Bibliotecă
Lecţia 33: 2 Nefi 17–20

Lecţia 33

2 Nefi 17–20

Introducere

În 2 Nefi 17–20, Nefi consemnează o istorisire despre Isaia care încerca să-i convingă pe regele Iudeii şi pe poporul său să se încreadă în Domnul în loc să se încreadă în alianţele lumeşti. Folosind reprezentări şi metafore, Isaia profeţeşte despre evenimente din vremea lui, despre naşterea lui Isus Hristos şi despre distrugerea celor ticăloşi la cea de-a Doua Venire a Domnului.

Sugestii pentru predare

2 Nefi 17–18; 19:1–7

Oamenii din împărăţia lui Iuda nu îşi pun încrederea în Isus Hristos.

Începeţi lecţia rugându-i pe cursanţi să facă o listă cu cât mai multe titulaturi pentru Isus Hristos. Scrieţi răspunsurile lor pe tablă. Apoi, rugaţi-i să citească 2 Nefi 17:14. Adăugaţi titlul Emanuel la lista de pe tablă sau încercuiţi acest titlu dacă există deja. Invitaţi cursanţii să găsească înţelesul acestui nume în Matei 1:23 sau în Ghidul pentru scripturi.

  • Ce înseamnă titlul Emanuel? („Dumnezeu cu noi”)

Subliniaţi că semnificaţia supremă a profeţiei lui Isaia despre Emanuel se găseşte în Matei 1:18–25. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, acest pasaj.

  • Cum a fost îndeplinită profeţia lui Isaia despre Emanuel?

  • Când aţi simţit în viaţa voastră că Domnul este cu adevărat Emanuel sau „Dumnezeu cu noi”?

Explicaţi că 2 Nefi 19:6–7 este una dintre cele mai cunoscute profeţii despre Salvator. Citiţi acest pasaj cu glas tare. Subliniaţi că acest pasaj conţine mai multe titulaturi prin care este cunoscut Isus Hristos. (Dacă vreuna dintre aceste titulaturi nu se găseşte deja pe tablă, adăugaţi-o la listă.)

  • Care dintre aceste titulaturi descrie cel mai bine sentimentele voastre faţă de Salvator? De ce?

Înainte de a preda restul lecţiei, oferiţi cursanţilor câteva informaţii istorice despre 2 Nefi 17–18. Explicaţi că aceste capitole fac des referire la trei naţiuni mai mici – Iudeea, Israel şi Siria – şi la regii lor, precum şi la Imperiul Asirian care a căutat să cucerească cele trei naţiuni mai mici. În cazul în care cursanţii au ediția SZU a Bibliei, ar fi util să îi rugaţi să deschidă la hărţile 1, 3 şi 5 care arată zonele geografice la care se face referire în aceste capitole. Puteţi, de asemenea, să-i ajutaţi pe cursanţi să înţeleagă contextul acestor trei capitole aratându-le următorul tabel (adaptare după Victor L. Ludlow, Isaiah: Prophet, Seer, and Poet [1982], p. 140). Folosiţi-l în timpul lecţiei ori de câte ori este nevoie.

Ţara

Iudeea

Siria

Israel

Capitala

Ierusalim

Damasc

Samaria

Teritoriul sau tribul principal

Iuda

Aram

Efraim

Conducătorul

Ahaz (rege), din casa lui David

Reţin (rege)

Pecah (rege), fiul lui Remalia

Scrieți alianță pe tablă.

  • Ce este o alianță? (Răspunsurile pot include: o asociaţie, o uniune, un tratat sau un pact.)

  • De ce ar vrea o naţiune să se alieze cu alte naţiuni?

Explicaţi că, în timpul slujirii profetului Isaia în regatul lui Iuda, regele lui Israel şi cel al Siriei doreau ca regele Ahaz al Iudeii să li se alieze împotriva puternicului imperiu al Asiriei. Când regele Ahaz a refuzat, Israel şi Siria au atacat Iudeea încercând să o forțeze să se alieze cu ele şi să înscăuneze un alt conducător pe tronul Iudeii (vezi 2 Nefi 17:1, 6). 2 Nefi 17–18 descrie sfatul pe care profetul Isaia i l-a dat regelui Ahaz când acesta a încercat să stabilească modul în care să apere Iudeea împotriva ameninţărilor Israelului, Siriei şi Asiriei.

Invitați un cursant să citească 2 Nefi 17:1–2.

  • Ce credeţi că înseamnă că „inima [lui Ahaz] este mişcată şi, de asemenea, inima poporului său, tot aşa cum copacii pădurii sunt mişcaţi de vânt”? (Lui Ahaz şi poporului său le era teamă şi nu ştiau ce aveau să facă odată atacaţi de Israel şi Siria.)

