Lecţia 23
2 Nefi 2 (partea 1)
Introducere
2 Nefi 2 conţine o continuare a învăţăturilor pe care Lehi le-a oferit chiar înainte de a muri. Vorbindu-i direct fiului său Iacov, Lehi a mărturisit despre puterea Domnului de a sfinţi suferinţele noastre spre binele nostru. Vorbind tuturor fiilor săi, el a propovăduit despre căderea lui Adam – despre necesitatea ei, despre modul în care afectează omenirea – şi despre necesitatea ispăşirii lui Isus Hristos. (Lehi a propovăduit, de asemenea, despre doctrina libertăţii de a alege. Această doctrină va fi discutată în lecţia următoare.)
Sugestii pentru predare
2 Nefi 2:1–4
Lehi îi vorbeşte lui Iacov despre încercări şi binecuvântări.
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să vadă că ceea ce este descris în 2 Nefi 2 este important în vieţile lor, rugaţi-i să se gândească la o persoană cunoscută care s-a confruntat cu greutăţi sau suferinţe mari. Invitaţi-i să mediteze asupra lucrurilor pe care le-ar putea spune pentru a încuraja acea persoană. Rugaţi-i să se pregătească să-şi împărtăşească gândurile cu membrii clasei.
Explicaţi că 2 Nefi 2 conţine o consemnare despre Lehi care se adresează unui fiu care trecuse prin greutăţi. Invitaţi-i pe cursanţi să citească, în gând, 2 Nefi 2:1. Rugaţi-i să identifice care era fiul pe care Lehi îl învăţa (Iacov) şi ce anume determinase suferinţa acestui fiu (grosolănia fraţilor lui). Apoi, invitaţi-i pe cursanţi să citească, în gând, 2 Nefi 2:2–3. Le puteţi sugera să marcheze cuvinte şi expresii care descriu ce avea să facă Domnul pentru Iacov.
Rugaţi-i pe cursanţi să împărtăşească expresiile pe care le-au găsit. Apoi, adresaţi următoarele întrebări pentru a-i ajuta să înţeleagă faptul că Domnul poate sfinţi suferinţele noastre spre binele nostru:
-
Ce înţeles are pentru voi expresia „va sfinţi suferinţele tale spre binele tău”? (Puteţi explica faptul că a sfinţi înseamnă a dedica sau a consacra.)
-
Când aţi văzut că Domnul poate sfinţi suferinţele noastre spre binele nostru?
2 Nefi 2:5–25
Lehi îi învaţă pe fiii lui despre cădere şi despre ispăşirea lui Isus Hristos.
Explicaţi că Lehi le-a propovăduit lui Iacov şi celorlalţi fii ai săi despre căderea lui Adam şi a Evei. Puteţi explica despre cuvântul „cădere” că se referă la condiţiile în care s-au regăsit Adam şi Eva şi descendenţii lor datorită alegerii lui Adam şi a Evei de a lua din fructul oprit în grădina Edenului.
-
Ce alternativă le-a dat Domnul lui Adam şi Evei în grădina Edenului? (El le-a permis să aleagă fie să mănânce, fie să nu mănânce din fructul oprit.)
-
Conform celor relatate în 2 Nefi 2:15, de ce le-a dat Domnul această posibilitate de alegere? („Pentru a înfăptui scopurile Sale veşnice pentru folosul omului.”) Puteţi să-i îndemnaţi pe cursanţi să marcheze această frază.)
-
Care sunt scopurile veşnice ale lui Dumnezeu pentru noi? (Să ne dea ocazia de a primi viaţă veşnică şi de a deveni ca El. Puteţi să-i îndemnaţi pe cursanţi să noteze aceasta în scripturile lor lângă expresia „scopurile Sale veşnice”. De asemenea, puteţi să le cereţi să citească Moise 1:39.)
