Lecţia 119: 3 Nefi 8–10

Lecţia 119

3 Nefi 8–10

Introducere

La treizeci şi trei de ani după ce au văzut semnul naşterii Salvatorului, nefiţii au început să se uite după semnul pe care Samuel Lamanitul îl profeţise cu privire la moartea Salvatorului. Deşi multe semne au fost date, îndoieli şi discuţii în contradictoriu au apărut în rândul oamenilor. În cursul următorului an, profeţia lui Samuel s-a împlinit. După ce mari furtuni, cutremure de pământ şi alte calamităţi au provocat peste tot distrugeri, întunericul a acoperit ţara timp de trei zile. În întuneric, oamenii care au supravieţuit distrugerii au auzit glasul lui Isus Hristos. El le-a cerut să se pocăiască şi să se întoarcă la El. După ce întunericul s-a risipit, plânsetul oamenilor s-a transformat în bucurie şi în slăvirea lui Isus Hristos.

Sugestii pentru predare

3 Nefi 8:1–18

Marea distrugere indică moartea lui Isus Hristos, împlinindu-se astfel profeţia lui Samuel Lamanitul.

Începeţi lecţia adresând următoarea întrebare:

Cunoaşteţi vreun semn care a fost deja şi care arată că a Doua Venire a Salvatorului este aproape? (Puteţi atrage atenţia că multe profeţii, precum cea despre restaurarea Evangheliei, cea despre venirea profetului Ilie şi cea despre faptul că Evanghelia este predicată în întreaga lume au fost împlinite sau sunt în curs de împlinire.)
Cum vă simţiţi când recunoaşteţi ceva ca fiind un semn clar că a Doua Venire a Salvatorului este aproape?

Explicaţi că trăim într-o perioadă similară cu cea imediat premergătoare vizitei pe care Isus Hristos le-a făcut-o nefiţilor. Tot aşa cum nefiţii au fost atenţi să vadă semnele despre care Samuel Lamanitul a profeţit că aveau să fie semnele morţii şi învierii lui Isus Hristos, şi noi trebuie să fim atenţi la semnele celei de-a Doua Veniri a Salvatorului.

Invitaţi-i pe cursanţi să citească, în gând, 3 Nefi 8:3–4 şi să identifice diferenţele privind modul în care au reacţionat unii dintre nefiţi cu privire la semne. Rugaţi cursanţii să spună ce au aflat. (Deşi oamenii se uitau după semne „cu multă nerăbdare”, au existat „mari îndoieli şi certuri” printre ei.)

În ce feluri se aseamănă situaţia descrisă în 3 Nefi 8:3–4 cu împrejurările din lumea de astăzi?
Cum ne putem întări credinţa în Isus Hristos chiar şi atunci când mulţi dintre cei din jurul nostru îşi exprimă îndoiala?

Întrebaţi cursanţii dacă au avut parte vreodată de o furtună puternică, de un cutremur sau de vreo altă calamitate. În timp ce cursanţii răspund, invitaţi-i să vorbească despre sentimentele pe care le-au avut în timpul şi după experienţa respectivă.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 8:5–7. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să fie atenţi la ceea ce s-a întâmplat în cel de-al 34-lea an de după naşterea lui Isus Hristos. Apoi, invitaţi cursanţii să citească, în gând, 3 Nefi 8:8–18 şi să fie atenţi la ceea ce li s-a întâmplat locuitorilor oraşelor. Rugaţi cursanţii să spună ce au aflat. Amintiţi-le cursanţilor că Samuel Lamanitul a profeţit despre aceste lucruri (vezi Helaman 14:20–27). Subliniaţi faptul că toate cuvintele profeţilor vor fi împlinite şi că Dumnezeu îi va face răspunzători pe cei ticăloşi pentru faptele lor.

3 Nefi 8:19–25

Întunericul acoperă pământul trei zile.

Explicaţi că, după ce furtunile şi cutremurele de pământ au încetat, întunericul a acoperit pământul timp de trei zile. Închideţi, pentru câteva secunde, lumina din încăpere. Apoi, întrebaţi cursanţii dacă au fost vreodată într-un loc în care să nu fi existat deloc lumină, precum o peşteră sau o încăpere fără ferestre.

