Lecţia 126
3 Nefi 17
Introducere
Când prima zi a Salvatorului alături de nefiţi s-a apropiat de sfârşit, El Şi-a dat seama că mulţi nu înţeleseseră pe deplin cuvintele Sale. El i-a învăţat cum să dobândească mai multă înţelegere şi a subliniat importanţa rugăciunii şi cugetării. Oamenii au plâns când El a anunţat că urma să plece. Plin de compasiune, Salvatorul a mai rămas puţin pentru a-i vindeca pe cei bolnavi, pentru a se ruga pentru oameni şi pentru a le binecuvânta copiii. Nefiţii au fost copleşiţi de bucurie.
Sugestii pentru predare
3 Nefi 17:1–3
Isus îi instruieşte pe nefiţi să cugete asupra cuvintelor Lui şi să se roage pentru a le înţelege.
Invitaţi cursanţii să se imagineze în următoarea situaţie: Tu şi un prieten aveţi locuri în primul rând la conferinţa generală sau la o conferinţă regională unde vorbeşte profetul. În timp ce vă aflaţi acolo, aveţi amândoi ocazia să-l cunoaşteţi personal. După încheierea conferinţei, tu şi prietenul tău mergeţi acasă.
-
Despre ce crezi că ar trebui să vorbiţi, tu şi prietenul tău, după conferinţă?
Amintiţi-le cursanţilor că Isus Hristos i-a învăţat pe nefiţi timp de aproximativ o zi întreagă. Pe când Se pregătea să plece, El Şi-a dat seama că oamenii nu au înţeles pe deplin ceea ce i-a învăţat. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 3 Nefi 17:1–3 şi să caute ceea ce Salvatorul le-a spus nefiţilor să facă pentru a dobândi mai multă înţelepciune. (Le puteţi sugera cursanţilor să marcheze ceea ce găsesc.) După ce cursanţii au spus ce au aflat, întrebaţi:
-
Ce înseamnă să cugeţi?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi la ceea ce dânsul a predat despre ceea ce înseamnă să meditezi sau să cugeţi.
„A citi, a studia şi a medita nu înseamnă acelaşi lucru. Citim câteva cuvinte şi, poate, ne vin idei despre ce citim. Studiem şi descoperim [tipare] şi legături între diferitele idei sau pasaje din scripturi. Dar, când medităm, noi invităm revelaţia prin Spirit. Pentru mine, a medita înseamnă a gândi şi a mă ruga după ce citesc şi studiez cu atenţie din scripturi” („Slujiţi cu Spiritul”, Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 60).
-
Cum credeţi că pot conlucra cugetarea şi rugăciunea pentru a ne ajuta să înţelegem ceea ce învăţăm la Biserică sau la cursul de seminar?
Atrageţi atenţia asupra instrucţiunii Salvatorului din 3 Nefi 17:3 conform căreia nefiţii trebuiau să-şi „[pregătească] minţile pentru ziua de mâine”, când El avea să revină şi să continue să-i înveţe.
-
Ce poate să facă cineva pentru a-şi pregăti mintea înainte de a se duce la Biserică sau la seminar?
-
Ce este diferit atunci când ne pregătim mintea pentru astfel de ocazii de învăţare?
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să identifice principiul predat în 3 Nefi 17:1–3, scrieţi, pe tablă, următoarea afirmaţie incompletă şi rugaţi cursanţii s-o completeze conform celor învăţate.
Cugetând şi rugându-ne la Tatăl, putem…
Deşi cursanţii ar putea folosi alte cuvinte, ei trebuie să identifice următorul principiu: Cugetând şi rugându-ne la Tatăl, putem dobândi o înţelegere mai mare.
Scrieţi, pe tablă, următoarele:
Îmi pregătesc mintea înainte de a mă duce la Biserică sau la seminar.
Cuget asupra a ceea ce aud la Biserică sau la seminar.
Mă rog despre ceea ce aud la Biserică sau la seminar.
Invitaţi cursanţii să aleagă una dintre acţiunile scrise pe tablă. Acordaţi-le timp să se gândească la (1) modul în care au făcut-o şi la (2) modul în care i-a ajutat să înveţe mai mult din experienţa avută la Biserică sau la seminar. Invitaţi câţiva cursanţi să le împărtăşească membrilor clasei gândurile lor. Încurajaţi cursanţii să se gândească la modul în care se pot îmbunătăţi în unul dintre cele trei domenii şi să planifice modul în care vor face aceasta. Le puteţi sugera să-şi scrie planurile în caietele pentru seminar sau în jurnalele personale pentru studiul scripturilor. Spuneţi-le cursanţilor că următoarea parte a lecţiei le va oferi ocazia să exerseze cugetarea.
3 Nefi 17:4–25
Salvatorul îi vindecă pe cei bolnavi dintre nefiţi, Se roagă la Tatăl pentru oameni şi le binecuvântează copiii.
Expuneţi ilustraţia „Isus propovăduind în emisfera vestică” (62380; Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 82). Invitaţi un cursant să citească 3 Nefi 17:4. Atrageţi atenţia asupra expresiei „acum mă duc la Tatăl”. Rugaţi cursanţii să-şi imagineze că tocmai au petrecut o zi cu Salvatorul şi că a sosit timpul ca El să plece. Invitaţi câţiva cursanţi să spună cum s-ar simţi în această situaţie. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 17:5 şi rugaţi membrii clasei să identifice modul în care nefiţii au reacţionat când Salvatorul Şi-a exprimat intenţia să plece.
