Iacov 1–2:11

Introducere

După moartea lui Nefi, nefiţii au început să „se dedea întrucâtva la unele practici păcătoase” sub domnia unui nou rege (Iacov 1:15). Iacov şi fratele său, Iosif, au fost rânduiţi de Nefi ca preoţi şi învăţători ai poporului şi ei au lucrat cu sârguinţă ca să convingă poporul să se pocăiască şi să vină la Hristos. Iacov s-a supus poruncii lui Nefi de a consemna învăţături, revelaţii şi profeţii sacre pe plăcile cele mici.

Sugestii pentru predare

Iacov 1:1–8

Iacov consemnează adevăruri sacre şi lucrează pentru a-i ajuta pe alţii să vină la Isus Hristos.

Rugaţi cursanţii să dea exemple de diferite titulaturi ale conducătorilor preoţiei. (Răspunsurile pot include profeţi şi apostoli, autorităţi generale, preşedinţi de ţăruş, episcopi şi preşedinţi de cvorum.) Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească pe scurt unele moduri în care conducătorii preoţiei le-au binecuvântat vieţile prin intermediul slujirii în cadrul preoţiei.

Explicaţi că Nefi i-a rânduit preoţi şi învăţători ai poporului pe fraţii lui mai mici, Iacov şi Iosif (vezi 2 Nefi 5:26; Iacov 1:18). Nefi, fiind aproape de sfârşitul vieţii, i-a dat în grijă lui Iacov plăcile care conţineau cronica poporului lor.

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Iacov 1:1–4. Rugaţi-i să identifice ce i-a poruncit Nefi lui Iacov să consemneze pe plăci şi de ce. (Puteţi sugera cursanţilor să marcheze instrucţiunile date de Nefi lui Iacov.) După ce cursanţii au avut suficient timp să citească, rugaţi pe câţiva dintre ei să povestească membrilor clasei ce au găsit.

Subliniaţi ultima expresie din Iacov 1:4 – „de dragul poporului nostru”, dacă nu o menţionează cursanţii.

Ce înseamnă expresia „de dragul poporului nostru”? (Spre folosul lor.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Iacov 1:5–6. Rugaţi membrii clasei să identifice ce le-a revelat Domnul lui Iacov şi Iosif pentru a-i ajuta să predice poporului lor. (Puteţi explica faptul că „[neliniştea] mare” se referă la îngrijorarea lor profundă pentru popor.)

Ce le-a revelat Domnul lui Iacov şi Iosif? (El le-a arătat ce urma să li se întâmple nefiţilor în viitor şi a revelat amănunte despre venirea lui Hristos.)
În ce fel cunoaşterea acestor lucruri i-a ajutat pe Iacov şi Iosif să propovăduiască poporului lor?

Scrieţi pe tablă cuvântul convinge. Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Iacov 1:7–8 şi să găsească ce au vrut Iacov şi Iosif să convingă poporul să facă. (Puteţi sugera cursanţilor să marcheze ceea ce au găsit.) Invitaţi câţiva cursanţi să scrie pe tablă un lucru pe care l-au descoperit.

Din lista de pe tablă, rugaţi cursanţii să precizeze una sau două expresii pe care doresc să le înţeleagă mai bine. După ce cursanţii precizează aceste expresii, întrebaţi dacă sunt alţi cursanţi care pot să le explice. La această discuţie, următoarele definiţii pot fi de ajutor:

„Să intre în odihna Sa” – a intra în odihna Domnului înseamnă a te bucura de pace în această viaţă şi a primi „plenitudinea slavei lui [Dumnezeu]” în viaţa următoare (D&L 84:24).

„Să se gândească la moartea lui [Hristos]” – o definiţie a expresiei a gândi este a cerceta sau examina cu atenţie. Când Iacov a scris că a dorit să-i convingă pe oameni să „creadă în Hristos şi să se gândească la moartea Lui”, poate că el a vrut să zică faptul că dorea ca ei să cerceteze despre ispăşirea lui Isus Hristos cu atenţie, să înţeleagă importanţa ei şi să dobândească o mărturie proprie despre ea.

