Lecţia 128
3 Nefi 19
Introducere
După ce Salvatorul Şi-a încheiat prima vizită la nefiţi, vestea vizitei Sale s-a răspândit printre oameni pe toată durata acelei nopţi. (Evenimentele consemnate în 3 Nefi 11–18 au avut toate loc într-o singură zi.) De-a lungul nopţii, oamenii au lucrat „nespus de mult… pentru ca să poată fi a doua zi în locul” în care Salvatorul avea să Se arate din nou (3 Nefi 19:3). Dimineaţa următoare, cei doisprezece ucenici i-au învăţat pe oameni şi s-au rugat cu ei. Isus Hristos a venit şi le-a poruncit oamenilor să se roage, timp în care El S-a rugat Tatălui pentru folosul lor. Datorită credinţei lor, cei doisprezece ucenici au fost purificaţi. Isus S-a rugat ca ucenicii şi toţi cei care cred cuvintele lor să poată deveni una cu El şi cu Tatăl Său.
Sugestii pentru predare
3 Nefi 19:1–14
Cei doisprezece ucenici le slujesc oamenilor aşa cum le-a poruncit Salvatorul.
Invitaţi cursanţii să-şi imagineze ce ar face sau cum s-ar simţi dacă ar şti că mâine Isus Hristos ar veni la templu (sau la centrul de ţăruş, în centrul oraşului sau într-un alt loc care ar solicita din partea cursanţilor un anumit efort pentru a călători).
-
Cum aţi ajunge acolo?
-
Cine aţi dori să meargă cu voi?
-
Ce aţi face pentru a vă pregăti pentru această experienţă?
Amintiţi-le cursanţilor că, aproape de încheierea vizitei Salvatorului făcută nefiţilor în prima zi, El i-a încurajat pe oameni să meargă la casele lor pentru a cugeta şi a se ruga cu privire la învăţăturile Sale, pregătindu-se astfel pentru vizita Sa din ziua următoare (vezi 3 Nefi 17:3). Rugaţi cursanţii să citească, în gând, 3 Nefi 19:1–3 şi să fie atenţi la reacţia nefiţilor faţă de promisiunea Salvatorului că Se va întoarce a doua zi. După ce cursanţii spun ce au învăţat, rezumaţi 3 Nefi 19:4–8 explicând că, după ce mulţimea s-a adunat în ziua următoare, cei doisprezece ucenici i-au împărţit pe oameni în douăsprezece grupuri şi au început să-i înveţe. După ce le-au cerut oamenilor să îngenuncheze în rugăciune, cei doisprezece ucenici s-au rugat şi ei, iar apoi i-au învăţat pe oameni aceleaşi adevăruri pe care Salvatorul le propovăduise în ziua precedentă. Apoi, ucenicii au îngenuncheat din nou în rugăciune.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 19:8–9. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să afle pentru ce s-au rugat ucenicii.
-
Ce şi-au dorit ucenicii cel mai mult?
-
Cei doisprezece ucenici aveau să conducă treburile Bisericii printre nefiţi după ce pleca Salvatorul. De ce credeţi că aveau nevoie de Duhul Sfânt în slujirea lor?
-
Atunci când vă rugaţi, care sunt câteva dintre lucrurile pe care le doriţi cel mai mult?
-
Vă rugaţi pentru a avea Duhul Sfânt? De ce da sau de ce nu?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 19:10–12. După ce cursantul a terminat de citit, explicaţi că acest al doilea botez a reprezentat o împrejurare specială. Deşi nefiţii fuseseră botezaţi anterior pentru iertarea păcatelor şi erau demni de a fi în prezenţa lui Isus Hristos, Salvatorul le-a poruncit să fie botezaţi din nou pentru că El organizase Biserica din nou.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 19:13–14. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute binecuvântările pe care le-au primit ucenicii ca urmare a dorinţelor neprihănite pe care le-au avut. Pentru a ajuta la creşterea dorinţei cursanţilor de a avea parte de influenţa Duhului Sfânt în viaţa lor, desfăşuraţi activitatea următoare:
Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi. Rugaţi fiecare echipă să facă o listă, în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor, cu ceea ce face Duhul Sfânt pentru cei care trăiesc demn. În continuare, invitaţi cursanţii să-şi compare listele cu declaraţia de mai jos a vârstnicului Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. (Înainte de începerea orei, faceţi copii ale declaraţiei sau scrieţi-o pe tablă.) Rugaţi cursanţii să adauge în listele lor toate ideile noi pe care le descoperă în timp ce citesc declaraţia.
„Duhul Sfânt… este sursa mărturiei noastre despre Tatăl şi despre Fiul…
Avem nevoie de Duhul Sfânt ca partener constant pentru a ne ajuta să facem alegeri mai bune în deciziile pe care trebuie să le luăm zilnic… Prezenţa Spiritului le va da [tinerilor noştri] puterea de a se împotrivi răului şi, când va fi necesar, de a se pocăi şi de a se întoarce pe cărarea dreaptă şi îngustă… Noi toţi avem nevoie de protecţia oferită prin intermediul Duhului Sfânt… Faptul de a avea darul Duhului Sfânt îi ajută pe membrii familiei să facă alegeri înţelepte – alegeri care îi vor ajuta să se întoarcă împreună cu familiile lor la Tatăl lor din Cer şi la Fiul Lui, Isus Hristos, pentru a trăi veşnic în prezenţa Lor” („The Covenant of Baptism: To Be in the Kingdom and of the Kingdom”, Ensign, nov. 2000, p. 8).
