Lecţia 145
Eter 3
Introducere
Răspunzând la întrebarea Domnului – „Ce vrei tu să fac Eu pentru ca voi să aveţi lumină în corăbiile voastre?” – fratele lui Iared a pregătit şaisprezece pietre şi L-a rugat pe Domnul, cu umilinţă, să le atingă „ca ele să lumineze în întuneric” (Eter 2:23; 3:4). Pentru că fratele lui Iared avea o credinţă mare, el a văzut degetul Salvatorului în timp ce atingea pietrele. Domnul S-a arătat apoi fratelui lui Iared şi i-a revelat multe lucruri. Domnul i-a poruncit fratelui lui Iared să scrie ce a văzut şi a auzit şi să pecetluiască aceste scrieri până când Domnul va dori ca ele să fie scoase la lumină.
Sugestii pentru predare
Eter 3:1–20
Domnul atinge pietrele pentru ca acestea să lumineze în corăbiile iarediţilor şi I se arată fratelui lui Iared.
Invitaţi un cursant să vină să scrie pe tablă. Apoi adresaţi următoarea întrebare şi rugaţi-l pe cursantul din faţă să enumere răspunsurile colegilor săi pe tablă.
-
Care sunt unele lucruri pentru care adolescenţii se roagă cu sinceritate?
Rugaţi cursanţii să-şi imagineze că unul din prietenii lor se roagă pentru unul dintre lucrurile enumerate pe tablă. Acest prieten ar dori să ştie cum să-şi îmbunătăţească rugăciunile şi faptele pentru a primi ajutor şi îndrumare din partea Domnului. Îndemnaţi-i pe cursanţi să se gândească la această cerinţă pe măsură ce studiază exemplul fratelui lui Iared din Eter 3, căutând idei pe care le-ar putea împărtăşi cu prietenul lor.
Amintiţi-le cursanţilor că, în lecţia trecută, au discutat despre relatarea în care fratele lui Iared Îi cerea Domnului să asigure lumină în corăbiile iarediţilor.
-
Ce a făcut fratele lui Iared pentru a ajuta la asigurarea luminii din corăbii? (Vezi Eter 3:1.)
-
Ce I-a cerut fratele lui Iared Domnului să facă pentru a asigura lumină în corăbii? (Vezi Eter 3:1, 4.)
-
Ce vă impresionează în legătură cu eforturile fratelui lui Iared?
Subliniaţi că fratele lui Iared a depus un efort mare pentru a pregăti pietrele. Apoi invitaţi-i pe cursanţi să se gândească cât de eficiente ar fi fost pietrele în a face lumină dacă Domnul nu le-ar fi atins. Rugaţi-i pe cursanţi să citească, în gând, Eter 3:2–5, căutând expresii care arată că fratele lui Iared şi-a dat seama că depindea de Domnul.
După ce cursanţii au avut timp să citească, împărţiţi-i în perechi. Rugaţi-i să îşi spună unul altuia ceea ce au găsit. Sugeraţi-le, de asemenea, să împărtăşească ceea ce îi impresionează cu privire la rugăciunea fratelui lui Iared.
În timp ce cursanţii citesc Eter 3:2, s-ar putea să aibă întrebări legate de expresiile „noi suntem nevrednici în faţa Ta” şi „firile noastre au devenit rele fără întrerupere”. Ajutaţi-i să înţeleagă că, atunci când fratele lui Iared a folosit aceste cuvinte, el s-a referit la condiţia pe care noi am moştenit-o „din cauza căderii”. Suntem separaţi de Dumnezeu fizic şi spiritual şi ne îndepărtăm şi mai mult de El atunci când păcătuim. În comparaţie cu El, noi suntem slabi şi nedemni. Fără ajutorul Său, nu ne-am putea întoarce niciodată să locuim în prezenţa Sa.
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă mai bine versetele pe care le-au citit, adresaţi-le următoarele întrebări:
-
De ce credeţi că este important să recunoaştem că depindem de Domnul atunci când Îi cerem ajutorul?
-
În Eter 3:1–5, ce dovezi vedeţi despre credinţa fratelui lui Iared că Domnul putea să-l ajute să rezolve problema? (După cum este necesar, îndemnaţi-i pe cursanţi să caute expresii care descriu eforturile fratelui lui Iared şi expresii care arată încrederea lui în Domnul.)
