Bibliotecă
Lecţia 27: 2 Nefi 5

Lecţia 27

2 Nefi 5

Introducere

Acordând atenţie avertizării transmise de Domnul, Nefi şi cei care îl urmau s-au separat de Laman, Lemuel şi fiii lui Ismael. Ei au trăit în neprihănire şi fericire, timp în care cei care i-au urmat pe Laman şi Lemuel au făcut să fie alungaţi din prezenţa Domnului.

Sugestii pentru predare

2 Nefi 5:1–8

Domnul îi desparte pe cei care îl urmau pe Nefi de cei care îi urmau pe Laman şi Lemuel.

Invitaţi-i pe cursanţi să mediteze la unele dintre problemele şi deciziile grele cu care s-au confruntat. Îndemnaţi-i să ţină minte aceste încercări personale în timp ce studiază cum a reacţionat Nefi în faţa încercărilor. Amintiţi-le că, atunci când Lehi a murit, Nefi a fost lăsat să fie conducătorul spiritual al familiei. Rugaţi-i pe cursanţi să citească, în gând, 2 Nefi 5:1–4 pentru a vedea încercarea cu care s-a confruntat Nefi.

  • Potrivit celor relatate în 2 Nefi 5:1, ce a făcut Nefi pentru găsirea unei soluţii pentru încercarea lui?

  • Chiar şi după ce Nefi se rugase pentru ajutor, ce au căutat să facă Laman şi Lemuel?

În timp ce cursanţii împărtăşesc răspunsurile lor, puteţi sublinia că rugăciunile noastre nu pot primi întotdeauna un răspuns imediat sau un răspuns aşa cum dorim.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Nefi 5:5–8. Rugaţi-i pe membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute să identifice ce a făcut Domnul pentru a-i ajuta pe Nefi şi pe cei care îl urmau.

Rugaţi-i pe cursanţi să recapituleze ceea ce au învăţat din 2 Nefi 5:1–8. Un adevăr pe care aţi putea să-l subliniaţi este acela că Domnul îi îndrumă pe cei care Îl caută cu credinţă în rugăciune. În legătură cu aceste versete, adresaţi următoarele întrebări:

  • De ce este important să continuăm să fim credincioşi când rugăciunilor noastre nu li se răspunde imediat sau în modul în care dorim?

  • În ce moduri poate Domnul să ne avertizeze?

După ce cursanţii au răspuns la această întrebare, aveţi în vedere citirea următoarei declaraţii a preşedintelui Boyd K. Packer, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Nu ne putem porni pe un drum greşit fără ca mai întâi să încălcăm o avertizare” (citat din Kenneth Johnson, „Să ne supunem chemărilor Spiritului Sfânt”, Liahona, nov. 2002, p. 90).

  • În ce moduri putem noi să urmăm exemplul lui Nefi când avem parte de încercări?

În cadrul discuţiei cursanţilor referitoare la versetele 2 Nefi 5:1–8, subliniaţi faptul că despărţirea nefiţilor de lamaniţi a fost rezultatul urii lui Laman şi Lemuel faţă de Nefi. Această separare a continuat timp de secole, urmaşii lui Laman şi Lemuel învăţându-şi copiii să-i urască pe urmaşii lui Nefi (vezi Mosia 10:12–17).

2 Nefi 5:9–18, 26–27

Nefiţii trăiesc în fericire.

Îndrumaţi-i pe cursanţi să citească, împreună, cu glas tare 2 Nefi 5:27. Puteţi să-i încurajaţi pe cursanţi să marcheze acest verset. Scrieţi pe tablă cuvântul fericire.

  • Ce credeţi că însemnă să trăieşti „în fericire”?

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Marlin K. Jensen, din Cei Şaptezeci:

Imagine
Vârstnicul Marlin K. Jensen

„Anumite principii şi adevăruri constante ne aduc fericire în viaţă. Acest subiect a prezentat interes pentru mine de mulţi ani deoarece, deşi eu sunt binecuvântat din abundenţă şi am toate motivele să fiu fericit, uneori mă străduiesc şi nu întotdeauna am înclinaţia firească spre fericire şi buna dispoziţie de care unii oameni par să se bucure.

