Bibliotecă
Lecţia 127: 3 Nefi 18

Lecţia 127

3 Nefi 18

Introducere

În timp ce Isus Hristos îşi încheia prima zi a slujirii Sale printre nefiţi, El a administrat împărtăşania. El le-a poruncit să ia din împărtăşanie, să se roage întotdeauna la Tatăl şi să ofere înfrăţire tuturor oamenilor. Salvatorul le-a promis mari binecuvântări celor care se supun. Apoi, El le-a dat celor doisprezece ucenici nefiţi instrucţiuni cu privire la slujirea lor în cadrul Bisericii. Înainte de înălţarea la cer, El la-a dat puterea de a da darul Duhului Sfânt.

Sugestii pentru predare

3 Nefi 18:1–14

Isus Hristos le administrează nefiţilor împărtăşania.

Invitaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a vârstnicului Gerald N. Lund, din Cei Şaptezeci. (Spuneţi-le cursanţilor că numele Czenkusch se pronunţă „Zencuş”.) Încurajaţi membrii clasei să-şi imagineze cum ar fi dacă ar fi fost alpinistul menţionat de vârstnicul Lund.

„În urmă cu ceva timp, a fost un articol interesant despre alpinism într-o revistă de sănătate…

Articolul era despre un bărbat pe nume Czenkusch care avea o şcoală de alpinism… Czenkusch îi descria reporterului sistemul de siguranţă în alpinism. Acesta este sistemul prin care alpiniştii se protejează împotriva căderilor. Un alpinist ajunge într-o poziţie sigură şi fixează coarda pentru următorul alpinist, de regulă, în jurul trupului său. «Eşti în siguranţă», înseamnă «Coarda ta este în siguranţă. Dacă se întâmplă ceva, voi opri căderea ta». Aceasta este o parte importantă a alpinismului. Acum, fiţi atenţi cum a continuat articolul: «Acest sistem de siguranţă din alpinism i-a adus lui Czenkusch cele mai bune şi cele mai rele momente din alpinism. Odată, Czenkusch a căzut de pe o stâncă înaltă smulgând trei suporturi mecanice şi scoţând din stâncă ancora care-i asigura împiedicarea căderii. A fost oprit, cu capul în jos, la doar trei metri de sol, când [Don], cel care-l însoţea, a oprit căderea prinzând coarda cu mâna. «Don mi-a salvat viaţa», spune Czenkusch. «Ce ai face pentru un astfel de om? Îi dai o coardă uzată pentru alpinism sub forma unui cadou de Crăciun? Nu, îţi vei aminti de el. Îţi vei aminti mereu de el»” [Eric G. Anderson, „The Vertical Wilderness”, Private Practice, noiembrie 1979, p. 21; subliniere adăugată]” („The Grace and Mercy of Jesus Christ”, în Jesus Christ: Son of God, Savior, redactată de Paul H. Peterson, Gary L. Hatch şi Laura D. Card [2002], p. 48).

  • De ce credeţi că alpinistul a simţit că dacă i-ar fi dat salvatorului său daruri materiale ar reprezenta o modalitate nepotrivită de a-şi exprima recunoştinţa?

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 3 Nefi 18:1–7 şi să fie atenţi la ceea ce Salvatorul le-a spus nefiţilor să facă pentru a-şi aminti de El. (Le puteţi sugera cursanţilor să marcheze cuvintele amintirea şi vă aduceţi aminte din 3 Nefi 18:7.) După ce cursanţii spun ce au învăţat, adresaţi următoarele întrebări:

  • Cum ne ajută luarea din împărtăşanie să ne amintim de sacrificiul pe care Salvatorul l-a făcut pentru noi?

  • Potrivit celor relatate în 3 Nefi 18:7, ce trebuiau nefiţii să-şi aducă aminte în timp ce luau din pâine?

Acordaţi-le cursanţilor timp să citească 3 Nefi 11:14–15. Apoi, adresaţi-le următoarele întrebări:

  • De ce era amintirea trupului Salvatorului în mod deosebit importantă pentru nefiţi?

  • Deşi nu aţi văzut rănile de pe trupul Salvatorului aşa cum s-a întâmplat cu nefiţii, de ce este totuşi important pentru voi să luaţi din pâinea împărtăşaniei „în amintirea trupului” Salvatorului? (D&L 20:77)

  • Ce puteţi să faceţi pentru a vă aduce întotdeauna aminte de Salvator?

