost desemnate. Pentru a-i ghida în timp ce-şi pregătesc rezumatele, scrieţi, pe tablă, următoarele întrebări:

Ce dovadă observaţi în aceste versete despre faptul că Domnul aşteaptă o mai mare supunere din partea acelora care au o cunoaştere mai mare a Evangheliei?

Ce binecuvântări le-a reamintit Alma oamenilor că puteau primi?

Ce a spus Alma că trebuiau să facă oamenii pentru a primi aceste binecuvântări?

După ce cursanţii au dispus de timp suficient pentru a citi, cereţi unui cursant din fiecare jumătate de clasă să rezume fragmentele desemnate. Apoi, întrebaţi membrii clasei:

Care sunt unele modalităţi prin care putem rămâne fideli luminii şi cunoaşterii pe care le-am primit? (Cursanţii ar putea sugera studiul scripturilor, exprimarea recunoştinţei faţă de Dumnezeu pentru binecuvântările noastre, depunerea mărturiilor cu regularitate, participarea la adunările Bisericii în fiecare săptămână, scrierea în jurnal şi altele.)

Alma 10:1–12

Amulec ascultă chemarea Domnului şi confirmă chemarea divină a lui Alma.

Explicaţi că, după ce Alma s-a adresat oamenilor, aceştia s-au înfuriat şi au dorit să-l arunce în închisoare. Amulec s-a adresat curajos oamenilor şi a adăugat mărturia sa mărturiei lui Alma. (Vezi Alma 9:31–34.) Rezumaţi Alma 10:1–4 explicând că Amulec era un urmaş al lui Nefi. El era un om harnic care devenise destul de înstărit. El era cunoscut şi „nu [era] un om de mică reputaţie” printre numeroşii membri ai familiei şi printre prietenii lui (vezi Alma 10:4). Totuşi, el nu trăia potrivit adevărurilor Evangheliei care îi fuseseră propovăduite.

De ce credeţi că ar fi fost util ca Amulec, o persoană bine cunoscută în comunitate, să-l însoţească pe Alma?

Întrebaţi cursanţii cum s-au trezit de dimineaţă. (De exemplu, au fost treziţi de un ceas deşteptător sau de un alt membru al familiei? Dacă aveţi un ceas deşteptător sau o ilustraţie cu un ceas deşteptător, îl sau o puteţi expune.) Întrebaţi cursanţii câţi dintre ei au trebuit să fie „chemaţi” de mai multe ori pentru a se ridica din pat.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 10:5–6. Rugaţi membrii clasei să caute reacţia lui Amulec la „chemările de trezire” spirituală pe care le-a primit de la Domnul.

Ce credeţi că a vrut să spună Amulec când a afirmat: „Nu am vrut să aud” şi „Nu am vrut să ştiu”?
În ce moduri ne cheamă Domnul? (Printre răspunsurile posibile se numără îndemnurile Duhului Sfânt, învăţăturile părinţilor şi conducătorilor Bisericii şi chemările în cadrul Bisericii.)

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 10:7–10 şi să caute punctele cheie ale mărturiei depuse de Amulec în faţa poporului său.

Cum l-au pregătit experienţele trăite pe Amulec să fie al doilea martor al mesajului pe care Alma l-a transmis oamenilor din Amoniha?
În ce fel credeţi că hotărârea de a se supune i-a schimbat viaţa lui Amulec?

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 10:11–12 şi rugaţi membrii clasei să caute moduri în care alţii au fost influenţaţi de hotărârea lui Amulec de a asculta chemarea Domnului. Invitaţi cursanţii să împărtăşească ceea ce află.