Din acest motiv, acum câţiva ani, un pasaj din Cartea lui Mormon mi-a atras atenţia… Nefi a stabilit o societate bazată pe adevărurile Evangheliei; şi despre această societate el spune: «Şi s-a întâmplat că noi am trăit în fericire» (2 Nefi 5:27). Pasajul m-a impresionat profund… M-am întrebat… care ar putea fi elementele individuale ale unei societăţi şi vieţi cu adevărat fericite şi am început să cercetez scrierile lui Nefi pentru a găsi indicii. Vă… invit să efectuaţi propria dumneavoastră cercetare. Ar putea fi o preocupare care să dureze toată viaţa şi care merită a fi întreprinsă…

Aceleaşi modele şi elemente ale vieţii zilnice care le-au dat posibilitatea lui Nefi şi poporului său să fie fericiţi, cu 560 de ani înainte de Hristos, sunt tot la fel de valabile şi în ziua de astăzi” („Living after the Manner of Happiness”, Ensign, dec. 2002, p. 56, 61).

Îndemnaţi-i pe cursanţi să accepte invitaţia vârstnicului Jensen. Rugaţi-i să citească, în gând, 2 Nefi 5:6, 10–18, 26–27 şi să caute „elementele… unei societăţi şi vieţi cu adevărat fericite”. Le puteţi sugera să marcheze principiile care au contribuit la fericirea nefiţilor. După câteva minute, invitaţi câţiva cursanţi să scrie constatările lor pe tablă. (Răspunsurile lor ar putea include că Nefi şi cei care l-au urmat au mers cu familiile lor [vezi versetul 6]; s-au supus Domnului [vezi versetul 10]; au muncit din greu pentru a se întreţine [vezi versetele 11, 15–17]; au luat scripturile cu ei [vezi versetul 12]; au construit un templu [vezi versetul 16] şi i-au urmat pe conducătorii neprihăniţi [vezi versetele 18, 26].)

Invitaţi-i pe cursanţi să selecteze unul sau două principii pe tablă şi să împărtăşească modul în care aceste principii i-au ajutat „[să trăiască] în fericire”.

Bazându-vă pe ceea ce au subliniat cursanţii, puteţi urmări progresul adresând câteva întrebări ca cele ce urmează:

  • Potrivit celor relatate în 2 Nefi 5:10–11, 16, care sunt binecuvântările primite de oameni datorită faptului că au ţinut poruncile Domnului? Când aţi simţit că Domnul a fost cu voi? În ce mod a contribuit la fericirea voastră influenţa Domnului în viaţa voastră?

  • În ce fel i-a ajutat templul pe oameni „[să trăiască] în fericire”? Cum v-a ajutat templul pe voi sau pe altă persoană pe care o cunoaşteţi să fiţi mai fericiţi?

  • În ce mod contribuie munca sârguincioasă la fericire?

Invitaţi-i pe cursanţi să rezume ceea ce au învăţat despre modul în care pot fi mai fericiţi. Deşi cursanţii pot împărtăşi diferite principii, asiguraţi-vă că ei înţeleg că, atunci când Evanghelia lui Isus Hristos devine modul nostru de viaţă, noi suntem mai fericiţi. Puteţi scrie acest principiu pe tablă.

Invitaţi-i pe cursanţi să-şi examineze vieţile şi să determine ceea ce vor face pentru a trăi mai deplin „în fericire”. Îndemnaţi-i să scrie această acţiune în jurnalele lor pentru studiul scripturilor sau în caietele lor pentru seminar. Depuneţi-vă mărturia despre principiile şi practicile care au adus fericire în viaţa dumneavoastră.

2 Nefi 5:19–25

Lamaniţii sunt blestemaţi din cauza nesupunerii lor.

Invitaţi-i pe cursanţi să citească, în gând, 2 Nefi 5:19–24 şi să caute diferenţe între modul în care au trăit lamaniţii şi modul în care au trăit nefiţii.

  • Potrivit celor relatate în 2 Nefi 5:20, care a fost consecinţa nesupunerii lamaniţilor?

  • Cum vă ajută 2 Nefi 5:21 să înţelegeţi de ce au fost alungaţi lamaniţii din prezenţa Domnului? (Puteţi explica despre cremene că este o piatră dură. Spunând că lamaniţii „s-au făcut precum cremenea”, Nefi a subliniat împietrirea inimilor lamaniţilor.)

  • Ce avertizare a transmis Domnul cu privire la căsătoria nefiţilor cu lamaniţii care au respins Evanghelia? (Vezi 2 Nefi 5:23.)

  • De ce este important să evităm întâlnirile şi căsătoriile cu cei care nu-L ascultă pe Domnul? Cum credeţi că vă influenţează eforturile de a trăi conform Evengheliei persoanele cu care vă întâlniţi şi cu care, eventual, vă veţi căsători? (Ar putea fi folositor să amintiţi cursanţilor că Prima Preşedinţie ne-a sfătuit: „Alegeţi să vă întâlniţi numai cu persoane care au standarde morale înalte şi în compania cărora vă puteţi păstra standardele” [Pentru întărirea tineretului (broşură, 2011), p. 4].)

