Lecţia 44
Iacov 2:12–35
Introducere
Fiind credincios responsabilităţii sale de conducător al preoţiei, Iacov şi-a chemat poporul la pocăinţă avertizându-l asupra păcatului mândriei şi cel al lipsei castităţii. El a predicat despre pericolele şi consecinţele acestor două păcate răspândite.
Sugestii pentru predare
Iacov 2:12–21
Iacov îşi mustră poporul din cauza mândriei sale.
Scrieţi următoarele pe tablă: bani, inteligenţă, prieteni, talente, cunoaşterea Evangheliei. Invitaţi cursanţii să se gândească la binecuvântările pe care Domnul li le-a dat în aceste domenii. Îndemnaţi-i ca, în timp ce studiază Iacov 2, să mediteze asupra a ceea ce simt legat de aceste binecuvântări.
Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Iacov 2:12–13. Rugaţi restul membrilor clasei să urmărească în scripturile lor şi să descopere ceea ce căutau cei mai mulţi dintre nefiţi.
După ce cursanţii răspund, subliniaţi că Iacov a spus poporului său că a primit bogăţii datorită „[providenţei]”. Puteţi explica faptul că providenţă se referă la Dumnezeu.
-
De ce este important să ne amintim că toate binecuvântările noastre vin de la Tatăl nostru Ceresc?
-
Potrivit celor relatate în Iacov 2:13, de ce crescuseră mulţi nefiţi în mândrie?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie. Rugaţi-i pe membrii clasei să dea atenţie observaţiilor privitoare la ce înseamnă să creşti în mândrie:
„Prin natura ei, mândria este un păcat al comparaţiei căci, deşi începe, de obicei, cu fraze de genul: «Uită-te la cât de minunat sunt şi la ce lucruri minunate am făcut!», se pare că se încheie mereu cu: «De aceea, sunt mai bun ca tine»…
Acesta este păcatul «Îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt mai special decât tine». La baza sa, stă dorinţa de a fi admirat sau invidiat. Este păcatul preamăririi de sine” („Mândria şi preoţia”, Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 56).
Îndemnaţi cursanţii să se gândească, în linişte, dacă s-au făcut vreodată vinovaţi de păcatul de a gândi că sunt mai buni decât altcineva.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Iacov 2:14–16. Rugaţi membrii clasei să caute expresii care arată consecinţele mândriei. Rugaţi-i să relateze ce găsesc.
-
De ce credeţi că mândria are puterea de a „[ne distruge] sufletele” (Iacov 2:16)?
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Iacov 2:17–21. Rugaţi-i să caute expresii care ne învaţă cum putem birui mândria şi atitudinile neadecvate în ceea ce priveşte bogăţia materială. Le puteţi sugera să marcheze expresiile pe care le găsesc. După ce au studiat aceste versete, invitaţi-i să aleagă o expresie pe care au găsit-o. Oferiţi câtorva cursanţi ocazia de a explica în ce fel expresiile pe care le-au ales ne pot ajuta să biruim mândria sau atitudinile neadecvate în ceea ce priveşte bogăţia materială. (Ca parte a activităţii, puteţi sugera cursanţilor să citească şi următoarele fragmente din scripturi: 1 Împăraţi 3:11–13; Marcu 10:17–27, inclusiv Joseph Smith Translation la nota de subsol 27a; 2 Nefi 26:31; Alma 39:14; D&L 6:7.)
-
Ce credeţi că înseamnă să cauţi împărăţia lui Dumnezeu? Ce credeţi că înseamnă să capeţi o speranţă în Hristos?
-
În ce mod căutarea împărăţiei lui Dumnezeu şi căpătarea unei speranţe în Hristos ne influenţează atitudinile privitoare la posesiuni materiale şi bogăţii?
Rugaţi cursanţii să-şi imagineze cum pot rezuma ideea principală din Iacov 2:12–21 pentru un cursant care nu se află astăzi la oră. Oferiţi unui număr de doi sau trei cursanţi şansa de a împărtăşi ceea ce ar spune. Cursanţii pot enumera diverse principii adevărate. Asiguraţi-vă că ei înţeleg că trebuie să căutăm împărăţia lui Dumnezeu înaintea tuturor lucrurilor. Acordaţi timp cursanţilor să scrie în jurnalele pentru studiul scripturilor sau în caietele pentru seminar despre o modalitate prin care pot folosi binecuvântările şi ocaziile date de Domnul pentru a clădi împărăţia lui Dumnezeu şi a binecuvânta vieţile altora.
