Lecţia 76: Alma 11

Lecţia 76

Alma 11

Introducere

În timp ce Alma şi Amulec continuau să propovăduiască oamenilor din Amoniha, un judecător pe nume Zeezrom i-a oferit lui Amulec bani pentru ca el să nege existenţa lui Dumnezeu. Zeezrom a încercat, de asemenea, să denatureze cuvintele lui Amulec şi să-i discrediteze învăţăturile despre Isus Hristos. În timp ce Amulec se apăra împotriva încercărilor lui Zeezrom de a-l prinde în capcană, el a depus mărturie că salvarea de la păcat vine numai prin Isus Hristos. Amulec a depus mărturie, de asemenea, că, în ziua judecăţii, întreaga omenire va fi înviată şi va fi adusă „la judecată în faţa scaunului de judecată al lui Isus Hristos şi al lui Dumnezeu Tatăl şi al Spiritului Sfânt” (Alma 11:44).

Sugestii pentru predare

Alma 11:1–25

Amulec refuză ispitirea lui Zeezrom de a nega existenţa lui Dumnezeu.

Rugaţi cursanţii să se gândească la ceva ce posedă şi care este atât de preţios pentru ei încât nu l-ar vinde niciodată. Invitaţi câţiva cursanţi să spună la ce s-au gândit şi de ce acele lucruri sunt atât de preţioase pentru ei.

Explicaţi că Alma 11 continuă relatarea despre felul în care Alma şi Amulec au propovăduit oamenilor din Amoniha. În timp ce propovăduia, Amulec a fost înfruntat de un judecător pe nume Zeezrom, care i-a oferit bani în schimbul a ceva ce era foarte preţios pentru Amulec.

Invitaţi cursanţii să cerceteze Alma 11:21–22 pentru a afla câţi bani i-a oferit Zeezrom lui Amulec şi pentru ce motiv. Invitaţi-i pe cursanţi să spună ce au aflat.

Subliniaţi că explicaţia lui Mormon despre sistemul monetar nefit din Alma 11:4–19 ne ajută să înţelegem valoarea mitei lui Zeezrom. Ajutaţi cursanţii să înţeleagă faptul că un onti era o monedă cu cea mai mare valoare (vezi Alma 11:6, 11–13). Un onti era aproximativ egal cu salariul pe o săptămână al unui judecător (vezi Alma 11:3, 11–13), ceea ce înseamnă că şase onti erau egali cu salariul unui judecător pentru aproximativ şase săptămâni.

De ce ar fi putut fi ispititoare pentru unii oameni oferta lui Zeezrom?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 11:23–25.

Ce arată răspunsul lui Amulec despre el?
Potrivit relatării din Alma 11:25, ce a plănuit Zeezrom să facă dacă Amulec accepta oferta sa? Cum se aseamănă acest lucru cu ceea ce face Satana când oamenii cedează în faţa ispitelor lui?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să identifice cum a putut Amulec să reziste ofertei lui Zeezrom, scrieţi, pe tablă, următoarele: Nu voi… nimic care este împotriva Spiritului Domnului.

Invitaţi un cursant să citească Alma 11:22. Rugaţi membrii clasei să caute cuvântul folosit de Amulec pentru a completa această afirmaţie.

Ce alte cuvinte am putea pune în spaţiul liber şi care ne-ar putea ajuta să ne bizuim pe Duhul Sfânt pentru a rezista ispitei? („Face”, „gândi” sau „privi la”.)

Rugaţi cursanţii să enunţe un principiu având la bază Alma 11:22 care îi poate ajuta să-şi aducă aminte cum pot birui ispita. Deşi cursanţii pot oferi diverse răspunsuri, acestea trebuie să reflecte următorul principiu: Când ne bizuim pe Duhul Sfânt, putem birui ispita. (Le puteţi sugera cursanţilor să scrie acest principiu în scripturile lor în dreptul lui Alma 11:22.)

Cum credeţi că ne poate ajuta faptul că suntem receptivi la îndemnurile Duhului Sfânt să biruim ispita?

Citiţi următorul sfat al preşedintelui Boyd K. Packer, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Dacă vă implicaţi în lucruri în care nu ar trebui sau dacă vă asociaţi cu persoane care vă duc în direcţia greşită, atunci este momentul să vă exercitaţi independenţa, libertatea voastră de a alege. Ascultaţi glasul Spiritului şi nu veţi fi conduşi greşit…

În calitatea de slujitor al Domnului, eu vă promit că veţi fi protejaţi şi ocrotiţi de atacurile duşmanului dacă voi veţi da ascultare îndemnurilor care vin de la Spiritul Sfânt” („Sfat pentru tineri”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 18).

