Bibliotecă
Lecţia 129: 3 Nefi 20

Lecţia 129

3 Nefi 20

Introducere

În a doua zi a slujirii Sale printre nefiţi, Isus Hristos le-a administrat din nou împărtăşania oamenilor. El a depus mărturie că legămintele şi promisiunile Tatălui vor fi împlinite în zilele din urmă. Israelul va fi adunat şi toate neamurile pământului vor fi binecuvântate.

Sugestii pentru predare

3 Nefi 20:1–9

Salvatorul le administrează din nou împărtăşania oamenilor.

Pentru a începe lecţia, explicaţi că doriţi ca tinerii băieţi şi tinerele fete din clasă să răspundă la întrebări separate. Invitaţi câţiva tineri băieţi care deţin Preoţia aaronică să le vorbească membrilor clasei despre responsabilităţile lor în ceea ce priveşte pregătirea, binecuvântarea şi distribuirea împărtăşaniei. Ajutaţi-i să-şi împărtăşească sentimentele cu privire la înfăptuirea acestor însărcinări adresându-le următoarele întrebări:

  • Ce înseamnă pentru voi să ajutaţi la administrarea împărtăşaniei?

  • Cum Îi demonstraţi Domnului că înţelegeţi natura sacră a acestei rânduieli?

Ajutaţi câteva tinere fete să-şi împărtăşească sentimentele cu privire la caracterul sacru al împărtăşaniei adresându-le următoarele întrebări:

  • Cum vă simţiţi când vedeţi tineri băieţi demni administrând împărtăşania?

  • Ce faceţi în timpul administrării împărtăşaniei pentru a arăta că înţelegeţi natura sacră a acesteia?

Explicaţi că, în timpul celei de-a doua zile a slujirii Sale printre nefiţi, Salvatorul şi ucenicii Săi le-au administrat, a doua oară, împărtăşania oamenilor. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 3 Nefi 20:1. Atrageţi atenţia asupra frazei: „Şi El le-a poruncit lor să nu înceteze să se roage în inimile lor”.

  • Ce înseamnă pentru voi să „nu [încetaţi să vă rugaţi]” în inima voastră?

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 20:3–5.

  • Ce efect poate avea asupra experienţei voastre săptămânale de a lua din împărtăşanie faptul de a vă ruga în inimă?

  • De ce credeţi că este important să rămânem concentraţi asupra Salvatorului atunci când luăm din împărtăşanie?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 20:8. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să afle ce reprezentau pâinea şi vinul. (Ar putea fi util să le explicaţi că, în prezent, Biserica trebuie să folosească apă în loc de vin. [Vezi D&L 27:2].)

  • Ce reprezintă pâinea şi apa din cadrul împărtăşaniei? (Trupul şi sângele Salvatorului.)

Puteţi să citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului James E. Talmage, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă sensul simbolic al invitaţiei Salvatorului de a mânca trupul Său şi de a bea sângele Său:

„A mânca trupul şi a bea sângele lui Hristos a însemnat şi înseamnă să crezi în El şi să-L accepţi în adevăratul sens al cuvântului ca fiind Fiul lui Dumnezeu şi Salvatorul lumii, precum şi să te supui poruncilor Sale. Numai astfel poate Spiritul lui Dumnezeu să devină parte permanentă în viaţa omului, tot aşa cum substanţele din mâncarea pe care omul o consumă sunt asimilate de organismul său” (Jesus the Christ, a treia ediţie [1916], p, 342; caractere cursive adăugate).

  • Ce reprezintă luarea din pâine şi apă?

  • Potrivit celor relatate în 3 Nefi 20:8, ce le-a promis Isus Hristos celor care iau din împărtăşanie? (Sufletul lor va fi sătul.)

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă ce înseamnă ca sufletul lor să fie sătul, rugaţi-i să se gândească la cantitatea de pâine şi apă pe care o mănâncă şi o beau, de obicei, când iau din împărtăşanie. Apoi, întrebaţi:

  • Dacă aţi fi înfometaţi şi însetaţi, v-aţi sătura cu acestea?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 20:9, iar apoi întrebaţi-i pe membrii clasei:

  • Care este principiul care se desprinde din învăţăturile Salvatorului din 3 Nefi 20:8–9? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, însă ei trebuie să identifice următorul principiu: Dacă luăm în mod demn din împărtăşanie, putem fi plini de Duhul Sfânt.)