Copiaţi următorul tabel pe tablă, lăsând cele două căsuţe de jos necompletate. (Puteţi sugera cursanţilor să copieze acest tabel în jurnalele lor pentru studiul scripturilor sau în caietele pentru seminar.)
|
Fără cădere |
Datorită căderii |
|---|---|
|
Toate lucrurile ar fi rămas la fel cum erau când au fost create (vezi 2 Nefi 2:22). Adam şi Eva nu ar fi avut copii (vezi 2 Nefi 2:23). Adam şi Eva ar fi rămas într-o stare de nevinovăţie, incapabili să cunoască bucuria sau suferinţa, binele sau păcatul (vezi 2 Nefi 2:23). |
Adam şi Eva au fost alungaţi din grădină ca să cultive pământul (vezi 2 Nefi 2:19). Adam şi Eva au adus pe lume copii – familia întregului pământ (vezi 2 Nefi 2:20). Adam şi Eva şi descendenţii lor aveau să aibă parte de viaţă muritoare, inclusiv de suferinţă, bucurie şi capacitatea de a face bine sau de a păcătui (vezi 2 Nefi 2:23, 25). Noi suntem supuşi morţii fizice şi morţii spirituale (vezi 2 Nefi 9:6; Helaman 14:16). |
Invitaţi un cursant să vină la tablă şi să scrie pentru clasă. Rugaţi-i pe cursanţi să cerceteze în linişte 2 Nefi 2:19–25 şi să identifice (1) consecinţele care urmau să rezulte dacă Adam şi Eva nu ar fi mâncat din fructul oprit şi n-ar fi căzut şi (2) consecinţele care au rezultat ca urmare a căderii. Rugaţi persoana care scrie la tablă să noteze răspunsurile cursanţilor în tabel. Răspunsurile ar trebui să le includă pe cele menţionate mai sus (cu excepţia informaţiei despre moartea fizică şi moartea spirituală, care va fi adăugată mai târziu).
Invitaţi-i pe cursanţi să revadă răspunsurile lor menţionate sub titlul „Fără cădere”.
-
Cum i-ar fi împiedicat condiţiile din grădina Edenului pe Adam şi Eva să progreseze în planul salvării întocmit de Tatăl Ceresc? (Vezi 2 Nefi 2:22–23.)
Invitaţi-i pe cursanţi să revadă răspunsurile lor scrise sub titlul „Datorită căderii”. Asiguraţi-vă că ei înţeleg că, deoarece suntem descendenţi ai lui Adam şi ai Evei, noi suntem supuşi condiţiilor sub care ei au trăit după cădere (vezi 2 Nefi 2:21).
-
Expresia „să cultive pământul” înseamnă că după ce Adam şi Eva au fost izgoniţi din grădina Edenului, ei trebuiau să muncească pentru a-şi obţine hrana. Cum credeţi că ne ajută munca să progresăm în planul Tatălui Ceresc?
-
În ce mod faptul de avea copii urma să-i ajute pe Adam şi Eva să devină mai asemănători Tatălui Ceresc? În ce fel sunt importante familiile în planul Tatălui Ceresc?
-
Cum ne pot ajuta ocaziile de a avea parte de bucurie şi suferinţă să progresăm în planul Tatălui Ceresc?
După discutarea acestor întrebări, subliniaţi că această cădere a lui Adam şi a Evei este o parte esenţială în planul fericirii întocmit de Tatăl Ceresc.
Subliniaţi că 2 Nefi 2:25 este o scriptură de bază. Puteţi să-i îndemnaţi pe cursanţi să o marcheze. Pentru că este scurtă, puteţi acorda cursanţilor timpul necesar pentru memorarea acestei scripturi.
Explicaţi că deşi căderea ne-a deschis calea pentru a progresa, ea a adus, de asemenea, în lume durerea, suferinţa, păcatul şi moartea. Pentru a-i ajuta pe cursanţi să-şi dezvolte înţelegerea acestui adevăr, rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Nefi 9:6. După aceea, rugaţi un alt cursant să citească, cu glas tare, Helaman 14:15–17. Rugaţi-i pe membrii clasei să caute consecinţele căderii descrise în aceste versete.
