Lecţia 40
2 Nefi 31
Introducere
Cu mulţi ani înainte de naşterea lui Isus Hristos, Nefi a primit o revelaţie cu privire la botezul Salvatorului. În timp ce Nefi vorbea poporului său despre această viziune, el i-a învăţat ceea ce el a numit „doctrina lui Hristos” – anume că pentru a primi viaţa eternă, noi trebuie să exercităm credinţă în Isus Histos, să ne pocăim de păcatele noastre, să fim botezaţi, să-L primim pe Duhul Sfânt şi să îndurăm până la sfârşit.
Sugestii pentru predare
2 Nefi 31:1–13
Nefi ne învaţă că, atunci când suntem botezaţi, noi urmăm exemplul Salvatorului.
Începeţi lecţia adresându-le cursanţilor următoarele întrebări:
-
Ce vă amintiţi despre botezul vostru? Cum v-aţi simţit când aţi fost botezaţi?
Explicaţi-le cursanţilor că, atunci când au fost botezaţi, ei au urmat un model care aparţine dintotdeauna Evangheliei lui Isus Hristos. Nefi a folosit o anumită expresie pentru a se referi la acest model. Invitaţi cursanţii să caute o expresie care se găseşte în 2 Nefi 31:2 şi în 2 Nefi 31:21. După ce au găsit expresia „doctrina lui Hristos”, adresaţi următoarea întrebare:
-
Ce cuvinte sau expresii din 2 Nefi 31:2, 21 sugerează importanţa „doctrinei lui Hristos”? (Răspunsurile pot include „trebuie să… spun despre”, „nicio altă cale” şi „singura şi adevărata doctrină”.)
Expuneţi ilustraţia „Ioan Botezătorul botezându-L pe Isus” (62133; Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 35). Invitaţi cursanţii să studieze, în linişte, 2 Nefi 31:5–9 şi să caute expresii din care să reiasă motivul pentru care Isus Hristos a fost botezat. (Puteţi să le recomandaţi cursanţilor să marcheze aceste expresii.) După câteva minute, rugaţi cursanţii să citească expresiile pe care le-au găsit.
-
Ce credeţi că înseamnă a „[înfăptui] toată dreptatea”? (După ce cursanţii au răspuns, puteţi explica faptul că înseamnă a ţine poruncile. Preşedintele Joseph F. Smith a spus că „[să înfăptuieşti] toată dreptatea” înseamnă „să împlineşti legea” [în Conference Report, apr. 1912, p. 9].)
Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Nefi 31:10–12.
-
În ce mod explică aceste versete importanţa botezului? (Nefi ne învaţă că botezul este o poruncă dată de Tatăl Ceresc, că este necesar pentru a putea primi darul Duhului Sfânt şi că avem nevoie de botez în eforturile noastre de a-L urma pe Isus Hristos.)
Rugaţi cursanţii să rezume doctrinele şi principiile pe care le-au învăţat din 2 Nefi 31:5–12. În timp ce îşi împărtăşesc ideile, asiguraţi-vă că înţeleg următoarele principii:
Isus Hristos ne-a dat exemplul perfect de supunere pe care noi trebuie să-l urmăm.
Noi trebuie să-L urmăm pe Isus Hristos, să fim botezaţi şi să-L primim pe Duhul Sfânt.
Isus Hristos, deşi este fără de păcat, a fost botezat pentru a înfăptui toată dreptatea.
Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Nefi 31:13. Îndreptaţi atenţia cursanţilor către expresiile „cu toată inima”, „fără ipocrizie sau înşelăciune în faţa lui Dumnezeu” şi „cu intenţii adevărate”. Puteţi să le sugeraţi cursanţilor să marcheze aceste expresii.
-
Ce înseamnă aceste expresii pentru voi? (Puteţi sublinia faptul că toate cele trei expresii fac referire la nevoia de sinceritate în eforturile de a ne exercita credinţa în Salvator, de a ne pocăi de păcate şi de a urma exemplul Salvatorului.)
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să îşi aprofundeze înţelegerea despre cum să urmeze exemplul Salvatorului indiferent de situaţia în care se află, adresaţi întrebări precum cele de mai jos:
-
În ce mod se aplică aceste fraze în cazul unor activităţi precum studiul scripturilor zilnic şi participarea la adunările Bisericii?
-
Care este diferenţa dintre „a spune o rugăciune” şi a te ruga „cu toată inima”?