Iacov 2:22–35
Iacov îi mustră pe oamenii care au încălcat legea castităţii.
Scrieţi pe tablă următoarea declaraţie a preşedintelui Ezra Taft Benson:
„Păcatul devastator al acestei generaţii este…”
Invitaţi cursanţii să se gândească la cum ar fi putut încheia preşedintele Benson această propoziţie. Apoi, citiţi următoarea declaraţie:
„Păcatul devastator al acestei generaţii este imoralitatea sexuală. Aceasta, a spus profetul Joseph, va fi sursa mai multor ispite, mai multor lovituri şi mai multor dificultăţi pentru vârstnicii din Israel decât oricare alta” (The Teachings of Ezra Taft Benson [1988], p. 277).
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Iacov 2:22–23, 28 şi să identifice cuvinte şi expresii folosite de Iacov pentru a descrie gravitatea imoralităţii sexuale. (Puteţi explica cuvântul curviile spunând că se referă la păcatele sexuale.) Rugaţi cursanţii să împărtăşească cuvintele şi expresiile pe care le descoperă.
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă legea castităţii, citiţi următoarea declaraţie din broşura Pentru întărirea tineretului. Rugaţi cursanţii să asculte, urmărind care sunt lucrurile pe care trebuie să le evite.
„Standardele Domnului cu privire la puritatea sexuală sunt clare şi nu se schimbă. Nu trebuie să aveţi niciun fel de relaţii sexuale înainte de căsătorie şi trebuie să fiţi total fideli soţiei şi total fidele soţului după căsătorie…
Nu faceţi nimic, niciodată, care ar putea duce la păcatul sexual. Trataţi-i pe ceilalţi cu respect, nu ca obiecte folosite să satisfacă dorinţe egoiste şi pofte trupeşti. Înainte de căsătorie, nu participaţi la săruturi pasionale, nu vă întindeţi pe cealaltă persoană sau nu atingeţi părţile intime, sacre ale trupului unei alte persoane, fie ele acoperite sau nu de îmbrăcăminte. Nu faceţi nimic din ce poate trezi dorinţe sexuale. Nu treziţi astfel de emoţii în trupurile voastre” (Pentru întărirea tineretului [broşură, 2011], p. 35–36).
Subliniaţi că, potrivit celor relatate în Iacov 2:23–24, unii oameni din zilele lui Iacov încercau să-şi justifice păcatele sexuale.
-
Cum caută uneori oamenii să-şi justifice imoralitatea sexuală în ziua de astăzi?
-
Care sunt unele lucruri pe care le pot face tinerii pentru a evita să fie copleşiţi de ispite sexuale? (Răspunsurile pot include să se roage pentru putere, să se asocieze cu prieteni buni, să aleagă divertisment util şi să evite situaţiile şi locurile în care ispita este probabilă.)
Puteţi sublinia faptul că unul dintre păcatele nefiţilor pare să fi fost practica nepermisă a căsătoriei pluraliste. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Iacov 2:27–30. Înainte ca ei să citească, puteţi explica cuvântul concubină spunând că se referă la o femeie care era căsătorită legal cu un bărbat, dar care avea un rang inferior celui de soţie.
-
Potrivit celor relatate în Iacov 2:27, care este „cuvântul Domnului” cu privire la a avea mai mult de o soţie? (Asiguraţi-vă că este clar faptul că, încă de la început, Domnul a poruncit ca bărbatul să fie căsătorit cu o soţie. Vezi, de asemenea, D&L 49:15–16.)
Explicaţi că o căsătorie pluralistă neautorizată este un exemplu de curvie sau de păcat sexual. În ochii lui Dumnezeu, păcatele sexuale sunt foarte grave.
-
Potrivit celor relatate în Iacov 2:30, când este poporul Domnului autorizat să practice căsătoria pluralistă? (Când Domnul porunceşte acest lucru.)
Precizaţi că, în anumite perioade din istoria lumii, Domnul a poruncit poporului Său să practice căsătoria pluralistă. De exemplu, căsătoria pluralistă a fost practicată în timpurile Vechiului Testament de către Avraam şi Sara (vezi Genesa 16:1–3; D&L 132:34–35, 37) şi de către nepotul lor Iacov (vezi D&L 132:37) şi a fost practicată un timp în perioada zilelor de la începutul Bisericii restaurate, începând cu Joseph Smith (vezi D&L 132:32–33, 53).
