Lecţia 96

Alma 39

Introducere

Alma l-a mustrat pe fiul său îndărătnic, Corianton, care şi-a abandonat slujirea şi a comis păcatul sexual. Alma l-a învăţat pe Corianton despre gravitatea faptelor sale şi şi-a exprimat dezamăgirea că el era vinovat de un păcat atât de grav. Alma i-a poruncit fiului său să nu se mai ducă după poftele ochilor săi şi să se pocăiască. (Sfaturile lui Alma către Corianton legate de alte subiecte continuă în capitolele 40–42.)

Sugestii pentru predare

Alma 39:1–8

Alma îi explică fiului său, Corianton, gravitatea păcatului sexual.

Scrieţi, pe tablă, următoarea întrebare: De ce sunt unele păcate mai grave decât altele?

Invitaţi cursanţii să se gândească, în linişte, la răspunsuri pentru această întrebare. Sugeraţi faptul că sfatul lui Alma, consemnat în Alma 39, ne poate ajuta să înţelegem gravitatea anumitor păcate.

Invitaţi cursanţii să se uite la nota aflată chiar deasupra titlului capitolului 39. Rugaţi-i să identifice cine vorbeşte în acest capitol şi cui i se adresează (Alma îi vorbeşte fiului său, Corianton). Explicaţi că acest fiu, Corianton, i-a însoţit pe fratele său, Şiblon, şi pe Alma să propovăduiască Evanghelia printre zoramiţi, dar a căzut pradă păcatului. Atrageţi atenţia că înţelegerea greşelii lui Corianton îi va ajuta pe cursanţi să înţeleagă mai bine sfaturile pe care i le-a dat Alma, sfaturi pe care le vor citi atât în acest capitol, cât şi în următoarele trei.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 39:1–5. Rugaţi membrii clasei să afle care a fost greşeala lui Corianton. (Puteţi să explicaţi faptul că termenul curvă din versetul 3 se referă la o femeie imorală sau la o prostituată.)

• Care a fost greşeala lui Corianton? Care dintre păcatele sale era cel mai grav? (Imoralitatea sexuală.)

• Printre zoramiţi, Corianton s-a fălit cu puterea şi înţelepciunea sa (vezi Alma 39:2). Cum poate o atitudine trufaşă să ducă la comiterea unor păcate atât de grave precum imoralitatea sexuală? În zilele noastre, care ar fi unele dintre exemplele de atitudini trufaşe care îi determină pe oameni să comită păcate sexuale? (În timp ce cursanţii discută aceste întrebări, atrageţi atenţia că, atunci când oamenii se laudă, ei îşi supraapreciează deseori puterea, incluzând capacitatea lor de a se împotrivi ispitelor. Astfel de exemple din zilele noastre sunt întâlnirile dintre tinerii aflaţi la o vârstă fragedă şi întâlnirile repetate cu o singură persoană.)

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Alma 39:5 şi să afle cum a explicat Alma gravitatea păcatului sexual. (Poate fi util să explicaţi că termenul abominabil se referă la ceva imoral, malefic sau îngrozitor.)

• Cum priveşte Domnul păcatul sexual? (În timp ce cursanţii răspund, ajutaţi-i să identifice adevărul că păcatul sexual este un lucru abominabil în ochii Domnului.)

• De ce credeţi că adulterul şi curvia sunt considerate păcate aproape la fel de grave precum crima?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă standardele şi promisiunile Domnului legate de puritatea sexuală, invitaţi-i să citească, în gând, primele două paragrafe ale capitolului intitulat „Puritatea sexuală” din broşura Pentru întărirea tineretului. Rugaţi-i ca, în timp ce citesc, să caute răspunsuri la întrebarea de mai jos. (Puteţi scrie întrebarea pe tablă. De asemenea, le puteţi sugera cursanţilor să marcheze în broşură răspunsurile pe care le găsesc.)

• Care sunt beneficiile faptului de a rămâne puri din punct de vedere sexual?

După ce cursanţii au avut timp suficient pentru a citi şi raporta răspunsurile găsite, rugaţi-i să citească, în gând, tot capitolul „Puritatea sexuală” şi să găsească răspunsuri la următoarea întrebare:

• Ce standarde a stabilit Domnul pentru noi pentru a putea rămâne puri din punct de vedere sexual?

Invitaţi cursanţii să se gândească ce mesaj simt că ar dori Domnul ca ei să înveţe din ceea ce tocmai au citit. Depuneţi mărturie despre gravitatea păcatului sexual şi despre binecuvântările care rezultă din faptul de a fi puri din punct de vedere sexual.

