Lecţia 137: Mormon 1–2

Lecţia 137

Mormon 1–2

Introducere

Cu toate că Mormon a crescut într-o perioadă de mare ticăloşie, el a ales să fie credincios. Datorită credinţei sale, i-a fost făcut cunoscut faptul că, mai târziu în timpul vieţii sale, va primi înregistrările sacre ale poporului său. La vârsta de 15 ani, a fost „vizitat de către Domnul” (Mormon 1:15). El dorea să-i ajute pe nefiţi să se pocăiască dar, din pricina răzvrătirii lor cu bunăvoie, Domnul i-a interzis să le predice. La această vârstă fragedă, el a fost numit să conducă oştirea nefiţilor. Deoarece mulţi dintre nefiţi pierduseră Duhul Sfânt şi alte daruri ale lui Dumnezeu, ei au fost lăsaţi să se bazeze pe propria lor putere pentru a se lupta cu lamaniţii.

Sugestii pentru predare

Mormon 1:1–5

Lui Mormon îi este făcut cunoscut faptul că într-o zi îi vor fi încredinţate cronicile sacre ale nefiţilor.

Scrieţi următoarea întrebare pe tablă înaintea de a începe ora pentru a oferi cursanţilor posibilitatea de a se gândi la ea pe măsură ce sosesc: Cum vă simţiţi atunci când oamenii vă numesc mormon?

La începutul lecţiei, rugaţi cursanţii să răspundă la întrebarea de pe tablă. După ce au discutat despre întrebare, rugaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a preşedintelui Gordon B. Hinckley:

„În timp ce uneori regret că oamenii nu numesc această Biserică conform numelui său corect, mă bucur că porecla pe care o folosesc este una de mare onoare care îşi are originea în numele unui om remarcabil şi o carte care oferă o mărturie de neegalat în ceea ce priveşte Mântuitorul lumii.

Orice persoană care ajunge să-l cunoască pe omul numit Mormon, prin a citi şi a cugeta la cuvintele sale, orice persoană care citeşte această comoară a istoriei care a fost strânsă la un loc şi păstrată în mare măsură de către el, va ajunge să ştie că Mormon nu este un cuvânt de reputaţie proastă, ci că el reprezintă binele suprem – acel bine care este de la Dumnezeu” („Mormon Should Mean «More Good »”, Ensign, Nov. 1990, p. 52–53).

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă contextul capitolelor Mormon 1–2, explicaţi faptul că, după 320 de ani de la vizitarea nefiţilor de către Salvator, aproape fiecare locuitor al ţării trăia în ticăloşie. În acest timp, Amaron, un om neprihănit care slujise în calitate de cronicar, a fost „constrâns de Duhul Sfânt [să ascundă] cronicile sfinte” (vezi 4 Nefi 1:47 –49). Aproximativ în aceeaşi perioadă, Amaron a vizitat un băiat de 10 ani, pe nume Mormon, şi l-a instruit cu privire la responsabilitatea sa viitoare cu privire la cronici.

Rugaţi-i pe cursanţi să citească, în gând, Mormon 1:2, căutând cuvinte sau expresii folosite pentru a-l descrie pe Mormon. Rugaţi-i să expună ce au găsit. Scrieţi pe tablă numele Mormon şi sub el întocmiţi o listă cu răspunsurile primite. Trebuie să explicaţi faptul că serios înseamnă calm, sobru şi atent.

Cu privire la ce credeţi că ar trebui să fim serioşi? (Răspunsurile pot include distribuirea şi participarea la rânduiala împărtăşaniei, studiul scripturilor, castitatea, şi a vorbi şi a mărturisi despre Salvator.) De ce trebuie să fim serioşi cu privire la aceste lucruri?

Explicaţi faptul că o persoană poate să fie serioasă şi totuşi se poate distra şi râde. Cu toate acestea, o persoană serioasă înţelege când să fie voioasă şi când să fie serioasă.

Ce credeţi că înseamnă să fii „iute în a observa”?

