Alma 40

Introducere

Când Alma l-a avertizat pe fiul său, Corianton, despre consecinţele păcatului, el l-a învăţat şi despre viaţa de după moarte. El a explicat că, prin intermediul ispăşirii lui Isus Hristos, toată omenirea va fi înviată. El a propovăduit despre lumea spiritelor, unde morţii, în funcţie de alegerile pe care le-au făcut în viaţa muritoare, stau şi aşteaptă învierea fie în paradis, fie în închisoare.

Notă. În această lecţie, cursanţii vor avea ocazia să se înveţe reciproc. Înainte de începerea orei, pregătiţi foi de prezentare care să conţină instrucţiunile necesare echipelor care urmează să fie formate. Familiarizaţi-vă cu instrucţiunile, astfel încât să-i puteţi ajuta pe cursanţi în timp ce se pregătesc să predea.

Sugestii pentru predare

Alma 40

Alma îl învaţă pe Corianton despre lumea spiritelor şi despre înviere.

Înainte de începerea lecţiei, scrieţi, pe tablă, următoarele întrebări:

Ce face posibil ca noi să trăim după ce vom fi murit? Cine va fi înviat?
Unde vom ajunge după ce vom muri? Cum este acolo?
Ce este învierea? Care va fi diferenţa dintre trupurile noastre înviate şi cele muritoare? Ce vom face după ce vom fi înviaţi?

Invitaţi cursanţii să-şi închipuie că sunt misionari şi că au o întâlnire cu cineva care caută răspunsuri la întrebările scrise pe tablă. Explicaţi că Alma 40 conţine continuarea învăţăturilor lui Alma către fiul său, Corianton, şi răspunsurile la aceste întrebări.

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 40:1. Rugaţi cursanţii să identifice de ce Alma a discutat despre înviere cu fiul său.

De ce l-a învăţat Alma pe Corianton despre înviere?
În timp ce vă amintiţi de alegerile lui Corianton, de ce credeţi că avea motive să fie îngrijorat în ceea ce priveşte învierea?

Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi. Atribuiţi fiecărei echipe un număr: 1, 2 sau 3. Invitaţi fiecare echipă să lucreze ca şi cum ar fi o echipă de misionari care se pregăteşte să predea o scurtă lecţie menită să ofere răspunsuri la întrebările scrise pe tablă, care corespund numărului ce le-a fost atribuit. Pentru a-i ajuta să se pregătească, oferiţi-le instrucţiunile care corespund numărului ce le-a fost atribuit (vezi mai jos). În timp ce cursanţii lucrează, puteţi să vă plimbaţi prin clasă pentru a-i asculta şi pentru a le oferi ajutorul, dacă au nevoie.

Echipa 1 – Alma 40:1–5

Întrebări: Ce face posibil ca noi să trăim după ce vom fi murit? Cine va fi înviat?

Pentru a răspunde la aceste întrebări, pregătiţi-vă să folosiţi Alma 40:1–5. În timp ce vă pregătiţi, stabiliţi ce părţi ale lecţiei vor fi predate de fiecare membru al echipei. Fiţi pregătiţi să faceţi ceea ce urmează:

Oferiţi câteva informaţii generale despre pasajul care v-a fost atribuit. (Atunci când predaţi din scripturi, explicaţi cine vorbeşte, cui i se adresează şi oferiţi orice alte detalii care ar putea ajuta persoanele care învaţă să înţeleagă pasajul.)

Citiţi versetele care oferă un răspuns la întrebări. Explicaţi modul în care adevărurile din aceste versete ajută la oferirea răspunsurilor la aceste întrebări. În timp ce faceţi acest lucru, asiguraţi-vă că toată lumea înţelege că, datorită lui Isus Hristos, toată omenirea va fi înviată. De asemenea, le puteţi sugera celor cărora le predaţi să scrie acest adevăr în scripturile lor, lângă Alma 40:1–5.

Împărtăşiţi motivul pentru care promisiunea învierii este importantă pentru voi. De asemenea, îi puteţi întreba pe cei cărora le predaţi de ce preţuiesc ei promisiunea învierii.

Depuneţi mărturie despre adevărurile pe care le-aţi predat.

Echipa 2 –Alma 40:6–14

Întrebări: Unde vom ajunge după ce vom muri? Cum este acolo?