„Să-I poarte crucea” – această expresie se referă la dorinţa noastră de a sta departe de ceea ce este necuvios şi de pofta lumească şi de a ţine poruncile Domnului (vezi Joseph Smith Translation, Matei 16:26 [în Matei 16:24, nota de subsol d]; Luca 9:23; 2 Nefi 9:18). Se referă şi la dorinţa noastră de a îndura şi sacrifica pe măsură ce Îl urmăm pe Salvator.

„Să ducă ruşinea lumii” – această expresie se referă la ţinerea poruncilor în pofida presiunii lumeşti, a umilinţei şi opoziţiei care vin adesea asupra ucenicilor lui Isus Hristos.

Rugaţi cursanţii să facă un rezumat a ceea ce au învăţat din Iacov 1:1–8 despre responsabilităţile conducătorilor preoţiei. Pe măsură ce cursanţii îşi împărtăşesc ideile, subliniaţi faptul că aceşti conducători ai preoţiei lucrează cu sârguinţă ca să ne ajute să venim la Hristos. (Puteţi scrie acest principiu pe tablă.)

În ce fel lucrează conducătorii noştri ai preoţiei ca să ne ajute să venim la Hristos?

Acordaţi cursanţilor câteva minute pentru a scrie în jurnalele pentru studiul scripturilor despre modalităţi prin care profeţii sau alţi conducători ai preoţiei i-au ajutat în una sau două dintre situaţiile identificate în Iacov 1:7–8. Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească ce au scris. (Amintiţi-le că nu trebuie să împărtăşească experienţe care sunt prea personale sau particulare.)

Iacov 1:9–2:11

Iacov avertizează poporul despre ticăloşiile sale.

Îndemnaţi cursanţii să mediteze la următoarea întrebare pe parcursul lecţiei:

De ce ne avertizează conducătorii Bisericii în privinţa păcatului?

Iacov a consemnat că, după moartea fratelui său, Nefi, oamenii au început să se dedea la unele practici păcătoase. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Iacov 1:15–16. Rugaţi-i să identifice trei situaţii care îl îngrijorau pe Iacov. (După ce cursanţii au răspuns, puteţi scrie pe tablă cuvintele lipsa de castitate, dragoste pentru bogăţii şi mândrie.)

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Iacov 1:17–19 şi să găsească ce au făcut Iacov şi Iosif ca să-şi ajute poporul. Rugaţi-i să relateze ce găsesc. Invitaţi un cursant să scrie răspunsurile lor pe tablă.

Ce credeţi că înseamnă să obţii o „misiune de la Domnul”? (Iacov 1:17). (Să învăţăm ce vrea Domnul ca noi să facem.)

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi membrii clasei să urmărească modalităţile prin care conducătorii Bisericii îşi caută misiunea de la Domnul când se pregătesc să propovăduiască în cadrul conferinţei generale:

„Probabil că ştiţi deja (dacă nu ştiţi, atunci ar trebui să ştiţi) că niciunui bărbat sau niciunei femei care vorbeşte [la conferinţa generală] nu-i este desemnat un subiect, decât cu rare excepţii. Fiecare vorbitor trebuie să postească şi să se roage, să studieze şi să caute, să scrie şi să-şi rescrie cuvântarea până când ajunge să ştie că, pentru această conferinţă, pentru acest timp, subiectul lui este ceea ce Domnul doreşte ca el să prezinte, indiferent de subiectul despre care el ar dori sau ar prefera să vorbească… Fiecare dintre ei a plâns, şi-a făcut griji şi a căutat cu sinceritate îndrumarea Domnului care să-i ghideze gândurile şi cuvintele” („Un steag [pentru] popoare”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 111).

