Lecţia 99: Alma 42

Lecţia 99

Alma 42

Introducere

Alma şi-a încheiat sfatul adresat fiului său, Corianton, explicând că Tatăl Ceresc le-a oferit o modalitate celor care păcătuiesc prin care să obţină milă. El a propovăduit că dreptatea lui Dumnezeu cere ca păcătoşii să fie alungaţi din prezenţa Sa. Apoi, el a depus mărturie că Isus Hristos va „[satisface] cerinţele dreptăţii” (Alma 42:15) suferind pentru toţi cei care au păcătuit şi oferind milă celui care se pocăieşte.

Sugestii pentru predare

Alma 42:1–14

Alma îl învaţă pe Corianton despre dreptatea lui Dumnezeu.

Conform instrucţiunilor de pe următoarea pagină, înainte de începerea orei, desenaţi pe tablă o balanţă. (Nu scrieţi niciun cuvânt pe tablă până când nu vi se cere în lecţie să faceţi acest lucru. Puteţi îndemna cursanţii să copieze acest desen în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor.)

Deasupra balanţei, scrieţi următoarea afirmaţie: Îmi doresc ca judecata finală să fie corectă.

Rugaţi cursanţii să ridice mâna dacă sunt de acord cu afirmaţia de pe tablă.

De ce vă doriţi ca judecata finală să fie corectă?
Ce înseamnă cuvântul corect?

Sugeraţi faptul că termenul corect înseamnă să primeşti ceea ce meriţi. Ideea de corectitudine este legată de termenul scriptural dreptate. Scrieţi, pe tablă, sub balanţă, cuvântul dreptate.

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă conceptul de dreptate, rugaţi un cursant să citească următoarea explicaţie oferită de vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Cuvântul dreptate are multe înţelesuri. Unul este echilibru. Un simbol des întâlnit al dreptăţii este o balanţă aflată în echilibru. Astfel, atunci când legile omului au fost încălcate, de obicei, dreptatea impune ca o pedeapsă sau o penalizare să fie aplicată pentru ca echilibrul [balanţei] să fie restaurat…

Legile lui Dumnezeu au şi ele legătură cu dreptatea. Ideea că dreptatea este ceva ce fiecare merită este premiza fundamentală a întregii scripturi, care vorbeşte despre faptul că oamenii sunt judecaţi în funcţie de faptele lor” („Sins, Crimes, and Atonement” [cuvântare adresată învăţătorilor de religie ai SEB, 7 febr. 1992], p. 1, si.lds.org).

Explicaţi că fiul lui Alma, Corianton, era îngrijorat de corectitudinea judecăţii finale. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 42:1, în timp ce membrii clasei caută ceea ce Corianton a crezut că va fi nedrept sau injust legat de judecata finală.

Ce a crezut Corianton că va fi nedrept? (Faptul că păcătoşii vor fi consemnaţi sau supuşi unei stări de nefericire.)
De ce ar fi putut Corianton să creadă că era injust pentru cei care au păcătuit să fie pedepsiţi? (Dacă este nevoie, amintiţi-le cursanţilor că el se confrunta cu diferite păcate, făcând referire la Alma 39:2–3.)
Dacă dreptatea înseamnă să primim ceea ce merităm şi să fim pedepsiţi pentru păcatele noastre, de ce ar fi acest lucru îngrijorător şi pentru noi? (Cu toţii păcătuim şi răspundem în faţa cerinţelor dreptăţii.)

Rezumaţi Alma 42:2–11 explicând că Alma a oferit un răspuns îngrijorării lui Corianton. El a propovăduit că, prin căderea lui Adam, omenirea a ajuns să se afle într-o stare decăzută în care trebuie să aibă parte de o moarte fizică şi de una spirituală (vezi Alma 42:9). De asemenea, el a explicat că, fără o cale de a ieşi din această stare decăzută, sufletele tuturor oamenilor ar fi nefericite şi ar fi alungate pentru totdeauna din prezenţa lui Dumnezeu (vezi Alma 42:11).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 42:12. Explicaţi că acest verset subliniază faptul că nesupunerea lui Adam faţă de poruncile lui Dumnezeu a dus la cădere şi la consecinţele ei, incluzând alungarea din prezenţa lui Dumnezeu. Ajutaţi cursanţii să înţeleagă faptul că, atunci când nu ne supunem poruncilor lui Dumnezeu – atunci când păcătuim – ne îndepărtăm tot mai mult din punct de vedere spiritual de Dumnezeu şi ne expunem singuri cerinţelor dreptăţii. (Puteţi invita un cursant să citească, cu glas tare, Articolele de credinţă 1:2.) Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 42:14 şi să identifice consecinţele pe care dreptatea le impune ca urmare a nesupunerii.