Invitaţi un cursant să citească declaraţia de mai jos a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi la modurile în care putem fi binecuvântaţi când suntem plini de Spirit:

Vârstnicul Dallin H. Oaks

„Fie ca noi să fim demni de promisiunea Salvatorului, aceea că, dacă luăm din împărtăşanie, vom fi «sătui» (3 Nefi 20:8; vezi, de asemenea, 3 Nefi 18:9), ceea ce înseamnă că vom fi «umpluţi de Spirit» (3 Nefi 20:9). Acel Spirit – Duhul Sfânt – este Mângâietorul nostru, Călăuzitorul nostru, Cel care ne comunică, Tălmăcitorul nostru, Martorul nostru şi Cel care ne purifică – Ghidul şi Purificatorul nostru infailibil de-a lungul călătoriei noastre prin viaţa muritoare către viaţa eternă…

Din aparentul mic fapt de a ne reînnoi în mod conştient şi pios legămintele făcute la botez rezultă o reînnoire a binecuvântărilor rezultate ca urmare a botezului prin apă şi prin Spirit, ca să putem avea întotdeauna Spiritul Său cu noi. În acest fel, noi toţi vom fi îndrumaţi şi, în acest fel, noi toţi putem fi curăţaţi” („Always Have His Spirit”, Ensign, nov. 1996, p. 61).

  • Care sunt câteva dintre modurile în care putem fi binecuvântaţi când suntem plini de Spirit?

  • Când v-a ajutat luarea din împărtăşanie să fiţi plini de Duhul Sfânt?

Depuneţi mărturie despre binecuvântările pe care le-aţi primit ca urmare a luării din împărtăşanie şi a faptului de a fi plini de Spirit. Spuneţi că faptul de a nu ne ruga în inima noastră este un mod prin care ne putem pregăti pentru a lua din împărtăşanie şi pentru a fi plini de Duhul Sfânt. Încurajaţi cursanţii să se roage înainte de a lua din împărtăşanie.

3 Nefi 20:10–46

Salvatorul îi învaţă pe nefiţi despre legămintele care vor fi împlinite în zilele din urmă.

Invitaţi cursanţii să scrie în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor o scurtă descriere a celor mai importante calităţi ale lor. După ce au terminat, invitaţi-i să se uite la tipul calităţilor asupra cărora s-au concentrat. Au fost caracteristici fizice? Trăsături de caracter? Calităţi spirituale? (Dacă aveţi timp, puteţi invita câţiva cursanţi să citească ce au scris.) Citiţi declaraţia de mai jos a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, iar apoi rugaţi membrii clasei să fie atenţi la ceea ce a spus el că trebuie să definească identitatea unui om:

Vârstnicul David A. Bednar

„Puteţi să găsiţi bucurie în muzică, în sporturi sau să aveţi aptitudini pentru mecanică, iar într-o zi aţi putea lucra într-un meşteşug, într-o profesie sau în domeniul artelor. Oricât de importante ar fi aceste activităţi şi ocupaţii, acestea nu definesc ceea ce suntem. În primul rând şi foarte important, noi suntem fiinţe spirituale. Noi suntem [copiii] lui Dumnezeu şi seminţia lui Avraam” („Să devenim misionari”, Ensign sau Liahona, nov. 2005, p. 47).

  • Cum a definit vârstnicul Bednar cine suntem? De ce credeţi că este important ca noi să ne vedem „în primul rând şi foarte important” ca fiinţe spirituale care sunt copiii lui Dumnezeu?

Atrageţi atenţia că, pe lângă faptul că a spus că suntem copiii lui Dumnezeu, vârstnicul Bednar a mai declarat că suntem seminţia lui Avraam. Explicaţi că expresia „seminţia lui Avraam” se poate referi la cei care sunt literalmente descendenţi ai lui Avraam. Se poate referi, de asemenea, la cei care, acceptând şi supunându-se legilor şi rânduielilor Evangheliei lui Isus Hristos, primesc plenitudinea Evangheliei, binecuvântările preoţiei şi aceleaşi promisiuni şi legăminte pe care Dumnezeu le-a făcut cu Avraam.

Spuneţi-le cursanţilor că, în ceea ce a mai rămas din 3 Nefi 20, vor studia învăţăturile Salvatorului către nefiţi despre legămintele şi promisiunile făcute lui Avraam şi descendenţilor săi (casa lui Israel). El a spus că ei pot învăţa despre aceste legăminte studiind cuvintele lui Isaia. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 20:11–12. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să caute ceea ce Salvatorul a spus că se va întâmpla când cuvintele lui Isaia se vor fi împlinit. După ce cursanţii spun ce au găsit, le puteţi explica faptul că respectivele cuvinte ale lui Isaia vor fi împlinite în zilele din urmă.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 20:13 şi rugaţi cursanţii să identifice modul în care Tatăl Ceresc Îşi va îndeplini, în zilele din urmă, legămintele făcute cu cei din casa lui Israel. Rugaţi cursanţii să rezume adevărurile învăţate din 3 Nefi 20:11–13. (Răspunsurile cursanţilor pot diferi, însă trebuie să identifice următorul adevăr: Domnul Îşi va împlini legământul de a aduna casa lui Israel în zilele din urmă. Puteţi să scrieţi, pe tablă, acest adevăr.)