Scrieţi, pe tablă, următoarea afirmaţie: Când luăm din împărtăşanie, Îi depunem mărturie Tatălui că…

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 3 Nefi 18:8–11 şi să caute cuvinte sau expresii care completează afirmaţia scrisă pe tablă. Rugaţi câţiva cursanţi să împărtăşească ce au găsit. (Cursanţii pot completa afirmaţia după cum urmează: Când luăm din împărtăşanie, îi depunem mărturie Tatălui că ne vom aduce aminte întotdeauna de Isus Hristos. Un alt răspuns posibil poate fi următorul: Când luăm din împărtăşanie, Îi depunem mărturie Tatălui că vrem să facem tot ceea ce ne-a poruncit Salvatorul.)

Folosiţi câteva sau toate întrebările următoare pentru a-i ajuta pe cursanţi să-şi aprofundeze înţelegerea şi aprecierea cu privire la rolul împărtăşaniei de a ne ajuta să ne aducem aminte de Salvator:

  • Care sunt unele dintre aspectele vieţii şi slujirii Salvatorului pe care ni le putem aminti în timpul rânduielii împărtăşaniei? (Răspunsurile pot include: moartea Sa, sacrificiul Său ispăşitor, naşterea Sa în condiţii umile, miracolele şi învăţăturile Sale, grija Sa plină de iubire faţă de alţii şi supunerea Sa faţă de Tatăl Ceresc.)

  • Deşi luarea din împărtăşanie ia foarte puţin timp, efectele pregătirii pentru această rânduială şi participarea la ea sunt eterne. Ce putem să facem pentru a ne aduce întotdeauna aminte de Salvator, atât după ce am luat din împărtăşanie, cât şi de-a lungul săptămânii?

  • Cum pot sinceritatea şi atenţia cu care luăm din împărtăşanie să ne ajute să ne amintim de Salvator în timpul săptămânii?

  • Ce însemnătate are împărtăşania dacă eşuăm să ne amintim de El?

  • Potrivit celor relatate în 3 Nefi 18:7, 11, ce le-a promis Salvatorul celor care iau din împărtăşanie şi care îşi aduc aminte de El? (Când luăm din împărtăşanie şi ne aducem întotdeauna aminte de Salvator, avem Spiritul Său cu noi.)

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 18:12–14 şi, apoi, rugaţi un alt cursant să citească, cu glas tare, Helaman 5:12. Invitaţi restul cursanţilor să urmărească în scripturi şi să se gândească la legături între cele două fragmente scripturale.

  • Cum vă poate ajuta luarea din împărtăşanie în fiecare duminică să faceţi ca Isus Hristos să fie temelia pe care vă clădiţi viaţa?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să-şi amintească mai mult de Isus Hristos, invitaţi-i să scrie în fiecare zi, timp de o săptămână, în caietele pentru seminar, în jurnalele pentru studiul scripturilor sau în jurnalele personale despre ceea ce fac pentru a-şi aduce aminte de Salvator. Încurajaţi-i să scrie despre gândurile pe care le au când iau din împărtăşanie sau despre modul în care faptul de a-şi aduce aminte de Salvator le influenţează gândurile, cuvintele şi faptele.

Discutaţi cu respectivii cursanţi, în timpul următoarelor ore de seminar, despre progresul pe care îl fac încurajându-i să continue să scrie în fiecare zi. În timpul săptămânii, le puteţi acorda câteva minute, la începutul orei, să scrie ceea ce fac pentru a-şi aduce aminte de Salvator.

3 Nefi 18:15–25

Isus îi învaţă pe nefiţi să se roage mereu la Tatăl şi să se adune laolaltă adesea.

Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi. Invitaţi membrii fiecărei echipe să citească, împreună, 3 Nefi 18:15–21 şi să fie atenţi la ceea ce ne-a învăţat Salvatorul să facem pentru ne împotrivi ispitei. După ce au terminat de citit, rugaţi membrii echipei să scrie o propoziţie în care să rezume aceste învăţături despre faptul de a birui ispita. Rugaţi mai multe echipe să împărtăşească ce au scris. (Deşi cursanţii ar putea folosi diferite cuvinte pentru rezumatele lor, trebuie să identifice următorul adevăr: Dacă veghem şi ne rugăm întotdeauna la Tatăl, ne putem împotrivi ispitelor lui Satana.)