-
În ce moduri ar putea fi utile binecuvântările din lista voastră pentru tinerii din Biserică?
Invitaţi cursanţii să treacă în revistă lista cu binecuvântări pe care au scris-o şi să se gândească la ceea ce trebuie să facem pentru a fi demni de aceste binecuvântări. Rugaţi-i să citească, în gând, 3 Nefi 19:9, 13 şi să caute un principiu cu privire la primirea influenţei Duhului Sfânt. Rugaţi cursanţii să scrie principiul pe care l-au identificat. Rugaţi câţiva dintre ei să împărtăşească ceea ce au scris. (Cursanţii pot să împărtăşească ceva de genul: Dorinţele noastre neprihănite şi rugăciunile noastre ne pot face demni să fim plini de Duhul Sfânt.)
-
Când v-au ajutat dorinţele voastre neprihănite şi rugăciunile voastre să simţiţi influenţa Spiritului?
Scrieţi, pe tablă, următoarea afirmaţie incompletă. Invitaţi cursanţii să scrie această afirmaţie incompletă şi, apoi, s-o completeze cu propriile cuvinte.
Îi voi arăta Tatălui Ceresc dorinţa mea de a avea parte de însoţirea Duhului Sfânt…
3 Nefi 19:15–36
Salvatorul apare şi se roagă pentru ca oamenii să fie purificaţi prin intermediul credinţei lor.
Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 19:15–16. Atrageţi atenţia că, în timp ce oamenii erau în genunchi, ei au fost martori când Isus Hristos a oferit trei rugăciuni distincte pentru ucenicii Săi şi pentru ceilalţi oameni. (Explicaţi că, mai târziu în cadrul lecţiei, vor studia cea de-a treia rugăciune a Salvatorului.)
Înainte de începerea orei, scrieţi pe tablă următoarele referinţe scripturale şi următoarele întrebări (sau pregătiţi-le pe foi de prezentare pentru fiecare cursant):
Ce puteţi învăţa despre rugăciunea din acest fragment?
Cum puteţi pune în practică în rugăciunile personale ceea ce aţi învăţat din aceste versete?
Împărţiţi cursanţii în grupuri de câte trei. (În cazul în care nu aveţi prea mulţi cursanţi, îi puteţi împărţi în grupuri mai mici.) Desemnaţi un cursant din fiecare grup care să citească unul dintre fragmentele scripturale scrise pe tablă. Informaţi cursanţii că trebuie cu toţii să fie pregătiţi să răspundă, în grupurile lor, la întrebările de pe tablă.
După ce aţi acordat timp suficient, rugaţi cursanţii să le împărtăşească celorlalţi membri ai grupului lor propriile răspunsuri la întrebări. Fiţi pregătit să răspundeţi în cazul în care cursanţii întreabă de ce ucenicii s-au rugat Salvatorului (vezi 3 Nefi 19:18). Atrageţi atenţia că, în această situaţie, ucenicii s-au rugat lui Isus Hristos pentru că El era fizic în prezenţa lor, în calitate de reprezentant al Tatălui (vezi 3 Nefi 19:22).
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 19:31–34. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să se gândească la motivul pentru care rugăciunea Salvatorului a avut un efect atât de profund asupra oamenilor. Invitaţi câţiva cursanţi să spună ce au învăţat. Deşi cursanţii pot învăţa multe adevăruri unul de la altul în timp ce le împărtăşesc, activitatea care urmează va sublinia două principii pe care ei le-ar putea descoperi în timp ce studiază.
Scrieţi, pe tablă, următoarele: Când ne exercităm credinţa în Isus Hristos…
Rugaţi cursanţii să citească, în gând, 3 Nefi 19:28 şi să identifice modurile în care poate fi completată afirmaţia scrisă pe tablă. (Invitaţi cursanţii să îşi scrie răspunsurile. În continuare este un mod în care cursanţii pot completa afirmaţia: Când ne exercităm credinţa în Isus Hristos, putem fi purificaţi.)
-
Ce însemnă să fii purificat? Cum ne ajută exercitarea credinţei în Isus Hristos să fim curaţi?
-
Cum şi-au exercitat ucenicii credinţa în timpul evenimentelor consemnate în 3 Nefi 19?
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă faptul că noi suntem purificaţi prin intermediul Duhului Sfânt, amintiţi-le că ucenicii primiseră Duhul Sfânt şi erau „umpluţi… cu foc” (3 Nefi 19:13). Explicaţi că expresia „umpluţi… cu foc” este simbolică, referindu-se la binecuvântarea de a fi curăţaţi prin intermediul influenţei Duhului Sfânt.