Explicaţi că, dacă nu erau dorinţele neprihănite ale nefiţilor, evenimentele consemnate în 3 Nefi 17 şi 18 probabil că nu ar fi avut loc niciodată. Activitatea următoare este menită să-i ajute pe cursanţi să înţeleagă mai bine dragostea pe care Isus Hristos o are pentru oamenii Săi, precum şi să-i ajute să găsească, individual, în scripturi adevăruri despre caracterul lui Isus Hristos. Scrieţi, pe tablă, următoarele referinţe scripturale şi rugaţi cursanţii să le scrie în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor:
Citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Ezra Taft Benson:
„Omul cel mai măreţ şi mai binecuvântat şi fericit este cel a cărui viaţă se apropie cel mai mult de tiparul celei a lui Hristos. Aceasta nu are nimic de-a face cu avuţia, puterea sau prestigiul lumesc. Singurul test adevărat al măreţiei, al gradului de binecuvântare şi al fericirii este gradul de apropiere al unui om de ceea ce este Învăţătorul, Isus Hristos. El este calea cea dreaptă, întregul adevăr şi viaţa îmbelşugată” („Jesus Christ – Gifts and Expectations”, Ensign, dec. 1988, p. 2).
Acordaţi-le cursanţilor 5-10 minute pentru a studia, în gând, fiecare dintre fragmentele scripturale pe care le-aţi scris pe tablă. Invitaţi-i să identifice adevărurile despre caracterul Salvatorului. În timp ce studiază, trebuie să găsească cel puţin un adevăr în fiecare fragment scriptural. Rugaţi-i să scrie adevărurile pe care le găsesc.
După ce au terminat de studiat, invitaţi câţiva dintre ei să scrie pe tablă, sub referinţa scripturală corespunzătoare, un adevăr pe care l-au învăţat despre Salvator. După ce cursanţii au terminat această activitate, adresaţi următoarele întrebări:
-
De ce este important pentru noi să ştim aceste adevăruri despre Salvator?
-
Ce dovadă aţi găsit despre faptul că Salvatorul este atent la nevoile şi dorinţele noastre?
-
Ce părţi ale acestei relatări v-au impresionat cel mai mult? De ce?
-
De ce credeţi că oamenii au fost copleşiţi de bucurie? (Vezi 3 Nefi 17:18.)
-
De ce credeţi că bucuria Salvatorului a fost deplină în acea zi? (Vezi 3 Nefi 17:20.)
Invitaţi cursanţii să rezume ce au învăţat din 3 Nefi 17:6–25. Cursanţii pot oferi diferite răspunsuri. Unul dintre adevărurile pe care le pot identifica este: Salvatorul are multă compasiune pentru noi. Scrieţi acest adevăr pe tablă. Le puteţi sugera cursanţilor să scrie acest adevăr, sau un altul pe care l-au identificat, pe marginea propriilor scripturi, în apropiere de 3 Nefi 17:6.
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să aprecieze modul în care înţelegerea caracterului lui Isus Hristos ne ajută să creştem în credinţă, citiţi următoarea declaraţie:
„Dumneavoastră vă puteţi exercita credinţa în Isus Hristos atunci când sunteţi siguri că El există, când aveţi o înţelegere corectă a caracterului Său şi o cunoaştere a faptului că vă străduiţi să trăiţi conform voinţei Sale” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 50).
-
Cum vă ajută înţelegerea naturii plină de compasiune a Salvatorului să vă exercitaţi credinţa în El?
Atrageţi atenţia asupra expresiei „erau în suferinţă de orice fel” din 3 Nefi 17:9.
-
Ce fel de boli s-ar încadra în suferinţe „de orice fel”? (Toate genurile de suferinţe fizice, emoţionale, psihice şi spirituale.)
Rugaţi cursanţii să cugete la modurile în care pot fi „în suferinţă” şi la ce L-ar fi rugat pe Salvator să le vindece dacă El i-ar fi binecuvântat personal. Amintiţi-le că, deşi Salvatorul nu este aici pentru a ne sluji personal, puterea Lui de a binecuvânta şi de a vindeca este disponibilă prin intermediul preoţiei.
-
La cine vă duceţi pentru a primi binecuvântări ale preoţiei?
-
Când a fost ultima dată când aţi simţit influenţa vindecătoare a Salvatorului în viaţa voastră?
Amintiţi-le cursanţilor principiul despre cugetare pe care l-au discutat la începutul orei. Spuneţi că o modalitate prin care pot cugeta este aceea de a se vizualiza în situaţiile descrise în relatările scripturale pe care le-au citit. Invitaţi cursanţii să se vizualizeze printre nefiţi în timpul evenimentelor descrise în 3 Nefi 17. Acordaţi-le timp să scrie în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor despre ceea ce ar fi auzit, văzut, simţit şi învăţat dacă s-ar fi numărat printre nefiţi şi dacă ar fi interacţionat cu Salvatorul cu acea ocazie. Le puteţi sugera să scrie despre o suferinţă pe care L-ar fi rugat pe Salvator s-o vindece. După ce au terminat de scris, puteţi invita câţiva cursanţi să le citească membrilor clasei ceea ce au scris. Asiguraţi-vă că ei înţeleg că nu trebuie să se simtă obligaţi să împărtăşească nimic ce este prea personal.
După ce câţiva cursanţi au împărtăşit ceea ce au scris, puteţi invita unul sau doi dintre ei să împărtăşească modul în care au ajuns să ştie că Isus Hristos îi iubeşte şi are compasiune faţă de ei. Încurajaţi cursanţii să cugete asupra acestei lecţii şi să aibă încredere în compasiunea Salvatorului pe măsură ce se aşteaptă ca El să-i ajute cu dorinţele, slăbiciunile, necazurile şi încercările lor.