-
Care este diferenţa dintre a mânca din pâinea de la împărtăşanie şi a lua din pâinea de la împărtăşanie „cu intenţii adevărate”?
-
Care este diferenţa dintre a spune că îţi pare rău pentru ceva ce ai făcut şi a te pocăi „cu toată inima”?
2 Nefi 31:14–21
Nefi ne învaţă că, după botez, trebuie să-L primim pe Duhul Sfânt şi să continuăm să urmăm exemplul Salvatorului.
Explicaţi că Nefi a vorbit despre o poartă care se deschide către o cale. Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Nefi 31:17–18. După ce cursantul a terminat de citit, desenaţi pe tablă o ilustraţie ca cea de mai jos:
-
Conform cu 2 Nefi 31:17, ce reprezintă poarta? (Pocăinţa şi botezul. Scrieţi Pocăinţă şi botez dedesubtul porţii.) În ce mod pot fi pocăinţa şi botezul asemănătoare unei porţi?
-
Potrivit celor relatate în 2 Nefi 31:18, spre ce ne conduce calea? (Viaţa veşnică. Scrieţi Viaţa veşnică la sfârşitul căii. Puteţi să explicaţi că expresia „viaţa veşnică” se referă la exaltarea în împărăţia celestială.)
-
Nefi ne-a învăţat că, după botez, primim darul Duhului Sfânt (vezi 2 Nefi 31:13–14). Potrivit celor relatate în 2 Nefi 31:17–18, în ce mod ne ajută Duhul Sfânt? (Ajutaţi cursanţii să înţeleagă că Duhul Sfânt mărturiseşte despre Tatăl şi despre Fiul şi aduce iertarea păcatelor.)
-
De ce este esenţial ca noi să primim o mărturie despre Tatăl şi despre Fiul prin intermediul Duhului Sfânt?
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă rolul Duhului Sfânt în iertarea păcatelor, puteţi să explicaţi expresia „botezul focului şi al Duhului Sfânt” (2 Nefi 31:13–14; vezi, de asemenea, versetul 17). Invitaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi cursanţii să fie atenţi la ce înseamnă să fii botezat cu foc şi cu Duhul Sfânt.
„Poarta botezului conduce la calea cea dreaptă şi îngustă…
Ni s-a poruncit şi suntem învăţaţi să trăim în aşa fel încât starea noastră decăzută să se schimbe prin intermediul puterii purificatoare a Duhului Sfânt. Preşedintele Marion G.Romney ne-a învăţat că botezul prin foc realizat de către Duhul Sfânt «[ne] converteşte de la starea carnală la cea spirituală. Curăţă, vindecă şi purifică sufletul… Credinţa în Domnul Isus Hristos, pocăinţa şi apa botezului sunt, toate, cerinţe necesare premergătoare botezului cu foc, însă acesta din urmă reprezintă împlinirea. A primi [acest botez cu foc] înseamnă că cineva are veşmântul curăţat prin intermediul sângelui ispăşitor al lui Isus Hristos» (Learning for the Eternities, compil. de George J. Romney [1977], p. 133; vezi, de asemenea, 3 Nefi 27:19–20).
Deci, pe măsură ce ne naştem din nou şi ne străduim ca totdeauna să avem Spiritul Său cu noi, Duhul Sfânt ne purifică şi ne rafinează sufletele ca şi cum ar face-o prin foc (vezi 2 Nefi 31:13–14, 17). În cele din urmă, trebuie să fim găsiţi neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu” („Mâini nevinovate şi o inimă curată”, Ensign sau Liahona, nov. 2007, p. 81).
-
Ce au spus vârstnicul Bednar şi preşedintele Romney că face „botezul focului” pentru noi?
-
Ce binecuvântări suplimentare putem primi prin intermediul influenţei Duhului Sfânt?
-
În ce mod „[vă străduiţi] ca totdeauna să [aveţi] Spiritul Său” cu voi?
-
Când aţi simţit Duhul Sfânt acţionând în viaţa voastră?
Explicaţi că în 2 Nefi 31:18, cuvântul strâmtă înseamnă îngustă, strictă, precisă şi care nu permite nicio abatere. Nefi a folosit acest cuvânt pentru a descrie calea pe care noi trebuie s-o urmăm după botez pentru a putea primi viaţa eternă. Rugaţi cursanţii să cugete în linişte asupra următoarei întrebări:
-
Ce trebuie să facem, după botez, pentru a rămâne pe calea care ne conduce către viaţa eternă?