Cum v-aţi simţit când aţi fost în locul acela?

Atrageţi atenţia că întunericul care a acoperit pământul timp de trei zile a fost diferit de întunericul care apare când închidem luminile sau când mergem într-o încăpere fără ferestre. Rugaţi cursanţii să citească, în gând, 3 Nefi 8:19–23 şi să caute expresii care descriu întunericul de care au avut parte nefiţii. (Răspunsurile pot include: „întuneric gros”, „aburii întunericului” şi „nu a putut să fie lumină deloc”.)

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, 3 Nefi 8:23–25 şi să fie atenţi la efectul pe care întunericul l-a avut asupra nefiţilor care au supravieţuit distrugerii. Rugaţi cursanţii să spună ce au aflat.

3 Nefi 9:1–14

În întuneric, Isus Hristos îi invită pe cei care au supravieţuit distrugerii să se pocăiască şi să vină la El.

Scrieţi, pe tablă, întrebările de mai jos. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 3 Nefi 9:1–12 şi să caute răspunsurile la aceste întrebări.

De ce a avut loc această distrugere?

Cum a reacţionat Satana faţă de această distrugere?

Ce ne învaţă aceasta despre Satana şi despre modul în care el îi tratează pe cei care-l urmează?

Citiţi-le cursanţilor, cu glas tare, 3 Nefi 9:13–14. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturi şi să fie atenţi la invitaţia pe care Salvatorul a adresat-o celor care au fost cruţaţi în timpul distrugerii. Rugaţi cursanţii să şi-i imagineze pe acei nefiţi ascultând glasul Salvatorului într-un întuneric complet. Ei au fost „cruţaţi fiindcă [au] fost mai drepţi decât” cei care au fost distruşi, însă tot trebuiau să se pocăiască şi să se schimbe (vezi 3 Nefi 9:13; 10:12).

Cum credeţi că s-au simţit nefiţii când au auzit această invitaţie făcută de Salvator? De ce?

Invitaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a vârstnicului C. Scott Grow, din Cei Şaptezeci:

„Isus Hristos este Marele Vindecător al sufletelor noastre…

Când păcătuim, Satana ne spune că suntem pierduţi. În schimb, Mântuitorul nostru ne oferă mântuire tuturor – indiferent cu ce am greşit – chiar dumneavoastră şi mie” („Miracolul ispăşirii”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 109).

Afirmaţi că invitaţia Salvatorului din 3 Nefi 9:13 – de a veni la El şi de a fi vindecaţi – este valabilă pentru fiecare dintre noi. Pentru ca Salvatorul să ne poată vindeca, noi trebuie să acceptăm invitaţia Sa de a veni la El, de a ne pocăi de păcatele noastre şi de a ne converti. Rugaţi cursanţii să se gândească la aspecte din viaţa lor în care au nevoie de vindecarea Salvatorului. Apoi, invitaţi-i să răspundă la următoarea întrebare scriind răspunsurile în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor:

Ce trebuie să faceţi pentru a putea avea parte de vindecarea Salvatorului în viaţa voastră?

3 Nefi 9:15–22

Salvatorul proclamă că, prin sacrificiul Său, legea lui Moise este împlinită.

Citiţi, cu glas tare, 3 Nefi 9:19. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să fie atenţi la ceea ce a spus Isus Hristos că nu va mai accepta de la nefiţi. Puteţi să le amintiţi cursanţilor că nefiţii trăiau, la acea vreme, conform legii lui Moise. Ca parte a legii lui Moise, Domnul a poruncit poporului Său să jertfească animale ca semn şi simbol al jertfei pe care Salvatorul avea s-o ofere prin intermediul ispăşirii Sale.

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 3 Nefi 9:20 şi să caute ceea ce Salvatorul le-a spus nefiţilor că trebuiau să ofere drept jertfă. Rugaţi cursanţii să spună ceea ce au găsit.

