Introducere la Cartea lui Iacov
De ce studiem această carte?
Studiind Cartea lui Iacov, cursanţii pot învăţa lecţii importante de la un om care a avut o credinţă de nestrămutat în Isus Hristos. Iacov a depus mărturie despre Salvator în mod repetat şi a invitat poporul său şi pe cei care vor citi cuvintele sale să se pocăiască. El a propovăduit şi a arătat importanţa îndeplinirii cu sârguinţă a chemărilor venite de la Domnul. El şi-a avertizat poporul asupra pericolelor reprezentate de mândrie, bogăţii şi imoralitate. De asemenea, Iacov a citat şi comentat relatarea lui Zenos despre pilda măslinului, lucru care ilustrează eforturile necontenite ale Salvatorului de a aduce salvarea tuturor copiilor lui Dumnezeu şi oferă o imagine a legăturii dintre Dumnezeu şi casa lui Israel. Prin confruntarea sa cu Şerem, care era un antihrist, Iacov a arătat cum să răspunzi în mod drept celor care pun sub semnul întrebării sau critică credinţa noastră.
Cine a scris această carte?
Iacov, al cincilea fiu al Sariei şi al lui Lehi, a scris această carte. El s-a născut în pustiu în timpul călătoriei familiei sale către pământul făgăduinţei. În tinereţea sa, Iacov „[a] suferit multe necazuri şi multă întristare din cauza grosolăniei fraţilor [săi]” (2 Nefi 2:1). Totuşi, Lehi i-a promis lui Iacov că Dumnezeu va „sfinţi suferinţele [lui] spre binele [lui]” şi că el îşi va petrece zilele „în slujba Dumnezeului [lui]” (2 Nefi 2:2–3). În tinereţea sa, Iacov a văzut slava Salvatorului (vezi 2 Nefi 2:3–4). Nefi l-a uns pe Iacov să fie preot şi învăţător al nefiţilor (vezi 2 Nefi 5:26) şi, mai târziu, i-a încredinţat plăcile cele mici ale lui Nefi (vezi Iacov 1:1–4). Fiind un conducător al preoţiei şi un învăţător credincios, Iacov a lucrat cu sârguinţă pentru a convinge poporul său să creadă în Hristos (vezi Iacov 1:7). A primit revelaţii legate de Salvator, a avut parte de slujirea îngerilor, a auzit glasul Domnului (vezi Iacov 7:5) şi L-a văzut pe Mântuitorul său (vezi 2 Nefi 11:2–3). Iacov a fost tatăl lui Enos, cel căruia i-a încredinţat plăcile înainte de a muri.
Pentru cine a fost scrisă această carte şi de ce?
Nefi l-a instruit pe Iacov să consemneze învăţături, revelaţii şi profeţii sacre „de dragul lui Hristos şi de dragul poporului nostru” (Iacov 1:4). Iacov s-a supus acestor instrucţiuni şi a păstrat scrierile pe care el le „[considera] ca fiind deosebit de preţioase” (Iacov 1:2). El a scris: „Lucrăm din greu ca să gravăm aceste cuvinte pe plăci, sperând că fraţii noştri preaiubiţi şi copiii noştri le vor primi cu inimi recunoscătoare… Căci cu acest scop am scris aceste lucruri, pentru ca ei să ştie că noi L-am cunoscut pe Hristos şi că am avut speranţă în slava Lui multe sute de ani înaintea venirii Lui” (Iacov 4:3–4). Iacov s-a referit la un subiect important al scrierilor sale când a făcut remarca: „De ce să nu vorbesc despre ispăşirea lui Hristos şi să ajung la o înţelegere deplină a Lui…?” (Iacov 4:12).
Când şi unde a fost scrisă?
Cartea lui Iacov începe, cu aproximaţie, în anul 544 î.H., când Nefi i-a încredinţat lui Iacov plăcile cele mici. Se încheie aproape de sfârşitul vieţii lui Iacov când acesta a încredinţat plăcile fiului său, Enos. Iacov a scris această cronică în timp ce locuia în ţara lui Nefi.
Care sunt unele dintre trăsăturile caracteristice ale acestei cărţi?
Cartea lui Iacov oferă informaţii referitoare la modul de guvernare nefit de după moartea lui Nefi. Nefi a uns un bărbat să îi succeadă ca rege şi domnitor al poporului în timp ce Iacov şi fratele său, Iosif, au continuat să fie conducători spirituali ai nefiţilor. O altă trăsătură caracteristică a acestei cărţi este că Iacov condamnă practica nepermisă a căsătoriei pluraliste. Singura referire la acest subiect în Cartea lui Mormon apare în Iacov 2. Cartea lui Iacov include şi cel mai lung capitol din Cartea lui Mormon, Iacov 5, care conţine relatarea lui Zenos despre pilda măslinului. În plus, Cartea lui Iacov consemnează primul exemplu al unui profet din Cartea lui Mormon care i-a avertizat în mod direct pe nefiţi cu privire la mândrie – păcatul care urma să le aducă distrugerea finală (vezi Iacov 2:12–22; Moroni 8:27). Ea mai consemnează şi primul exemplu al unui tăgăduitor al lui Hristos printre nefiţi.
Rezumat
Iacov 1 Iacov se supune poruncii lui Nefi de a păstra o cronică sacră. Nefi moare. Iacov şi Iosif slujesc poporului învăţându-l cuvântul lui Dumnezeu.
Iacov 2–3 Vorbind la templu, Iacov îi avertizează pe nefiţi despre mândrie, dragostea pentru bogăţii şi lipsa de castitate.
Iacov 4–6 Iacov depune mărturie despre Hristos şi citează din pilda măslinului spusă de Zenos. El îşi îndeamnă poporul să se pocăiască, să primească mila Domnului şi să se pregătească pentru judecată.
Iacov 7 Cu ajutorul Domnului, Iacov îl face de ruşine pe Şerem, un tăgăduitor al lui Hristos. El menţionează despre conflictele dintre nefiţi şi lamaniţi şi încredinţează plăcile cele mici lui Enos.