Lecţia 153
Moroni 4–5
Introducere
Moroni a consemnat instrucţiunile pe care Salvatorul le-a dat nefiţilor cu privire la distribuirea împărtăşaniei, inclusiv rugăciunile pe care deţinătorii preoţiei trebuiau să le folosească atunci când binecuvântau pâinea şi vinul.
Sugestii pentru predare
Moroni 4–5
Moroni dă explicaţii despre modul de distribuire a împărtăşaniei.
Dacă este posibil, expuneţi o tavă de împărtăşanie pentru pâine şi una pentru apă. (Deşi este indicat să expuneţi aceste obiecte, nu trebuie să încercaţi să reproduceţi în niciun fel rânduiala împărtăşaniei.) Oferiţi cursanţilor o foaie şi rugaţi-i să scrie din memorie, cât pot de bine, una dintre rugăciunile împărtăşaniei. După ce aţi acordat cursanţilor timp suficient pentru activitate, explicaţi că Moroni a consemnat, în cronica sa, rugăciunile pentru distribuirea împărtăşaniei aşa cum au fost date de Domnul. Rugaţi-i să-şi deschidă scripturile la Moroni 4:3 sau Moroni 5:2 şi să îşi verifice răspunsurile. Apoi întrebaţi:
-
Dacă un prieten de altă credinţă a hotărât să participe la adunarea de împărtăşanie împreună cu voi, cum i-aţi explica semnificaţia împărtăşaniei şi importanţa ei pentru voi?
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă unul dintre scopurile împărtăşaniei, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Moroni 4:1–3 şi un alt cursant să citească, tot cu glas tare, Moroni 5:1–2. Invitaţi cursanţii să identifice expresiile din Moroni 4:3 şi din Moroni 5:2 care explică ce reprezintă pâinea şi apa de la împărtăşanie. Puteți să le sugeraţi cursanţilor să marcheze aceste expresii în scripturile lor. (Puteți să le amintiţi cursanţilor că, astăzi, Biserica foloseşte apă în loc de vin la împărtăşanie, acest lucru fiind stabilit ca urmare a revelaţiei primite de Joseph Smith [vezi D&L 27:2].)
-
Ce reprezintă pâinea? (Trupul lui Isus Hristos. Vezi Matei 26:26; 3 Nefi 18:6–7.)
-
Ce reprezintă apa? (Sângele lui Isus Hristos. Vezi Matei 26:27–28; 3 Nefi 18:8–11.)
-
De ce sunt importante pentru noi trupul şi sângele Salvatorului? (În timp ce cursanţii răspund la această întrebare, ei trebuie să menţioneze suferinţele fizice ale Salvatorului şi moartea Sa pe cruce. Ei trebuie să menţioneze învierea Sa, atunci când trupul Său s-a reunit cu spiritul Său la trei zile după ce El a luat moartea asupra Sa. Ei trebuie, de asemenea, să menţioneze şi suferinţa Sa spirituală intensă şi chinul pe care Le-a simţit atunci când a luat asupra Lui păcatele noastre, ceea ce a făcut ca El să sângereze din fiecare por. Deoarece El a luat moartea fizică asupra Lui, toţi oamenii vor fi înviaţi. Deoarece El a suferit pentru păcatele noastre, noi putem fi iertaţi pentru păcatele noastre atunci când ne pocăim.)
Scrieţi, pe tablă, următoarea afirmaţie incompletă: Însemnele împărtăşaniei ne ajută să ne amintim… Întrebaţi cursanţii cum ar rezuma ei acest scop important al împărtăşaniei. Apoi, completaţi afirmaţia despre acest adevăr pe tablă astfel: Însemnele împărtăşaniei ne ajută să ne amintim de ispăşirea lui Isus Hristos.
Invitaţi cursanţii să mediteze asupra următoarei întrebări adresate de vârstnicul David B. Haight, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
„Cum ne descurcăm noi ca membri ai Bisericii atunci când vine vorba să ne amintim de Domnul şi Salvatorul nostru, de sacrificiul Său şi de faptul că Îi suntem datori?” („Remembering the Savior’s Atonement”, Ensign, apr. 1988, p. 7).
-
Ce putem face pentru a ne concentra pe amintirea ispăşirii în timpul adunării de împărtăşanie?
-
Ce ai simţit tu în timpul împărtăşaniei atunci când te-ai gândit, cu sinceritate, la ispăşirea Salvatorului?