Ce credeţi că înseamnă să oferi ca jertfă „o inimă frântă şi un spirit smerit”?
Ce binecuvântări le promite Salvatorul celor care vin la El cu o inimă frântă şi cu un spirit smerit?

Explicaţi că vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat un mod în care putem să ne gândim la expresiile „inimă frântă” şi „spirit smerit”. Citiţi declaraţia care urmează şi rugaţi cursanţii să asculte ce cuvinte a folosit vârstnicul Christofferson pentru a ne ajuta să înţelegem aceste expresii:

„[Îi] puteţi oferi Domnului darul inimii dumneavoastră frânte sau pocăite şi spiritul dumneavoastră smerit sau supus. În realitate, darul sunteţi dumneavoastră înşivă – ceea ce sunteţi şi ceea ce deveniţi.

Există ceva în dumneavoastră sau în vieţile dumneavoastră care este impur sau nedemn? Când vă eliberaţi de acest lucru, acela este un dar pentru Salvator. Există un obicei sau o calitate care lipseşte din viaţa dumneavoastră? Când îl adaptaţi şi îl faceţi să fie o parte din personalitatea dumneavoastră, îi oferiţi un dar Domnului” („Când te vei întoarce la Dumnezeu”, Ensign sau Liahona, mai 2004, p. 12-13).

Ce cuvânt a folosit vârstnicul Christofferson pentru a ne ajuta să înţelegem expresia „inimă frântă”? ([Pocăită].) Ce credeţi că înseamnă să ai o inimă pocăită?
Ce cuvânt a folosit vârstnicul Christofferson pentru a ne ajuta să înţelegem expresia „spirit smerit”? (Supus.) Cum aţi descrie o persoană care are un spirit supus?

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, 3 Nefi 9:21–22 şi să caute descrierea Salvatorului privind modul în care trebuie să venim la El. Rugaţi-i să spună ce au găsit. Arătaţi-le o poză cu un copilaş; poate să fie cineva din familia dumneavoastră.

Cum vi-l imaginaţi pe un copilaş care vine la Salvator? Cum vă ajută aceasta să înţelegeţi modul în care trebuie să venim la Salvator?

Scrieţi, pe tablă, următoarele:

Dacă venim la Hristos cu inima frântă şi cu spiritul smerit, El ne va…

Rugaţi cursanţii să citească 3 Nefi 9:13–15, 19–22 şi să identifice modurile în care poate fi completată afirmaţia scrisă pe tablă. Invitaţi-i să spună ce au aflat. Răspunsurile pot include faptul că El ne va vindeca (vezi 3 Nefi 9:13), că ne va oferi viaţă veşnică (vezi 3 Nefi 9:14) şi că ne va primi (vezi 3 Nefi 9:22). După ce cursanţii au răspuns, completaţi afirmaţia scrisă pe tablă: Dacă venim la Hristos cu inima frântă şi cu spiritul smerit, El ne va primi, ne va vindeca şi ne va oferi viaţă veşnică.

3 Nefi 10

Domnul Se oferă să-Şi adune poporul aşa cum găina îşi adună puii.

Rezumaţi 3 Nefi 10:1–3 explicând că, după ce au auzit glasul Salvatorului, oamenii au fost atât de uimiţi, încât a fost linişte timp de mai multe ore. Apoi, El le-a vorbit, din nou, oamenilor.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din 3 Nefi 10:4–6. Atrageţi atenţia că, în aceste versete, Salvatorul vorbeşte despre casa lui Israel, poporul Său de legământ.

Cum se aseamănă Salvatorul cu găina care-şi protejează puii de pericol? De ce nu i-a adunat şi protejat Salvatorul pe toţi cei din casa lui Israel? (Ei nu doreau să vină la El.)
Ce le-a promis Salvatorul celor care se pocăiesc şi se întorc la El? (El îi va aduna aşa cum îşi adună găina puii.)

Rugaţi cursanţii să răspundă la următoarea întrebare scriind răspunsurile în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor. (Puteţi scrie această întrebare pe tablă sau o puteţi citi, rar, pentru ca respectivii cursanţi să şi-o poată scrie.)

