3 Nefi 6–7

Introducere

După ce au fost eliberaţi în mod miraculos din mâinile tâlharilor lui Gadianton, nefiţii s-au bucurat de pace timp de aproximativ trei ani. Însă mândria, diferenţele de clase sociale şi persecuţiile au apărut în rândul oamenilor. Deşi unii I-au rămas credincioşi Domnului, mulţi au intrat în combinaţii secrete. Din cauza combinaţiilor secrete, judecătorul-şef a fost ucis şi conducerea nefită a fost înlăturată. Oamenii s-au împărţit în triburi şi şi-au desemnat propriii conducători. Nefi le-a slujit oamenilor cu putere şi cu mare autoritate.

Sugestii pentru predare

3 Nefi 6:1–18

După o perioadă de prosperitate, nefiţii devin mândri şi Biserica se divizează.

Scrieţi, pe tablă, înainte de începerea orei, întrebările care urmează. Rugaţi cursanţii să răspundă la aceste întrebări şi să-şi explice răspunsurile.

Este posibil ca cineva să fie…

bogat şi umil?

sărac şi mândru?

educat şi umil?

needucat şi mândru?

Încurajaţi cursanţii să se gândească în continuare la aceste întrebări în timp ce studiază 3 Nefi 6. Rezumaţi 3 Nefi 6:1–9 explicând că, după ce nefiţii şi lamaniţii i-au învins pe tâlharii lui Gadianton, au stabilit pacea în ţară şi au început să prospere. Însă, nu după mult timp, pacea şi prosperitatea lor erau ameninţate.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 6:5, 10–12 şi rugaţi membrii clasei să fie atenţi la ceea ce începuse să ameninţe pacea şi prosperitatea oamenilor.

Ce începuse să se întâmple şi să ameninţe pacea şi prosperitatea oamenilor?
Aţi văzut acumularea de bogăţii sau de învăţături ducând la probleme similare în şcoala, comunitatea sau ţara voastră? Dacă da, în ce fel?

Trasaţi o linie verticală pe tablă, la mijlocul tablei, astfel încât s-o împărţiţi în două coloane. Scrieţi Mândru în partea de sus a uneia dintre coloane şi Umil în partea de sus a celeilalte. Invitaţi cursanţii să cerceteze 3 Nefi 6:13–14 şi să caute cuvinte şi expresii care descriu modul în care oamenii au reacţionat atunci când bogăţiile şi învăţăturile au început să-i divizeze. (Puteţi explica faptul că a lua în derâdere sau a se răzvrăti înseamnă a critica în mod mânios sau a rosti injurii la adresa cuiva.) După ce cursanţii au terminat de citit, invitaţi-i să scrie în coloana corespunzătoare de pe tablă cuvintele sau expresiile pe care le-au găsit.

Ce dovezi vedeţi în 3 Nefi 6:13 că unii dintre cei care au fost persecutaţi de către cei mândri răspundeau dând ei înşişi dovadă de mândrie?
De ce credeţi că „injurii pentru injurii” (sau critică pentru critică) este o exprimare a mândriei?
Ce vă impresionează cu privire la modul în care au reacţionat lamaniţii convertiţi în această perioadă?
Ce principii se pot desprinde din 3 Nefi 6:13–14? (Răspunsurile cursanţilor pot diferi, însă trebuie să identifice următorul principiu: Putem alege să fim umili şi credincioşi indiferent de împrejurările în care ne aflăm.)

Rugaţi cursanţii să se uite la coloana de pe tablă care enumeră răspunsurile despre umilinţă. Adresaţi următoarele întrebări:

Ce măsuri trebuie să luăm pentru a ne ajuta să rămânem umili şi credincioşi indiferent de împrejurări? (Enumeraţi, pe tablă, răspunsurile cursanţilor în coloana intitulată Umil.)
Gândiţi-vă la cineva despre care credeţi că este un exemplu bun în ceea ce priveşte alegerea de a fi umil şi credincios, indiferent de împrejurările în care se află. În ce mod este această persoană un exemplu de umilinţă?

Explicaţi că, din cauza faptului că cei mai mulţi dintre nefiţi nu s-au pocăit de mândria lor, situaţia lor s-a înrăutăţit. Rugaţi mai mulţi cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din 3 Nefi 6:15–18. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să fie atenţi la modul în care mândria oamenilor i-a permis lui Satana să-i influenţeze.