Ca parte a acestei discuţii, invitaţi un cursant să citească următoarea explicaţie a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Când suntem iuţi în a observa, privim sau remarcăm şi ne supunem cu promptitudine. Fiecare dintre aceste elemente fundamentale – a privi şi a fi supus – sunt esenţiale pentru a fi iute în a observa. Profetul Mormon este un exemplu impresionant al acestui dar pus în practică…

Darul spiritual de a fi iute în a observa este foarte important pentru noi în această lume în care trăim şi vom continua să trăim” („Quick to Observe,” Ensign, dec. 2006, p. 34).

În ce mod ne poate ajuta abilitatea de a fi iuţi în a observa şi de a fi supuşi sfaturilor Domnului?

Invitaţi-i pe cursanţi să scrie în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor un lucru pe care consideră că ar trebui să îl trateze cu mai multă seriozitate – un lucru în privinţa căruia ar trebui să fie mai sobri. De asemenea, rugaţi-i să enumere sfaturi de la Domnul cărora se pot supune cu mai multă uşurinţă. Încurajaţi-i să fie mai serioşi şi iuţi în a observa.

Invitaţi un cursant să citească cu glas tare Mormon 1:3–5 şi rugaţi-i pe ceilalţi membri ai clasei să găsească sfaturile pe care Amaron i le-a dat lui Mormon.

Ce i-a cerut Amaron lui Mormon să facă?
De ce credeţi că Mormon a trebuit să fie serios şi iute în a observa pentru a îndeplini aceste responsabilităţi?

Mormon 1:6–19

Ca urmare a răzvrătirii cu bună ştiinţă a oamenilor, Domnul îi interzice lui Mormon să le predice.

Întrebaţi-i pe cursanţi dacă au pierdut vreodată ceva ce preţuiau sau dacă au avut ceva valoros care le-a fost luat. Invitaţi câţiva cursanţi să exprime aceste experienţe.

Rezumaţi Mormon 1:6–12, explicând faptul că, pe când era tânăr, Mormon a fost martorul unui număr de lupte care au avut loc între nefiţi şi lamaniţi. El, de asemenea, a fost martorul răspândirii ticăloşiei printre toţi oamenii care locuiau în ţară.

Explicaţi faptul că, deoarece nefiţii au devenit ticăloşi, au pierdut daruri preţioase de la Domnul. Împărţiţi cursanţii în două grupuri. Desemnaţi unul dintre grupuri să citească în gând Mormon 1:13–14, 18, căutând darurile pe care Domnul a început să le ia înapoi de la poporul nefit. Desemnaţi celălalt grup să citească, în gând, Mormon 1:14, 16–17, 19, căutând motivul pentru care Domnul a luat aceste daruri de la poporul nefit. Invitaţi-i pe cursanţii din fiecare grup să împărtăşească membrilor clasei răspunsurile găsite.

Potrivit celor relatate în Mormon 1:13–14, ce se întâmplă atunci când oamenii se răzvrătesc şi se îndepărtează de Domnul? (Cursanţii pot să ofere răspunsuri diferite. Rezumaţi răspunsurile lor şi scrieţi pe tablă următorul adevăr: Când oamenii sunt ticăloşi şi lipsiţi de credinţă, pierd darurile spirituale pe care le-au primit de la Domnul şi nu mai pot primi influenţa Duhului Sfânt.)

Subliniaţi faptul că răzvrătirea poporului nefit era extremă. Pe de altă parte, principul de faţă se aplică în mod individual atunci când nu ne supunem poruncilor lui Dumnezeu.

Care dintre darurile enumerate în Mormon 1:13–14, 18 v-ar afecta cel mai mult dacă l-aţi pierde?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mormon 1:15. Invitaţi-i pe ceilalţi cursanţi să urmărească în scripturile lor, căutând experienţele de care a avut parte Mormon în timp ce mulţi dintre nefiţi pierdeau darurile de la Dumnezeu şi influenţa Duhului Sfânt.

De ce credeţi că Mormon putea să aibă experienţe spirituale chiar dacă se afla in mijlocul unei ticăloşii foarte mari?

Mormon 2:1–15

Mormon conduce oştirile nefite şi se întristează din cauza ticăloşiei lor.