  • Potrivit celor relatate în 3 Nefi 20:13, ce cunoaştere vor dobândi cei din casa lui Israel ca parte esenţială a acestei adunări? (Ei vor dobândi „cunoaşterea Domnului Dumnezeului lor, Cel care i-a mântuit pe ei”.)

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă modul în care dobândirea unei cunoaşteri a lui Isus Hristos este o parte esenţială a adunării lui Israel, rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Invitaţi cursanţii să fie atenţi la ceea ce implică adunarea lui Israel.

„Adunarea lui Israel constă în a crede, a accepta şi a trăi în armonie cu tot ceea ce a oferit Domnul, cândva, poporului Său ales din vechime. Constă în a avea credinţă în Domnul Isus Hristos, în a te pocăi, în a fi botezat şi în a primi darul Duhului Sfânt şi în a ţine poruncile lui Dumnezeu. Constă în a crede Evanghelia, în a ne alătura Bisericii şi în a intra în împărăţie. Constă în a primi preoţia sfântă, în a fi înzestrat, în locuri sfinte, cu putere de sus şi în a primi toate binecuvântările lui Avraam, Isaac şi Iacov prin intermediul rânduielii căsătoriei celestiale. Poate să constea, de asemenea, în a ne aduna într-un loc desemnat sau într-o ţară desemnată pentru a preaslăvi” (A New Witness for the Articles of Faith [1985], p. 515).

  • În ce mod sunt faptul de a crede în Isus Hristos şi cel de a-L urma o parte esenţială a adunării lui Israel?

Rezumaţi 3 Nefi 20:14–22. Explicaţi că Salvatorul i-a învăţat pe nefiţi că, în vederea adunării lui Israel şi a împlinirii legământului Domnului cu Avraam, Tatăl Ceresc le-a dat ca moştenire descendenţilor lui Lehi ţara în care locuiau. El a mai explicat o altă modalitate prin care nefiţii erau binecuvântaţi în calitate de copii ai legământului. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, 3 Nefi 20:23–24 şi să caute despre cine a profeţit Moise că va binecuvânta casa lui Israel. După ce cursanţii spun ce au găsit, invitaţi-i să citească, în gând, 3 Nefi 20:25–26. Rugaţi-i să identifice modul în care descendenţii lui Lehi au fost binecuvântaţi datorită legământului pe care Domnul l-a făcut cu Avraam. În timp ce cursanţii spun ce au găsit, subliniaţi faptul că Tatăl Ceresc L-a trimis pe Isus Hristos pentru a-i vizita pe descendenţii lui Lehi şi pentru a-i salva de la păcat „pentru că [ei erau] copiii legământului”.

  • Cum suntem binecuvântaţi datorită legămintelor pe care le facem cu Tatăl Ceresc?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 20:27, iar apoi rugaţi membrii clasei să identifice o responsabilitate care vine odată cu legămintele pe care le facem cu Domnul.

  • Odată ce am făcut legăminte cu Domnul, ce responsabilitate avem faţă de ceilalţi oameni de pe pământ? (Cursanţii trebuie să identifice următorul adevăr: Ca seminţie a lui Avraam, avem, prin legământ, responsabilitatea de a-i binecuvânta pe toţi oamenii de pe pământ. Puteţi să scrieţi, pe tablă, acest adevăr.)

  • Cum credeţi că putem fi o binecuvântare pentru toţi oamenii de pe pământ? (Dacă aţi scris, pe tablă, afirmaţia doctrinală, adăugaţi-i cuvintele „împărtăşindu-le Evanghelia”.)

Rezumaţi 3 Nefi 20:29–46 explicând pe scurt că, pe lângă faptul că i-a învăţat pe nefiţi despre binecuvântările şi responsabilităţile lor în calitate de copii ai legământului, Salvatorul a mai spus că ţara moştenirii iudeilor va fi Ierusalimul. El a citat profeţiile lui Isaia, care au prezis timpul când iudeii se vor întoarce în ţara moştenirii lor, după ce vor crede în Isus Hristos şi se vor ruga Tatălui în numele Lui.