Ce ne învaţă aceste versete despre relaţia dintre mândrie şi puterea lui Satana de a ne ispiti? (În timp ce cursanţii răspund, ajutaţi-i să identifice adevărul care urmează: Când suntem mândri, îi permitem lui Satana să aibă o putere mai mare de a ne ispiti şi de a ne face să păcătuim mai mult. Îi puteţi încuraja să scrie acest principiu în scripturi, în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor.)
Potrivit celor relatate în 3 Nefi 6:15–18, ce cuvinte şi expresii descriu ticăloşia care a pătruns în inima acestor oameni din cauza mândriei? (Poporul era „eliberat… pentru ca să fie dus… oriunde [Satana] dorea [să-l] ducă şi să facă orice nedreptăţi dorea el ca [acesta] să facă”. Poporul era într-o „stare de ticăloşie îngrozitoare” şi s-a „răzvrătit împotriva lui Dumnezeu [de bunăvoie]”.)
De ce credeţi că mândria influenţează măsura în care Satana poate să aibă o influenţă asupra noastră?

Pe lângă răspunsurile date de cursanţi, puteţi invita un cursant să citească următoarea declaraţie făcută de preşedintele Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie. Rugaţi cursanţii să asculte ceea ce preşedintele Eyring a avertizat că este unul dintre pericolele mândriei.

„Mândria creează un zgomot înăuntrul nostru care face ca glasul liniştit al Spiritului să fie greu de auzit. Şi, în scurt timp, în vanitatea noastră, nu vom mai avea deloc dorinţa de a-i da ascultare. Putem ajunge repede la concluzia că nu avem nevoie de ea” („Rugăciune”, Liahona, ian. 2002, p. 17).

De ce este periculos să nu mai ascultăm de glasul Spiritului? (Ajutaţi cursanţii să înţeleagă faptul că, atunci când ignorăm şoaptele Duhului Sfânt, suntem mult mai vulnerabili faţă de ispitele diavolului.)

Rugaţi, din nou, cursanţii să se uite la coloana de pe tablă care enumeră răspunsurile despre umilinţă. Invitaţi fiecare cursant să aleagă un răspuns despre umilinţă care consideră că-i va fi cel mai util. Acordaţi-le câteva minute pentru a scrie cum pot să înceapă imediat să pună în practică acea sugestie la şcoală sau acasă.

3 Nefi 6:19–7:14

Combinaţiile secrete distrug conducerea nefită, iar oamenii se împart în triburi.

Desenaţi, pe tablă, următoarea axă a timpului:

Împărţiţi membrii clasei în patru grupuri şi desemnaţi-i fiecărui grup câte un fragment din scripturi dintre cele la care se face trimitere pe tablă. Rugaţi cursanţii să citească, în gând, fragmentele desemnate şi să fie atenţi la evenimentele importante care au avut loc în rândul nefiţilor. După ce cursanţii au avut suficient timp să citească, invitaţi câte un cursant din fiecare grup să scrie în secţiunea corespunzătoare de pe axa timpului evenimentele principale din fragmentul desemnat (ceilalţi cursanţi din fiecare grup pot să ajute). După ce au terminat, explicaţi că lista evenimentelor arată modul în care combinaţiile secrete au dus la prăbuşirea conducerii nefite şi la divizarea poporului în triburi.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din 3 Nefi 6:27–30. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să-l identifice pe fondatorul combinaţiilor secrete, precum şi scopul acestora. După ce cursanţii l-au identificat pe fondatorul combinaţiilor secrete (diavolul), întrebaţi:

Ce cuvinte şi expresii descriu scopurile combinaţiilor secrete? (Răspunsurile pot include „să comploteze împotriva a tot ceea ce era drept”, să „distrugă” poporul Domnului, „au defăimat legea şi drepturile ţării lor” şi „ţara să nu mai fie liberă”.)
Cum au scăpat nepedepsiţi cei care i-au ucis pe profeţi? (Prietenii şi membrii familiei lor, care erau, de asemenea, membri ai combinaţiei secrete, s-au unit în a-i ajuta să-şi ţină faptele secrete şi să evite consecinţele propriilor fapte.)
Imaginaţi-vă că aveţi anumiţi prieteni care doresc să evite consecinţele propriilor fapte. Cum îi puteţi ajuta să trăiască în acord cu principiile şi standardele Evangheliei?

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din 3 Nefi 7:1–8. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să observe efectul avut de aceste combinaţii secrete în rândul nefiţilor. Explicaţi că diavolul îi ademeneşte pe oameni să intre în combinaţii secrete cu scopul de a distruge neprihănirea şi de a spori nedreptatea. Ajutaţi-i pe cursanţi să înţeleagă faptul că metodele şi motivele combinaţiilor secrete sunt, adesea, subtile şi nu întotdeauna uşor de identificat. Încurajaţi-i să evite asocierea cu orice grup sau persoane care se aseamănă în vreun fel cu vreo combinaţie secretă.

3 Nefi 7:15–26

Într-o perioadă în care doar câţiva oameni sunt credincioşi, Nefi continuă să slujească, iar unii se convertesc.

