Bibliotecă
Lecţia 87: Alma 27–29

Lecţia 87

Alma 27–29

Introducere

Când nu au avut succes în atacurile lor împotriva nefiţilor, lamaniţii şi-au îndreptat furia împotriva anti-nefi-lehiţilor. Datorită legământului pe care anti-nefi-lehiţii îl făcuseră de a nu mai vărsa niciodată sângele altora, ei au refuzat să-şi ridice armele pentru a se apăra. Amon i-a condus pe anti-nefi-lehiţi spre Zarahemla, unde au primit protecţie din partea nefiţilor şi au devenit cunoscuţi sub numele de poporul lui Amon. Pentru că nefiţii au apărat poporul lui Amon împotriva atacurilor lamaniţilor, mii de nefiţi şi lamaniţi au pierit în luptă. În pofida tristeţii pe care nefiţii au simţit-o din cauza morţii celor dragi, mulţi dintre ei au găsit speranţă şi bucurie în promisiunea pe care le-a făcut-o Domnul că cei neprihăniţi vor fi „înălţaţi ca să locuiască la dreapta lui Dumnezeu, într-o stare de fericire fără de sfârşit” (Alma 28:12).

Sugestii pentru predare

Alma 27

Amon îi conduce pe anti-nefi-lehiţi spre un loc unde sunt adăpostiţi în siguranţă printre nefiţi.

Rugaţi cursanţii să ridice mâinile dacă li s-a întâmplat ca cineva să le facă o promisiune şi, apoi, s-o încalce. Rugaţi apoi cursanţii să ridice mâinile dacă li s-a întâmplat ca cineva să le facă o promisiune şi, apoi, şi-a ţinut-o.

  • Ce simţiţi faţă de oamenii care îşi ţin promisiunile? De ce?

  • Ce credeţi că simte Domnul faţă de aceia care îşi ţin promisiunile faţă de El?

Prezentaţi Alma 27 explicând că, după ce lamaniţii au încercat fără succes să-i distrugă pe nefiţi, ei i-au atacat pe anti-nefi-lehiţi, lamaniţii care fuseseră convertiţi prin slujirea lui Amon şi a fraţilor săi. Rugaţi cursanţii să-şi aducă aminte ce au făcut anti-nefi-lehiţii pentru a-I arăta Domnului că îşi vor respecta legământul de a nu „mai folosi [niciodată] arme pentru vărsare de sânge omenesc” (Alma 24:18). (Ei şi-au îngropat armele.) Pentru a afla cât erau anti-nefi-lehiţii de hotărâţi să-şi ţină promisiunea, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 27:2–3. (Puteţi sugera, de asemenea, cursanţilor să citească Alma 24:18–19 şi să scrie această referinţă lângă Alma 27:3.)

  • Dacă aţi fi unul dintre anti-nefi-lehiţi, cât de greu v-ar fi să vă ţineţi legământul şi să nu mergeţi la luptă pentru a vă apăra pe voi şi pe cei dragi?

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 27:4–10 şi să caute ce a propus Amon să se facă pentru a-i proteja pe anti-nefi-lehiţi şi a-i ajuta să-şi ţină legămintele. Rugaţi un cursant să rezume acest fragment.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 27:11–12 şi rugaţi membrii clasei să caute instrucţiunile pe care Amon le-a primit de la Domnul. Explicaţi că anti-nefi-lehiţii l-au urmat pe Amon în Zarahemla (vezi Alma 27:13–15). (Puteţi, de asemenea, să rezumaţi Alma 27:16–19 punând accent pe faptul că acestea au fost circumstanţele în care Amon şi ceilalţi fii ai lui Mosia s-au reîntâlnit cu Alma, aşa cum s-a relatat în Alma 17:1–4.)

Explicaţi că judecătorul-şef al nefiţilor i-a întrebat pe oameni dacă le vor permite anti-nefi-lehiţilor să locuiască alături de ei. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 27:22–24 şi să caute cum au răspuns nefiţii proclamaţiei judecătorului-şef.

  • Cum au spus nefiţii că îi vor ajuta pe anti-nefi-lehiţi?

  • De ce credeţi că au dorit nefiţii să-i protejeze pe foştii lor duşmani?

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 27:26 pentru a afla cum au început nefiţii să-i numească pe anti-nefi-lehiţi.

Rugaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, Alma 27:27–30. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute pentru ce era cunoscut poporul lui Amon. Invitaţi cursanţii să împărtăşească ce au găsit.

  • Ce vă impresionează la poporul lui Amon? De ce?