Pentru a sublinia faptul că imoralitatea sexuală are o influenţă distrugătoare asupra familiilor, citiţi, cu glas tare, Iacov 2:31–35. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturile lor, căutând unele dintre consecinţele imoralităţii sexuale. Precizaţi că, deşi Iacov le vorbeşte doar bărbaţilor, legea castităţii este la fel de importantă şi în cazul femeilor.
-
Potrivit celor spuse de Iacov, cum sunt familiile afectate când un membru al familiei încalcă legea castităţii? În ce mod ajută acest lucru la explicarea faptului că încălcarea legii castităţii este un păcat extrem de grav?
-
Unii tineri gândesc că pot încălca legea castităţii, deoarece faptele lor nu rănesc pe altcineva. Cum poate imoralitatea sexuală a unei persoane să-i afecteze pe alţii?
Pentru a încheia această discuţie despre consecinţele păcatelor sexuale, luaţi în considerare să citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Invitaţi cursanţii să asculte, urmărind care sunt consecinţele imoralităţii sexuale.
„Acele fapte intime sunt interzise de Domnul în afara angajamentului trainic al căsătoriei, deoarece acestea compromit scopurile Lui. În cadrul legământului sacru al căsătoriei, asemenea relaţii sunt conform planului Său. Când sunt experimentate în orice alt mod, sunt împotriva voinţei Lui. Ele produc răni grave din punct de vedere emoţional şi spiritual. Deşi participanţii nu înţeleg că se produc acum, o vor face mai târziu. Imoralitatea sexuală creează o barieră împotriva influenţei Spiritului Sfânt şi a posibilităţilor de edificare, luminare şi întărire care vin de la El. Provoacă o stimulare fizică şi emoţională puternică. În timp, creează un apetit de nestins care îl duce pe păcătos spre păcate şi mai grave. („Making the Right Choices”, Ensign, nov. 1994, p. 38).
Invitaţi cursanţii să revadă începutul versetului Iacov 2:28 şi să găsească ceea ce Îl bucură pe Domnul. (Puteţi sugera cursanţilor să marcheze ceea ce au găsit. Asiguraţi-vă că ei înţeleg că Domnul se bucură de castitate.)
-
În baza a ceea ce am discutat astăzi, de ce credeţi că Domnul se bucură de castitate?
Luaţi în considerare să arătaţi o poză a familiei dumneavoastră. Depuneţi mărturie despre binecuvântările pe care dumneavoastră şi familia dumneavoastră le-aţi primit trăind conform legii Domnului privind castitatea. Subliniaţi că puterea de a avea copii este un dar minunat de la Tatăl nostru din Cer, când este folosită în felul stabilit de El. Îndemnaţi cursanţii să fie puri şi curaţi ca Domnul să Se „[bucure] de castitatea [lor]” (Iacov 2:28).
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să-şi depună mărturiile despre trăirea conform legii castităţii, le puteţi adresa următoarea întrebare:
-
Ce puteţi spune cuiva care pretinde că legea castităţii este demodată şi inutilă? (Când cursanţii răspund la această întrebare, îndemnaţi-i să mărturisească despre binecuvântările ţinerii legii castităţii, nu doar despre pericolele datorate nesupunerii.)
Spuneţi cursanţilor că aveţi încredere că pot fi curaţi din punct de vedere moral. Subliniaţi că, dacă au păcătuit încălcând legea castităţii, trebuie să ceară ajutor episcopului sau preşedintelui lor de ramură care îi poate ajuta să se pocăiască şi să devină curaţi prin ispăşirea lui Isus Hristos.
Comentarii şi informaţii generale
Iacov 2:17. „Darnici cu avuţia voastră”
În Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, oferim donaţii de post pentru a-i ajuta pe cei nevoiaşi. Conducătorii Bisericii ne încurajează să fim generoşi în ceea ce priveşte donaţiile noastre. Vârstnicul Joseph B. Wirthlin, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a oferit un sfat privitor la cât de mult să donăm:
„Cât de mult trebuie să oferim ca donaţie de post? Dragii mei fraţi şi surori, măsura donaţiilor noastre pentru a-i binecuvânta pe cei săraci este măsura recunoştinţei noastre faţă de Tatăl nostru Ceresc. Oare noi, care am fost binecuvântaţi din abundenţă, vom întoarce spatele celor care au nevoie de ajutor? Oferirea unei donaţii de post generoase este o măsură a dorinţei noastre de a ne consacra alinării suferinţelor altora.