Cum credeţi că v-aţi fi simţit dacă aţi fi trăit printre nefiţi după ce conducerea lor a fost destituită? De ce?
Spre cine credeţi că v-aţi fi îndreptat pentru îndrumare şi conducere?

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din 3 Nefi 7:15–20. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să fie atenţi la motivele pentru care ar fi dorit să-l urmeze pe Nefi în împrejurările date. Îi puteţi ruga pe cursanţi să se oprească după fiecare verset sau după două versete pentru a le putea cere să explice de ce s-ar fi putut simţi inspiraţi să-l urmeze pe Nefi.

Care era mesajul lui Nefi către oameni la acea vreme? (Vezi 3 Nefi 7:16.)
În ce mod se aseamănă conducătorii de astăzi ai Bisericii cu Nefi?
Când aţi văzut un conducător al Bisericii „[slujind] cu putere şi cu mare autoritate”? (3 Nefi 7:17)

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, 3 Nefi 7:21–26 şi să identifice modul în care cei care s-au convertit au fost binecuvântaţi pentru că l-au urmat pe Nefi şi pentru că s-au pocăit de păcatele lor. Invitaţi câţiva cursanţi să explice ce au găsit.

Ce principii putem învăţa din exemplul celor care s-au pocăit şi care l-au urmat pe Nefi?

Cursanţii pot împărtăşi diferite adevăruri, însă trebuie să identifice următorul principiu: Dacă ne pocăim şi îi urmăm pe slujitorii Domnului, vom avea parte de influenţa Duhului Sfânt.

De ce este pocăinţa esenţială pentru a putea avea Duhul Sfânt cu noi?
De ce credeţi că, dacă îi urmăm pe slujitorii Domnului, suntem ajutaţi să fim mai receptivi la îndrumarea Duhului Sfânt?

Citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui James E. Faust, din Prima Preşedinţie:

„Eu am ajuns la concluzia că îndrumarea spirituală depinde, în mare măsură, de armonia în care te afli cu preşedintele Bisericii, cu membrii Primei Preşedinţii şi cu cei ai Cvorumului Celor Doisprezece – aceştia toţi fiind susţinuţi… ca profeţi, văzători şi revelatori. Nu ştiu cum ne-am putea aştepta să fim în deplină armonie cu Spiritul Domnului dacă nu suntem în armonie cu preşedintele Bisericii şi cu ceilalţi profeţi, văzători şi revelatori” („Chemat şi ales”, Ensign sau Liahona, nov. 2005, p. 53-54).

Când aţi simţit influenţa Duhului Sfânt datorită faptului că aţi ales să fiţi supuşi faţă de slujitorii Domnului?

Încurajaţi cursanţii să scrie impresiile pe care le-au primit cu privire la ceea ce pot face pentru a pune în practică adevărurile pe care le-au învăţat astăzi. Subliniaţi faptul că şi atunci când alţii aleg să trăiască în dezacord cu poruncile Domnului, aşa cum era situaţia în rândul nefiţilor, noi putem alege să-i urmăm cu umilinţă pe Dumnezeu şi pe slujitorii Săi aleşi.

Comentarii şi informaţii generale

3 Nefi 6:10-18. Efectele mândriei

În 3 Nefi 6:10-18, citim despre modul în care mândria poate provoca diviziuni în rândul oamenilor. Preşedintele Ezra Taft Benson ne-a învăţat că tendinţa de a ne compara cu alţi oameni poate fi o manifestare a mândriei. El ne-a avertizat, de asemenea, cu privire la modul în care mândria ne influenţează relaţiile pe care le avem cu Dumnezeu şi cu alţii:

„Cei mândri fac din fiecare om adversarul lor comparându-şi intelectul, opiniile, lucrările, bogăţia, talentele sau orice alt lucru pământesc ce se poate măsura cu cele ale altora. C. S. Lewis a spus: «Mândria nu este satisfăcută de faptul de a avea ceva, ci numai de acela de a avea mai mult decât altcineva… Compararea este cea care te face mândru: plăcerea de a fi mai presus de ceilalţi. Odată ce spiritul competiţiei a dispărut, mândria a dispărut» (Mere Christianity, New York: Macmillan, 1952, p. 109-110)…

Mândria ne influenţează în mod negativ toate relaţiile pe care le avem – relaţia noastră cu Dumnezeu şi cu slujitorii Săi, relaţia dintre soţ şi soţie, dintre părinte şi copil, dintre angajator şi angajat, dintre învăţător şi cursant şi toate celelalte tipuri de relaţii. Gradul nostru de mândrie determină modul în care Îl tratăm pe Dumnezeul nostru şi în care îi tratăm pe fraţii şi surorile noastre” („Beware of Pride”, Ensign,, mai 1989, p. 4, 6).