Pentru a sublinia puterea credinţei fratelui lui Iared, rugaţi un cursant să citească următoarea declaraţie făcută de vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
„Atât Dumnezeu, cât şi cititorul, simt, cu siguranţă, ceva izbitor cu privire la credinţa acestui bărbat, asemănătoare cu a unui copil, plină de inocenţă şi de fervoare. «Iată, o, Doamne, Tu poţi să faci aceasta». Probabil nu există o afirmaţie mai impresionantă spusă de om despre credinţă în scripturi… Indiferent cât de nesigur este acest profet în propria sa capacitate, el nu are nicio îndoială cu privire la puterea lui Dumnezeu” („Rending the Veil of Unbelief”, în Nurturing Faith through the Book of Mormon: The 24th Annual Sidney B. Sperry Symposium [1995], p. 12).
Arătaţi ilustraţia „Fratele lui Iared vede degetul Domnului” (62478; Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 85). Rugaţi un cursant să citească Eter 3:6. Rugaţi-i pe membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să-şi imagineze experienţa fratelui lui Iared descrisă în acest verset.
-
Ce aţi crede sau aţi simţi voi dacă aţi avea o experienţă asemănătoare cu cea trăită de fratele lui Iared?
Rezumaţi Eter 3:6–8, explicând că, atunci când fratele lui Iared a văzut degetul Domnului, el „a căzut jos în faţa Domnului” (Eter 3:6). A fost surprins să vadă că degetul Domnului „era asemănător cu degetul unui om, din carne şi sânge” (Eter 3:6). (Fratele lui Iared a aflat mai târziu că văzuse o parte din trupul spiritului Domnului [vezi Eter 3:16].)
Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Eter 3:9 şi să caute motivul pentru care fratele lui Iared a putut să vadă degetul Domnului.
După ce cursanţii răspund, scrieţi următoarea afirmaţie incompletă pe tablă:
Pe măsură ce chemăm numele Domnului, El ne va binecuvânta în acord cu… noastră şi voinţa Sa.
Rugaţi-i pe cursanţi să sugereze cuvinte care ar putea fi folosite în completarea acestei afirmaţii. Cursanţii trebuie să sugereze cuvântul credinţa pentru a completa fraza. Ei ar putea să sugereze, de asemenea, cuvinte precum străduinţa, umilinţa, nevoia şi sinceritatea. Ajutaţi-i să înţeleagă că toate aceste cuvinte reprezintă expresii ale credinţei noastre. Apoi completaţi afirmaţia de pe tablă: Pe măsură ce chemăm numele Domnului, El ne va binecuvânta în acord cu credinţa noastră şi voinţa Sa.
Faceţi referire la lista scrisă pe tablă la începutul lecţiei. Alegeţi unul sau două lucruri din listă. Invitaţi-i pe cursanţi să îşi împărtăşească gândurile despre cum ar putea cineva să dea dovadă de credinţă în acele situaţii. După ce cursanţii şi-au împărtăşit gândurile, faceţi referire la principiul pe care tocmai l-aţi scris pe tablă.
-
Ce experienţe aţi avut care v-au ajutat să ştiţi că acest principiu este adevărat?
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să aplice acest principiu în vieţile lor, invitaţi-i să se gândească la o situaţie în care au avut nevoie de ajutorul Domnului. Acordaţi-le timp să scrie în caietele lor de seminar sau în jurnalele lor pentru studiul scripturilor despre un mod prin care pot da dovadă de mai multă credinţă atunci când caută, cu umilinţă, ajutorul Domnului. Încurajaţi-i pe cursanţi să urmărească ceea ce au scris. Puteţi împărtăşi o experienţă personală în care aţi primit binecuvântări pentru că aţi dat dovadă de credinţă în Domnul.
Invitaţi un cursant să citească următoarea declaraţie, în care vârstnicul Jeffrey R. Holland explică faptul că experienţele noastre din trecut ne pot întări credinţa.
„Credinţa pregătitoare se formează din experienţele trecute – din ceea ce cunoaştem, lucruri care ne oferă o temelie pentru ceea ce credem” (Christ and the New Covenant: The Messianic Message of the Book of Mormon [1997], p. 18).
-
Începând cu evenimentele de la Turnul lui Babel, ce experienţe a avut fratele lui Iared care, cu siguranţă, i-au întărit credinţa în Domnul? Cum credeţi că l-au pregătit aceste experienţe pentru a exercita o credinţă atât de mare atunci când a dus pietrele înaintea Domnului?