Rugaţi un cursant care are 15 ani (sau aproape 15 ani) să citească, cu glas tare, Mormon 2:1–2. Invitaţi-i pe ceilalţi cursanţi să identifice responsabilitatea care i-a fost dată lui Mormon când acesta avea 15 ani (în al „şaisprezecelea an” al său). Rugaţi-i pe cursanţi să îşi imagineze cum ar fi ca o persoană în vârstă de 15 ani să conducă o oştire.

În ce moduri atributele menţionate în Mormon 2:1 l-au ajutat pe Mormon în rolul său de conducător al unei oştiri?

Rezumaţi Mormon 2:3–9, spunând cursanţilor că lamaniţii au atacat oştirile nefiţilor cu putere atât de mare încât nefiţii au fost speriaţi şi s-au retras. Lamaniţii i-au izgonit dintr-un loc în altul până când nefiţii s-au adunat într-un singur loc. În cele din urmă, armata lui Mormon a rezistat lamaniţilor şi i-a determinat să fugă.

Invitaţi cursanţii să citească în gând Mormon 2:10–15, căutând starea spirituală a nefiţilor după aceste lupte.

De ce erau nefiţii întristaţi? (Vezi Mormon 2:10–13. Ei erau întristaţi deoarece nu puteau să-şi păstreze bunurile. Cu alte cuvinte, erau întristaţi datorită consecinţelor păcatelor săvârşite, şi nu pentru că regretau faptele lor.)
Conform celor relatate în Mormon 2:13–14, cum a ştiut Mormon că întristarea poporului nu era o dovadă a pocăinţei sincere?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să vadă diferenţa dintre „întristarea pentru pocăinţă” şi „întristarea celui osândit”, scrieţi pe tablă următoarele:

Aceia care erau întristaţi pentru pocăinţă…

Aceia care erau întristaţi ca urmare a consecinţelor păcatului…

Rugaţi cursanţii să recapituleze Mormon 2:12–15, căutând caracteristicile celor două grupuri de oameni. Invitaţi-i să spună ce găsesc. Răspunsurile lor trebuie să reflecte următoarele adevăruri:

Cei care erau întristaţi pentru pocăinţă au recunoscut bunătatea lui Dumnezeu şi au venit la Hristos cu inimi umile.

Cei care erau întristaţi ca urmare a consecinţelor păcatului au continuat să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu.

Explicaţi faptul că Mormon a folosit expresia „întristarea celui osândit”(Mormon 2:13) pentru a descrie durerea celor care suferă din cauza consecinţelor faptelor săvârşite, dar care nu sunt dispuşi să se pocăiască. Această atitudine nu poate conduce la fructul iertării şi al fericirii. Ea duce către distrugere, ceea ce înseamnă că o persoană este oprită din progresul ei către viaţa veşnică.

Invitaţi cursanţii să se gândească la modul în care acţionează atunci când realizează că au păcătuit. Încurajaţi-i să vină la Salvator cu inima umilă pentru a putea să fie iertaţi, să aibă pace şi să fie împăcaţi cu Dumnezeu.

Mormon 2:16–29

Mormon obţine plăcile şi face o relatare despre ticăloşiile poporului său.

Recapitulaţi Mormon 2:16–18, explicând că, atunci când luptele cu lamaniţii au continuat, Mormon se afla lângă un deal numit Şim, unde Amaron ascunsese cronicile nefiţilor. El a luat plăcile lui Nefi şi a început să consemneze ceea ce văzuse printre oameni începând din vremea când era copil.

Invitaţi un cursant să citească cu glas tare Mormon 2:18–19. Rugaţi ceilalţi cursanţi să urmărească în scripturile lor, căutând descrierea făcută de Mormon cu privire la condiţiile spirituale ale oamenilor din vremea sa. De asemenea, cereţi-le să caute expresia lui personală de speranţă.