Când aţi simţit invitaţia Salvatorului de a accepta îngrijirea şi protecţia Sa?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 10:9–11. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să fie atenţi la ce s-a întâmplat după ce Salvatorul le-a vorbit oamenilor. Puteţi încheia depunându-vă mărturia că Salvatorul este milos cu toţi cei care vin la El cu inima frântă şi cu spiritul smerit. Puteţi, de asemenea, să explicaţi că, în lecţia următoare, cursanţii vor discuta despre vizita pe care Salvatorul le-a făcut-o acelor oameni şi despre modul în care El a slujit personal fiecăruia dintre ei.

Comentarii şi informaţii generale

3 Nefi 9:2. „Diavolul râde, iar îngerii lui se bucură”

Vârstnicul Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat despre reacţia pe care duşmanul o are atunci când păcătuim:

„«Adam a căzut, ca oamenii să poată fi; iar oamenii sunt ca să poată avea bucurie» [2 Nefi 2:25].

Uneori, uităm că Tatăl nostru Ceresc doreşte ca fiecare dintre noi să aibă bucurie. Numai dacă cedăm în faţa ispitei şi păcatului ni se poate refuza această bucurie. Şi, dacă cedăm, facem exact ceea ce Satana vrea să facem.

Odată, am avut ocazia de a-l însoţi pe preşedintele Spencer W. Kimball într-o ţară îndepărtată. Am vizitat diferite obiective turistice în zonă, inclusiv catacombe subterane – morminte ale unor popoare care fuseseră persecutate de fanatici creştini. În timp ce urcam pe scările înguste şi întunecate ale acelui loc, preşedintele Kimball m-a învăţat o lecţie de neuitat. M-a tras de marginea hainei şi a spus: «Am fost întotdeauna tulburat de ceea ce face duşmanul folosind numele lui Hristos». Apoi, a spus: «Robert, duşmanul nu poate avea bucurie niciodată dacă tu şi cu mine nu păcătuim».

În timp ce mă gândeam la acest comentariu şi studiam scripturile, am început să înţeleg ce voia să spună preşedintele Kimball… Păcatele noastre sunt cele care îl fac pe diavol să râdă; tristeţea noastră îi aduce falsă bucurie.

Deşi diavolul râde, puterea lui este limitată. Unii dintre dumneavoastră îşi amintesc, poate, vechea zicală: «Diavolul este de vină pentru că am păcătuit». Astăzi, vreau să vă transmit, în termeni absolut siguri, că duşmanul nu ne poate determina să facem ceva. Aşa cum spun scripturile, el pândeşte la uşa noastră şi ne urmează în fiecare zi. De fiecare dată când ieşim, în cazul fiecărei hotărâri pe care o luăm, noi alegem să mergem fie în direcţia lui, fie în direcţia Salvatorului nostru. Dar duşmanul trebuie să plece dacă noi îi spunem să plece. El nu ne poate influenţa dacă noi nu îi permitem să facă acest lucru şi el ştie aceasta! Singura dată când el ne poate influenţa mintea şi trupul – chiar spiritele noastre – este atunci când noi îi permitem s-o facă. Cu alte cuvinte, noi nu trebuie să cedăm ademenirilor sale!” („Să acţionăm pentru noi înşine: darul şi binecuvântările libertăţii de a alege”, Ensign sau Liahona, mai 2006, p. 5-6).

3 Nefi 9:19-20. „O inimă frântă şi un spirit smerit”

Vârstnicul Neal A. Maxwell, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a descris ce înseamnă să Îi oferi Domnului o inimă frântă şi un spirit smerit.

„Jertfa reală, personală nu a însemnat niciodată punerea unui animal pe altar. De fapt, este dorinţa de a pune carnalul din noi pe altar şi de a-l lăsa să fie ars! Acesta este «sacrificiul [oferit Domnului]… al unei inimi frânte şi al unui spirit smerit» (D&L 59:8)” („Deny Yourselves of All Ungodliness”, Ensign, mai 1995, p. 68).