După ce cursanţii îşi împărtăşesc gândurile, invitaţi-i să scrie în caietele pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor o modalitate prin care se pot concentra asupra ispăşirii şi pe care o vor folosi atunci când vor avea următoarea ocazie de a participa la adunarea de împărtăşanie. (Puteți să invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească ce au scris.)
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă şi alte scopuri ale împărtăşaniei, desenaţi pe tabla din faţa clasei următorul tabel, omiţând răspunsurile din paranteze. Invitaţi cursanţii să copieze tabelul în caietul pentru seminar sau în jurnalul pentru studiul scripturilor.
Ce am promis prin legământ că voi face |
Ce cred eu că înseamnă să respect această parte a legământului meu |
Ce pot eu să fac pentru a respecta această parte a legământului meu |
---|---|---|
| ||
| ||
|
Amintiţi cursanţilor că, în timp ce luăm din împărtăşanie, noi facem legăminte sau înţelegeri sacre cu Dumnezeu. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Moroni 4:3. Rugaţi-i să scrie, în prima coloană a tabelului, cele trei promisiuni pe care ei le fac atunci când participă la adunarea de împărtăşanie. Rugaţi-i să verifice răspunsurile cu cineva care stă lângă ei. Apoi, rugaţi-i să completeze a doua coloană în mod individual. După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească ce au scris. În timp ce cursanţii împărtăşesc ce au scris, folosiţi o parte sau chiar tot material următor pentru a-i ajuta să înţeleagă mai bine fiecare parte a legământului.
Pentru a ajuta cursanţii să-şi aprofundeze înţelegerea despre ceea ce înseamnă să ia asupra lor numele lui Isus Hristos, rugaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a preşedintelui Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie:
„Noi promitem să luăm numele Lui asupra noastră. Aceasta înseamnă că trebuie să ne vedem pe noi ca fiind ai Lui. Îl vom pune pe El pe primul loc în viaţa noastră. Vom dori ceea ce El doreşte, nu ceea ce dorim noi sau ceea ce lumea ne învaţă să dorim” („That We May Be One”, Ensign, mai 1998, p. 67).
Explicaţi că, atunci când ne mărturisim dorinţa de a lua asupra noastră numele lui Isus Hristos, noi ne luăm angajamentul de a trăi ca ucenici ai Săi. Noi promitem că nu vom aduce ruşine sau reproş asupra numelui Său. Ne angajăm să slujim Lui şi aproapelui nostru. De asemenea, noi arătăm că suntem dornici să fim identificaţi cu El şi Biserica Sa.
-
Cum aţi încercat voi să vă arătaţi dorinţa de a lua numele Domnului asupra voastră? Ce efect a avut acest lucru în viaţa voastră?
Invitaţi cursanţii să compare rugăciunea pentru pâine din Moroni 4:3 cu rugăciunea pentru vin din Moroni 5:2. Întrebaţi-i ce diferenţe sau asemănări observă. Atrageți atenția asupra faptului că promisiunea de a-şi „[aminti] totdeauna de El” apare în ambele rugăciuni.
-
Ce credeţi că înseamnă a-şi,,[aminti] totdeauna de El”?
Invitaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a vârstnicului D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi-i pe cursanţi să asculte şi să identifice ce lucru am putea face care să ne ajute să ne amintim totdeauna de Salvator.
„Trebuie să punem pe primul loc lucrurile care ne ajută să ne amintim totdeauna de El – rugăciunea frecventă şi studiul scripturilor, studiul atent al învăţăturilor apostolice, pregătirea săptămânală pentru a lua cu demnitate din împărtăşanie, preaslăvirea în cadrul adunărilor de duminică şi consemnarea şi amintirea lucrurilor pe care le învăţăm despre ucenicie prin intermediul Spiritului şi al experienţelor.
V-aţi putea gândi şi la alte lucruri care vi se potrivesc în mod deosebit în acest moment al vieţii voastre…
Eu pot confirma că, în timp, dorinţa şi capacitatea noastră de a ne aminti întotdeauna de Salvator şi de a-L urma vor creşte. Ar trebui să lucrăm cu răbdare în vederea împlinirii acestui scop şi să ne rugăm întotdeauna pentru a avea parte de discernământul şi de ajutorul divin de care avem nevoie” („Să ne amintim totdeauna de El”, Liahona, apr. 2011, p. 23).
-
Ce aţi făcut pentru,,[a vă aminti] totdeauna de El”?
-
Cum ne ajută faptul că ne amintim totdeauna de Salvator să ţinem şi celelalte părţi ale legământului nostru?