Scrieţi următorul principiu pe tablă: Când auzim şi ne supunem chemării Domnului, noi şi alţii primim binecuvântări. (Puteţi sugera cursanţilor să scrie acest principiu în scripturile lor, în dreptul fragmentului Alma 10:11–12.) Pentru a-i ajuta pe cursanţi să simtă adevărul şi importanţa acestui principiu, întrebaţi:

Când aţi simţit că aţi fost binecuvântaţi datorită faptului că v-aţi supus unei chemări din partea Domnului?
Aţi văzut cum au primit alţii binecuvântări pentru că voi sau altcineva aţi răspuns chemării Domnului?
Cum vă influenţează aceste experienţe dorinţa de a auzi şi de a vă supune chemărilor Domnului?

Alma 10:13–32

Amulec răspunde acelora care i se opun şi îndeamnă oamenii să se pocăiască.

Scrieţi următoarele expresii pe tablă:

devine furios şi defensiv
pune la îndoială importanţa sfatului
critică persoana care a dat sfatul
pune sub semnul întrebării sau contraargumentează sfatul
ascultă cu umilinţă şi se supune

Rugaţi cursanţii să se gândească, în linişte, care expresie de pe tablă se aseamănă mai mult cu modul în care ar reacţiona ei dacă un părinte sau un conducător al Bisericii i-ar corecta sau le-ar cere să schimbe ceva din ceea ce fac.

Care sunt unele dintre motivele pentru care oamenii reacţionează la corectări în aceste moduri?

Scrieţi, pe tablă, următoarele referinţe scripturale: Alma 9:2–3; Alma 9:4–5; Alma 10:13, 16–17; Alma 10:24, 28–30.

Invitaţi cursanţii să aleagă unul dintre fragmentele de pe tablă pentru a-l studia individual. Rugaţi-i să fie atenţi la modul în care fragmentul scriptural descrie reacţia oamenilor din Amoniha la mesajul lui Alma şi Amulec. Rugaţi-i, de asemenea, să aleagă expresia de pe tablă care reflectă cel mai bine reacţia oamenilor. După ce le acordaţi timp suficient, rugaţi cursanţii să explice care dintre cele cinci reacţii de pe tablă reflectă cel mai bine fragmentul pe care l-au studiat.

De ce sunt primele patru reacţii de pe tablă periculoase din punct de vedere spiritual?

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Alma 10:19–23. Încurajaţi-i să caute ce a propovăduit Amulec despre consecinţele păcatului şi alungarea celor neprihăniţi.

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să-şi imagineze consecinţele distrugătoare ale faptului că nu ne pocăim pentru păcatele noastre, citiţi declaraţia de mai jos a preşedintelui Gordon B. Hinckley:

„Există atâta rău pretutindeni. Ispita, cu toate influenţele ei aţâţătoare, se află pretutindeni în jurul nostru. Din nefericire, unii cad pradă acestor forţe distrugătoare. Ne pare rău pentru fiecare persoană care le cade pradă. Noi le întindem mâinile ca să-i ajutăm, să-i salvăm, dar în prea multe cazuri încercările noastre sunt respinse. Drumul pe care îl urmează ei este tragic. Este drumul care duce la distrugere” („My Testimony”, Ensign, mai 2000, p. 69).

Care sunt unele dintre consecinţele distrugătoare pe care le suportă indivizii sau grupurile de oameni când ei nu se supun poruncilor lui Dumnezeu?

Dacă este timp, invitaţi cursanţii să scrie răspunsurile la următoarea întrebare:

Cum vă pot binecuvânta adevărurile pe care le-aţi învăţat din lecţia de azi?

Comentarii şi informaţii generale

Alma 9:19-23. „După ce au avut atâta lumină şi învăţătură”

Din cauza ticăloşiei lor, oamenii din Amoniha au suportat consecinţe mai grave decât lamaniţii, deoarece ei primiseră o cunoaştere mai mare a Evangheliei. Următoarea declaraţie a surorii Sheri L. Dew, care a slujit în calitate de membră a Preşedinţiei generale a Societăţii de Alinare, se referă la femeile din cadrul Bisericii, dar este valabilă pentru toţi membrii Bisericii:

„Noi suntem unice. Suntem unice datorită legămintelor noastre, privilegiilor noastre spirituale şi responsabilităţilor pe care le implică ele toate. Suntem înzestrate cu putere şi am primit darul Duhului Sfânt. Avem un profet în viaţă care ne îndrumă, rânduieli care ne leagă de Domnul şi una de cealaltă şi puterea preoţiei în mijlocul nostru. Noi înţelegem care ne este locul în marele plan al fericirii. Şi ştim că Dumnezeu este Tatăl nostru şi că Fiul Său este Mijlocitorul nostru devotat.