Pentru a răspunde la întrebări, pregătiţi-vă să folosiţi Alma 40:6–7, 11–14. În timp ce vă pregătiţi, stabiliţi ce părţi ale lecţiei vor fi predate de fiecare membru al echipei. Fiţi pregătiţi să faceţi ceea ce urmează:

Citiţi versetele care oferă un răspuns la întrebări. Explicaţi modul în care adevărurile din aceste versete ajută la oferirea răspunsurilor la aceste întrebări. (Poate fi util să atrageţi atenţia că, atunci când Alma a folosit expresia „întunericul de afară”, el nu s-a referit la starea finală a lui Satana şi a celor care sunt blestemaţi. El s-a referit la starea păcătoşilor aflaţi între momentul morţii lor şi momentul învierii lor. Astăzi, noi numim această stare închisoarea spiritelor.) În timp ce citiţi aceste versete, asiguraţi-vă că toată lumea înţelege că între moarte şi înviere, sufletele celor drepţi stau în paradis şi sufletele păcătoşilor stau în închisoare. Le puteţi sugera celor cărora le predaţi să scrie acest adevăr în scripturile lor, lângă Alma 40:11–14.

Împărtăşiţi cum vă influenţează înţelegerea acestui adevăr alegerile pe care le faceţi în această viaţă. De asemenea, îi puteţi întreba pe cei cărora le predaţi cum i-a ajutat faptul că au înţeles conceptul vieţii de după moarte.

Depuneţi mărturie despre adevărurile pe care le-aţi predat.

Echipa 3 – Alma 40:21–26

Întrebări: Ce este învierea? Care va fi diferenţa dintre trupurile noastre înviate şi cele muritoare? Ce vom face după ce vom fi înviaţi?

Pentru a răspunde la întrebări, pregătiţi-vă să folosiţi Alma 40:21–26. În timp ce vă pregătiţi, stabiliţi ce părţi ale lecţiei vor fi predate de fiecare membru al echipei. Fiţi pregătiţi să faceţi ceea ce urmează:

Citiţi versetele care oferă un răspuns la întrebări. Explicaţi modul în care adevărurile din aceste versete ajută la oferirea răspunsurilor la aceste întrebări. (În timp ce vă pregătiţi să predaţi, poate fi util să înţelegeţi că termenul suflet din aceste versete se referă la spiritul unei persoane.) Asiguraţi-vă că toată lumea înţelege faptul că învierea este reuniunea spiritului cu trupul, cu toate lucrurile restaurate la forma lor proprie şi perfectă. Le puteţi sugera celor cărora le predaţi să scrie acest adevăr în scripturile lor, lângă Alma 40:21–23.

Împărtăşiţi motivul pentru care sunteţi recunoscători să ştiţi că trupul şi spiritul vostru vor fi, într-o zi, restaurate la forma lor proprie şi perfectă. De asemenea, puteţi să descrieţi felul în care alegerile voastre sunt influenţate de cunoaşterea faptului că, într-o zi, veţi sta înaintea lui Dumnezeu şi veţi fi judecaţi. Rugaţi-i pe cei cărora le predaţi să împărtăşească ceea ce simt în legătură cu doctrinele privind învierea şi judecata finală.

Depuneţi mărturie despre adevărurile pe care le-aţi predat.

După ce cursanţii s-au pregătit să răspundă la întrebările care le-au fost atribuite, organizaţi-i în grupuri mici, astfel încât să-şi poată preda unul altuia ca şi cum ar fi misionari. Fiecare grup trebuie să fie format din trei echipe de câte doi, iar fiecare dintre echipe trebuie să aibă pregătite răspunsuri pentru seturi diferite de întrebări. (Dacă sunt puţini cursanţi, rugaţi fiecare grup să predea tuturor membrilor clasei.) Încurajaţi cursanţii să fie ei înşişi în timp ce predau şi în timp ce învaţă din ceea ce alţii predau. Asiguraţi-i că Duhul Sfânt îi poate inspira pe ei şi pe cei cărora le predau, dacă ei oferă învăţăminte şi răspunsuri sincere. Ascultaţi-i în timp ce îşi predau unul altuia şi, dacă simţiţi nevoia, spuneţi-vă părerile.

După ce cursanţii au avut suficient timp pentru a-şi preda unul altuia, le puteţi adresa următoarele întrebări:

Ce aţi învăţat în timp ce vă pregăteaţi să răspundeţi la întrebările care v-au fost atribuite? Ce aţi învăţat în timp ce eraţi învăţaţi de alte echipe?
Ştiind cât de greu i-a fost lui Corianton să ţină legea castităţii, cum credeţi că l-a ajutat înţelegerea vieţii de după moarte să se împotrivească viitoarelor ispite?
De ce contează pentru voi adevărurile pe care le-am discutat astăzi?

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 40:25–26 şi să afle care sunt diferenţele dintre starea finală a celor drepţi şi cea a celor păcătoşi. După ce spun ceea ce au aflat, rugaţi-i să împărtăşească ce influenţă are acest pasaj asupra angajamentului lor de a trăi conform Evangheliei. Puteţi împărtăşi şi răspunsul dumneavoastră la această întrebare. Depuneţi mărturie despre rolul pe care l-a avut Isus Hristos în a face disponibile binecuvântările învierii.