În timp ce cursanţii reflectă asupra acestei întrebări, rugaţi-i să caute răspunsuri în 2 Nefi 31:15–16, 19–21. Puteţi recomanda cursanţilor să marcheze cuvinte sau expresii care explică ce trebuie să facem pentru a primi viaţă eternă. După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească ce au marcat. În timp ce răspund, scrieţi răspunsurile lor pe tablă. Ilustraţia dumneavoastră ar trebui să arate în acest fel:
Asiguraţi-vă că respectivii cursanţi înţeleg că, dacă trăim conform doctrinei lui Hristos, vom primi viaţa veşnică.
Pentru a încheia lecţia, rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Nefi 31:20. Subliniaţi că 2 Nefi 31:19–20 este un fragment care conţine o scriptură de bază. Îi puteţi încuraja pe cursanţi să marcheze acest fragment într-un mod distinct pentru a-l putea găsi cu uşurinţă. Invitaţi-i să răspundă la una dintre următoarele întrebări scriind răspunsurile în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor:
-
Bazându-vă pe ceea ce aţi învăţat din această lecţie, ce vă dă speranţă că veţi primi viaţa veşnică?
-
În ce mod v-a influenţat viaţa legământul făcut la botez?
Scriptură de bază – 2 Nefi 31:19–20
Împărtăşiţi cursanţilor următoarea declaraţie a vârstnicului Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
„Prin memorarea scripturilor se poate obţine o mare putere. A memora un verset din scripturi înseamnă a-ţi crea o nouă relaţie de prietenie. Este ca şi cum ai descoperi o nouă persoană care poate ajuta la nevoie, poate asigura inspiraţie şi alinare şi poate fi o sursă de motivare pentru schimbări necesare” („Puterea scripturii”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 6).
Pe un afiş (sau pe o foaie de hârtie), scrieţi Am memorat 2 Nefi 31:19–20.Expuneţi afişul într-un loc în care cursanţii îl pot vedea. Daţi-le cursanţilor angajamentul să memoreze acest fragment singuri sau împreună cu familiile lor. Invitaţi-i ca, în zilele următoare, să semneze pe afiş, după ce au memorat fragmentul. Dacă memorează versetul împreună cu familiile lor, pot să scrie pe afiş şi numele membrilor familiei. Amintiţi-vă să adaptaţi această însărcinare la capacităţile şi circumstanţele fiecărei persoane, astfel încât fiecare cursant să o poată îndeplini.
Împărtăşiţi-vă mărturia despre importanţa memorării scripturilor, precum 2 Nefi 31:19–20, care conţine cuvinte ce oferă speranţă.
Notă. Datorită lungimii şi naturii lecţiei de astăzi, puteţi face această activitate într-o altă zi, când aveţi mai mult timp la dispoziţie.
Comentarii şi informaţii generale
2 Nefi 31:2, 21. „Doctrina lui Hristos”
Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat:
„«Doctrina lui Hristos», aşa cum a fost propovăduită de Nefi în cuvântarea sa măreaţă şi cuprinzătoare, se concentrează asupra credinţei în Domnul Isus Hristos, pocăinţei, botezului prin scufundare, primirii darului Duhului Sfânt şi îndurării până la sfârşit. În această declaraţie, nu se încearcă acoperirea întregului plan al salvării, tuturor virtuţilor unei vieţi creştine sau recompenselor care ne aşteaptă în diferitele grade ale gloriei cereşti. În această declaraţie nu se face referire la oficiile preoţiei, la rânduielile din templu sau la multe alte doctrine adevărate. Toate acestea sunt importante dar, aşa cum este prezentată în Cartea lui Mormon, „doctrina lui Hristos” este simplă şi directă. Se concentrează exclusiv asupra primelor principii ale Evangheliei, incluzând încurajarea de a îndura, a persevera şi a înainta. Cu siguranţă, claritatea şi simplitatea „doctrinei lui Hristos” sunt cele care determină impactul acesteia. Nefi a ştiut că avea să fie astfel. El a scris: «Vă voi vorbi într-un fel limpede, potrivit limpezimii profeţiei mele» [2 Nefi 31:2]” (Christ and the New Covenant: The Messianic Message of the Book of Mormon [1997], p. 49-50).