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă şi să simtă cât este de important să urmeze îndemnurile Spiritului Sfânt, adresaţi următoarele întrebări:

Care sunt unele dintre situaţiile în care tinerii ar putea fi ispitiţi să acţioneze contrar propriilor mărturii?
Ce faceţi pentru a vă bizui pe Duhul Sfânt? Cum vă ajută acest lucru?
Când v-a ajutat Duhul Sfânt să biruiţi ispita?

Încurajaţi cursanţii să pună în practică ce au învăţat, aducându-şi aminte de exemplul lui Amulec data următoare când vor fi ispitiţi să-şi încalce crezurile. Depuneţi mărturie că, dacă trăiesc demni de însoţirea Duhului Sfânt, ei pot dobândi mai mult curaj în apărarea adevărului şi biruirii ispitei.

Alma 11:26–40

Amulec depune mărturie despre Fiul lui Dumnezeu şi biruie încercările lui Zeezrom de a-i discredita cuvântul.

Întrebaţi cursanţii dacă cineva a încercat vreodată să pună sub semnul întrebării sau să le nege crezurile prin argumentaţii sau induceri în eroare. Invitaţi unul sau doi cursanţi să-şi împărtăşească experienţele.

Explicaţi că, după ce Zeezrom nu a reuşit să-l determine pe Amulec să nege existenţa lui Dumnezeu, el şi-a schimbat tactica şi a început să atace credinţa lui Amulec în Isus Hristos.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Alma 11:26–35. Rugaţi membrii clasei să caute modul în care Zeezrom a încercat să denatureze cuvintele lui Amulec. Rugaţi cursanţii să spună ce au găsit. Invitaţi, apoi, un cursant să citească, cu glas tare, Alma 11:36–37. Rugaţi membrii clasei să observe cum corectează Amulec neadevărurile propovăduite de Zeezrom. Invitaţi cursanţii să citească nota de subsol 34a. (Puteţi sugera cursanţilor să marcheze nota de subsol 34a în scripturile lor.) Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Helaman 5:10–11.

De ce este imposibil să fim salvaţi în păcatele noastre? Care este diferenţa dintre a fi salvaţi în păcatele noastre şi a fi salvaţi din păcatele noastre?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 11:40. Explicaţi că acest verset cuprinde un principiu pe care trebuie să-l urmăm pentru a fi salvaţi din păcatele noastre. Scrieţi, pe tablă, următorul principiu: Când credem în Isus Hristos, putem fi mântuiţi din păcatele noastre.

Ce înseamnă pentru voi să ai credinţă în Isus Hristos?
De ce trebuie să credem în Isus Hristos pentru a fi salvaţi din păcatele noastre?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă modul în care credinţa în Isus Hristos conduce la mântuire prin pocăinţă, citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie:

„Avem nevoie de o credinţă puternică în Hristos pentru a fi capabili să ne pocăim. Credinţa noastră trebuie să includă o «percepţie corectă a caracterului, perfecţiunii şi calităţilor lui [Dumnezeu]» (Lectures on Faith [1985], p. 38). Dacă noi credem că Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile, este iubitor şi milos, vom fi capabili să ne punem încrederea în El pentru salvarea noastră, fără să ne îndoim. Credinţa în Hristos ne va schimba gândurile, crezurile şi comportamentele care nu sunt în armonie cu voinţa lui Dumnezeu” („Punct de unde se poate face întoarcerea sigură” (Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 100).

Aranjaţi cursanţii în echipe de câte doi. Rugaţi membrii fiecărei echipe să-şi explice pe rând unul altuia cum ar răspunde dacă o persoană mai tânără le-ar adresa întrebări precum următoarele. (Puteţi scrie aceste întrebări pe tablă.)

De ce trebuie să cred în Isus Hristos pentru a mă pocăi şi a fi salvat din păcatele mele?
Cum v-a ajutat faptul că aveţi credinţă în Isus Hristos să vă pocăiţi?

Depuneţi mărturie că, atunci când avem credinţă în Isus Hristos, ne putem pocăi, putem fi salvaţi din păcatele noastre şi putem primi viaţa veşnică.

Alma 11:41–46

Amulec propovăduieşte despre învierea şi judecarea întregii omeniri.

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să se gândească la motivul pentru care este important să ştim că, în cele din urmă, vom fi înviaţi şi judecaţi, întrebaţi:

Cum ar putea cineva să-şi schimbe modul de a trăi dacă ar crede că nu există viaţă după moarte?

