Lecţia 23

2 Nefi 2 (partea 1)

Introducere

2 Nefi 2 conţine o continuare a învăţăturilor pe care Lehi le-a oferit chiar înainte de a muri. Vorbindu-i direct fiului său Iacov, Lehi a mărturisit despre puterea Domnului de a sfinţi suferinţele noastre spre binele nostru. Vorbind tuturor fiilor săi, el a propovăduit despre căderea lui Adam – despre necesitatea ei, despre modul în care afectează omenirea – şi despre necesitatea ispăşirii lui Isus Hristos. (Lehi a propovăduit, de asemenea, despre doctrina libertăţii de a alege. Această doctrină va fi discutată în lecţia următoare.)

Sugestii pentru predare

2 Nefi 2:1–4

Lehi îi vorbeşte lui Iacov despre încercări şi binecuvântări.

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să vadă că ceea ce este descris în 2 Nefi 2 este important în vieţile lor, rugaţi-i să se gândească la o persoană cunoscută care s-a confruntat cu greutăţi sau suferinţe mari. Invitaţi-i să mediteze asupra lucrurilor pe care le-ar putea spune pentru a încuraja acea persoană. Rugaţi-i să se pregătească să-şi împărtăşească gândurile cu membrii clasei.

Ajutaţi-i pe cursanţi să vadă că scripturile sunt importante pentru ei

Una dintre căile cele mai eficiente de a-i ajuta pe cursanţi să se pregătească pentru a învăţa este aceea de a le cere să mediteze asupra unei întrebări sau situaţii care este relevantă pentru ei şi care va fi prezentată în scripturile din care predaţi. Aceasta îi va ajuta pe cursanţi să studieze scripturile cu un scop.

Explicaţi că 2 Nefi 2 conţine o consemnare despre Lehi care se adresează unui fiu care trecuse prin greutăţi. Invitaţi-i pe cursanţi să citească, în gând, 2 Nefi 2:1. Rugaţi-i să identifice care era fiul pe care Lehi îl învăţa (Iacov) şi ce anume determinase suferinţa acestui fiu (grosolănia fraţilor lui). Apoi, invitaţi-i pe cursanţi să citească, în gând, 2 Nefi 2:2–3. Le puteţi sugera să marcheze cuvinte şi expresii care descriu ce avea să facă Domnul pentru Iacov.

Rugaţi-i pe cursanţi să împărtăşească expresiile pe care le-au găsit. Apoi, adresaţi următoarele întrebări pentru a-i ajuta să înţeleagă faptul că Domnul poate sfinţi suferinţele noastre spre binele nostru:

• Ce înţeles are pentru voi expresia „va sfinţi suferinţele tale spre binele tău”? (Puteţi explica faptul că a sfinţi înseamnă a dedica sau a consacra.)

• Când aţi văzut că Domnul poate sfinţi suferinţele noastre spre binele nostru?

2 Nefi 2:5–25

Lehi îi învaţă pe fiii lui despre cădere şi despre ispăşirea lui Isus Hristos.

Explicaţi că Lehi le-a propovăduit lui Iacov şi celorlalţi fii ai săi despre căderea lui Adam şi a Evei. Puteţi explica despre cuvântul „cădere” că se referă la condiţiile în care s-au regăsit Adam şi Eva şi descendenţii lor datorită alegerii lui Adam şi a Evei de a lua din fructul oprit în grădina Edenului.

• Ce alternativă le-a dat Domnul lui Adam şi Evei în grădina Edenului? (El le-a permis să aleagă fie să mănânce, fie să nu mănânce din fructul oprit.)

• Conform celor relatate în 2 Nefi 2:15, de ce le-a dat Domnul această posibilitate de alegere? („Pentru a înfăptui scopurile Sale veşnice pentru folosul omului.”) Puteţi să-i îndemnaţi pe cursanţi să marcheze această frază.)

• Care sunt scopurile veşnice ale lui Dumnezeu pentru noi? (Să ne dea ocazia de a primi viaţă veşnică şi de a deveni ca El. Puteţi să-i îndemnaţi pe cursanţi să noteze aceasta în scripturile lor lângă expresia „scopurile Sale veşnice”. De asemenea, puteţi să le cereţi să citească Moise 1:39.)

Copiaţi următorul tabel pe tablă, lăsând cele două căsuţe de jos necompletate. (Puteţi sugera cursanţilor să copieze acest tabel în jurnalele lor pentru studiul scripturilor sau în caietele pentru seminar.)