-
Ce ne învaţă aceste versete despre cădere? (Ea a adus moartea fizică, aceasta fiind moartea trupului, şi moartea spirituală, care este starea de a fi alungat din prezenţa lui Dumnezeu. Scrieţi pe tablă Noi suntem supuşi morţii fizice şi spirituale, sub titlul „Datorită căderii”.)
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să se gândească în ce fel au trăit consecinţele căderii care sunt menţionate pe tablă, încurajaţi-i să mediteze, în linişte, la următoarele întrebări. (Citiţi încet întrebările şi faceţi pauze între ele pentru a le acorda cursanţilor timp suficient de gândire.)
-
Care sunt unele dintre cauzele suferinţei în această viaţă?
-
De ce este moartea o parte necesară a planului salvării?
-
Cum pot să ne ajute supărările şi durerile să învăţăm şi să ne dezvoltăm?
Explicaţi că, atunci când înţelegem cum ne afectează căderea, noi ne dăm seama că avem nevoie de ispăşirea lui Isus Hristos. Citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Ezra Taft Benson:
„La fel cum omul nu doreşte mâncare până nu îi este foame, tot aşa el nu doreşte salvarea lui Hristos până când nu înţelege de ce are nevoie de Hristos.
Nicio persoană nu ştie îndeajuns şi cu exactitate de ce are nevoie de Hristos până când nu înţelege şi nu acceptă doctrina căderii şi efectele ei asupra omenirii. Şi nicio altă carte din lume nu explică această doctrină vitală atât de bine precum o face Cartea lui Mormon” („The Book of Mormon and the Doctrine and Covenants”, Ensign, mai 1987, p. 85).
După ce cursanţilor li s-a acordat suficient timp pentru a medita la aceste întrebări, expuneţi o ilustraţie cu Salvatorul. Depuneţi-vă mărturia menţionând că, prin ispăşire, Isus Hristos ne mântuieşte de efectele căderii şi ne oferă mântuirea de păcatele noastre.
Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din 2 Nefi 2:5–10, 21 şi Alma 7:11–13. Rugaţi-i pe membrii clasei să identifice în aceste versete expresii care arată ceea ce a făcut Salvatorul pentru a ne mântui de efectele căderii şi de păcatele noastre personale. (În legătură cu versetul 9, puteţi să lămuriţi că expresia „va mijloci” înseamnă a pleda în numele altei persoane sau a acţiona în locul altei persoane.) Pentru a-i ajuta pe cursanţi să analizeze expresiile pe care le-au identificat, adresaţi-le întrebările care urmează:
-
Care expresii din aceste versete arată că prin ispăşire, Salvatorul ne va mântui de moartea fizică?
-
Care expresii arată că Salvatorul ne va mântui de la moartea spirituală (de a fi alungaţi din prezenţa lui Dumnezeu)?
-
Care expresii arată că Salvatorul ne poate mântui de păcatele noastre?
-
Care expresii arată că Salvatorul ne poate ajuta în vremuri de încercări, cum ar fi boala şi durerea?
Potrivit celor relatate în versetele 2 Nefi 2:7–9, 21, ce trebuie să facem pentru a primi toate binecuvântările disponibile prin ispăşire? (În legătură cu versetul 7, puteţi explica faptul că o persoană care are „o inimă frântă şi un spirit smerit” este umilă şi pregătită să urmeze voinţa lui Dumnezeu. O astfel de persoană simte profundă întristare pentru păcatul comis şi doreşte sincer să se pocăiască.)
După discutarea acestor întrebări, rugaţi-i pe cursanţi să examineze, în linişte, versetele stabilite şi să caute expresiile care au o importanţă specială pentru ei. Rugaţi-i pe cursanţi să se împartă în echipe de câte doi şi să-şi împărtăşească unul altuia expresiile pe care le-au ales. Invitaţi-i să împărtăşească motivul pentru care aceste expresii sunt importante pentru ei.
Invitaţi unul sau doi cursanţi să rezume pentru membrii clasei de ce căderea este o parte esenţială a planului salvării întocmit de Tatăl Ceresc. După aceea, invitaţi-i să-şi împărtăşească sentimentele despre modul în care ispăşirea lui Isus Hristos ne mântuieşte de efectele căderii.