Pentru a încheia lecţia, rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 20:46. Invitaţi cursanţii să urmărească în scripturi şi să identifice o modalitate prin care pot binecuvânta cu Evanghelia viaţa unei alte persoane în săptămâna care urmează. Planificaţi să urmăriţi progresul făcut de cursanţi în cadrul unei ore viitoare, astfel încât să le daţi ocazia să vorbească despre experienţele avute. Depuneţi mărturie despre importanţa de a ne îndeplini responsabilitatea de a ajuta la adunarea Israelului.

Comentarii şi informaţii generale

3 Nefi 20:16. „Ca un leu tânăr printre turmele de oi”

Referindu-se la învăţăturile din 3 Nefi 20:16, vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat:

„Aceste cuvinte ale Domnului adresate nefiţilor sunt citate din Mica 5:8-9 şi se referă la pustiirile şi arderea supremă care îi vor distruge pe cei ticăloşi la cea de-a Doua Venire. Cu excepţia celor nu prea mulţi care sunt ucenici umili ai lui Hristos, cei care sunt numiţi neamurile nu se vor pocăi. Ei se vor desfăta în ticăloşiile şi păcatele lor împotriva Evangheliei restaurate şi vor fi arşi de strălucirea venirii Domnului nostru, iar cei neprihăniţi – numiţi, aici, rămăşiţa lui Iacov – vor supravieţui. Şi, apoi, în descrierea profetică, va fi ca şi cum rămăşiţa lui Israel îşi va învinge duşmanii asemenea unui leu tânăr printre turmele de oi” (The Millennial Messiah: The Second Coming of the Son of Man [1982], p. 248).

3 Nefi 20:26. Copiii legământului

Vârstnicul Russell M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a vorbit despre binecuvântările de a şti că suntem copiii legământului:

„Când înţelegem că suntem copii ai legământului, ştim cine suntem şi ce vrea Dumnezeu de la noi. Legea Sa este întipărită în inimile noastre. El este Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Său. Copiii legământului care au luat asupra lor angajamentul rămân credincioşi chiar şi în momente de încercare. Când doctrina este întipărită adânc în inimile noastre, chiar şi înţepătura morţii devine mai uşor de suportat, iar energia noastră spirituală este reîmprospătată” („Legăminte”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 88) .

3 Nefi 20:26-27. Îndeplinirea legământului avraamic

Vârstnicul Russell M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a vorbit despre un mod prin care putem ajuta la îndeplinirea legământului avraamic:

„Avem responsabilitatea de a ajuta la îndeplinirea legământului avraamic. Urmaşii noştri sunt cei care au fost cunoscuţi dinainte de întemeierea lumii şi pregătiţi pentru a binecuvânta toţi oamenii din lume. De aceea, responsabilitatea preoţiei include munca misionară. După aproximativ 4.000 de ani de anticipare şi pregătire, acesta este timpul stabilit în care Evanghelia trebuie să fie dusă naţiunilor de pe întreg pământul. Acesta este timpul adunării promise a lui Israel. Iar noi putem participa! Nu este acesta un lucru minunat? Domnul se bazează pe noi şi pe fiii noştri – şi El este profund recunoscător pentru fiicele noastre – care slujesc, cu demnitate, ca misionari în această perioadă a adunării lui Israel” („Legăminte”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 88).

3 Nefi 20:27. Aveţi datoria de a împărtăşi Evanghelia

Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a reamintit datoria pe care o avem de a le împărtăşi altora Evanghelia:

„Dumneavoastră şi cu mine, astăzi şi întotdeauna, trebuie să binecuvântăm toţi oamenii şi toate popoarele pământului. Dumneavoastră şi cu mine, astăzi şi întotdeauna, trebuie să depunem mărturie despre Isus Hristos şi să declarăm mesajul restaurării. Dumneavoastră şi cu mine, astăzi şi întotdeauna, trebuie să-i invităm pe toţi să primească rânduielile necesare salvării. Propovăduirea Evangheliei nu este o responsabilitate cu jumătate de normă a preoţiei. Nu este doar o activitate în care ne implicăm pentru un timp limitat sau doar o însărcinare pe care trebuie s-o îndeplinim ca membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Munca misionară este o manifestare a identităţii şi moştenirii noastre spirituale. Am fost rânduiţi înainte în existenţa premuritoare şi născuţi în viaţa muritoare pentru a îndeplini legământul şi promisiunea pe care Dumnezeu i le-a făcut lui Avraam. Ne aflăm aici, pe pământ, în acest moment, pentru a ne folosi preoţia cu credinţă şi cu sârguinţă şi pentru a predica Evanghelia. Aceasta este ceea ce suntem şi de aceea suntem aici – astăzi şi întotdeauna („Să devenim misionari”, Ensign sau Liahona, nov. 2005, p. 47).