Fără cădere

Datorită căderii

Toate lucrurile ar fi rămas la fel cum erau când au fost create (vezi 2 Nefi 2:22). Adam şi Eva nu ar fi avut copii (vezi 2 Nefi 2:23). Adam şi Eva ar fi rămas într-o stare de nevinovăţie, incapabili să cunoască bucuria sau suferinţa, binele sau păcatul (vezi 2 Nefi 2:23).

Adam şi Eva au fost alungaţi din grădină ca să cultive pământul (vezi 2 Nefi 2:19). Adam şi Eva au adus pe lume copii – familia întregului pământ (vezi 2 Nefi 2:20). Adam şi Eva şi descendenţii lor aveau să aibă parte de viaţă muritoare, inclusiv de suferinţă, bucurie şi capacitatea de a face bine sau de a păcătui (vezi 2 Nefi 2:23, 25). Noi suntem supuşi morţii fizice şi morţii spirituale (vezi 2 Nefi 9:6; Helaman 14:16).

Invitaţi un cursant să vină la tablă şi să scrie pentru clasă. Rugaţi-i pe cursanţi să cerceteze în linişte 2 Nefi 2:19–25 şi să identifice (1) consecinţele care urmau să rezulte dacă Adam şi Eva nu ar fi mâncat din fructul oprit şi n-ar fi căzut şi (2) consecinţele care au rezultat ca urmare a căderii. Rugaţi persoana care scrie la tablă să noteze răspunsurile cursanţilor în tabel. Răspunsurile ar trebui să le includă pe cele menţionate mai sus (cu excepţia informaţiei despre moartea fizică şi moartea spirituală, care va fi adăugată mai târziu).

Invitaţi-i pe cursanţi să revadă răspunsurile lor menţionate sub titlul „Fără cădere”.

• Cum i-ar fi împiedicat condiţiile din grădina Edenului pe Adam şi Eva să progreseze în planul salvării întocmit de Tatăl Ceresc? (Vezi 2 Nefi 2:22–23.)

Invitaţi-i pe cursanţi să revadă răspunsurile lor scrise sub titlul „Datorită căderii”. Asiguraţi-vă că ei înţeleg că, deoarece suntem descendenţi ai lui Adam şi ai Evei, noi suntem supuşi condiţiilor sub care ei au trăit după cădere (vezi 2 Nefi 2:21).

• Expresia „să cultive pământul” înseamnă că după ce Adam şi Eva au fost izgoniţi din grădina Edenului, ei trebuiau să muncească pentru a-şi obţine hrana. Cum credeţi că ne ajută munca să progresăm în planul Tatălui Ceresc?

• În ce mod faptul de avea copii urma să-i ajute pe Adam şi Eva să devină mai asemănători Tatălui Ceresc? În ce fel sunt importante familiile în planul Tatălui Ceresc?

• Cum ne pot ajuta ocaziile de a avea parte de bucurie şi suferinţă să progresăm în planul Tatălui Ceresc?

După discutarea acestor întrebări, subliniaţi că această cădere a lui Adam şi a Evei este o parte esenţială în planul fericirii întocmit de Tatăl Ceresc.

Subliniaţi că 2 Nefi 2:25 este o scriptură de bază. Puteţi să-i îndemnaţi pe cursanţi să o marcheze. Pentru că este scurtă, puteţi acorda cursanţilor timpul necesar pentru memorarea acestei scripturi.

2Nefi 2:25 Folosiţi ideea de predare a scripturii de bază de la sfârşitul lecţiei pentru a-i ajuta pe cursanţi să memoreze acest verset.

Explicaţi că deşi căderea ne-a deschis calea pentru a progresa, ea a adus, de asemenea, în lume durerea, suferinţa, păcatul şi moartea. Pentru a-i ajuta pe cursanţi să-şi dezvolte înţelegerea acestui adevăr, rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Nefi 9:6. După aceea, rugaţi un alt cursant să citească, cu glas tare, Helaman 14:15–17. Rugaţi-i pe membrii clasei să caute consecinţele căderii descrise în aceste versete.

• Ce ne învaţă aceste versete despre cădere? (Ea a adus moartea fizică, aceasta fiind moartea trupului, şi moartea spirituală, care este starea de a fi alungat din prezenţa lui Dumnezeu. Scrieţi pe tablă Noi suntem supuşi morţii fizice şi spirituale, sub titlul „Datorită căderii”.)

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să se gândească în ce fel au trăit consecinţele căderii care sunt menţionate pe tablă, încurajaţi-i să mediteze, în linişte, la următoarele întrebări. (Citiţi încet întrebările şi faceţi pauze între ele pentru a le acorda cursanţilor timp suficient de gândire.)

• Care sunt unele dintre cauzele suferinţei în această viaţă?