  • Care sunt câteva principii pe care le putem învăţa din 2 Nefi 5:20–24? (Când cursanţii împărtăşesc principiile, asiguraţi-vă că ei înţeleg că, atunci când oamenii îşi împietresc inimile împotriva Domnului, ei înşişi se separă de El).

Subliniaţi că 2 Nefi 5 prezintă un mare contrast între nefiţi şi lamaniţi. Noi putem alege ce exemplu vom urma. Îndemnaţi-i pe cursanţi să-şi amintească ce au hotărât că vor face pentru a trăi mai deplin „în fericire”. Exprimaţi-vă încrederea că ei pot să urmeze exemplul nefiţilor şi să fie cu adevărat fericiţi.

Comentarii şi informaţii generale

2 Nefi 5:5-9. Să stăm departe de ticăloşie

Sunt momente în care este necesar să fugim, la propriu, de rău, la fel cum au făcut Nefi şi cei care l-au urmat. Totuşi, este posibil să nu putem întotdeauna să ne îndepărtăm, fizic, de ticăloşie. Vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat cum ne putem proteja în asemenea situaţii:

„Dumnezeu a furnizat o cale de a trăi în această lume şi de a nu fi contaminaţi de forţele degradante pe care agenţii răului le împrăştie peste tot. Puteţi trăi o viaţă virtuoasă, productivă, neprihănită urmând planul de protecţie creat de Tatăl dumneavoastră Ceresc: planul fericirii întocmit de El. Se găseşte în scripturi şi în declaraţiile inspirate ale profeţilor Săi…

Evitaţi slăbiciunile lumeşti. Să ştiţi că Dumnezeu deţine controlul. La vremea potrivită, Satana va fi învins şi va fi pedepsit pentru răutatea sa perversă. Dumnezeu are un plan anume pentru viaţa dumneavoastră. Vă va revela părţi din acest plan, atunci când căutaţi aceasta cu credinţă şi supunere consecventă. Fiul Său v-a făcut liberi – nu de consecinţele faptelor dumneavoastră, ci liberi să faceţi alegeri. Scopul etern al lui Dumnezeu este ca dumneavoastră să reuşiţi în această viaţă muritoare. Nu contează cât de slabi devin cei din lumea înconjurătoare, dumneavoastră puteţi dobândi acea binecuvântare. Căutaţi şi fiţi atenţi la îndrumarea personală care vă este dată prin Duhul Sfânt. Continuaţi să fiţi demni de a o primi. Duceţi-vă la cei care greşesc şi sunt în dilemă, neştiind pe ce drum să apuce” („Cum să trăieşti drept în mijlocul răului care se extinde”, Ensign sau Liahona, mai 2004, p. 100, 102).

2 Nefi 5:11, 13. „Am prosperat foarte mult”

În 2 Nefi 5:11, 13, Nefi ne povesteşte despre prosperitatea oamenilor săi şi despre succesul lor în creşterea turmelor, cirezilor şi recoltelor. Deseori, noi asociem prosperitatea cu binecuvântări tangibile. Preşedintele Heber J. Grant ne-a învăţat că adevărata prosperitate include mai mult decât bogăţie sau lucruri materiale lumeşti:

„Când spun prosperitate, nu mă gândesc la ea doar prin prisma banilor… Dar, ceea ce eu consider ca fiind prosperitate reală, ca fiind singurul lucru dintre toate celelalte care este de mare valoare pentru fiecare bărbat şi fiecare femeie în viaţă, este creşterea în cunoaşterea lui Dumnezeu, în mărturie şi în puterea de a trăi potrivit Evangheliei şi de a ne inspira familiile să facă la fel. Aceasta este adevărata prosperitate” (Teachings of Presidents of the Church: Heber J. Grant [2002], p. 124).

2 Nefi 5:10-18, 26-27. „În fericire”

Profetul Joseph Smith a explicat că există o cale care duce la fericire: „Fericirea este scopul şi menirea existenţei noastre; şi acesta va fi rezultatul, dacă urmăm calea care duce la ea; şi această cale este virtutea, onestitatea, moralitatea, credinţa, sfinţenia şi ţinerea tuturor poruncilor lui Dumnezeu” (History of the Church, 5:134-135).

Preşedintele Gordon B. Hinckley ne-a învăţat: „Fericirea rezultă din neprihănire. «Ticăloşia niciodată nu a fost fericire.» (Alma 41:10) Păcatul niciodată nu a fost fericire. Egoismul niciodată nu a fost fericire. Lăcomia niciodată nu a fost fericire. Fericirea constă în trăirea conform principiilor Evangheliei lui Isus Hristos” (în „Fast-Paced Schedule for the Prophet”, Church News, 20 apr. 1996, p. 3).