Scriptură de bază – 2 Nefi 2:25
Notă. Aveţi în vedere folosirea următoarei activităţi pentru a-i ajuta pe cursanţi să folosească 2 Nefi 2:25 când propovăduiesc Evanghelia. Datorită tematicii şi duratei lecţiei de astăzi, puteţi folosi această activitate în altă zi, când veţi avea mai mult timp.
Invitaţi-i pe cursanţi să pregătească o lecţie despre doctrina căderii, folosind 2 Nefi 2:25. Ei pot preda această lecţie în cadrul unei seri în familie sau într-o altă împrejurare. Întrebaţi câţiva cursanţi dacă vor dori să relateze despre experienţele lor după ce vor preda. Dacă timpul permite, permiteţi-le cursanţilor să-şi înceapă pregătirea în timpul orei de clasă.
Comentarii şi informaţii generale
2 Nefi 2:15. Fructul oprit
Domnul a respectat libertatea de a alege a lui Adam şi a Evei după ce i-a învăţat despre consecinţele luării din fructul oprit. Dumnezeu a spus: „Poţi alege tu însuţi” (Moise 3:17). Preşedintele Joseph Fielding Smith ne ajută să înţelegem instrucţiunile pe care Domnul le-a dat lui Adam şi Evei despre fructul oprit:
„În Biblie, relatarea despre motivul pentru care Domnul avea să-i spună lui Adam că El îi interzicea să ia din rodul acelui pom nu este clară [vezi Genesa 2:17], dar în forma originală, aşa cum a ajuns la noi în cartea lui Moise, [vezi Moise 3:17] ea este foarte clară. Şi anume, Domnul i-a spus lui Adam că dacă el dorea să rămână în grădină aşa cum era, atunci el nu trebuia să mănânce din fruct, dar dacă dorea să mănânce şi să aibă parte de moarte, era liber să o facă” (Answers to Gospel Questions, compilaţie realizată de Joseph Fielding Smith jr., 5 volume [1957-1966], 4:81).
2 Nefi 2:14, 25-26. Crearea, căderea şi ispăşirea
Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus:
„Cele mai importante evenimente care au avut loc vreodată sau vor avea loc în toată eternitatea… sunt crearea, căderea şi ispăşirea.
Înainte chiar de a putea începe să înţelegem crearea temporală a tuturor lucrurilor, noi trebuie să cunoaştem cum şi în ce mod aceste trei adevăruri eterne – crearea, căderea şi ispăşirea – sunt inseparabil întreţesute pentru a forma un singur plan al salvării. Niciunul dintre cele trei adevăruri nu rezistă de unul singur; fiecare dintre ele este întreţesut în celelalte două; şi, fără a le cunoaşte pe toate, nu este posibil să se cunoască adevărul despre niciunul dintre ele…
Nu uitaţi, ispăşirea a intervenit datorită căderii. Hristos a plătit preţul răscumpărării pentru greşeala lui Adam. Dacă nu ar fi fost căderea, atunci nu ar exista nicio ispăşire cu consecinţele ei, şi anume nemurirea şi viaţa veşnică. Astfel, la fel de sigur cum salvarea vine datorită ispăşirii, tot aşa salvarea vine datorită căderii” („Christ and the Creation”, Ensign, iunie 1982, p. 9).
2 Nefi 2:24. „Potrivit înţelepciunii Aceluia care cunoaşte toate lucrurile”
Preşedintele Brigham Young ne-a învăţat că această cădere a lui Adam şi a Evei a făcut parte din planul salvării întocmit de Tatăl Ceresc:
„S-au răzvrătit [Adam şi Eva] în mod intenţionat împotriva lui Dumnezeu şi a guvernării Sale? Nu. Însă ei au încălcat o poruncă a Domnului şi, prin acea încălcare, păcatul a venit în lume. Domnul ştia că ei urmau să facă aceasta şi, prin urmare, El planificase că ei trebuiau să facă aceasta” (Discourses of Brigham Young, selecţie realizată de John A. Widtsoe [1954], p. 103).