Subliniaţi că, oferind fiului său sfaturi legate de o problemă sensibilă, Alma îşi îndeplinea datoria de tată. Rugaţi cursanţii să se gândească la modul în care ar reacţiona la un sfat dat de părinţii lor sau de conducătorii Bisericii în legătură cu puritatea sexuală. Invitaţi-i să citească, în gând, Alma 39:7–8 şi să afle motivul pentru care Alma l-a învăţat pe Corianton despre gravitatea păcatului sexual.

• Care era motivul pentru care Alma l-a învăţat pe Corianton despre gravitatea păcatului sexual? (Să-l ajute pe Corianton să se pocăiască, pentru ca el să nu trebuiască să stea vinovat în faţa lui Dumnezeu.)

• Cum ar trebui să reacţionăm atunci când cineva ne invită să ne pocăim?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă de ce părinţii, asemenea lui Alma, le-ar putea cere propriilor copii să se pocăiască, citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Invitaţia la pocăinţă este o expresie a dragostei… Dacă noi nu îi invităm pe alţii să se schimbe sau dacă noi nu ne impunem să ne pocăim, eşuăm în îndeplinirea îndatoririi fundamentale pe care o avem unul faţă de altul şi faţă de noi înşine. Un părinte îngăduitor, un prieten indulgent, un conducător din Biserică temător sunt, în realitate, mai preocupaţi de propriile persoane decât de bunăstarea şi fericirea acelora pe care i-ar putea ajuta. Da, chemarea la pocăinţă este, uneori, considerată lipsită de toleranţă sau ofensatoare şi poate trezi chiar resentimente, dar, ghidată de Spirit, este în realitate un act de dragoste sinceră” („Darul divin al pocăinţei”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 39).

Alma 39:9–19

Alma îl încurajează pe Corianton să se pocăiască.

Pentru a prezenta sfatul dat de Alma fiului său despre cum să se pocăiască şi să se întoarcă la Domnul, scrieţi, pe tablă, următoarea parte din propoziţie: Pocăinţa include…

Alma 39:9 este scriptură de bază. Folosiţi ideea de predare de la sfârşitul lecţiei pentru a-i ajuta pe cursanţi să o memoreze.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Alma 39:9–13. Opriţi-vă după citirea fiecărui verset pentru a adresa cursanţilor următoarele întrebări:

Alma 39:9

• Ce înseamnă să „renunţi la păcatele tale”? (Să nu le mai comiţi.)

• Ce legătură au expresiile „să nu te mai duci după poftele ochilor tăi” şi „abţine-te de la toate aceste lucruri” cu renunţarea la păcat? (Poate fi util să explicaţi că, în zilele noastre, expresia „poftele ochilor tăi” se referă la fotografiile şi divertismentul care sunt de natură pornografică. Pentru a sublinia pericolul pornografiei, rugaţi cursanţii să citească sfatul legat de acest subiect care se găseşte la pagina 12 a broşurii Pentru întărirea tineretului. Puteţi, de asemenea, să explicaţi faptul că expresia „abţine-te” înseamnă să exerciţi autocontrol sau stăpânire de sine; vezi nota de subsol 9b.)

• Care sunt unele dintre modurile prin care tinerii sfinţi din zilele din urmă pot exercita autocontrol în ceea ce priveşte puritatea sexuală şi evitarea faptului de a se duce după poftele ochilor lor? (Pentru a ajuta cursanţii să discute această întrebare în detaliu, puteţi descrie câteva situaţii care sunt relevante pentru cultura şi împrejurările cursanţilor dumneavoastră. De exemplu, puteţi spune ceva de genul: O tânără fată, sfântă din zilele din urmă, a decis să „se abţină”, dar, apoi, un tânăr băiat pe care îl admiră o invită la o petrecere neadecvată. Care ar trebui să fie răspunsul ei?)

Subliniaţi că Alma 39:9 este o scriptură de bază. Le puteţi sugera cursanţilor să marcheze acest verset în scripturile lor, pentru a-l putea găsi cu uşurinţă.

Alma 39:10

• În ce moduri ne poate ajuta căutarea hrănirii spirituale – de către părinţii noştri, de către conducătorii noştri din cadrul Bisericii, de către fraţii ori surorile noastre sau de către prietenii noştri de încredere – să ne pocăim?

Alma 39:11

• Ce înseamnă să „nu îngădui să fii dus în rătăcire”? (Puteţi explica faptul că a nu îngădui înseamnă a nu permite.)