2 Nefi 5:16. „Eu, Nefi, am construit un templu”

Vârstnicul Marlin K. Jensen, din Cei Şaptezeci, a explicat modul în care mersul la templu duce la fericire:

„Nefi scrie: «Şi eu, Nefi, am construit un templu» (2 Nefi 5:16). Este posibil ca templul lui Nefi să fi diferit, întrucâtva, de templele noastre din zilele din urmă, dar scopul lui principal a fost, cel mai probabil, acelaşi: de a-i învăţa şi îndruma pe copiii lui Dumnezeu cu privire la planul Său pentru fericirea lor şi de a pune la dispoziţie rânduielile şi legămintele vitale pentru dobândirea acelei fericiri.

După ce am trăit pe acest pământ bun mai mult de cinci decenii, pot spune, cu sinceritate, că oamenii cei mai maturi şi mai fericiţi din punct de vedere spiritual, pe care eu îi cunosc, sunt cei cărora le place să meargă la templu. Există un motiv întemeiat pentru acest lucru. În templu, planul lui Dumnezeu, în plenitudinea lui, ne este spus şi repetat, fiecare relatare a sa aducând cu sine o înţelegere şi un angajament mai mare de a ne trăi viaţa în felul Său…

Sentimentele noastre despre templu şi experienţele noastre de acolo pot fi un test bun despre cât de bine ne descurcăm în încercarea noastră de a veni la Hristos. Templul poate fi sinonim cu fericire şi bucurie. A fost pentru Nefi şi oamenii săi” („Living after the Manner of Happiness”, Ensign, dec. 2002, p. 60).

2 Nefi 5:20-25. Blestemul asupra lamaniţilor

În 2 Nefi 5:20-25, găsim răspunsuri la cel puţin patru întrebări despre blestemul care a venit asupra lamaniţilor.

1. Care a fost blestemul?

Blestemul este definit clar în 2 Nefi 5:20 ca fiind „[alungarea] din prezenţa Domnului”. Blestemul nu a fost pielea neagră a lamaniţilor.

2. Care a fost cauza blestemului?

Potrivit celor relatate în 2 Nefi 5:21, blestemul a venit asupra lamaniţilor „din cauza nedreptăţii lor” şi din cauză că ei „şi-au împietrit inimile împotriva [Domnului]”. De la căderea lui Adam, ticăloşia a dus întotdeauna la alungarea din prezenţa Domnului (vezi 1 Nefi 2:21; 2 Nefi 4:4; 9:6; Alma 9:13; Eter 10:11).

3. De ce a fost semnul pielii negre pus asupra lamaniţilor?

Aceasta era o amprentă specifică sau era semn pentru mai multe circumstanţe concrete. Nefi a explicat: „Domnul Dumnezeu a făcut ca pielea lor să fie neagră la culoare pentru ca [ei, lamaniţii] să nu fie o ispită pentru poporul meu” (2 Nefi 5:21). Alma a dat o explicaţie similară: „Pielea lamaniţilor era închisă la culoare… ca prin aceasta Domnul Dumnezeu să poată să păstreze poporul Său, pentru ca ei să nu se amestece şi să creadă în tradiţii incorecte” (Alma 3:6, 8). Aceste explicaţii sunt în concordanţă cu alte avertizări scripturale conform cărora oamenii Domnului nu trebuiau să ia în căsătorie oameni necredincioşi, deoarece rezultatul unei asemenea acţiuni a fost adesea acela că persoana neprihănită s-a îndepărtat de Domnul (vezi Deuteronom 7:2-4; 1 Împăraţi 11:4; 2 Corinteni 6:14; D&L 74:5).

4. Care a fost rezultatul blestemului?

Drept rezultat al blestemului – alungarea din prezenţa Domnului – lamaniţii „au devenit un popor leneş, plin de răutate şi şiretenie” (2 Nefi 5:24).

Acest blestem a durat atât timp cât oamenii au fost răi. Când lamaniţii s-au pocăit şi au ales să trăiască potrivit Evangheliei, „blestemul lui Dumnezeu nu i-a mai urmărit pe ei” (Alma 23:18). Cartea lui Mormon include multe exemple de lamaniţi care s-au pocăit şi au primit îndrumarea Spiritului Domnului. Cartea lui Helaman ne povesteşte despre o perioadă în care lamaniţii au fost mai neprihăniţi decât nefiţii (vezi Helaman 13:1).

Tipărește