Rugaţi-i pe cursanţi să se grupeze câte doi şi să discute următoarele întrebări:
-
Ce experienţe v-au întărit credinţa în Domnul? Cum vă pot pregăti acele experienţe pentru a exercita o mai mare credinţă în vieţile voastre de mai târziu?
Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, Eter 3:9–12. Rugaţi-i pe membrii clasei să urmărească în scripturile lor. Apoi adresaţi următoarea întrebare:
-
Când Domnul a întrebat: „Crezi tu cuvintele pe care Eu le voi spune?”, fratele lui Iared a spus: „Da, Doamne” (Eter 3:11–12). De ce credeţi că este important că fratele lui Iared şi-a luat angajamentul să creadă în cuvintele Domnului înainte de a le auzi?
Explicaţi că, după ce vârstnicul Holland a predat despre credinţa care se bazează pe experienţe trecute, el a vorbit despre o credinţă mai completă pe care trebuie să o dezvoltăm. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Holland:
„Credinţa mântuitoare trebuie deseori exercitată în experienţele viitoare – în necunoscut, ceea ce asigură o ocazie ca miracolele să se producă. Credinţa exigentă, credinţa care mută munţii, credinţa precum cea a fratelui lui Iared precede miracolul şi cunoaşterea… Credinţa înseamnă a accepta fără rezerve – şi dinainte – orice condiţie pe care Dumnezeu o va cere atât în viitorul apropiat, cât şi în cel îndepărtat.
Credinţa fratelui lui Iared a fost completă” (Christ and the New Covenant, p. 18–19).
Îndemnaţi-i pe cursanţi să se gândească dacă au suficientă credinţă în Domnul pentru a-şi lua angajamentul să creadă şi să urmeze ceea ce El le va revela, chiar şi înainte ca El să reveleze aceste lucruri.
Rugaţi-i pe cursanţi să citească, în gând, Eter 3:13–20, căutând care sunt binecuvântările pe care le-a primit fratele lui Iared datorită credinţei sale. Le puteţi acorda timp pentru a scrie despre adevărurile pe care le-a învăţat şi experienţele pe care le-a avut. După ce cursanţii au avut suficient timp pentru a scrie, aveţi în vedere să rugaţi pe câţiva dintre ei să împărtăşească ce au scris.
La începutul acestei lecţii, când cursanţii au citit despre momentul în care fratele lui Iared a văzut degetul Domnului, i-aţi întrebat cum s-ar simţi dacă ar avea o experienţă asemănătoare. Acum, după ce au citit mai mult despre experienţa fratelui lui Iared, le puteţi adresa din nou acea întrebare.
Depuneţi mărturie că, pe măsură ce dăm dovadă de credinţă precum cea a fratelui lui Iared, ne vom apropia mai mult de Domnul.
Eter 3:21–28
Domnul îi porunceşte fratelui lui Iared să scrie lucrurile pe care le-a văzut şi să-şi pecetluiască cronica.
Rugaţi un cursant să citească Eter 3:25–26 şi rugaţi-i pe membrii clasei să identifice ce i-a arătat Domnul fratelui lui Iared în viziune. Invitaţi-i pe cursanţi să spună ce au învăţat.
Rezumaţi Eter 3:21–24, 27–28, explicând că Domnul i-a poruncit fratelui lui Iared să scrie lucrurile pe care le văzuse şi auzise şi să le pecetluiască. Domnul a explicat, de asemenea, că El va pregăti o cale pentru ca scrierile fratelui lui Iared să fie traduse în viitor – prin intermediul a două pietre. Aceste pietre sunt o parte din ceea ce se numeşte Urim şi Tumim (vezi D&L 17:1; vezi, de asemenea, Ghidul pentru scripturi, „Urim şi Tumim”).
Încheiaţi, încurajându-i pe cursanţi să pună în practică ceea ce au învăţat astăzi – să caute moduri prin care să-şi demonstreze credinţa şi încrederea în Domnul. Asiguraţi-i că, pe măsură ce dăm dovadă de credinţă în Isus Hristos, Dumnezeu ne va binecuvânta aşa cum l-a binecuvântat pe fratele lui Iared.