  • Ce credeţi că înseamnă cuvântul vegheaţi în 3 Nefi 18:18? (A fi alert, vigilent şi pregătit din punct de vedere spiritual.)

  • De ce credeţi că atât faptul de a veghea, cât şi acela de a ne ruga sunt esenţiale împotrivirii ispitei?

Atrageţi atenţia că 3 Nefi 18:15, 20–21 este un fragment care conţine o scriptură de bază. Le puteţi sugera cursanţilor să marcheze acest fragment într-un mod distinct pentru a-l putea găsi cu uşurinţă.

  • Cum vă ajută rugăciunea să vegheaţi şi să fiţi alerţi faţă de eforturile lui Satana de a ne ispiti?

Invitaţi cursanţii să răspundă, în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor, la una dintre următoarele întrebări: (Puteţi scrie aceste întrebări pe tablă sau le puteţi citi, rar, astfel încât cursanţii să şi le poată scrie.)

  • Cum v-a ajutat faptul de a vă ruga să vă împotriviţi ispitelor lui Satana?

  • Ce puteţi să faceţi pentru a vă îmbunătăţi rugăciunile personale?

  • Ce binecuvântări aţi observat ca rezultat al faptului că vă rugaţi împreună cu membrii familiei voastre?

  • Ce puteţi să faceţi pentru a ajuta ca rugăciunea în familia voastră să fie spusă în mod corespunzător şi semnificativ?

Dacă timpul vă permite, puteţi ruga câţiva cursanţi să le împărtăşească membrilor clasei ceea ce au scris.

Rugaţi cursanţii să se gândească la cineva pe care ar dori să-l ajute să se apropie mai mult de Salvator. Scrieţi, pe tablă, principiul care urmează şi încurajaţi cursanţii să şi-l noteze: Când le slujim altora, îi putem ajuta să vină la Hristos. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 3 Nefi 18:22–24.

  • Ce ne cere Salvatorul să facem pentru a-i ajuta pe alţii să vină la El? (Nu trebuie să-i alungăm pe alţii din adunările Bisericii şi trebuie să ne rugăm pentru ei.)

  • Salvatorul a spus că El este lumina pe care noi trebuie s-o ţinem sus pentru a lumina lumea. Cum trebuie fiecare dintre noi să-şi trăiască viaţa în aşa fel încât să ţinem sus lumina Salvatorului?

Citiţi, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Invitaţi cursanţii să fie atenţi la ceea ce a spus vârstnicul Hales că se va întâmpla dacă trăim în neprihănire.

Vârstnicul Robert D. Hales

„Nu ar fi pe placul lui Isus dacă noi ne-am lăsa lumina să strălucească în aşa fel încât cei care ne urmează să-L urmeze, de fapt, pe Salvator? Sunt oameni care caută lumina şi care ar intra fericiţi prin poarta botezului înaintând pe calea cea dreaptă şi îngustă care duce la viaţa veşnică (vezi 2 Nefi 31). Veţi fi voi acea lumină care îi va duce într-un port sigur?” („That Ye May Be the Children of Light” [cuvântare adresată în cadrul Serii la gura sobei organizată la Universitatea Brigham Young, 3 nov. 1996], p.8, speeches.byu.edu).

  • La ce vă gândiţi când auziţi întrebarea: „Nu ar fi pe placul lui Isus dacă noi ne-am lăsa lumina să strălucească în aşa fel încât cei care ne urmează să-L urmeze, de fapt, pe Salvator?”.

Explicaţi că faptul de a ne ruga pentru alţii, acela de a-i invita să vină la adunările Bisericii şi acela de a da un exemplu asemănător celui dat de Hristos constituie modalităţi prin care le putem sluji altora. Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească o experienţă în care au ţinut sus lumina Salvatorului pentru a ajuta pe cineva să vină la El.

3 Nefi 18:26–39

Salvatorul îi învaţă pe ucenicii Lui să se înfrăţească cu toată lumea.

Rezumaţi 3 Nefi 18:26–39 explicând că, după ce Salvatorul S-a adresat mulţimii, S-a îndreptat către cei doisprezece ucenici pe care El i-a ales şi i-a instruit cum să conducă şi să desfăşoare treburile Bisericii. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 3 Nefi 18:32 şi să fie atenţi la modul în care trebuie să reacţionăm faţă de cei care s-au rătăcit de la credinţă.