Rugaţi cursanţii să citească din nou, în gând, 3 Nefi 19:23, 29 şi să identifice o altă binecuvântare pe care o primesc cei care au Spiritul Domnului cu ei. (După ce cursanţii au terminat de citit, le puteţi sugera să marcheze în ambele versete expresia „pentru ca Noi să putem să fim [una]”.)
-
Cum sunt Isus Hristos şi Tatăl una? (Ei sunt fiinţe separate, tangibile, însă sunt una în scop şi doctrină. Fiind perfect uniţi, Ei duc la îndeplinire planul divin al salvării conceput de Tatăl Ceresc.)
-
Ce înseamnă pentru noi să devenim una cu Dumnezeu Tatăl şi cu Fiul?
-
Ce învăţăm din 3 Nefi 19:23, 29 despre modul în care putem deveni una cu Ei? (Prin credinţă, putem fi purificaţi şi putem deveni una cu Isus Hristos, la fel cum El este una cu Tatăl.)
Invitaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a vârstnicului D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi la modul în care putem fi una cu Tatăl şi cu Fiul:
„Isus a atins unitatea perfectă cu Tatăl supunându-Se atât fizic, cât şi spiritual, voinţei Tatălui. Slujirea Sa a fost întotdeauna perfect limpede, deoarece nu au existat gânduri sau dorinţe care să nu fi fost în armonie cu Tatăl, care L-ar fi făcut să se abată de la scopul Său. Despre Tatăl Său, Isus a spus: «Totdeauna fac ce-I este plăcut» (Ioan 8:29)…
Cu siguranţă, noi nu vom fi una cu Dumnezeu şi cu Hristos până când nu vom face din voia şi interesul Lor cea mai mare dorinţă a noastră. O asemenea supunere nu este dobândită într-o zi, ci, prin intermediul Spiritului Sfânt, Domnul ne va învăţa şi îndruma, dacă Îi permitem, până când, de-a lungul timpului, se va putea spune cu adevărat că El este în noi tot aşa cum Tatăl este în El” („Ei să fie una în noi”, Liahona, nov. 2002, p. 72, 73).
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 3 Nefi 19:35–36 şi să cugete la tăria rugăciunilor proprii. Promiteţi-le cursanţilor că şi noi putem avea experienţe spirituale mai puternice şi că putem progresa până când devenim una cu Tatăl şi cu Fiul dacă ne mărim credinţa şi ne rugăm cu sinceritate pentru a avea parte de însoţirea Spiritului.
Comentarii şi informaţii generale
3 Nefi 19:10-13. Botezaţi din nou
Preşedintele Joseph Fielding Smith a explicat de ce nefiţii au trebuit să fie botezaţi din nou:
„Nu este nimic straniu în faptul că, atunci când Domnul a venit la nefiţi, Nefi a fost botezat, ca de altfel toţi ceilalţi, deşi fuseseră botezaţi înainte.
Biserica printre nefiţi înainte de venirea lui Hristos nu era în plenitudinea ei şi era sub legea lui Moise. Salvatorul a restaurat plenitudinea şi le-a oferit toate rânduielile şi binecuvântările Evangheliei. Prin urmare, a devenit o organizaţie nouă şi, prin botez, ei au devenit parte a ei.
Noi ne aflăm într-o situaţie similară în această dispensaţie. Profetul Joseph Smith şi Oliver Cowdery au fost botezaţi la porunca îngerului Ioan Botezătorul. Au mai fost alţii care au fost botezaţi înainte de organizarea Bisericii. Totuşi, în ziua în care Biserica a fost organizată, toţi cei care fuseseră botezaţi anterior au fost botezaţi din nou, nu pentru iertarea păcatelor, ci pentru a deveni membri ai Bisericii. În fiecare situaţie, motivul a fost acelaşi” (Answers to Gospel Questions, compilaţie realizată de Joseph Fielding Smith jr., 5 volume [1957-1966], 3:205-206).
3 Nefi 19:18, 22. „S-au rugat lui Isus”
Din scripturi şi din învăţăturile profeţilor din zilele din urmă, ştim că trebuie să-L preaslăvim pe Dumnezeu Tatăl şi să ne rugăm doar Lui. Nu ne putem ruga lui Isus Hristos. De exemplu, Salvatorul i-a învăţat pe nefiţi: „Voi trebuie întotdeauna să vă rugaţi la Tatăl în numele Meu” (3 Nefi 18:19). Totuşi, la scurt timp după ce Salvatorul a predicat aceasta, ucenicii Săi nefiţi s-au rugat direct Lui (vezi 3 Nefi 19:18). Ei au făcut astfel, a spus El, deoarece El era cu ei (vezi 3 Nefi 19:22). Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat că aceasta a fost o excepţie – o situaţie unică:
„A existat un motiv special pentru care acest lucru a fost făcut în această situaţie şi doar o singură dată. Isus îi învăţase deja să se roage Tatălui în numele Său, ceea ce făcuseră la început… Isus era prezent în faţa lor ca simbol al Tatălui. Văzându-L, a fost ca şi cum L-au văzut pe Tatăl; rugându-Se la El, a fost ca şi cum s-ar fi rugat Tatălui. A fost o situaţie specială şi unică” (The Promised Messiah [1978], p. 560, 561).