Scrieţi cuvintele înviere şi judecată pe tablă. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 11:41–45 şi să caute cât mai multe informaţii despre înviere şi judecată. În timp ce cursanţii împărtăşesc ce au găsit, scrieţi răspunsurile lor pe tablă. Asiguraţi-vă că una dintre afirmaţiile de pe tablă transmite adevărul că toţi oamenii care trăiesc pe pământ vor fi, în cele din urmă, înviaţi. Indicaţi definiţia simplă a învierii din Alma 11:45: „Ca ei să nu mai poată muri încă o dată; pentru ca spiritele lor, odată unite cu corpurile lor, să nu mai fie niciodată despărţite”. (Îi puteţi îndemna pe cursanţi să marcheze această afirmaţie în scripturile lor.) După ce cursanţii au împărtăşit ce au învăţat, le puteţi sugera să scrie următorul adevăr în partea de sus a paginii din scripturile lor: Prin ispăşirea lui Isus Hristos, toţi vor fi înviaţi şi judecaţi după faptele lor.

Care dintre adevărurile scrise pe tablă vă motivează să vă pregătiţi să-L întâlniţi pe Dumnezeu?
De ce adevărurile despre înviere aduc pace şi speranţă celor neprihăniţi?

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 11:46 şi să caute efectul învăţăturilor lui Amulec asupra lui Zeezrom.

De ce credeţi că ar putea cineva să reacţioneze astfel faţă de învăţăturile lui Amulec?
Care dintre învăţăturile din Alma 11:41–45 credeţi că l-au tulburat pe Zeezrom? De ce?

Depuneţi mărturie că, datorită ispăşirii lui Isus Hristos, toţi oamenii vor fi înviaţi şi vor sta în faţa lui Dumnezeu „să fie judecaţi după faptele lor” (Alma 11:44). Acordaţi cursanţilor timp pentru a medita asupra a ceea ce au învăţat astăzi şi a însemnătăţii acestor lucruri pentru ei. Invitaţi-i, apoi, să răspundă la următoarele întrebări în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor. (Puteţi scrie aceste întrebări pe tablă.)

Ce simţiţi când vă gândiţi la faptul că veţi fi înviaţi şi judecaţi?
Ce trebuie să faceţi pentru a vă pregăti să staţi în faţa lui Dumnezeu?
Cum influenţează credinţa în faptul că veţi fi înviaţi şi judecaţi modul în care alegeţi să trăiţi în fiecare zi?

Comentarii şi informaţii generale

Alma 11:28. Este mai mult decât un Dumnezeu?

Doctrina sfinţilor din zilele din urmă despre Dumnezeire (aceea că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt trei Personaje separate, perfect unite în scop şi doctrină) este atacată în lumea creştină din zilele noastre. Creştinii a căror concepţie despre Dumnezeu îşi are rădăcinile în crezurile din secolele al IV-lea şi al V-lea, care susţin doctrina Trinităţii (că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt fiinţe separate) adresează deseori membrilor Bisericii întrebări despre concepţia noastră unică despre Dumnezeu. Întrebarea, al cărei răspuns se găseşte în Alma 11:28-33, i-a făcut pe mulţi să pună sub semnul întrebării doctrina privind Dumnezeirea aşa cum este declarată de Biserica restaurată. Roy W. Doxey, asistent în Biroul Consiliului Celor Doisprezece şi decan emerit al Facultăţii de Instruire religioasă din cadrul Universităţii Brigham Young, a explicat un posibil motiv al răspunsului lui Amulec că există un singur Dumnezeu:

„Este mai mult decât un Dumnezeu? Întrebarea apare deseori ca urmare a capitolului 11 din Alma, în care Zeezrom, un critic, îl înfruntă pe misionarul Amulec…

Pentru a înţelege declaraţia lui Amulec [că este un singur Dumnezeu adevărat şi viu], trebuie să examinăm întregul context. De-a lungul celei mai mari părţi din istoria lor, mulţi israeliţi (strămoşi ai nefiţilor) erau dornici să accepte numeroşii dumnezei păgâni ai egiptenilor şi cananeenilor. Deşi Cartea lui Mormon păstrează tăcerea asupra ideilor apostate susţinute de oamenii din oraşul lui Zeezrom, Amoniha, este evident că unii nefiţi apostaţi din timpul lui Alma au fost idolatri – aşa cum fuseseră unii dintre strămoşii lor israeliţi. Când Alma, colegul misionar al lui Amulec, era judecător-şef şi înalt preot al Bisericii, el a contribuit la crearea unui grup puternic şi credincios de membri ai Bisericii. Cu toate acestea, «cei care nu aparţineau Bisericii se dedau la vrăjitorii şi la idolatrie» (Alma 1:32). Apostazia constituia o problemă atât de mare încât, mai târziu, Alma a renunţat la scaunul de judecător «pentru ca el însuşi să poată merge printre oamenii lui sau la poporul lui Nefi, pentru ca el să poată să le predice cuvântul lui Dumnezeu» (Alma 4:19).