• Care sunt câteva dintre lucrurile „[zadarnice şi nebuneşti]” care îi păcălesc pe oameni astăzi?

Alma 39:12

• Ce înseamnă să te abţii de la nedreptate? (Să eviţi păcatul.)

Alma 39:13

Explicaţi că pocăinţa înseamnă „întoarcerea inimii şi a voinţei către Dumnezeu” (vezi Ghid pentru scripturi, „Pocăinţă”). În scripturi, expresia „întoarce-te către Domnul” denotă, de obicei, pocăinţă.

• Ce credeţi că înseamnă „să te întorci către Domnul cu toată mintea, puterea şi tăria ta”?

Amintiţi-le cursanţilor că, în timpul misiunii sale printre zoramiţi, comportamentul lui Corianton i-a făcut pe unii oameni să nu creadă în cuvintele lui Alma (vezi Alma 39:11).

• Atunci când păcatele noastre îi afectează pe alţii, ce trebuie să facem ca parte a pocăinţei noastre? (Să recunoaştem sau să mărturisim greşelile noastre celor pe care i-am rănit şi să căutăm să reparăm răul făcut.)

Scrieţi, pe tablă, următorul adevăr: Pocăinţa include recunoaşterea şi renunţarea la păcate şi întoarcerea către Domnul cu toată mintea, puterea şi tăria. Le puteţi sugera cursanţilor să scrie această declaraţie în scripturile lor, lângă Alma 39:13. Invitaţi cursanţii să scrie în caietele pentru seminar sau jurnalele pentru studiul scripturilor ce cred că ar dori Domnul ca ei să facă pentru a-şi întoarce mai mult inimile şi minţile către El.

Pentru a sublinia rolul Salvatorului în procesul de pocăire, rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Alma 39:15–16, 19. Rugaţi membrii clasei să caute o expresie care se repetă de trei ori în aceste versete. (Expresia este „veşti bune”. Puteţi explica la ce se referă.)

• Ce „veşti bune” i-a dat Alma fiului său? (Printre răspunsurile pe care cursanţii le oferă, trebuie să se numere şi adevărul că Isus Hristos a venit pentru a lua (asupra Lui) păcatele lumii. Puteţi scrie acest lucru pe tablă.)

• De ce era venirea lui Isus Hristos o veste bună pentru Corianton? (În timp ce cursanţii răspund la această întrebare, puteţi să le spuneţi că, mai târziu, Corianton s-a pocăit de păcatele sale şi a redevenit misionar [vezi Alma 49:30].)

Le puteţi împărtăşi membrilor clasei modul în care mesajul despre ispăşirea lui Isus Hristos a reprezentat o „[veste bună]” pentru dumneavoastră sau pentru cei pe care îi cunoaşteţi. Depuneţi-vă mărturia despre principiile din Alma 39, discutate de cursanţi în clasă. Încurajaţi cursanţii să urmeze îndemnurile pe care le-au primit în timpul lecţiei de a avea grijă de puritatea lor şi de a se întoarce către Domnul prin pocăinţă.

Scriptură de bază – Alma 39:9

Împărţiţi membrii clasei în grupuri de câte patru sau cinci cursanţi. Oferiţi fiecărui grup un zar cu şase feţe şi un creion. (Dacă nu aveţi zaruri, puteţi modifica această activitate punând şase bucăţi mici de hârtie, numerotate de la unu la şase, într-un plic sau într-un alt recipient.) Fiecare cursant va avea nevoie, de asemenea, de o foaie albă de hârtie. Rugaţi cursanţii fiecărui grup să stea în jurul unei mese sau să se aşeze în formă de cerc. Invitaţi-i să deschidă Cartea lui Mormon la Alma 39:9.

Explicaţi că obiectivul acestei activităţi este ca unul dintre ei să fie primul din grup care să copieze în întregime Alma 39:9. Dar, pentru că fiecare grup are doar un creion, doar o persoană din grup poate să scrie. O persoană poate folosi creionul dacă dă cu zarul şi îi pică cifra 1.