-
De ce credeţi că este important ca noi să luăm din împărtăşanie în fiecare săptămână?
Pentru a sublinia promisiunea noastră de a ţine poruncile, invitaţi un cursant să citească următoarea afirmaţie din Pentru întărirea tineretului:
„Tatăl Ceresc v-a dat libertatea de a alege, capacitatea de a alege ce este bine şi nu ce este rău şi de a acţiona potrivit hotărârii voastre. Pe lângă darul vieţii înseşi, dreptul de a vă conduce propria viaţă este unul dintre cele mai mari daruri pe care vi le face Dumnezeu. În timp ce vă aflaţi aici, pe pământ, sunteţi puşi la încercare pentru a se vedea dacă vă folosiţi libertatea de a alege pentru a vă arăta dragostea faţă de Dumnezeu prin ţinerea poruncilor Sale” (Pentru întărirea tineretului [2011], p. 2).
-
Ce faceţi zilnic pentru a vă ajuta pe voi înşivă să ţineţi poruncile lui Dumnezeu?
După ce cursanţii au discutat despre promisiunile pe care le reînnoim la adunarea de împărtăşanie în fiecare săptămână, rugaţi-i să scrie în a treia coloană a tabelului un lucru pe care îl vor face în timpul săptămânii pentru a putea respecta mai bine fiecare parte a legământului. Invitaţi-i să împărtăşească unele dintre ideile lor (dar asiguraţi-vă că ei înţeleg că nu trebuie să împărtăşească ceva ce este prea personal sau privat).
Explicaţi că, pe măsură ce ţinem legămintele pe care le facem cu Domnul, El promite că ne va binecuvânta (vezi D&L 82:10). Invitaţi cursanţii să caute în Moroni 4:3 şi Moroni 5:2 ceea ce Domnul ne promite că ne va da dacă ne vom ţine promisiunile pe care le reînnoim atunci când luăm din împărtăşanie. Scrieţi pe tablă, sub tabel, următoarea afirmaţie incompletă: Dacă vom ţine legământul împărtăşaniei… Rugaţi cursanţii să completeze afirmaţia de pe tablă bazându-se pe ce au învăţat din Moroni 4:3 şi din Moroni 5:2. (Un mod de a termina afirmaţia ar fi: Dacă vom ţine legământul împărtăşaniei, vom putea avea totdeauna Spiritul Domnului cu noi.)
-
De ce merită această promisiune a faptului că Spiritul ar putea fi mereu cu noi să facem eforturi pentru a ţine acest legământ?
Invitaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi cursanţii să asculte cu atenţie ceea ce Spiritul poate face pentru noi.
„Spiritul Domnului poate fi îndrumătorul nostru şi ne va binecuvânta cu îndrumare, învăţătură şi protecţie spirituală în timpul călătoriei din viaţa noastră muritoare” („Pentru ca noi să putem avea totdeauna Spiritul Său cu noi”, Ensign sau Liahona, mai 2006, p. 31).
-
Când aţi primit îndrumare, orientare, învăţătură şi protecţie datorită însoţirii Duhului Sfânt? (Pe lângă faptul că puteţi să-i rugaţi pe cursanţi să-şi împărtăşească experienţele, puteţi să împărtăşiţi şi dumneavoastră o experienţă proprie.)
-
În fiecare săptămână, în timpul adunării de împărtăşanie, avem ocazia de a reflecta cât de bine ţinem noi legământul descris în rugăciunile împărtăşaniei. Cum ne poate ajuta acest lucru în eforturile noastre de a avea totdeauna Spiritul cu noi?
-
În timp ce vă gândiţi la ceea ce aţi învăţat astăzi despre luarea din împărtăşanie, care parte a rugăciunilor împărtăşaniei este în mod special importantă pentru voi? De ce?
Încurajaţi cursanţii să se gândească la ispăşirea Salvatorului în timp ce iau din împărtăşanie. Invitaţi-i să se uite din nou pe tabelele lor şi să se gândească în continuare la ideile lor despre cum să păstreze mai bine legământul împărtăşaniei. Amintiţi cursanţilor promisiunea pe care Domnul ne-a făcut-o atunci când ţinem acest legământ: vom avea totdeauna Spiritul Său cu noi. Depuneţi mărturie despre binecuvântările care vor veni în vieţile noastre pe măsură ce ne vom aminti şi vom ţine legământul pe care îl facem în fiecare săptămână, atunci când luăm din împărtăşanie.