Explicaţi că, din cauză că lui Ahaz îi era teamă de Israel şi de Siria, el s-a gândit să se alieze cu Asiria ca să-şi protejeze regatul (vezi 2 Împăraţi 16:7). Isaia i-a spus lui Ahaz că, dacă şi-ar pune încrederea în Domnul şi nu s-ar gândi la alianţe politice, Domnul ar proteja regatul lui Iuda.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Nefi 17:3–8. (În cazul în care cursanţii au ediția SZU a versiunii King James a Bibliei, invitaţi-i să citească Isaia 7:4, nota de subsol a. Dacă nu o au, explicaţi că sintagma zdrenţe fumegânde se referă la o torţă stinsă. În principiu, Domnul spunea: „Nu vă alarmaţi din cauza atacului. Acei doi regi nu mai au multă putere”. Israel şi Siria îşi irosiseră puterea. Aveau să fie strivite, în scurt timp, de Asiria şi nu mai aveau să reprezinte o amenințare pentru regatul lui Iuda.)

Rugaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, 2 Nefi 17:9, 17–25. În timp ce citesc, rugaţi membrii clasei să identifice ce a revelat Domnul că avea să se întâmple poporului iudeu dacă s-ar fi bazat pe alianţe politice în loc să se încreadă în Domnul.

  • Potrivit celor relatate în aceste versete, ce avea să se întâmple dacă Ahaz nu s-ar fi încrezut în Domnul? (Regatul lui Iuda ar fi fost distrus.)

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, 2 Nefi 17:10–12. (Puteţi să explicaţi că, atunci când Isaia l-a îndrumat pe Ahaz să ceară un semn, el îl îndemna, de fapt, să ceară sfatul Domnului în această problemă. Când Ahaz a refuzat, el a vrut să spună că nu avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu şi că avea de gând să se bazeze pe judecata sa proprie.)

Invitaţi un cursant să citească 2 Nefi 17:13–14. Atrăgeţi-le din nou atenţia cursanţilor asupra cuvântului Emanuel din 2 Nefi 17:14 şi asupra înţelesului său: „Dumnezeu cu noi”.

  • De ce a fost important ca Ahaz să-şi fi dorit ca Dumnezeu să fie de partea lui în timpul crizei prin care trecea poporul său?

  • De ce este important ca noi să ne întoarcem spre Domnul în loc să ne bazăm pe propria noastră înţelepciune?

Citiţi-le cursanților, cu glas tare, 2 Nefi 18:5–8. Când citiţi versetul 6, explicaţi că numele Siloe se referă, uneori, la Isus Hristos. Când citiţi versetul 8, explicaţi propoziția „va ajunge chiar până la gât” indicând că respectivul cap, sau oraşul capitală al Iudeii, era Ierusalimul. Isaia a profețit că asirienii aveau să înainteze până la zidurile Ierusalimului – cu alte cuvinte, până la gâtul orașului. Această profeţie a fost îndeplinită când 185.000 de soldaţi asirieni au pornit la atac împotriva Ierusalimului şi s-au oprit la zidurile orașului. Domnul l-a apărat pe poporul Său trimiţând un înger să distrugă oştirea atacatoare. (Vezi 2 Împăraţi 19:32–35.)

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 2 Nefi 18:9–10 şi să caute avertizarea Domnului dată acelora care aveau să se unească în luptă împotriva regatului lui Iuda.

  • Ce consecinţe urmau să suporte cei care aveau să lupte împotriva regatului lui Iuda?

  • Potrivit celor relalate în 2 Nefi 18:10, de ce urmau aceste naţiuni să fie?

Amintiţi-le cursanţilor că regelui Ahaz îi era teamă de ameninţarea Israelului şi a Siriei şi se gândea să îşi unească forţele cu cele ale Asiriei. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 2 Nefi 18:11–13.

  • Ce a spus Domnul legat de formarea unei confederaţii de către regatul lui Iuda (adică alianţa cu Asiria)?

  • În cine a spus Isaia să-şi pună poporul încrederea?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să pună în practică în vieţie lor sfaturile din aceste capitole, adresaţi întrebările care urmează:

  • Care sunt pericolele ce ne pândesc când ne punem încrederea în puteri şi influențe lumeşti în locul Domnului? (Îndemnaţi cursanţii să se gândească la situaţii care i-ar putea tenta să ia decizii bazate pe teamă.)

  • Când v-aţi îndreptat spre Dumnezeu pentru a primi tărie când, iniţial, eraţi tentaţi să vă îndreptaţi spre alte surse? Cum v-a ajutat Dumnezeu? Ce aţi învăţat din acea experienţă?

Depuneţi-vă mărturia că Dumnezeu va fi cu noi atunci când ne punem încrederea în El, chiar şi în momentele dificile şi când ne este teamă. (Puteţi scrie acest principiu pe tablă.)