Ce fac vorbitorii din cadrul conferinţei generale pentru a-şi căuta misiunea de la Domnul?
De ce este important să înţelegem că respectivii conducători ai Bisericii caută să ne înveţe ceea ce doreşte Domnul ca noi să ştim? Având acest lucru în minte, în ce mod ne este influenţată atitudinea când îi ascultăm propovăduindu-ne?
Potrivit celor relatate în Iacov 1:19, care erau responsabilităţile lui Iacov şi ale lui Iosif? (Pe măsură ce cursanţii răspund, asiguraţi-vă că înţeleg că o responsabilitate divină a conducătorilor preoţiei este aceea de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu şi de a avertiza despre păcat. Puteţi scrie acest adevăr pe tablă.)
De ce este o binecuvântare să avem părinţi şi conducători ai Bisericii care să ne avertizeze despre atitudini şi comportamente imorale?
Ce cuvinte a folosit Iacov pentru a descrie modul în care ei ar trebui să predea? Care ar fi consecinţele dacă ei nu şi-ar îndeplini responsabilităţile?

Rugaţi cursanţii să se gândească la modul în care s-ar simţi dacă, asemenea lui Iacov, ar fi într-o poziţie de conducere şi ar fi inspiraţi să cheme oamenii la pocăinţă din cauza imoralităţii, a dragostei de bogăţii şi a mândriei. Împărţiţi membrii clasei în echipe de câte doi. Invitaţi partenerii să citească pe rând, unul altuia, din Iacov 2:1–3, 6–7, 10–11. Rugaţi-i să identifice expresii care arată sentimentele lui Iacov în ceea ce priveşte sarcina lui de a chema poporul la pocăinţă. Acordaţi timp suficient şi rugaţi câţiva cursanţi să împărtăşească membrilor clasei ce au găsit.

Ce indică aceste expresii despre sentimentele lui Iacov în ceea ce priveşte chemarea poporului său la pocăinţă? (Asiguraţi-vă că respectivii cursanţi înţeleg că, deşi lui Iacov i s-a părut dificilă această responsabilitate, el a îndeplinit-o deoarece îi păsa de popor şi deoarece voia să se supună poruncilor lui Dumnezeu.)

Pentru a încheia, rugaţi-i pe cursanţi să scrie în jurnalele pentru studiul scripturilor despre (1) ce i-au învăţat recent conducătorii Bisericii şi modul în care pot pune în practică acel lucru în viaţa lor sau (2) despre modul în care pot pune în practică ceea ce au învăţat astăzi în chemările lor în clase sau preşedinţii ale cvorumului, în responsabilităţile lor ca învăţători de acasă sau alte ocazii de conducere. (Puteţi scrie aceste instrucţiuni pe tablă.) Îndemnaţi cursanţii să urmeze îndemnul conducătorilor lor ai preoţiei. Încheiaţi depunându-vă mărturia despre principiile predate în această lecţie.

Comentarii şi informaţii generale

Iacov 1:18. „Rânduiţi preoţi şi învăţători”

Preşedintele Joseph Fielding Smith a explicat înţelesul expresiei „preoţi şi învăţători” din Iacov 1:18:

„Nefiţii oficiau prin virtutea Preoţiei lui Melhisedec, din zilele lui Lehi până în zilele apariţiei Salvatorului nostru în mijlocul lor. Este adevărat că Nefi «a rânduit pe Iacov şi… Iosif» ca ei să fie preoţi şi învăţători peste ţinutul nefiţilor, dar faptul că termenii preoţi şi învăţători sunt folosiţi la plural indică faptul că acest lucru nu a fost o referire la un oficiu anume în preoţie în niciunul dintre cazuri, ci era o însărcinare generală de a propovădui poporului, de a-l îndruma şi de a-l avertiza” (Answers to Gospel Questions, compilaţie realizată de Joseph Fielding Smith jr., 5 volume [1957-1966], 1:124).