Ce înseamnă să fii „alungat” din prezenţa lui Dumnezeu? (A fi separat de Dumnezeu şi a nu putea să te întorci să trăieşti în prezenţa Sa. De asemenea, puteţi menţiona că, atunci când păcătuim, pierdem însoţirea Duhului Sfânt, care este un membru al Dumnezeirii.)

Conform instrucţiunilor de mai jos, scrieţi în dreptul balanţei de pe tablă expresiile Nesupunere sau păcat şi Alungat din prezenţa lui Dumnezeu.

Ţinând cont de ceea ce aţi învăţat în Alma 42:1–14, cum aţi rezuma într-o propoziţie ceea ce impune legea dreptăţii atunci când o persoană este nesupusă? (Scrieţi pe tablă, sub balanţă, următorul adevăr: Din cauza nesupunerii noastre, legea dreptăţii impune ca noi să fim alungaţi din prezenţa lui Dumnezeu. Puteţi să le sugeraţi cursanţilor să scrie acest adevăr în scripturile lor, lângă Alma 42:1–14.)

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 42:18 şi să identifice o altă consecinţă a păcatului.

Ce înseamnă să ai remuşcări de conştiinţă?

Invitaţi cursanţii să se gândească la momentele în care au simţit regret şi amărăciune sau absenţa Duhului Sfânt din cauza faptului că au păcătuit. Rugaţi-i să-şi închipuie tăria acelui sentiment înmulţită cu fiecare lucru greşit pe care l-au făcut. Apoi, rugaţi-i să-şi închipuie că vor simţi pentru totdeauna acel sentiment.

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă şi să simtă nevoia de milă, puteţi să le adresaţi următoarea întrebare:

Ţinând cont de ceea ce aţi învăţat în Alma 42:1–14, vă doriţi ca judecata finală să se bazeze doar pe dreptate?

Alma 42:15–31

Alma îl învaţă pe Corianton despre planul milei.

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă faptul că cerinţele dreptăţii trebuie să fie satisfăcute, atrageţi-le atenţia asupra părţii legate de pedeapsă a balanţei desenate pe tablă. Puteţi să ţineţi în mână un burete ca şi cum aţi avea de gând să ştergeţi partea legată de cerinţele dreptăţii. Întrebaţi:

Există o modalitate de a şterge sau ignora cerinţele dreptăţii? (Nu. Atunci când legile lui Dumnezeu sunt încălcate, dreptatea impune o pedeapsă. Cumva, cerinţele dreptăţii trebuie să fie satisfăcute.)

Ajutaţi cursanţii să înţeleagă faptul că ar fi nedrept să ştergem consecinţele pe care dreptatea le impune. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 42:25.

Potrivit celor spuse de Alma, ce s-ar întâmpla dacă urmările păcatului ar fi ignorate şi nu s-ar face dreptate?

Rugaţi cursanţii să se gândească la următoarea întrebare înainte să le spuneţi referinţa scripturală unde să caute răspunsul:

Dacă cerinţele dreptăţii nu pot fi ignorate, atunci cum pot avea cei care au păcătuit (fiecare dintre noi) conştiinţa curată şi cum se pot întoarce în prezenţa lui Dumnezeu? (După ce aţi oferit cursanţilor suficient timp pentru a se gândi la întrebare, invitaţi un cursant să citească Alma 42:15. Ar fi util să explicaţi că expresia „să satisfacă cerinţele dreptăţii” înseamnă să plăteşti preţul sau să accepţi pedeapsa pe care dreptatea o impune.)

Potrivit celor relatate în Alma 42:15, cum putem avea parte de milă?

După ce aţi extras ideile principale din răspunsurile cursanţilor, ştergeţi de pe tablă expresia „alungaţi din prezenţa lui Dumnezeu” şi scrieţi ispăşirea lui Isus Hristos şi milă. Sub balanţă, scrieţi următorul adevăr: Ispăşirea lui Isus Hristos a satisfăcut cerinţele dreptăţii, pentru ca noi să avem parte de milă.

Ce înseamnă pentru voi faptul că ştiţi că Salvatorul avea să sufere de bunăvoie în locul vostru pentru ca voi să aveţi parte de milă?

Invitaţi cursanţii să citească Alma 42:22–24 şi să afle ce trebuie să facem pentru ca noi să avem parte de milă.

Ce trebuie să facem pentru ca noi să avem parte de milă şi să evităm plenitudinea cerinţelor dreptăţii? (După ce cursanţii au identificat faptul că pocăinţa este cea care ne poate aduce milă, scrieţi pe tablă, sub balanţă, următorul principiu: Dacă ne pocăim, vom avea parte de milă prin intermediul ispăşirii Salvatorului. Le puteţi sugera, de asemenea, cursanţilor să-l scrie în scripturile lor, lângă Alma 42:22–24.)