Rugaţi membrii fiecărui grup să dea pe rând cu zarul (sau să ia o bucată de hârtie din recipient şi apoi să o pună la loc). Când unei persoane îi pică (sau alege) cifra 1, aceasta trebuie să ia creionul şi să înceapă să scrie, rostind, cu glas tare, toate cuvintele pe care le scrie. Între timp, ceilalţi din grup dau cu zarul pentru a-şi câştiga dreptul de a scrie cu creionul. Când unui alt cursant din grupă îi pică cifra 1, acesta ia creionul de la cel care a scris înainte şi începe să scrie versetul, pe propria-i foaie de hârtie, în timp ce rosteşte cuvintele. Cel care a scris înainte se alătură grupului celor care dau, pe rând, cu zarul. Când cursanţii pot folosi creionul şi au scris deja o parte din verset pe foaia lor, ei trebuie să citească, cu glas tare, acea parte înainte de a scrie o altă parte a versetului. (Aceste repetări îi vor ajuta pe cursanţi să memoreze acest verset.) Activitatea se termină atunci când un cursant din fiecare grup a scris în întregime Alma 39:9.

După activitate, rugaţi membrii clasei să repete versetul la unison, cu glas tare.

Notă. Datorită lungimii acestei lecţii, puteţi folosi această activitate într-o altă zi, când veţi avea mai mult timp.

Comentarii şi informaţii generale

Alma 39:3. Consecinţele păcatului sexual

Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a vorbit despre gravitatea şi consecinţele păcatului sexual:

„Acordând atâta importanţă unei pofte fizice atât de larg răspândite, ce încearcă Dumnezeu să ne spună despre locul acesteia în planul Său pentru toţi bărbaţii şi toate femeile? Eu vă spun că El face exact acest lucru – face referire la însuşi planul vieţii. În mod clar, printre grijile Sale legate de viaţa muritoare se numără modul în care cineva vine pe pământ şi acela în care cineva pleacă de pe pământ. El are nişte reguli foarte stricte în aceste privinţe…

Trupul este o parte importantă a sufletului. Această doctrină caracteristică şi importantă a sfinţilor din zilele din urmă subliniază de ce păcatul sexual este unul aşa de grav. Noi declarăm că cei care se folosesc de trupul unei alte persoane, care a fost dat de Dumnezeu, fără a avea o aprobare divină, comite un abuz asupra sufletului acelei persoane, comite un abuz asupra scopului principal şi asupra proceselor vieţii, asupra «însăşi cheii» vieţii, aşa cum preşedintele Boyd K. Packer l-a numit odată [vezi Ensign, iulie 1972, p. 113]. Abuzând de trupul unei persoane – ceea ce înseamnă comiterea unui abuz asupra sufletului ei – persoana care face acest lucru pângăreşte ispăşirea lui Hristos, care a salvat acel suflet şi care face posibil darul vieţii veşnice. Şi, când cineva îşi bate joc de Fiul Dreptăţii, persoana respectivă păşeşte pe un tărâm al gloriei mai fierbinte şi mai sfânt decât soarele la amiază. Nu poţi să faci acest lucru fără să te arzi.

Vă rog, nu spuneţi niciodată: «Pe cine răneşte? De ce nu pot avea un pic de libertate? Pot să păcătuiesc acum şi să mă pocăiesc mai târziu». Vă rog, nu fiţi atât de nesăbuiţi şi atât de cruzi. Nu puteţi «să Îl răstigniţi din nou pe Hristos» fără să fiţi pedepsiţi [vezi Evrei 6:6]. «Fugiţi de curvie», strigă Pavel [vezi 1 Corinteni 6:18] şi «să nu faci nimic asemănător», este adăugat în Doctrină şi legăminte [vezi D&L 59:6; subliniere adăugată]. De ce? Ei bine, din unicul motiv al suferinţei incomensurabile, atât în trup, cât şi în spirit, îndurate de Salvatorul lumii pentru ca noi să putem fugi [vezi, în special, D&L 19:15-20]. Noi Îi datorăm ceva pentru această faptă. În mod sigur, Îi datorăm totul pentru această faptă. «Voi nu sunteţi ai voştri», a spus Pavel. «Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Preaslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.» [1 Corinteni 6:19-20; subliniere adăugată; vezi, de asemenea, versetele 13-18.] În cazul unui păcat sexual, sufletul este în pericol – trupul şi spiritul…

