Bibliotecă
Introducere la Cartea lui Mormon

Introducere la Cartea lui Mormon

De ce studiem această carte?

Pe măsură ce cursanţii studiază această carte, ei vor învăţa lecţii preţioase de la Mormon, un ucenic al lui Isus Hristos, care a trăit cu credinţă, în ciuda faptului că a fost înconjurat, de-a lungul vieţii sale, de „o scenă continuă de ticăloşie şi de lucruri abominabile” (Mormon 2:18). Cursanţii vor beneficia, de asemenea, de studierea cuvintelor lui Moroni, care a depus mărturie pentru cititorii din zilele din urmă: [Voi mi-aţi fost arătaţi de] Isus Hristos… iar eu cunosc faptele voastre” (Mormon 8:35). Pe măsură ce cursanţii citesc despre distrugerea care a venit ca o consecinţă a răutății nefiţilor, ei vor învăţa importanţa de a trăi în conformitate cu poruncile şi legămintele Evangheliei lui Isus Hristos.

Cine a scris această carte?

Mormon a scris primele şapte capitole ale acestei cărţi, făcând un scurt rezumat despre ticăloşia şi războaiele dintre nefiţii şi lamaniţii din zilele sale. El a făcut, de asemenea, o relatare completă a evenimentelor din timpul vieţii sale, pe plăcile mari ale lui Nefi (vezi Mormon 2:18; 5:9). Când Mormon avea aproximativ 10 ani, cronicarul Amaron, cel care deţinea înregistrările, i-a poruncit să-şi asume responsabilitatea pentru înregistrările sacre atunci când va fi destul de mare. El trebuia să consemneze tot ce observa cu privire la popor (vezi Mormon 1:4). La vârsta de 15 ani, Mormon a fost „vizitat de către Domnul şi [a] gustat şi [a] cunoscut dragostea lui Isus” (Mormon 1:15). În acelaşi an, nefiţii l-au ales pe Mormon să fie conducătorul oştirilor lor (vezi Mormon 2:1). Fiind supus sfatului pe care l-a primit de la Amoron, mai târziu el a primit plăcile mari ale lui Nefi şi a început să facă propria cronică. De asemenea, a prescurtat plăcile mari ale lui Nefi, care includeau scrieri ale profeţilor şi cronicarilor, începând cu Lehi şi pana la Amaron, şi a adăugat plăcile mici ale lui Nefi la respectiva prescurtare. Aproape de sfârşitul vieţii sale, Mormon a ascuns toate înregistrările în Dealul Cumora, cu excepţia câtorva plăci pe care le-a dat fiului său Moroni (vezi Mormon 6:6). El i-a condus apoi pe nefiţi în ultima lor mare bătălie împotriva lamaniţilor. Înainte de a muri, Mormon l-a instruit pe Moroni să termine cronica lui. Moroni a adăugat cuvintele care alcătuiesc capitolele 8–9 din această carte.

Pentru cine a fost scrisă această carte şi de ce?

Mormon s-a adresat neamurilor şi membrilor casei lui Israel din zilele din urmă, dorind să „[convingă] toate marginile pământului să se pocăiască şi să se pregătească să stea în faţa scaunului de judecată al lui Hristos” (Mormon 3:22). La încheierea cărţii tatălui său, Moroni s-a adresat în mod direct celor care vor citi cuvintele sale. El i-a avertizat cu privire la consecinţele păcatelor lor şi i-a invitat să „[vină] la Domnul cu toată inima [lor]” (Mormon 9:27).

Când şi unde a fost scrisă?

Probabil Mormon a scris capitolele 1–7 din această carte între anii 345 d.H. şi 401 d.H. (vezi Mormon 2:15–17; 8:5–6). El şi-a terminat scrierile după bătălia finală dintre nefiţi şi lamaniţi care a avut loc la Cumora în anul 385 d.H. (vezi Mormon 6:10–15; 7:1). Probabil Moroni a scris relatarea din capitolele 8–9 între anii 401 d.H. şi 421 d.H., în timp ce rătăcea „pentru siguranţa propriei [sale] vieţi” (vezi Mormon 8:4–6; Moroni 1:1–3).

Care sunt unele dintre trăsăturile caracteristice ale acestei cărţi?

Această carte descrie îndeplinirea profeţiilor făcute de Nefi, Alma, Samuel Lamanitul şi Isus Hristos cu privire la distrugerea nefiţilor (vezi 1 Nefi 12:19; Alma 45:9–14; Helaman 13:8–10; 3 Nefi 27:32). Mormon face referire la unele dintre scrierile lui, numindu-le „cronica mea despre distrugerea poporului meu”(Mormon 6:1). El a arătat că prăbuşirea nefiţilor a fost o consecinţă a ticăloşiei lor (vezi Mormon 4:12; 6:15–18).

Rezumat

Mormon 1 Amoron îi dă lui Mormon însărcinarea de a face o cronică despre poporul din vremea sa. Nefiţii îi biruie pe lamaniţi în bătălie. Ticăloşia predomină în toată ţara, cei trei ucenici nefiţi încetează să slujească printre oameni şi darurile Spiritului sunt în general retrase. Cu toate acestea, Mormon este „vizitat de către Domnul”.

Mormon 2–3 Nefiţii îl aleg pe Mormon să le conducă oştirile. El îi conduce în bătălii împotriva lamaniţilor mai mult de 30 de ani. În pofida marii distrugeri şi a suferinţei, nefiţii refuză să se pocăiască. Mormon preia plăcile lui Nefi dintr-un deal numit Şim şi începe cronica sa. După mai multe victorii, oamenii încep să se mândrească cu propria lor putere şi fac jurăminte de răzbunare împotriva lamaniţilor. Mormon refuză să îi mai conducă. El scrie pentru a-i convinge pe toţi oamenii în zilele din urmă să se pregătească pentru a sta în faţa scaunului de judecată al lui Hristos.

Mormon 4 Nemaifiind condusă de Mormon, oştirea nefită continuă să lupte împotriva lamaniţilor. Mii de soldaţi de ambele părţi sunt ucişi. Urmaşii lui Lehi devin mai ticăloşi ca niciodată în istoria lor şi lamaniţii încep să-i distrugă pe nefiţi. Mormon primeşte în grijă toate cronicile nefite şi le mută din dealul Şim în dealul Cumora.

Mormon 5–7 Mormon reia comanda oştirii nefite, deşi ştie că va fi distrusă. El profeţeşte despre aducerea la lumină a Cărţii lui Mormon. El îi adună pe nefiţi la Cumora pentru o bătălie finală împotriva lamaniţilor. După terminarea bătăliei, el jeleşte distrugerea poporului său. Mormon scrie pentru a-i convinge pe urmaşii lamaniţilor să creadă în Isus Hristos şi să fie botezaţi.

Mormon 8–9 După ce Mormon moare, Moroni continuă cronica. El profeţeşte despre aducerea la lumină a Cărţii lui Mormon prin puterea lui Dumnezeu într-o zi de necredinţă şi ticăloşie. El depune mărturie despre Isus Hristos şi arată că miracolele şi minunile însoţesc credinţa în El. El îi îndeamnă pe cei care citesc cuvintele sale să vină la Domnul şi să fie salvaţi.