2 Nefi 31:13. „Fără ipocrizie”
Vârstnicul Joseph B. Wirthlin, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a vorbit despre a acţiona fără ipocrizie:
„Chiar trăim noi conform Evangheliei, sau doar mimăm că suntem neprihăniţi pentru ca cei din jurul nostru să presupună că noi suntem credincioşi când, de fapt, inimile noastre şi faptele noastre secrete nu sunt în acord cu învăţăturile Domnului?
Ne însuşim doar «o formă de evlavie» în timp ce tăgăduim «puterea ei» [Joseph Smith – Istorie 1:19]?
Suntem noi neprihăniţi în fapte sau doar mimăm supunerea când credem că alţii ne privesc?
Domnul ne-a făcut cunoscut că nu Se va lăsa păcălit de aparenţe, avertizându-ne să nu fim făţarnici faţă de El sau de ceilalţi. El ne-a avertizat să fim circumspecţi faţă de cei care înşeală prin aparenţe, care afişează un caracter binevoitor, dar care ascund o realitate mai întunecată” („True to the Truth”, Ensign, mai 1997, p. 15-16).
Sfătuind membrii să acţioneze cu intenţie adevărată şi nu doar să mimeze că doresc să acţioneze, vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus:
„Urmând aceste învăţături de bază, minunate legături cu Hristos ni se înfăţişează într-o multitudine de feluri: rugăciunea, postul şi meditaţia cu privire la scopurile Sale; savurarea scripturilor, faptul de a sluji celorlalţi, «[ajutându-i] pe slabi, [înălţând] mâinile obosite care atârnă… [întărind] genunchii care se clatină» [D&L 81:5]. Mai presus de toate, faptul de a iubi cu «dragostea pură a lui Hristos», acel dar care «niciodată nu piere», care «suportă toate lucrurile, crede toate lucrurile, nădăjduieşte toate lucrurile, rabdă toate lucrurile». [Vezi Moroni 7:45-47.] În curând, cu această iubire, ne dăm seama că zilele noastre conţin semnele drumurilor care duc la Învăţător şi că, de fiecare dată când ne străduim, oricât de puţin, să mergem spre El, observăm că El a încercat, cu nerăbdare, să ajungă la noi…
Dorinţa mea, astăzi, este ca noi toţi… să avem o experienţă personală mai directă cu exemplul Salvatorului. Câteodată, căutăm cerul în moduri mult prea indirecte concentrându-ne pe programe sau istorie sau pe experienţele altora. Acelea sunt importante, dar nu la fel de importante ca experienţa personală, adevărata ucenicie şi tăria care vin din experimentarea directă a atingerii Sale maiestuoase” („Lucruri stricate de reparat”, Ensign sau Liahona, mai 2006, p. 70).
2 Nefi 31:13, 17-18. „[Primiţi-L] pe Duhul Sfânt”
Vârstnicul David A. Bednar ne-a învăţat:
„Rânduiala de confirmare a unui nou membru al Bisericii şi de conferire a darului Duhului Sfânt este atât simplă, cât şi profundă. Deţinătorii demni ai preoţiei lui Melhisedec îşi aşează mâinile pe capul unei persoane şi o cheamă pe numele ei. După aceea, cu autoritatea preoţiei sfinte şi în numele Salvatorului, persoana este confirmată ca membră a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă şi este rostită următoarea propoziţie importantă: «Primeşte-L pe Duhul Sfânt».
Simplitatea acestei rânduieli ar putea să ne determine să trecem cu vederea semnificaţia ei. Aceste patru cuvinte – «Primeşte-L pe Duhul Sfânt» – nu sunt doar o pronunţare pasivă, ci ele constituie o poruncă a preoţiei – un îndemn autorizat pentru a acţiona, şi nu pur şi simplu pentru a se acţiona asupra lor (vezi 2 Nefi 2:26). Duhul Sfânt nu devine operativ în viaţa noastră doar pentru că mâinile sunt aşezate pe capul nostru şi pentru că acele patru cuvinte sunt rostite. Când primim această rânduială, fiecare dintre noi acceptă o responsabilitate sacră şi continuă de a dori, a căuta, a munci şi a trăi, astfel încât într-adevăr să-L «[primim] pe Duhul Sfânt», precum şi darurile Sale spirituale care Îl însoţesc…
Rugăciunea, studiul, adunările, preaslăvirea, slujirea şi supunerea nu sunt articole izolate şi independente menţionate pe o listă lungă a Evangheliei, ca lucruri care trebuie să fie făcute. Ci, fiecare dintre aceste practici neprihănite este un element important într-o căutare spirituală atotcuprinzătoare pentru a îndeplini mandatul de a-L primi pe Duhul Sfânt. Poruncile lui Dumnezeu, cărora ne supunem, şi inspiratele sfaturi din partea conducătorilor Bisericii, pe care le urmăm, se concentrează în principal pe obţinerea tovărăşiei Spiritului. În principal, toate învăţăturile şi activităţile Evangheliei sunt centrate pe ţelul de a veni la Hristos prin primirea Duhului Sfânt în viaţa noastră” („Primiţi-L pe Duhul Sfânt”, Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 95, 96-97).