2 Nefi 19:8–21; 20:1–22

Isaia descrie distrugerea celor ticăloşi la cea de-a Doua Venire.

Rezumaţi contextul istoric al capitolelor 2 Nefi 19–20 explicând că Ahaz a respins sfatul lui Isaia şi a ales să se alieze cu Asiria (vezi 2 Împăraţi 16:7–20). Regatul lui Iuda a devenit un stat vasal şi a plătit tribut Asiriei pentru protecţie împotriva ameninţărilor Siriei şi Israelului. Conform profeţiei lui Isaia, Asiria a cucerit, în cele din urmă, aceste regate mai mici – Damascul (Siria) în anul 732 î.H. şi Samaria (Israel) în anul 722 î.H. Până în anul 701 î.H. Asiria a pus stăpânire, de asemenea, pe tot regatul lui Iuda, exceptând Ierusalimul.

Explicaţi că, atunci când Asiria a cucerit Siria şi Israelul şi a asediat capitala regatului lui Iuda, Ierusalimul, Ahaz nu mai era rege al Iudeii. Atunci, pe tron, era un rege neprihănit, Ezechia. Pentru că Ezechia şi-a pus încrederea în Domnul, El a apărat Ierusalimul de asediul oştirii asiriene. În timpul nopţii, un înger al Domnului a lovit tabăra asirienilor. Dimineaţa, 185.000 de soldaţi din armata asiriană au fost găsiţi morţi (vezi 2 Împăraţi 19:34–35; 2 Cronici 32:21; Isaia 37:36).

Profeţiile lui Isaia din 2 Nefi 19–20 se concentrează asupra pedepselor care aveau să se abată asupra Israelului şi a regatului lui Iuda prin intermediul Asiriei. Isaia a avertizat poporul lui Israel că va fi distrus şi luat în robie şi a prezis un viitor atac asupra regatului lui Iuda. Profeţiile mesianice din 2 Nefi 17–18 sunt explicate mai amănunţit în 2 Nefi 19–20. Profeţia despre Emanuel este dezvoltată în 2 Nefi 19, când Isaia promite o lumină nouă şi un conducător nou: Ezechia, în plan istoric şi Mesia, în plan profetic. Acesta este un exemplu de profeţie care se îndeplineşte pe două planuri. Este, de asemenea, un exemplu de model, ceea ce înseamnă că un eveniment serveşte drept profeţie pentru un eveniment viitor. Profeţia lui Isaia despre distrugerea Asiriei din 2 Nefi 20 este un model de distrugere a celor ticăloşi la cea de-a Doua Venire.

Scrieţi pe tablă următoarele referinţe din scripturi: 2 Nefi 19:12, 17, 21; 20:4. Rugaţi cursanţii să identifice o frază care se repetă în aceste versete. Scrieţi fraza pe tablă. („Căci toată mânia aceasta a Lui nu a slăbit, iar mâna Lui este încă întinsă”.) Explicaţi că aceste versete vorbesc despre consecinţele care se abat asupra celor care se răzvrătesc împotriva Domnului şi refuză să se pocăiască. Ele exprimă nemulţumirea Domnului faţă de oamenii care continuă să trăiască în păcat.

Explicaţi că în alte pasaje din scripturi sunt folosite cuvinte asemănătoare pentru a exprima mila Domnului faţă de cei care se pocăiesc. Deşi El este un Dumnezeu al dreptăţii, El este, de asemenea, infinit de milos cu cei care vin la El. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Nefi 28:32. Apoi, citiţi următoarea afirmaţie a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Tuturor care credeţi că sunteţi pierduţi sau fără speranţă ori care gândiţi că aţi comis prea multe păcate grave prea mult timp, fiecăruia dintre dumneavoastră care îşi face griji că s-a împotmolit undeva pe câmpiile îngheţate ale vieţii şi i s-a rupt căruciorul, această conferinţă vă repetă cu glas tare refrenul lui Iehova: «Mâna Lui este încă întinsă» [vezi Isaia 5:25; 9:17, 21]. «Eu Îmi voi întinde mâna către ele», a spus El, «[şi chiar dacă ele] Mă vor tăgădui pe Mine, Eu voi fi milos cu ele… dacă se vor pocăi şi vor veni la Mine: căci braţul Meu este întins cât este ziua de lungă, spune Domnul Dumnezeul oştirilor» [2 Nefi 28:32]. Mila Lui dăinuie veşnic şi mâna Lui este încă întinsă. Este dragostea pură a lui Hristos, caritatea care niciodată nu piere, acea compasiune care durează chiar dacă toate celelalte forţe dispar [vezi Moroni 7:46–47]” („Profeţi, iarăşi în ţară”, Liahona, nov. 2006, p. 106–107).

