2 Nefi 33

Introducere

Nefi şi-a încheiat cronica declarând că propriile sale cuvinte scrise mărturisesc despre Isus Hristos şi îi conving pe oameni să facă bine şi să îndure până la sfârşit. El a spus că, deşi a scris „în slăbiciune”, cuvintele sale sunt „de mare valoare” şi „vor fi întărite” pentru aceia care le vor citi (vezi 2 Nefi 33:3–4). El a depus mărturie că scrierile sale sunt „cuvintele lui Hristos” şi că oamenii vor fi răspunzători în faţa lui Dumnezeu pentru modul în care vor reacţiona faţă de ele (vezi 2 Nefi 33:10–15).

Sugestii pentru predare

2 Nefi 33:1–2

Nefi ne învaţă despre puterea Duhului Sfânt de a duce adevărul în inimile noastre.

Desenaţi pe tablă următoarea ilustraţie:

Care este diferenţa dintre un mesaj care merge către inima cuiva şi un mesaj care intră în inima cuiva?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Nefi 33:1. Apoi, rugaţi cursanţii să mediteze, în linişte, asupra următoarei întrebări.

De ce credeţi că este important faptul că Duhul Sfânt poartă adevărul către inimile noastre, dar nu în inimile noastre?

În timp ce cursanţii meditează asupra acestei întrebări, citiţi, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Explicaţi că, în această declaraţie, vârstnicul Bednar face referire la 2 Nefi 33:1.

„Vă rog, remarcaţi cum puterea Spiritului duce mesajul către inimă, nu neapărat în inimă. Învăţătorul poate explica, demonstra, convinge şi mărturisi, făcând toate aceste lucruri cu mare tărie spirituală şi eficacitate. Totuşi în cele din urmă, conţinutul mesajului şi mărturia Duhului Sfânt pătrund în inimă numai dacă destinatarul le permite să intre” („Seek Learning by Faith” [cuvântare adresată învăţătorilor de religie ai SEB, 3 febr. 2006], p. 1, si.lds.org).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Gerald N.Lund, din Cei Şaptezeci:

„De ce doar către inimă? Libertatea de a alege a fiecăruia este atât de sacră, încât Tatăl Ceresc nu va forţa niciodată inima omului, nici prin puterea Lui nesfârşită… Dumnezeu ne permite să fim păzitorii sau păstrătorii inimilor noastre. Noi trebuie ca, prin voinţa proprie, să ne deschidem inima faţă de Spirit” („Să ne deschidem inimile”,Ensign sau Liahona, mai 2008, p. 33).

Care este factorul care determină dacă un mesaj intră în inima unei persoane?
Când aţi simţit că un mesaj al Evangheliei a intrat în inima voastră? Ce vă spune acest lucru despre inima voastră la acel moment?

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, 2 Nefi 33:2 şi să identifice modul în care oamenii reacţionează faţă de Duhul Sfânt când îşi împietresc inimile. Puteţi să explicaţi că termenul „de nimic” înseamnă „neînsemnat”. A „[considera cuvintele scrise] ca fiind lucruri de nimic” înseamnă a crede că sunt fără valoare.

Care sunt unele dintre tipurile de comportament şi atitudini ale oamenilor cu inima împietrită?
Pentru voi, care este mesajul din 2 Nefi 33:2? (Cursanţii ar putea răspunde că noi alegem fie să ne deschidem sau să ne închidem inimile către inspiraţia Duhului Sfânt. Asiguraţi-vă că ei înţeleg că, atunci când ne deschidem inimile, mesajul de la Duhul Sfânt poate pătrunde în inimile noastre.)

Înainte de a continua lecţia, acordaţi-le cursanţilor un moment pentru a se gândi, în linişte, la starea inimilor lor şi să decidă dacă ei permit mesajelor adevărului să intre în inimile lor.

2 Nefi 33:3–15

Nefi explică scopul cronicii sale şi speranţa pe care o are că cititorii săi vor crede în Hristos.

Scrieţi pe tablă următoarele:

2 Nefi 33:3 – Mă rog tot timpul pentru…

2 Nefi 33:4 – Ştiu…

2 Nefi 33:6 – Eu mă bucur…

2 Nefi 33:7 – Eu am…

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 2 Nefi 33:3–7 şi să caute ce speranţe are Nefi pentru cei ce vor citi cuvintele sale. Invitaţi câţiva cursanţi să vină la tablă şi să completeze propoziţiile folosind propriile lor cuvinte sau cuvintele lui Nefi. (Unele dintre propoziţiile de pe tablă pot avea mai multe răspunsuri.)