În ceea ce priveşte intimitatea fizică, trebuie să aşteptaţi! Trebuie să aşteptaţi până când puteţi oferi totul, şi nu puteţi oferi totul până când nu sunteţi căsătoriţi în mod legal şi civil. Să oferiţi în mod ilegal ceea ce nu vă aparţine (amintiţi-vă, «voi nu sunteţi ai voştri») şi să oferiţi doar o parte din dumneavoastră, pentru ca apoi să nu puteţi să vă oferiţi în întregime, poate duce la o suferinţă emoţională mare. Dacă stăruiţi în a avea ca scop satisfacţia trupească fără aprobarea cerească, daţi naştere unor asemenea degradări spirituale şi mintale încât riscaţi să compromiteţi atât dorinţa dumneavoastră pentru intimitatea fizică, cât şi capacitatea de a oferi un devotament total unei iubiri adevărate care va veni mai târziu. S-ar putea să ajungeţi la acel moment al dragostei rânduite, al căsătoriei adevărate, şi să descoperiţi cu groază că aţi risipit ceea ce ar fi trebuit să păstraţi şi să protejaţi, şi că numai harul lui Dumnezeu poate să recupereze virtutea pe care aţi pierdut-o atât de neglijent. În ziua nunţii dumneavoastră, cel mai bun dar pe care i-l veţi putea oferi partenerei dumneavoastră eterne sau partenerului dumneavoastră etern sunteţi chiar dumneavoastră – curaţi, puri şi demni de a primi în schimb aceeaşi puritate” („Personal Purity”, Ensign, nov. 1998, p. 76–77).

Alma 39:6. Care este păcatul de neiertat?

Profetul Joseph Smith a oferit mai multe informaţii legate de păcatul de neiertat:

„Toate păcatele vor fi iertate, cu excepţia păcatului împotriva Duhului Sfânt; căci Isus îi va salva pe toţi, cu excepţia fiilor pierzaniei. Ce trebuie să facă un om pentru a comite păcatul de neiertat? El trebuie să-L primească pe Duhul Sfânt, cerurile să fie deschise către el şi să Îl cunoască pe Dumnezeu, iar apoi, să păcătuiască împotriva Lui. După ce un om a păcătuit împotriva Duhului Sfânt, nu mai există loc de pocăinţă pentru el. El a ajuns să spună că soarele nu străluceşte, deşi îl vede; a ajuns să Îl nege pe Isus Hristos, deşi cerurile s-au deschis pentru el, precum şi să nege planul salvării, deşi are adevărul în faţa ochilor; şi, din acel moment, el începe să fie un duşman. Aşa se întâmplă cu mulţi apostaţi ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă” (în History of the Church, 6:314).

Cineva care a primit mărturia Duhului Sfânt şi care, apoi, se îndepărtează sau devine mai puţin activ în Biserică, nu este vinovat de comiterea păcatului de neiertat.

Alma 39:13. Pocăinţa: „să te întorci către Domnul”

Vârstnicul Neil L. Andersen, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a descris pocăinţa ca fiind o revenire sau întoarcere către Dumnezeu:

„Când păcătuim, ne întoarcem faţa de la Dumnezeu. Când ne pocăim, ne întoarcem, din nou, către Dumnezeu.

Invitaţia de a ne pocăi este rareori un glas care pedepseşte, în schimb este o chemare plină de dragoste de a face cale întoarsă şi de «a ne întoarce» la Dumnezeu” („Pocăiţi-vă… ca Eu să vă pot vindeca”, Ensign sau Liahona, nov. 2009, p. 40).

Alma 39:15. Isus Hristos va lua păcatele lumii

Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat cum putem avea acces la binecuvântările ispăşirii:

„Numai pocăinţa va conduce spre înălţimile însorite ale unei vieţi mai bune. Şi, desigur, numai prin pocăinţă obţinem accesul la slava ispăşitoare a lui Isus Hristos şi salvare. Pocăinţa este un dar divin şi trebuie să avem feţele luminate de zâmbet atunci când vorbim despre ea. Ea ne îndreaptă către libertate, încredere şi pace. Darul pocăinţei este motivul adevăratei sărbători şi nu cel care pune capăt sărbătorii.

Pocăinţa există ca opţiune numai datorită ispăşirii lui Isus Hristos. Sacrificiul Său infinit este cel care «le dă oamenilor mijloacele prin care ei să poată avea credinţă prin pocăinţă» (Alma 34:15). Pocăinţa este condiţia necesară şi slava lui Hristos este puterea prin care «îndurarea poate să satisfacă cerinţele dreptăţii» (Alma 34:16)…

Pocăinţa impune seriozitate şi dorinţa de a persevera, chiar dacă procesul este dureros. Încercarea de a face o listă cu paşii exacţi spre pocăinţă ar putea fi utilă unora, dar ar putea duce, de asemenea, la o metodă mecanică, care nu implică sentimente şi schimbare reale. Pocăinţa adevărată nu este superficială. Domnul ne indică două cerinţe fundamentale: «În acest mod veţi cunoaşte dacă un om se pocăieşte de păcatele lui – iată, el le va mărturisi şi le va abandona» (D&L 58:43)” („Darul divin al pocăinţei”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 38, 40).