• De ce este moartea o parte necesară a planului salvării?

• Cum pot să ne ajute supărările şi durerile să învăţăm şi să ne dezvoltăm?

Explicaţi că, atunci când înţelegem cum ne afectează căderea, noi ne dăm seama că avem nevoie de ispăşirea lui Isus Hristos. Citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Ezra Taft Benson:

Preşedintele Ezra Taft Benson

„La fel cum omul nu doreşte mâncare până nu îi este foame, tot aşa el nu doreşte salvarea lui Hristos până când nu înţelege de ce are nevoie de Hristos.

Nicio persoană nu ştie îndeajuns şi cu exactitate de ce are nevoie de Hristos până când nu înţelege şi nu acceptă doctrina căderii şi efectele ei asupra omenirii. Şi nicio altă carte din lume nu explică această doctrină vitală atât de bine precum o face Cartea lui Mormon” („The Book of Mormon and the Doctrine and Covenants”, Ensign, mai 1987, p. 85).

După ce cursanţilor li s-a acordat suficient timp pentru a medita la aceste întrebări, expuneţi o ilustraţie cu Salvatorul. Depuneţi-vă mărturia menţionând că, prin ispăşire, Isus Hristos ne mântuieşte de efectele căderii şi ne oferă mântuirea de păcatele noastre.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din 2 Nefi 2:5–10, 21 şi Alma 7:11–13. Rugaţi-i pe membrii clasei să identifice în aceste versete expresii care arată ceea ce a făcut Salvatorul pentru a ne mântui de efectele căderii şi de păcatele noastre personale. (În legătură cu versetul 9, puteţi să lămuriţi că expresia „va mijloci” înseamnă a pleda în numele altei persoane sau a acţiona în locul altei persoane.) Pentru a-i ajuta pe cursanţi să analizeze expresiile pe care le-au identificat, adresaţi-le întrebările care urmează:

• Care expresii din aceste versete arată că prin ispăşire, Salvatorul ne va mântui de moartea fizică?

• Care expresii arată că Salvatorul ne va mântui de la moartea spirituală (de a fi alungaţi din prezenţa lui Dumnezeu)?

• Care expresii arată că Salvatorul ne poate mântui de păcatele noastre?

• Care expresii arată că Salvatorul ne poate ajuta în vremuri de încercări, cum ar fi boala şi durerea?

Potrivit celor relatate în versetele 2 Nefi 2:7–9, 21, ce trebuie să facem pentru a primi toate binecuvântările disponibile prin ispăşire? (În legătură cu versetul 7, puteţi explica faptul că o persoană care are „o inimă frântă şi un spirit smerit” este umilă şi pregătită să urmeze voinţa lui Dumnezeu. O astfel de persoană simte profundă întristare pentru păcatul comis şi doreşte sincer să se pocăiască.)

După discutarea acestor întrebări, rugaţi-i pe cursanţi să examineze, în linişte, versetele stabilite şi să caute expresiile care au o importanţă specială pentru ei. Rugaţi-i pe cursanţi să se împartă în echipe de câte doi şi să-şi împărtăşească unul altuia expresiile pe care le-au ales. Invitaţi-i să împărtăşească motivul pentru care aceste expresii sunt importante pentru ei.

Invitaţi unul sau doi cursanţi să rezume pentru membrii clasei de ce căderea este o parte esenţială a planului salvării întocmit de Tatăl Ceresc. După aceea, invitaţi-i să-şi împărtăşească sentimentele despre modul în care ispăşirea lui Isus Hristos ne mântuieşte de efectele căderii.

Scriptură de bază – 2 Nefi 2:25

Notă. Aveţi în vedere folosirea următoarei activităţi pentru a-i ajuta pe cursanţi să folosească 2 Nefi 2:25 când propovăduiesc Evanghelia. Datorită tematicii şi duratei lecţiei de astăzi, puteţi folosi această activitate în altă zi, când veţi avea mai mult timp.

Invitaţi-i pe cursanţi să pregătească o lecţie despre doctrina căderii, folosind 2 Nefi 2:25. Ei pot preda această lecţie în cadrul unei seri în familie sau într-o altă împrejurare. Întrebaţi câţiva cursanţi dacă vor dori să relateze despre experienţele lor după ce vor preda. Dacă timpul permite, permiteţi-le cursanţilor să-şi înceapă pregătirea în timpul orei de clasă.