  • Ce ne învaţă Alma 27:27–30 despre relaţia dintre a fi convertiţi la Domnul şi a ţine legămintele? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar trebuie să demonstreze că înţeleg următorul adevăr: Când suntem pe deplin convertiţi la Domnul, noi ne ţinem legămintele făcute cu El. Puteţi scrie acest principiu pe tablă.)

  • Ce persoană din viaţa voastră a fost exemplu de punere în practică a acestui principiu?

Alma 28

Nefiţii îi înving pe lamaniţi într-o mare luptă.

Subliniaţi faptul că, deşi mulţi nefiţi au fost credincioşi, ei s-au confruntat totuşi cu încercări grele.

Explicaţi că preşedintele Thomas S. Monson a împărtăşit următoarea relatare despre o experienţă pe care a trăit-o în tinereţea sa. După ce a aflat că prietenul său, Arthur Patton, murise în al Doilea Război Mondial, tânărul Thomas Monson a vizitat-o pe mama lui Arthur, care nu era membră a Bisericii. Dânsul a povestit mai târziu:

„O lumină se stinsese în viaţa doamnei Patton. Ea a suferit într-un întuneric absolut şi într-o deznădejde profundă.

Rugându-mă în inimă, am început să merg pe cunoscuta cărare către casa familiei Patton, gândindu-mă ce cuvinte de alinare ar putea ieşi din gura unui băiat.

Uşa s-a deschis şi doamna Patton m-a îmbrăţişat ca şi cum l-ar fi îmbrăţişat pe propriul ei fiu. Casa a devenit o capelă pe măsură ce o mamă doborâtă de durere şi un băiat care nu ştia ce să facă au îngenuncheat pentru a se ruga.

Ridicându-se din genunchi, doamna Patton s-a uitat fix în ochii mei şi a spus: «Tommy, eu nu fac parte din nicio biserică, însă tu faci. Spune-mi, va trăi Arthur din nou?»” („Doamna Patton – povestea continuă”, Ensign sau Liahona, nov. 2007, p. 22).

  • Cum aţi răspunde la întrebarea doamnei Patton?

Citiţi răspunsul preşedintelui Monson:

„Pe cât de bine am putut, i-am depus mărturie că Arthur va trăi cu siguranţă din nou” („Doamna Patton – povestea continuă”, p. 22).

  • Cum schimbă cunoaşterea planului salvării perspectiva celor ale căror persoane dragi au murit?

Rugaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, Alma 28:1–3. Rugaţi membrii clasei să caute preţul pe care l-au plătit nefiţii pentru a-l ajuta pe poporul lui Amon să-şi ţină legământul. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 28:4–6 şi să afle câţi nefiţi au murit. Rugaţi cursanţii să caute, în Alma 28:11–12, motivele pentru care unii oameni se tem când le mor cei dragi, în timp ce alţii au speranţă.

  • De ce se tem unii oameni când le mor cei dragi?

  • De ce pot unii oameni să aibă speranţă când le mor cei dragi? (Cursanţii ar putea folosi cuvinte diferite, însă ei trebuie să exprime faptul că, atunci când avem credinţă în Isus Hristos şi în promisiunile Domnului, noi putem avea speranţă şi bucurie în momentele în care ne confruntăm cu moartea.)

Scrieţi, pe tablă, următoarea frază incompletă: Şi astfel, noi vedem…

Rugaţi cursanţii să se gândească la modul în care ar completa fraza având în vedere ceea ce au studiat în Alma 28.

După ce aţi acordat timp cursanţilor să răspundă, invitaţi un cursant să citească Alma 28:13–14. Rugaţi cursanţii să compare răspunsurile lor cu principiile predate în aceste versete. (Le puteţi sugera cursanţilor să marcheze expresia „şi astfel, noi vedem” de fiecare dată când apare în aceste versete. Explicaţi că Mormon a folosit deseori această expresie pentru a prezenta învăţăminte importante pe care le putem desprinde din relatările din Cartea lui Mormon.)

  • Ce aţi citit în Alma 27–28 care vine în sprijinul enunţurilor lui Mormon care încep cu „şi astfel, noi vedem”?

  • Când aţi văzut pe cineva, în faţa morţii proprii sau a morţii unei persoane dragi, care avea speranţă datorită credinţei în Isus Hristos?

  • Cum aţi explica învierea pentru a ajuta pe cineva să aibă speranţă în faţa morţii proprii sau a morţii unei persoane dragi?

Alma 29

Alma găseşte bucurie în aducerea sufletelor la Dumnezeu.

Spuneţi cursanţilor că Alma 29 cuprinde relatarea modului în care Alma îşi exprimă dorinţa de a fi un instrument în mâinile Domnului. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 29:1–3. Rugaţi membrii clasei să caute ce ar fi făcut Alma dacă ar fi avut împlinită „dorinţa inimii [lui]”. (El ar fi „[strigat] pocăinţă către fiecare popor”.)