Recapitularea scripturilor de bază

Cursanţii vor înţelege mai bine fragmentele din scripturi atunci când îşi vor pune propriile întrebări legate de fragmente. Invitaţi cursanţii să conlucreze, în grupuri mici sau cu toţii, pentru a scrie indicii care să ducă la anumite fragmente care conţin scripturi de bază. (Puteţi selecta un număr de pasaje pe care doriţi ca ei să le înveţe sau să le recapituleze.) Apoi, rugaţi-i să vă citească, cu glas tare, indiciile lor. Primiţi puncte dacă ghiciţi corect un fragment care conţine o scriptură de bază. Dacă nu puteţi ghici corect, cursanţii primesc puncte.

Notă. Durata acestei lecţii vă poate permite să alocaţi timp pentru a desfăşura această activitate pentru însuşirea scripturilor de bază. Totuşi, pentru a vă asigura că ei au suficient timp pentru a se pregăti şi participa, puteţi desfăşura această activitate la sfârşitul orei, în funcţie de timpul disponibil. Dacă nu aveţi timp să desfăşuraţi această activitate ca parte a acestei lecţii, o puteţi desfăşura în altă zi. Consultaţi anexa de la sfârşitul acestui manual pentru alte activităţi recapitulative.

Comentarii şi informaţii generale

Alma 40:11. „Sunt luate acasă la acel Dumnezeu care le-a dat lor viaţă”

Preşedintele Joseph Fielding Smith a explicat faptul că, în Alma 40:11, nu ni se propovăduieşte faptul că vom fi aduşi în prezenţa lui Dumnezeu imediat după ce murim:

„Aceste cuvinte ale lui Alma [Alma 40:11-14], aşa cum le înţeleg eu, nu doresc să propage ideea că toate spiritele se întorc în prezenţa lui Dumnezeu pentru a fi repartizate într-un loc al păcii sau un loc al pedepsei şi pentru ca, înaintea Lui, să îşi primească sentinţa. «Luate acasă la… Dumnezeu» [compară cu Eclesiastul 12:7] înseamnă, pur şi simplu, faptul că existenţa lor muritoare s-a terminat şi că s-au întors în lumea spiritelor, unde sunt repartizate într-un loc în funcţie de faptele drepte sau nedrepte pe care le-au făcut, aşteptând acolo învierea. «Înapoi la Dumnezeu» este o expresie care îşi găseşte un echivalent în multe alte condiţii cunoscute. De exemplu: un bărbat petrece un anumit timp într-o misiune străină. Când şi-a terminat misiunea şi se întoarce în Statele Unite, el ar putea să spună: «Este minunat să fii înapoi acasă»; totuşi, casa sa poate fi undeva în Utah sau Idaho sau într-o altă parte a vestului” (Answers to Gospel Questions, compilaţie realizată de Joseph Fielding Smith jr., 5 volume [1957-1966], 2:85).

Alma 40:11-15. Unde se află lumea spiritelor?

Preşedintele Brigham Young ne-a învăţat:

„Unde se află lumea spiritelor? Este chiar aici… Trec ele [spiritele celor care au murit] dincolo de graniţa pământului organizat? Nu, nu fac acest lucru. Ele stau pe acest pământ” (Discourses of Brigham Young, selecţie realizată de John A. Widtsoe [1954], p. 376).

Alma 40:11-15. Ce se întâmplă cu spiritele în lumea spiritelor?

„Când corpul fizic moare, spiritul continuă să trăiască. În lumea spiritelor, spiritele celor drepţi «sunt primite într-o stare de fericire, care este numită paradis, o stare de odihnă, o stare de pace în care se vor odihni de toate necazurile lor şi de toate grijile şi întristările» (Alma 40:12). Un loc numit închisoarea spiritelor este rezervat «acelora care [au murit] în păcatele lor, fără o cunoaştere a adevărului, sau în păcat, după ce i-au respins pe profeţi» (D&L 138:32). Spiritelor din închisoare «li s-au propovăduit credinţa în Dumnezeu, pocăinţa de păcat, botezul în numele altora pentru iertarea păcatelor, darul Duhului Sfânt prin aşezarea mâinilor şi toate celelalte principii ale Evangheliei care [sunt necesare] să le ştie» (D&L 138:33-34). Dacă ele acceptă principiile Evangheliei, dacă se pocăiesc de păcatele lor şi acceptă rânduielile [înfăptuite] în templu [pentru şi în folosul lor], ele vor fi binevenite în paradis” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 107-108).

Alma 40:13-14. Întunericul de afară

Când Alma a folosit expresia „întunericul de afară”, el s-a referit la locul temporar din lumea spiritelor de după moarte în care cei păcătoşi vor sta şi vor aştepta învierea (vezi Alma 40:13-14). Alţi profeţi au numit acest loc închisoare (vezi 1 Petru 3:18-20; D&L 76:73; 138:28-42).