Iacov 1:19. „Am îndeplinit cu credinţă şi sârguinţă slujba noastră pentru Domnul”

Preşedintele Thomas S. Monson a explicat ce înseamnă să îndeplineşti cu credinţă şi sârguinţă o chemare:

„Ce înseamnă să îndeplineşti cu credinţă şi sârguinţă o chemare? Înseamnă să o extinzi cu demnitate şi să-i acorzi importanţă, să o faci respectabilă şi demnă de încredere în ochii oamenilor, să o dezvolţi şi să o întăreşti, să laşi lumina cerului să strălucească pentru a fi văzută de alţi oameni prin chemarea noastră.

Şi în ce fel îndeplineşte cineva cu credinţă şi sârguinţă o chemare? Simplu, prin realizarea slujirii care îi aparţine ei. Un vârstnic îşi îndeplineşte cu credinţă şi sârguinţă chemarea rânduită unui vârstnic învăţând care sunt îndatoririle lui în calitate de vârstnic şi prin îndeplinirea lor. La fel ca în cazul unui vârstnic, tot aşa este şi în cazul unui diacon, învăţător, preot, episcop şi în cazul oricui deţine un oficiu în cadrul preoţiei” („Chemarea sacră de a sluji”, Ensign sau Liahona, mai 2005, p. 54-55).

Iacov 1:19; 2:2. „Răspunzând pentru păcatele poporului cu capul nostru”

Cei care au însărcinări de conducere în Biserică au o responsabilitate mare. Iacov a spus că, atunci când conducătorii omit să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu acelora pe care sunt chemaţi să îi conducă, ei devin parţial responsabili de păcatele poporului. Când le-a vorbit fraţilor din preoţie, preşedintele John Taylor a vorbit, în detaliu, despre responsabilitatea descrisă de Iacov:

„Dacă nu vă îndepliniţi chemările cu credinţă şi sârguinţă, Dumnezeu vă va face responsabili pentru cei pe care i-aţi fi putut salva dacă v-aţi fi făcut datoria (Teachings of Presidents of the Church: John Taylor [2001], p. 164).

Preşedintele Hugh B. Brown, din Prima Preşedinţie, a comentat ulterior despre declaraţia preşedintelui Taylor:

„Aceasta este o declaraţie care te pune la încercare. Dacă din cauza păcatelor sau a omisiunilor pierd ceea ce aş fi putut avea pe lumea cealaltă, eu însumi trebuie să sufăr şi, fără îndoială, şi cei dragi mie împreună cu mine. Însă, dacă dau greş în îndatorirea mea ca episcop, preşedinte de ţăruş, preşedinte de misiune sau ca una dintre autorităţile generale ale Bisericii – dacă vreunul dintre noi dă greş şi nu propovăduieşte, nu conduce, nu îndrumă şi nu ajută pentru a-i salva pe cei aflaţi sub îndrumarea şi jurisdicţia sa, atunci Domnul ne va face răspunzători dacă ei vor rătăci din cauză că noi am dat greş” (în Conference Report, oct. 1962, p. 84).

Iacov 2:8. „Cuvântul… lui Dumnezeu… vindecă sufletul rănit”

Când informaţiile noi le sunt neclare sau tulburătoare celor care învaţă Evanghelia, este mai bine ca ei să ceară răspunsuri de la Dumnezeu, care ştie toate lucrurile, în loc să înceapă să caute pe Internet sau să apeleze la articole anti-mormone. Faptul de a ne îndrepta direct spre Dumnezeu pentru răspunsuri arată credinţa noastră în El şi ne permite să primim răspunsuri prin Duhul Sfânt. Ar trebui, de asemenea, să căutăm în scripturi şi în cuvintele apostolilor şi profeţilor din zilele din urmă, căci ele ne pot oferi răspunsuri la întrebări dificile şi pot vindeca răni. Scripturile de mai jos ne învaţă unde ar trebui să căutăm şi ce ar trebui să facem când avem de-a face cu întrebări şi nelămuriri dificile.

Iacov 2:8 – „Cuvântul… lui Dumnezeu… vindecă sufletul rănit.”

Iacov 1:5-6 – „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu… şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă.”

Moroni 10:5 – „Şi prin puterea Duhului Sfânt veţi putea voi cunoaşte adevărul tuturor lucrurilor.”