  • Potrivit relatării din Alma 29:2, de ce a dorit Alma aceasta?

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 29:4–5 şi să caute ce le oferă Domnul acelora care au dorinţe drepte. (Dacă respectivii cursanţi au nevoie de ajutor pentru a răspunde la această întrebare, puteţi pune în evidenţă fraza: „Ştiu că El le dă oamenilor după dorinţa lor”. Explicaţi că, dacă dorim lucruri drepte, Domnul ne va binecuvânta potrivit acelor dorinţe. Subliniaţi faptul că, dacă nu toate dorinţele noastre drepte sunt îndeplinite în această viaţă, ele vor fi îndeplinite în eternităţi.)

Rugaţi cursanţii să cerceteze, individual, Alma 29:10, 14, 16 şi să caute binecuvântarea pe care a primit-o Alma când i-a ajutat pe alţii să vină la Hristos. Rugaţi cursanţii să împărtăşească ceea ce găsesc.

  • Ce cuvânt a folosit Alma pentru a descrie ce a simţit când i-a ajutat pe alţii să vină la Hristos? (Le puteţi sugera cursanţilor să marcheze cuvântul bucurie de fiecare dată când apare în aceste versete.)

  • Ce principii putem învăţa din experienţa trăită de Alma când i-a ajutat pe alţii să se pocăiască şi să vină la Isus Hristos? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar trebuie să arate că înţeleg principiul următor: Noi vom simţi bucurie când îi vom ajuta pe alţii să se pocăiască şi să vină la Isus Hristos.)

  • Când aţi simţit bucuria care se manifestă atunci când îi ajuţi pe alţii să vină la Hristos?

Încurajaţi cursanţii să caute prilejuri de a-i ajuta pe alţii să vină la Isus Hristos. Puteţi, de asemenea, să împărtăşiţi o experienţă personală.

Comentarii şi informaţii generale

Alma 28:11-12. Găsirea păcii când vine moartea

Vârstnicul Russell M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a vorbit despre modul în care faptele noastre din această viaţă ne pot aduce pace când vine moartea:

„Fraţi şi surori, trăim ca să murim şi murim ca să trăim – într-o altă sferă. Dacă suntem bine pregătiţi, moartea nu aduce spaimă. Din perspectivă eternă, moartea este prematură numai pentru aceia care nu sunt pregătiţi să-L întâlnească pe Dumnezeu.

Acum este timpul să vă pregătiţi. Apoi, când moartea va veni, ne vom putea îndrepta spre gloria celestială pe care a pregătit-o Tatăl Ceresc pentru copiii Lui credincioşi. Între timp, pentru cei întristaţi lăsaţi în urmă… lovitura morţii este îmblânzită de credinţa neclintită în Hristos, de strălucirea perfectă a speranţei, de iubirea de Dumnezeu şi de toţi oamenii şi de dorinţa profundă de a le sluji” („Acum este timpul să vă pregătiţi”, Ensign sau Liahona, mai 2005, p. 18).

Vârstnicul Wilford W. Andersen, din Cei Şaptezeci, a relatat cum au reacţionat unii prieteni la moartea tatălui lor:

„Nu cu mult timp în urmă, un prieten drag de-al meu a murit de cancer. El şi familia lui sunt oameni care au o credinţă deosebită. A fost încurajator să văd cum credinţa lor i-a ajutat să treacă peste acest moment foarte dificil. Ei erau plini de o pace interioară care i-a susţinut şi i-a întărit. Cu permisiunea lor, doresc să citesc dintr-o scrisoare scrisă de o membră a familiei cu doar câteva zile înainte de moartea tatălui ei:

«Ultimele câteva zile au fost deosebit de grele… Noaptea trecută, pe când eram strânşi în jurul patului în care stătea tata, Spiritul Domnului putea fi simţit şi Acesta a acţionat cu adevărat ca un Mângâietor pentru noi. Noi suntem liniştiţi… Acesta a fost cel mai greu lucru pe care fiecare dintre noi l-a trăit vreodată, dar găsim linişte cunoscând faptul că… Tatăl nostru din Cer a promis că noi vom trăi din nou ca familie. După ce doctorul i-a spus tatălui la spital că nu mai era nimic de făcut, tata s-a uitat la noi toţi, având o credinţă perfectă, şi a întrebat cu îndrăzneală: „Este cineva în acest salon care are vreo problemă legată de planul salvării?”. Noi… suntem recunoscători pentru un tată şi pentru o mamă care ne-au învăţat să avem încredere totală în acest plan»” („Stânca Mântuitorului nostru”, Ensign sau Liahona, mai 2010, p. 17-18).