Fratele Marion G. Romney, care era episcopul episcopiei noastre când eu am fost chemat în misiune şi care, ulterior, a slujit ca membru al Primei Preşedinţii a Bisericii, ne-a avertizat: «Fiţi generoşi în a da, ca şi dumneavoastră înşivă să creşteţi. Nu daţi numai pentru beneficiul săracilor, ci şi pentru propria dumneavoastră bunăstare. Daţi suficient de mult, astfel încât să puteţi intra în împărăţia lui Dumnezeu consacrându-vă bunurile şi timpul»” („The Law of the Fast”, Ensign, mai 2001, p. 75; citat de Marion G. Romney, „The Blessings of the Fast”, Ensign, iulie 1982, p. 4).
Iacov 2:23-30. Căsătoria pluralistă
În zilele lui Iacov, unii nefiţi începuseră să fie implicaţi în căsătorii pluraliste spunând că urmau exemplele lui David şi Solomon. Iacov a condamnat această practică din cel puţin două motive:
-
Domnul, prin profetul Lehi, a poruncit acestui popor să nu fie implicat în căsătorii pluraliste (vezi Iacov 2:27, 34).
-
David şi Solomon nu erau exemple bune. Deşi ei se căsătoriseră cu mai multe soţii, în acord cu poruncile date de Domnul în zilele lor, ei comiseseră şi păcate sexuale grave (vezi Iacov 2:24; D&L 132:38-39).
Privitor la căsătoria pluralistă, Domnul a spus: „Dacă vreau… să cresc seminţie pentru Mine, Eu voi porunci poporului Meu; altfel, ei vor trebui să asculte de aceste lucruri” (Iacov 2:30). Cu alte cuvinte, porunca general valabilă a Domnului este de a nu fi implicaţi în căsătorii pluraliste. Totuşi, El poate porunci poporului Său să fie implicat în căsătorii pluraliste o anumită perioadă de timp, atunci când El socoteşte că este necesar „să crească seminţie” pentru El – cu alte cuvinte, când doreşte ca poporul Său, pentru o scurtă perioadă, să aducă mai mulţi copii pe lume care să fie născuţi în legământ şi crescuţi în familii care trăiesc conform Evangheliei. Supunându-se îndrumării lui Dumnezeu prin intermediul unei revelaţii către profetul Joseph Smith, unii sfinţi din zilele din urmă au urmat această practică timp de ani de zile, în anii 1800 (vezi D&L 132). În anul 1890, când situaţia s-a schimbat în Biserică şi în legile Statelor Unite, Domnul a retras această aprobare a Lui, privind această practică, printr-o revelaţie dată preşedintelui Wilford Woodruff, care slujea ca preşedinte al Bisericii (vezi D&L, Declaraţia oficială 1). Din acea vreme, căsătoria pluralistă nu a mai fost aprobată de Domnul sau autorizată de Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Orice sfânt din zilele din urmă care adoptă această practică riscă să-şi piardă calitatea de membru al Bisericii. Preşedintele Gordon B. Hinckley ne-a învăţat:
„Doresc să declar, în mod categoric, că această Biserică nu are nimic de-a face cu cei care practică poligamia. Ei nu sunt membri ai acestei Biserici. Mulţi dintre ei nu au fost niciodată membri. Ei încalcă legile civile. Ei ştiu că încalcă legea. Ei trebuie să suporte consecinţele încălcării ei…
Dacă vreunul dintre membrii noştri este prins practicând căsătoria pluralistă, acesta este excomunicat, aceasta fiind cea mai gravă sancţiune pe care o poate impune Biserica. Nu numai că cei implicaţi încalcă în mod direct legea civilă, ei încalcă legea acestei Biserici. Un articol al credinţei noastre ne cere acest lucru. Acesta spune: «Noi credem că trebuie să ne supunem regilor, preşedinţilor, conducătorilor şi magistraţilor şi să ne supunem, să onorăm şi să susţinem legea» (Articolele de credinţă 1:12)…
Cu mai bine de un secol în urmă, Dumnezeu a revelat clar profetului Său, Wilford Woodruff, că practicarea căsătoriei pluraliste trebuie să înceteze, însemnând că acum este împotriva legii lui Dumnezeu. Chiar şi în ţările în care legea civilă sau religioasă permite poligamia, Biserica propovăduieşte referitor la căsătorie că trebuie să fie monogamă şi nu acceptă ca membri ai săi pe aceia care sunt practicanţi ai căsătoriei pluraliste” („What Are People Asking about Us?” Ensign, nov. 1998, p. 71-72).