Comentarii şi informaţii generale

2 Nefi 2:15. Fructul oprit

Domnul a respectat libertatea de a alege a lui Adam şi a Evei după ce i-a învăţat despre consecinţele luării din fructul oprit. Dumnezeu a spus: „Poţi alege tu însuţi” (Moise 3:17). Preşedintele Joseph Fielding Smith ne ajută să înţelegem instrucţiunile pe care Domnul le-a dat lui Adam şi Evei despre fructul oprit:

„În Biblie, relatarea despre motivul pentru care Domnul avea să-i spună lui Adam că El îi interzicea să ia din rodul acelui pom nu este clară [vezi Genesa 2:17], dar în forma originală, aşa cum a ajuns la noi în cartea lui Moise, [vezi Moise 3:17] ea este foarte clară. Şi anume, Domnul i-a spus lui Adam că dacă el dorea să rămână în grădină aşa cum era, atunci el nu trebuia să mănânce din fruct, dar dacă dorea să mănânce şi să aibă parte de moarte, era liber să o facă” (Answers to Gospel Questions, compilaţie realizată de Joseph Fielding Smith jr., 5 volume [1957-1966], 4:81).

2 Nefi 2:14, 25-26. Crearea, căderea şi ispăşirea

Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus:

„Cele mai importante evenimente care au avut loc vreodată sau vor avea loc în toată eternitatea… sunt crearea, căderea şi ispăşirea.

Înainte chiar de a putea începe să înţelegem crearea temporală a tuturor lucrurilor, noi trebuie să cunoaştem cum şi în ce mod aceste trei adevăruri eterne – crearea, căderea şi ispăşirea – sunt inseparabil întreţesute pentru a forma un singur plan al salvării. Niciunul dintre cele trei adevăruri nu rezistă de unul singur; fiecare dintre ele este întreţesut în celelalte două; şi, fără a le cunoaşte pe toate, nu este posibil să se cunoască adevărul despre niciunul dintre ele…

Nu uitaţi, ispăşirea a intervenit datorită căderii. Hristos a plătit preţul răscumpărării pentru greşeala lui Adam. Dacă nu ar fi fost căderea, atunci nu ar exista nicio ispăşire cu consecinţele ei, şi anume nemurirea şi viaţa veşnică. Astfel, la fel de sigur cum salvarea vine datorită ispăşirii, tot aşa salvarea vine datorită căderii” („Christ and the Creation”, Ensign, iunie 1982, p. 9).

2 Nefi 2:24. „Potrivit înţelepciunii Aceluia care cunoaşte toate lucrurile”

Preşedintele Brigham Young ne-a învăţat că această cădere a lui Adam şi a Evei a făcut parte din planul salvării întocmit de Tatăl Ceresc:

„S-au răzvrătit [Adam şi Eva] în mod intenţionat împotriva lui Dumnezeu şi a guvernării Sale? Nu. Însă ei au încălcat o poruncă a Domnului şi, prin acea încălcare, păcatul a venit în lume. Domnul ştia că ei urmau să facă aceasta şi, prin urmare, El planificase că ei trebuiau să facă aceasta” (Discourses of Brigham Young, selecţie realizată de John A. Widtsoe [1954], p. 103).

Idei suplimentare pentru predare

2 Nefi 2:2. „El va sfinţi suferinţele tale spre binele tău”

Lehi a mărturisit despre suferinţele de care a avut parte Iacov „din cauza grosolăniei fraţilor [lui]” (2 Nefi 2:1), dar el, de asemenea, a propovăduit că Dumnezeu putea „sfinţi suferinţele [lui Iacov] spre binele [său]” (2 Nefi 2:2). Rugaţi cursanţii să se gândească la o perioadă în care Dumnezeu a transformat o suferinţă într-un lucru pozitiv.

Următoarea experienţă împărtăşită de către preşedintele Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie, ilustrează modul în care Domnul poate sfinţi suferinţele noastre spre binele nostru:

„Când aveam 11 ani, familia mea a trebuit să părăsească Germania de Est şi să înceapă, peste noapte, o nouă viaţă în Germania de Vest. Până când tatăl meu s-a putut întoarce la profesia sa originală, aceea de angajat al guvernului, părinţii mei au condus o mică afacere de spălătorie în orăşelul nostru. Eu am devenit băiatul care livra rufele de la spălătorie. Pentru a putea face eficient acel lucru, aveam nevoie de o bicicletă care să tragă după ea căruciorul greu cu rufe. Întotdeauna visasem să am propria mea bicicletă drăguţă, curată, strălucitoare, de tip sport şi roşie. Dar niciodată nu am avut suficienţi bani pentru a-mi îndeplini acest vis. Ce am primit în schimb, a fost o bicicletă grea, urâtă, neagră şi durabilă. Am livrat rufele cu acea bicicletă înainte şi după şcoală timp de câţiva ani buni. De cele mai multe ori, nu am fost prea entuziasmat de bicicleta mea, de cărucior sau de slujba mea. Câteodată, căruciorul părea atât de greu şi munca atât de obositoare, încât credeam că-mi vor exploda plămânii şi trebuia să mă opresc deseori pentru a-mi recăpăta respiraţia. Cu toate acestea, mi-am făcut partea, deoarece ştiam că noi, familia, aveam mare nevoie de acel venit şi acela era modul meu de a contribui.