În ce mod ne putem întări mărturiile personale despre Isus Hristos şi despre ispăşirea Sa?

Rugaţi cinci cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din 2 Nefi 33:10–14. Rugaţi-i pe membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute, în cuvintele de rămas-bun ale lui Nefi, expresii care au o însemnătate aparte pentru ei. Le puteţi sugera cursanţilor să marcheze aceste expresii.

Ce expresii au o însemnătate aparte pentru voi? De ce?
Dacă oamenii cred în Hristos, cum vor reacţiona faţă de Cartea lui Mormon? (Vezi 2 Nefi 33:10.)
Ce a avertizat Nefi că li se va întâmpla acelora care resping cuvintele sale? (În timp ce cursanţii răspund la această întrebare, le puteţi sugera să se gândească, de asemenea, la cum se vor simţi în prezenţa Domnului dacă au crezut şi au urmat cuvintele lui Nefi şi ale altor profeţi.)

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, 2 Nefi 33:15 şi să mediteze asupra ultimelor cuvinte ale lui Nefi: „Eu trebuie să mă supun”. Apoi, acordaţi-le câteva minute pentru a recapitula 1 şi 2 Nefi şi pentru a identifica exemplul de supunere al lui Nefi. După câteva minute, rugaţi cursanţii să împărtăşească ceea ce au găsit. Răspunsurile pot fi: părăsirea Ierusalimului; întoarcerea la Ierusalim pentru a lua plăcile de alamă; întoarcerea, din nou, la Ierusalim pentru a cere familiei lui Ismael să li se alăture; urmarea îndrumărilor Liahonei; construirea unei corăbii; călătoria spre pământul făgăduinţei; separarea de Laman şi Lemuel; şi conducerea poporului său în dreptate. În timp ce cursanţii dau exemple, puteţi să le scrieţi pe tablă.

Scrieţi pe tablă următoarele: Eu trebuie…

Invitaţi cursanţii să completeze această propoziţie în jurnalele lor pentru studiul scripturilor sau în caietele pentru seminar. Exprimaţi-vă încrederea că ei pot alege să fie supuşi. Împărtăşiţi-vă gândurile despre modul în care cuvintele lui Nefi îi pot ajuta să îşi întărească credinţa în Isus Hristos şi să le mărească abilitatea de a face bine.

Recapitulare 2 Nefi

Alocaţi-vă timp pentru a ajuta cursanţii să recapituleze 2 Nefi. Rugaţi-i să se gândească la ceea ce au învăţat din această carte, atât la seminar, cât şi prin studiul personal. Dacă este necesar, încurajaţi-i să răsfoiască 2 Nefi pentru a-i ajuta să-şi amintească. Cereţi-le să se pregătească să împărtăşească ceva din 2 Nefi care i-a inspirat să facă bine şi să aibă credinţă în Isus Hristos, conform spuselor lui Nefi (vezi 2 Nefi 33:4). După ce a trecut suficient timp, rugaţi câţiva cursanţi să-şi împărtăşească gândurile şi sentimentele.

Împărtăşăţi următoarele declaraţii despre responsabilitatea pe care o avem de a citi Cartea lui Mormon şi despre binecuvântările pe care le primim în vieţile noastre când îndeplinim această responsabilitate:

Preşedintele Joseph Fielding Smith a spus: „Eu cred că niciun membru al acestei Biserici nu va fi vreodată mulţumit până când nu a citit Cartea lui Mormon din nou şi din nou şi până nu a meditat în mod profund asupra ei astfel încât să poată depune mărturie că aceasta este într-adevăr o cronică inspirată de Cel Atotputernic şi că istoria ei este adevărată” (în Conference Report, oct. 1961, p. 18).

Preşedintele Gordon B. Hinckley ne-a învăţat că, dacă membrii Bisericii vor citi Cartea lui Mormon „în viaţa şi în căminele [voastre veţi avea] parte de o măsură mai mare din Spiritul Domnului, de mai multă determinare de a umbla în supunere faţă de poruncile Sale şi de o mărturie mai puternică despre realitatea vie a Fiului lui Dumnezeu” („A Testimony Vibrant and True”, Ensign aug. 2005, p. 6).

Pentru a încheia lecţia, puteţi lua în considerare împărtăşirea unei experienţe personale sub forma unei mărturii cum aceste cuvinte ale lui Nefi din acest capitol s-au împlinit în viaţa dumneavoastră.