Ca misionar, Alma a constatat că mulţi oameni practicau idolatria. El a descoperit, de exemplu, că oamenii din oraşul lui Zoram «stricau căile Domnului şi că Zoram, care era conducătorul lor, conducea inimile poporului ca să-i preaslăvească pe idolii muţi» (Alma 31:1).

Aşadar, acesta este contextul în care a avut loc discuţia lui Alma şi Amulec cu Zeezrom. Privit în această lumină, răspunsul lui Amulec este de înţeles în totalitate şi, desigur, corect: Este un «adevărat Dumnezeu în viaţă» a Cărui divinitate nu are nimic în comun cu hoardele de dumnezei falşi inventaţi de om” („I Have a Question”, Ensign, aug. 1985, p. 11).

Vârstnicul Jeffrey R. Holland a explicat cum şi de ce credinţa sfinţilor din zilele din urmă în Dumnezeire se deosebeşte de credinţa in Trinitate a creştinătăţii tradiţionaliste:

„Primul şi cel mai important articol de credinţă al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din urmă este: «Noi credem în Dumnezeu, Tatăl Veşnic, şi în Fiul Său, Isus Hristos, şi în Duhul Sfânt» [Articolele de credinţă 1:1]. Noi credem că aceste trei personaje divine, care constituie o singură Dumnezeire, sunt unite în scop, în mod de a acţiona, în mărturie, în misiune. Noi credem că Ei sunt plini de aceleaşi sentimente divine de milă şi dragoste, dreptate şi har, răbdare, iertare şi mântuire. Eu cred că este corect să spun că noi credem că Ei sunt una în fiecare aspect semnificativ şi etern imaginabile, cu excepţia faptului că nu credem că Ei sunt trei persoane combinate într-o singură esenţă, o idee trinitară care nu a fost niciodată declarată în scripturi pentru că nu este adevărată…

În anul 325 d.H., împăratul roman Constantin a convocat Consiliul de la Nicea pentru a rezolva – printre alte lucruri– tot mai multe dispute ale presupusei «trinităţi în unitate» a lui Dumnezeu. Ceea ce a rezultat din disputele aprinse ale clericilor, filozofilor şi demnitarilor bisericeşti a ajuns să fie cunoscut sub numele de (după alţi 125 de ani şi alte trei consilii importante) [Constantinopol, 381 d.H.; Efes, 431 d.H.; Calcedon, 451 d.H.] de Crezul de la Nicea, cu reformulări ulterioare sub numele de Crezul Atanasian. Aceste diverse evoluţii şi reformulări ale crezurilor – şi altele care au urmat de-a lungul secolelor – au declarat faptul că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt au putere absolută, sunt abstracţi, absoluţi, transcendenţi, imanenţi, consubstanţiali, coexistând în veşnicie şi de necunoscut, fără trup, roluri sau sentimente şi locuind în afara spaţiului şi timpului. În asemenea crezuri, cei trei membri sunt persoane separate, dar sunt o singură fiinţă, fapt ce este indicat atât de des prin sintagma «mister al trinităţii». Ei sunt trei persoane distincte şi, totuşi, nu trei Dumnezei, ci unul. Toate cele trei persoane sunt incomprehensibile, totuşi, este un Dumnezeu care este incomprehensibil.

Suntem de acord cel puţin asupra acestui fapt cu cei care ne critică – că o astfel de formulare pentru divinitate este cu adevărat incomprehensibilă…

Noi declarăm că scripturile arată, în mod evident, că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt persoane separate, trei Fiinţe divine, lucru dovedit fără echivoc de măreaţa rugăciune de intermediere rostită de Salvator… botezul Său de către Ioan, experienţa de pe Muntele Schimbării la Faţă şi martiriul lui Ştefan – pentru a enumera numai patru exemple” („Singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care El L-a trimis”, Ensign sau Liahona, nov. 2007, p. 40-41).

Alma 11:38-39. În ce fel este Isus Hristos Tatăl Veşnic?

În cazul în care cursanţii au nevoie de ajutor pentru a înţelege în ce fel poate fi Isus Hristos atât Fiul lui Dumnezeu, cât şi Tatăl Veşnic, puteţi preda sau recapitula ideea suplimentară pentru predarea celor cuprinse în Mosia 15:1-9 din lecţia 60.