Invitaţi cursanţii să spună cu propriile cuvinte un adevăr pe care l-au învăţat din aceste versete. (Asiguraţi-vă că respectivii cursanţi înţeleg că Isus Hristos este un Dumnezeu al dreptăţii şi al milei. Mila Sa este oferită acelora care se pocăiesc şi ţin poruncile Sale.)

  • Cum aţi putea pune în practică acest principiu în viaţa voastră?

Isaia a prevăzut că, în zilele din urmă, poporul Domnului se va întoarce la El şi va înceta să se bazeze pe asociaţii lumeşti pentru siguranţă şi pace. În cazul în care cursanţii au ediţia SZU a versiunii King James a Bibliei, invitaţi-i să citească Isaia 10:20, nota de subsol c şi explicaţi înţelesul cuvântului sprijini. Puteţi explica faptul că, în acest context, cuvântul sprijini înseamnă a se baza sau a-şi pune încrederea în ceva sau în cineva. Asiguraţi-i pe cursanţi că, pe măsură ce ne punem încrederea în Domnul, nu mai trebuie să ne temem de judecăţile ce vor veni asupra popoarelor de pe pământ înaintea celei de-a Doua Veniri.

Comentarii şi informaţii generale

2 Nefi 19:6-7. „Domnia se va sprijini pe umerii Lui”

Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a scris că, deşi de multe ori asociem profeţia lui Isaia din 2 Nefi 19:6-7 cu naşterea lui Isus Hristos, ea va fi, de asemenea, îndeplinită în timpul Mileniului:

„Faptul că domnia se va sprijini, în cele din urmă, pe umerii Lui afirmă ceea ce toată lumea va recunoaşte într-o bună zi – că El este Domnul domnilor şi Regele regilor şi că, într-o zi, va domni personal pe pământ şi va conduce Biserica Sa” (Christ and the New Covenant: The Messianic Message of the Book of Mormon [1997], p. 80).

Vârstnicul Holland a explicat, de asemenea, semnificaţia diferitelor titulaturi date Domnului Isus Hristos în aceste versete:

„În calitate de «Minunat Sfătuitor», El va fi Mijlocitorul nostru, Mediatorul nostru, apărându-ne cauza înaintea curţilor cereşti…

Bineînţeles, aşa cum a observat Isaia, Hristos nu este numai un Mijlocitor, ci şi un Judecător [vezi Mosia 3:10; Moroni 10:34; Moise 6:57]. În acel rol de judecător vom putea noi găsi şi mai multă însemnătate în expresia repetată a lui Abinadi, că «Domnul Dumnezeu Însuşi» va coborî pentru a mântui poporul Său [Mosia 13:28; vezi, de asemenea, Mosia 13:34; 15:1; Alma 42:15]. Este ca şi cum Judecătorul din acea sală mare de judecată din ceruri, fără a mai cere altcuiva decât Lui Însuşi să poarte poverile oamenilor vinovaţi care stau în boxa acuzaţilor, Îşi scoate roba de judecător şi coboară pe pământ să Se îmbrace personal, în locul lor, în uniformă de deţinut. Rolul lui Hristos de Judecător milos este un concept tot atât de frumos şi minunat precum cel de Sfătuitor, Mijlocitor şi Avocat.

«Dumnezeu cel Puternic» redă ceva din puterea lui Dumnezeu, tăria Sa, omnipotenţa Sa şi influenţa Sa invincibilă. Isaia Îl vede ca pe cineva care este mereu capabil să învingă efectele păcatului şi ale încălcărilor poporului Său şi să iasă mereu triumfător asupra potenţialilor opresori ai copiilor lui Israel.

«Părinte Veşnic» subliniază doctrina fundamentală că Hristos este un Tată – Creator al lumilor fără număr, Tatăl vieţii muritoare restaurate prin înviere, Tatăl vieţii veşnice pentru fiii şi fiicele Lui de spirit şi Cel care acţionează pentru Tatăl (Elohim) fiind învestit cu autoritate divină. Cu toţii ar trebui să caute să se nască din El şi să devină fiii şi fiicele Lui [vezi Mosia 5:7].

În cele din urmă, expresia «Prinţul Păcii» ne bucură prin faptul că, atunci când Regele va veni, nu vor mai exista războaie, nici în inimile oamenilor, nici printre naţiunile lumii. El este un Rege paşnic, Regele Salemului, oraşul care urma să devină ulterior Jeru-Salem (Ieru-Salim). Hristos va aduce pace celor care Îl acceptă în viaţa muritoare, indiferent de epoca în care trăiesc, şi va aduce pace tuturor acelora din împărăţia Sa, atât în timpul Mileniului, cât şi după aceea” (Christ and the New Covenant, p. 80-82).