Aceste privilegii sunt însoţite de responsabilităţi mari, deoarece „cui i s-a dat mult i se va cere mult” (D&L 82:3)” („We Are Women of God”, Ensign, nov. 1999, p. 98).

Alma 10:6-11. Ascultarea chemării Domnului aduce binecuvântări altora

Preşedintele Thomas S. Monson a împărtăşit o povestire care demonstrează importanţa urmării inspiraţiei primite de la Duhul Sfânt:

„Într-o după-amiază, târziu, înotam în bazinul de la sala de sport Deseret, uitându-mă ţintă la plafon în timp ce înotam pe spate. În linişte, dar foarte limpede, mi-a venit în minte gândul: «Tu înoţi aici aproape fără efort, în timp ce prietenul tău, Stan, suferă pe patul lui din spital, incapabil să se mişte». Am simţit îndemnul: «Du-te la spital şi dă-i o binecuvântare».

Am ieşit din bazin, m-am îmbrăcat şi m-am grăbit spre camera de la spital a lui Stan. Patul lui era gol. O soră mi-a spus că se afla în scaunul rulant la bazinul de înot, pregătindu-se pentru terapie. M-am grăbit spre bazin şi, acolo, se afla Stan, singur, la capătul în care bazinul era mai adânc. Ne-am salutat şi am revenit în camera lui, unde el a primit o binecuvântare a preoţiei.

Încet, dar sigur, picioarele lui Stan şi-au recăpătat tăria şi puterea de a se mişca…

Stan vorbeşte deseori în cadrul adunărilor Bisericii şi ne spune despre bunătatea Domnului faţă de el. Unora, el le dezvăluie gândurile întunecate ale deprimării care îl înghiţise în acea după-amiază în timp ce stătea în scaunul său rulant la capătul bazinului, condamnat, se părea, la o viaţă fără speranţă. El ne spune cum s-a gândit la alternativă. Ar fi fost atât de uşor să direcţioneze scaunul rulant, pe care îl ura atât de mult, în apa liniştită a bazinului adânc. Atunci viaţa ar fi luat sfârşit. Dar, exact în acel moment, el m-a văzut pe mine, prietenul lui. În acea zi, Stan a învăţat cu adevărat că noi nu suntem singuri. Şi eu am învăţat ceva în acea zi: Niciodată, niciodată, niciodată nu amâna urmarea unui îndemn” („The Spirit Giveth Life”, Ensign, mai 1985, p. 70).

Alma 10:22-23. „Rugăciunile celor drepţi”

Observaţi efectul pe care rugăciunile celor drepţi l-au avut asupra oamenilor din Amoniha. Mai târziu, rugăciunile celor drepţi au împiedicat, de asemenea, distrugerea nefiţilor în zilele căpitanului Moroni şi ale lui Samuel Lamanitul (vezi Alma 62:40; Helaman 13:12-14).

Preşedintele Spencer W. Kimball a spus următoarele despre rugăciunile rostite în zilele noastre:

„Există mulţi, mulţi oameni drepţi şi credincioşi care trăiesc potrivit tuturor poruncilor şi ale căror vieţi şi rugăciuni împiedică distrugerea lumii” („Voices of the Past, of the Present, of the Future”, Ensign, iunie 1971, p. 16).

După ce cei drepţi au fost distruşi sau îndepărtaţi din Amoniha, rugăciunile celor drepţi au încetat să protejeze oraşul şi „fiecare suflet viu dintre amoniţi a fost distrus” de lamaniţi (Alma 16:9).