Comentarii şi informaţii generale
Eter 3:7, 9. Domnul îi adresează întrebări fratelui lui Iared
Domnul i-a adresat întrebări fratelui lui Iared: „Ridică-te, de ce ai căzut?” (Eter 3:7), „Ai văzut tu mai mult decât atât?” (Eter 3:9). Scripturile conţin multe exemple despre cum Domnul adresează întrebări chiar dacă El cunoaşte deja răspunsurile. Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat de ce adresează Domnul astfel de întrebări:
„O idee fundamentală a teologiei sfinţilor din zilele din urmă este că «Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile şi nu este ceva ce El să nu cunoască» [2 Nefi 9:20]. Scripturile, atât cele din vechime, cât şi cele din zilele noastre, sunt pline de această afirmare a omniscienţei. Cu toate acestea, deseori Dumnezeu le-a adresat oamenilor întrebări, de obicei ca o cale de a le pune credinţa la încercare, de a le evalua onestitatea, de a le dezvolta cunoaşterea” (Christ and the New Covenant: The Messianic Message of the Book of Mormon [1997], p. 19-20).
Eter 3:15. „Niciodată nu M-am arătat Eu unui om”
Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a prezentat o posibilă explicaţie a declaraţiei lui Isus conform căreia El niciodată nu S-a arătat unui om înainte de a Se fi arătat fratelui lui Iared:
„Hristos îi spunea fratelui lui Iared: «Niciodată nu m-am arătat Eu unui om în acest fel, fără abilitatea Mea de a alege acest lucru, motivat numai de credinţa celui care Mă vede». În general, profeţii sunt invitaţi în prezenţa Domnului, sunt chemaţi să intre în prezenţa Sa de către El şi numai prin consimţământul Lui. Fratele lui Iared, pe de altă parte, pare să se fi aruncat prin văl, nu ca un musafir care nu este binevenit dar, probabil, ca unul neinvitat… Evident, Domnul Însuşi a legat această viziune fără precedent de o credinţă fără precedent. Dacă viziunea însăşi nu a fost unică, atunci, cel mai probabil, credinţa şi modul în care a fost primită viziunea au fost inegalabile. Singurul mod prin care credinţa a putut fi atât de remarcabilă a fost prin capacitatea acesteia de a-l purta pe profet, neinvitat, acolo unde alţii au putut merge numai la invitaţia lui Dumnezeu” (Christ and the New Covenant: The Messianic Message of the Book of Mormon [1997], p. 23).
Eter 3:16. „Acest trup… este trupul Spiritului Meu”
Vârstnicul Cecil O. Samuelson, din Cei Şaptezeci, a subliniat că prin relatarea fratelui lui Iared învăţăm despre trupul Salvatorului dinainte de a avea un trup muritor şi despre calitatea Sa de Dumnezeu:
„Nicăieri în scripturi nu există o relatare mai clară oferită despre natura trupului de spirit al Domnului Isus Hristos şi, cu siguranţă, despre caracteristicele propriilor noastre spirite. Fratele lui Iared nu doar că a văzut degetul lui Isus Hristos dinainte de a Se naşte pe pământ, ci a văzut trupul întreg al spiritului Său (vezi Eter 3:6, 13). Este o mare binecuvântare şi un mare avantaj să înţelegem atât calitatea de Dumnezeu a lui Isus Hristos din viaţa premuritoare, cât şi identităţile noastre spirituale de dinainte de a ne naşte în trup. Aceste cunoaşteri profunde, care depăşesc hotarele credinţei tradiţionale, au fost rezultatul direct al credinţei fără margini a fratelui lui Iared” („The Brother of Jared”, în Heroes from the Book of Mormon [1995], p. 185).
Eter 3:23-24. „Aceste două pietre”
Cele două pietre pe care Domnul le-a dat fratelui lui Iared constituiau o parte din ceea ce se numeşte Urim şi Tumim. Scripturile fac referire la mai mult decât un singur Urim şi un singur Tumim, însă ni s-a spus că profetul Joseph Smith le-a avut pe cele folosite de fratele lui Iared (vezi Eter 3:22-28; D&L 10:1; 17:1). În Joseph Smith – Istorie 1:35, profetul Joseph ne oferă o descriere parţială a acestui Urim şi acestui Tumim. El le-a folosit pentru traducerea Cărţii lui Mormon şi pentru primirea altor revelaţii.