Dacă aş fi ştiut atunci ceea ce am aflat mulţi ani mai târziu – dacă aş fi putut doar să văd de la început sfârşitul – aş fi apreciat mai mult acele experienţe şi mi-ar fi făcut slujba mult mai uşoară.

Mulţi ani mai târziu, când era timpul să fiu înrolat în armată, m-am hotărât să mă ofer voluntar şi să mă alătur forţelor aeriene pentru a deveni pilot. Mi-a plăcut foarte mult să zbor şi am crezut că a fi pilot era ceva la care mă pricepeam.

Pentru a fi acceptat în acest program, a trebuit să trec un număr de teste, inclusiv un examen fizic strict. Doctorii au fost puţin îngrijoraţi din cauza rezultatelor şi mi-au făcut câteva teste medicale suplimentare. Apoi, ei m-au anunţat: «Ai cicatrice pe plămân care sunt semne ale unei boli de plămâni de la începutul adolescenţei tale, dar, în mod clar, eşti bine acum». Doctorii se întrebau ce fel de tratament am făcut pentru a-mi vindeca boala. Până în ziua examinării, nu am ştiut că am avut vreo boală de plămâni. Atunci, am înţeles că exerciţiul meu regulat în aer curat, făcut atunci când livram rufe, a fost cheia vindecării mele de această boală. Fără efortul suplimentar de a pedala zilnic pe acea bicicletă grea, de a trage căruciorul cu rufe în sus şi în jos pe străzile oraşului nostru, nu aş fi putut deveni niciodată un pilot pe un avion de luptă şi, mai târziu, căpitan pe un avion comercial de tip Boeing 747” („Să vedeţi de la început sfârşitul”, Ensign sau Liahona, mai 2006, p. 42-43).

2 Nefi 2:25. Activitate despre scripturi de bază

Următoarea activitate despre scripturi de bază îi poate ajuta pe cursanţi să exerseze predarea doctrinei din 2 Nefi 2:25.

Desfăşuraţi o interpretare de roluri pe temă misionară în care cursanţii folosesc 2 Nefi 2:25 pentru a răspunde la întrebările de mai jos. Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi. Arătaţi-le întrebările şi rugaţi-i să se gândească la modul cum vor folosi 2 Nefi 2:25 pentru a răspunde la întrebări. În timp ce îşi pregătesc răspunsurile, îndemnaţi-i (1) să citească versetul cu glas tare, (2) să identifice adevărul pe care-l transmite şi (3) să explice în ce fel răspunde acest adevăr la întrebări. De asemenea, invitaţi-i să se gândească la momente în care au avut parte de bucurie prin intermediul Evangheliei lui Isus Hristos. Rugaţi-i să ia în considerare împărtăşirea unora dintre aceste experienţe.

După ce cursanţilor li s-a acordat timp suficient pentru a se pregăti, invitaţi o echipă să vină în faţa clasei şi să interpreteze rolul misionarilor. Invitaţi un alt cursant să vină în faţa clasei şi să interpreteze rolul unui simpatizant. Rugaţi simpatizantul să adreseze una dintre întrebările de mai jos. Apoi, rugaţi misionarii să împărtăşească răspunsul lor. După ce misionarii au împărtăşit răspunsul lor, mulţumiţi-le şi manifestaţi o reacţie pozitivă faţă de ceea ce au făcut bine. Puteţi, de asemenea, să invitaţi membrii clasei să transmită o reacţie pozitivă. Apoi, invitaţi alţi trei cursanţi să vină în faţă pentru a interpreta roluri folosind cealaltă întrebare.

Întrebarea A: Mi s-a spus mereu că Adam şi Eva au făcut o mare greşeală când au mâncat din fructul oprit. Ei trăiau în paradis, unde nu exista moarte sau corupţie. Nu credeţi că ar fi fost mai bine pentru noi dacă ei nu ar fi căzut?

Întrebarea B: Am vorbit cu mulţi oameni diferiţi cu privire la crezurile lor despre motivul pentru care Dumnezeu ne-a plasat pe această planetă. Ce cred sfinţii din zilele din urmă?