Ce credeţi că înseamnă expresia „cu adevărat plin de pocăinţă”? (Care se pocăieşte cu sinceritate.)
De ce este important pentru noi să înţelegem că Salvatorul a suferit, în locul nostru, pedepsele pentru păcatele noastre?

Explicaţi că Isus Hristos este Mijlocitorul nostru. Un mijlocitor este cel care ajută două tabere să soluţioneze un conflict. Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Boyd K. Packer, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Invitaţi cursanţii să fie atenţi la motivele pentru care este nevoie de o a treia persoană pentru ca mila să fie oferită păcătosului:

„Şi printr-o lege eternă, mila nu poate fi arătată decât dacă există cineva care este atât binevoitor, cât şi capabil să-şi asume datoria noastră, să plătească preţul şi să stabilească termenii pentru mântuirea noastră.

Dacă nu există un mijlocitor, dacă nu avem un prieten, întreaga măsură a dreptăţii neîncătuşate şi lipsite de compătimire trebuie, cu siguranţă, să cadă asupra noastră. Plata deplină pentru fiecare încălcare, oricât de mică sau de mare, va fi cerută de la noi până la cel din urmă bănuţ.

Dar să ştiţi un lucru: adevărul, gloriosul adevăr, declară că există un astfel de Mijlocitor…

Prin El, mila poate fi oferită fiecăruia dintre noi fără să fie încălcată legea veşnică a dreptăţii…

Mila nu ni se va oferi în mod automat. Se va întâmpla prin legământ făcut cu El. Se va întâmpla în termenii Săi generoşi” („The Mediator”, Ensign, mai 1977, p. 55–56).

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 42:29–31 şi să afle ce îşi dorea Alma pentru Corianton. (Puteţi să le sugeraţi cursanţilor să marcheze ceea ce vor afla.)

Ce credeţi că înseamnă să laşi dreptatea şi mila şi suferinţa Domnului „să aibă control asupra inimii tale”?

Invitaţi cursanţii să scrie un scurt plan de lecţie care să arate cum ar preda ei altora conceptele dreptăţii şi milei. Încurajaţi-i să le predea familiilor lor ceea ce au învăţat astăzi.

Amintiţi cursanţilor despre îngrijorarea lui Corianton legată de corectitudinea dreptăţii lui Dumnezeu. Puteţi depune mărturie că judecata finală va fi corectă şi că noi vom primi, în cele din urmă, ceea ce merităm, conform dreptăţii şi milei lui Dumnezeu. De asemenea, puteţi atrage atenţia asupra faptului că fiul lui Alma, Corianton, s-a pocăit de păcatele sale şi a avut un impact pozitiv asupra creşterii Bisericii (vezi Alma 49:30). Rugaţi cursanţii să se gândească cum ar trebui să acţioneze atunci când se pocăiesc.

Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească recunoştinţa şi mărturia lor despre dorinţa Salvatorului de a ispăşi pentru păcatele noastre şi de a satisface cerinţele dreptăţii pentru noi. Depuneţi mărturie despre mila şi ispăşirea care sunt disponibile prin intermediul sacrificiului ispăşitor al Salvatorului.

Comentarii şi informaţii generale

Alma 42:1. Dreptatea lui Dumnezeu

Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat că fericirea poate fi dobândită doar prin intermediul pocăinţei:

„Adevărata fericire nu constă în negarea dreptăţii lui Dumnezeu sau în încercarea de a evita consecinţele păcatului, ci în pocăinţă şi iertare prin slava ispăşitoare a Fiului lui Dumnezeu” („Binecuvântările pe care ni le aduc scripturile”, Ensign sau Liahona, mai 2010, p. 34).

Alma 42:15. „Dumnezeu Însuşi ispăşeşte pentru păcatele lumii”

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă expresia că „Dumnezeu Însuşi” ispăşeşte pentru păcatele noastre, citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Hristos nu este doar un Mijlocitor, ci şi un Judecător. Rolul de judecător este cel în care noi vom găsi un înţeles mai profund al expresiei că «Dumnezeu Însuşi» va veni să mântuiască oamenii Săi. Este ca şi cum Judecătorul din acea sală mare de judecată din ceruri, fără a mai cere altcuiva decât Lui Însuşi să poarte poverile oamenilor vinovaţi care stau în boxa acuzaţilor, Îşi scoate roba de judecător şi coboară pe pământ să Se îmbrace personal, în locul lor, în uniformă de deţinut. Hristos, în calitate de Judecător milos, este un concept la fel de frumos şi minunat ca şi acela de Hristos în calitate de Sfătuitor, Mijlocitor şi Avocat” (Christ and the New Covenant: The Messianic Message of the Book of Mormon [1997], p. 81).