  • De ce este important să continuăm să le slujim celor care s-au rătăcit de la credinţă?

Puteţi să împărtăşiţi o experienţă în care aţi ajutat la slujirea unui copil al lui Dumnezeu şi l-aţi ajutat să vină la Hristos.

icon indicând scriptură de bazăScriptură de bază – 3 Nefi 18:15, 20–21

Notă. Datorită lungimii aceste lecţii, puteţi începe următoarea lecţie cu următoarea activitate pentru însuşirea scripturilor de bază. Sau puteţi desfăşura această activitate într-o lecţie viitoare, când veţi avea mai mult timp pentru a recapitula fragmente care conţin scripturi de bază.

Petreceţi câteva minute ajutându-i pe cursanţi să memoreze 3 Nefi 18:15, 20–21. Scrieţi, pe tablă, toate aceste trei versete şi rugaţi cursanţii să exerseze memorarea lor cu glas tare. După ce cursanţii le-au citit de câteva ori, începeţi să ştergeţi diferite părţi ale versetelor în timp ce cursanţii continuă să recite întregul fragment. Repetaţi acest proces până când toate cuvintele au fost şterse de pe tablă.

Comentarii şi informaţii generale

3 Nefi 18:15. Rugaţi-vă întotdeauna

Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a vorbit despre ce înseamnă să ne „[rugăm] întotdeauna”.

„Rugăciunea noastră de seară este clădită pe rugăciunea noastră de dimineaţă şi este o continuare a ei. Iar rugăciunea noastră de seară este, de asemenea, o pregătire pentru rugăciunea de dimineaţă.

Rugăciunile de dimineaţă şi de seară – şi toate rugăciunile dintre ele – nu sunt evenimente separate, necorelate, ci ele sunt legate una de alta în fiecare zi şi de-a lungul zilelor, săptămânilor, lunilor şi chiar anilor. Acesta este, în parte, modul în care împlinim îndemnul scriptural «rugaţi-vă tot timpul» (Luca 21:36; 3 Nefi 18:15, 18; D&L 31:12). Asemenea rugăciuni semnificative sunt esenţiale pentru obţinerea celor mai mari binecuvântări pe care Dumnezeu le are pentru copiii Săi credincioşi” („Rugaţi-vă tot timpul”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 42).

3 Nefi 18:21. Rugaţi-vă în familiile voastre

Preşedintele James E. Faust, din Prima Preşedinţie, a vorbit despre puterea rugăciunii în familie.

„Rugăciunea în familie este o influenţă puternică şi întăritoare. În timpul zilelor întunecate din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o bombă de 225 de kilograme a căzut lângă casa fratelui Patey, un tată tânăr din Liverpool, Anglia, însă bomba nu a explodat. Soţia lui murise, deci el îşi creştea singur cei cinci copii. În acel moment de mare cumpănă, el i-a adunat în jurul său pentru a se ruga în familie. Ei «s-au rugat… cu sinceritate şi, când au terminat rugăciunea, copiii au spus: „Tati, totul va fi bine. Vom fi în siguranţă, la noapte, în casa noastră”.

Aşadar, s-au dus la culcare, cu acea bombă îngrozitoare aflată imediat în apropierea uşii, jumătate îngropată în pământ. Dacă ar fi explodat, ar fi distrus aproximativ patruzeci sau cincizeci de case şi ar fi omorât două sau trei sute de oameni…

În dimineaţa următoare… întregul cartier a fost evacuat timp de douăzeci şi opt de ore, iar bomba a fost, în cele din urmă, îndepărtată…

Pe drumul de întoarcere, fratele Patey l-a întrebat pe conducătorul unităţii de genişti: „Ei bine, ce aţi găsit?”.

„Domnule Pattey, am găsit o bombă chiar lângă uşa dumneavoastră, bombă care putea exploda oricând. Nu avea nicio defecţiune. Suntem uimiţi că nu a explodat”» [Andre K. Anastasiou, în Conference Report, oct. 1946, p. 26]. Au loc miracole când membrii familiei se roagă împreună” („The Lifeline of Prayer”, Ensign, mai 2002, p. 61).