Următoarea declaraţie include unele dintre binecuvântările pe care le putem primi atunci când suntem demni de însoţirea Duhului Sfânt:
„[Duhul Sfânt] vă poate îndruma în hotărârile pe care le luaţi şi vă poate proteja împotriva pericolelor fizice şi spirituale…
El este Mângâietorul (Ioan 14:26)… Şoaptele Spiritului vă pot calma temerile, vă pot linişti îngrijorările din viaţă şi vă pot alina când sunteţi îndureraţi. Duhul Sfânt vă poate umple «cu nădejde şi cu iubire perfectă» şi «învăţa lucrurile paşnice ale împărăţiei” (Moroni 8:26; D&L 36:2)…
A te bucura pe deplin de darul Duhului Sfânt înseamnă a primi revelaţie şi alinare, a-i sluji şi binecuvânta pe alţii prin darurile spirituale, a fi purificat de păcat şi a fi făcut demn de exaltare în împărăţia celestială” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 60-61).
2 Nefi 31:15-16. „Îndură până la sfârşit”
Expresia „îndură până la sfârşit” este folosită frecvent pentru a sugera nevoia de a depăşi, cu răbdare, greutăţile de care avem parte de-a lungul vieţii. Vârstnicul Joseph B. Wirthlin a explicat că a îndura până la sfârşit înseamnă, de asemenea, să continuăm să avem credinţă în Hristos:
„Îndurarea până la sfârşit este doctrina continuării pe cărarea care duce până la viaţa veşnică după ce o persoană intră pe cărare prin credinţă, pocăinţă, botez şi prin primirea Duhului Sfânt. Îndurarea până la sfârşit necesită inima noastră întreagă sau, cum ne învaţă profetul Amalechi din Cartea lui Mormon, noi trebuie «să [venim] la El şi [să-I oferim] sufletele noastre întregi ca o jertfă pentru El, şi să continuăm în posturi şi rugăciuni şi să [răbdăm] până la capăt; şi aşa cum Domnul trăieşte, tot aşa [vom fi] salvaţi» [Omni 1:26].
Îndurarea până la sfârşit înseamnă că ne-am plantat ferm viaţa în solul Evangheliei respectând doctrinele acceptate ale Bisericii, slujind, cu umilinţă, semenilor noştri, trăind o viaţă asemănătoare cu cea a lui Hristos şi ţinându-ne legămintele. Cei care îndură sunt cumpătaţi, statornici, umili, permanent dornici de a se îmbunătăţi şi fără vicleşuguri. Mărturia lor nu se bazează pe raţiuni lumeşti – ea se bazează pe adevăr, pe cunoaştere, pe experienţă şi pe Spirit” („Să înaintăm”, Ensign sau Liahona, nov. 2004, p. 101).
2 Nefi 31-33. Duhul Sfânt
Ultimele învăţături predate de Nefi în Cartea lui Mormon cuprind multe adevăruri despre Duhul Sfânt. De exemplu:
-
Duhul Sfânt vă permite să vorbiţi pe „limba îngerilor” (vezi 2 Nefi 31:13);
-
Iertarea păcatelor are loc prin puterea Duhului Sfânt (vezi 2 Nefi 31:17);
-
Duhul Sfânt mărturiseşte despre Tatăl şi despre Fiul (vezi 2 Nefi 31:18);
-
Duhul Sfânt vă va arăta toate lucrurile pe care trebuie să le faceţi (vezi 2 Nefi 32:5);
-
Duhul Sfânt îi învaţă pe oameni să se roage (vezi 2 Nefi 32:8);
-
Când un om vorbeşte prin puterea Duhului Sfânt, Duhul Sfânt îi duce vorba în inimile copiilor oamenilor (vezi 2 Nefi 33:1).