În ce mod a descris Mormon condiţiile spirituale din zilele sale? („O scenă continuă de ticăloşie şi de lucruri abominabile.”)
Din ceea ce aţi învăţat despre Mormon, de ce credeţi că era sigur că va fi „înălţat în ziua din urmă”? (Ajutaţi-i pe cursanţi să înţeleagă că, atunci când Mormon a vorbit despre a fi „înălţat în ziua din urmă”, el s-a referit la a fi înviat şi adus în prezenţa lui Dumnezeu să rămână cu El pentru totdeauna.)
În ce mod vă este de ajutor exemplul de neprihănire al lui Mormon? (Cursanţii pot împărtăşi mai multe răspunsuri diferite. Răspunsurile lor trebuie să exprime principiul următor: Putem decide să trăim vieţi drepte chiar şi în mijlocul unei societăţi ticăloase. Invitaţi un cursant să scrie acest adevăr pe tablă.)
În ce situaţie aţi văzut prieteni sau membri ai familiei stând neclintiţi în supunerea faţă de voinţa lui Dumnezeu chiar şi atunci când cei din jurul lor nu au făcut acest lucru?

Îndemnaţi-i pe cursanţi să se gândească la o latură specifică a vieţii lor în care pot face mai mult pentru a apăra ceea ce este drept. Invitaţi-i să scrie în caietul pentru seminar sau în jurnalul pentru studiul scripturilor despre modul în care ar dori să răspundă data viitoare când vor fi încercaţi în acea latură specifică. Mărturisiţi că, la fel ca Mormon, putem decide să trăim neprihăniţi şi că Domnul ne va ajuta să apărăm cu fermitate ceea ce este drept, chiar şi atunci când alţii în jurul nostru nu fac acest lucru.

Comentarii şi informaţii generale

Mormon 1:1. „Eu, Mormon”

Lista de mai jos pune în lumină aspecte ale vieţii şi slujirii lui Mormon.

Tatăl său s-a numit Mormon (vezi Mormon 1:5).
El s-a numit Mormon, fiind numit după ţara lui Mormon, ţara în care Alma a întemeiat Biserica (vezi 3 Nefi 5:12).
El i-a dat fiului său numele Moroni (vezi Mormon 6:6).
El a fost un urmaş direct al lui Lehi (vezi 3 Nefi 5:20).
El a fost vizitat de către Salvator (vezi Mormon 1:15).
El a fost ucenic al lui Isus Hristos (vezi 3 Nefi 5:13).
El a fost conducătorul oştirilor nefite (vezi Mormon 2:1).
El a scris potrivit voinţei lui Dumnezeu (vezi 3 Nefi 5:14).
El a fost martor al decăderii nefiţilor (vezi Mormon 2:18-19; 3:16; 6:8-22).

Mormon 2:13-15. Întristat întru pocăinţă

Mormon a jelit pentru poporul său, văzând că „întristarea lor nu era [întru] pocăinţă” şi ştiind că „Domnul nu permitea întotdeauna ca ei să ia fericirea în păcat” (Mormon 2:13). Preşedintele Spencer W. Kimball a spus: „Fără pocăinţă, nu poate exista iertare, iar fără iertare toate binecuvântările eternităţii sunt în pericol de a fi pierdute” (The Miracle of Forgiveness [1969], p. 117).

Vârstnicul Bruce D. Porter, din Cei Şaptezeci, ne-a învăţat despre importanţa de a simţi întristare întru pocăinţă:

„O inimă frântă şi un spirit smerit înseamnă să simţim «întristarea … după voia lui Dumnezeu» care «aduce… pocăinţă» (2 Corinteni 7:10). Aceasta vine atunci când dorinţa noastră de a fi curăţaţi de păcat este atât de mare, încât inima ne doare de întristare şi tânjim să simţim că ne-am împăcat cu Tatăl nostru Ceresc. Cei care au inima frântă şi spiritul smerit sunt dornici să facă orice şi tot ceea ce Dumnezeu le cere, fără opoziţie sau resentimente. Încetăm să facem lucrurile în felul nostru şi, în schimb, învăţăm să le facem după felul lui Dumnezeu. Cu acest fel de supunere, ispăşirea poate să aibă efect şi adevărata pocăinţă poate avea loc. Cei care s-au pocăit vor simţi atunci puterea de sfinţire a Duhului Sfânt care îi va umple cu pacea conştiinţei şi cu bucuria împăcării cu Dumnezeu” („O inimă frântă şi un spirit smerit”, Ensign sau Liahona, nov. 2007, p. 32).