Lecţia 154: Moroni 6

Lecţia 154

Moroni 6

Introducere

Atunci când Moroni se apropia de terminarea scrierilor sale pe plăci, el a explicat câteva dintre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi botezată în Biserică. Apoi, el a subliniat responsabilităţile membrilor Bisericii de a avea grijă unul de celălalt. De asemenea, el a explicat scopurile întrunirilor Bisericii şi a subliniat nevoia ca întrunirile Bisericii să se desfăşoare sub influenţa Duhului Sfânt.

Sugestii pentru predare

Moroni 6:1–3

Moroni stabileşte care sunt cerinţele pentru botez.

Rugaţi cursanţii să îşi închipuie că au un frate de şapte ani care va împlini opt ani în câteva luni. De asemenea, rugaţi-i să îşi închipuie că părinţii lor i-au rugat să predea o lecţie la seara în familie despre cum să te pregăteşti pentru botez. Invitaţi câţiva cursanţi să spună ce ar preda ei ca să-şi ajute fratele mai mic să se pregătească pentru botez.

Explicaţi că Moroni 6 conţine descrierea lui Moroni a cerinţelor pentru botez. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Moroni 6:1–3 şi să caute care sunt cerinţele pentru botez. Apoi, invitaţi cursanţii să împărtăşească ceea ce au aflat. Puteți să le adresaţi următoarele întrebări:

Ce credeţi că înseamnă faptul că cei care vor să fie botezaţi trebuie să aducă „roade ca să arate că [sunt] demni de acesta”? (Ei trebuie să trăiască supunându-se poruncilor lui Dumnezeu, arătând că sunt gata să facă şi să ţină legământul făcut la botez.)
De ce credeţi că este important pentru o persoană să aibă „inima frântă şi… spiritul smerit” înainte de a fi botezat? (Puteți să le explicaţi că expresia „inima frântă şi… spiritul smerit” se referă la atitudinea umilă a unei persoane şi la dorinţa de a se pocăi şi de a se supune poruncilor Domnului.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Moroni 6:3 şi rugaţi cursanţii să identifice ce promitem să facem la botez. Cursanţii trebuie să identifice următorul adevăr: Prin botez, promitem să luăm asupra noastră numele lui Isus Hristos şi să Îl slujim până la sfârşit. (Puteți să îi rugaţi pe cursanţi să-şi amintească ce au învăţat la lecţiile trecute despre ceea ce înseamnă să luăm asupra noastră numele lui Isus Hristos.)

Din experienţa voastră, de ce o persoană care vrea să se boteze trebuie să fie hotărâtă să-L slujească pe Isus Hristos până la sfârşit?
Ce aţi făcut pentru a menţine şi a întări hotărârea voastră de a-L sluji pe Domnul?

Moroni 6:4

Moroni explică modul în care să avem grijă de membrii Bisericii şi să îi hrănim spiritual.

Spuneţi-le cursanţilor că, după ce a descris care sunt cerinţele pentru botez, Moroni a explicat ce se făcea în zilele sale pentru a ajuta persoanele nou botezate să rămână credincioase legămintelor lor. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Moroni 6:4 şi să afle ce făceau membrii Bisericii pentru a-i ajuta pe noii convertiţi. Rugaţi cursanţii să vă spună ce au aflat. Scrieţi răspunsurile lor pe tablă.

Rugaţi cursanţii să rezume ce ne învaţă Moroni 6:4 despre responsabilităţile noastre faţă de alţi membri ai Bisericii, mai ales faţă de noii convertiţi. (De exemplu, cursanţii ar putea să răspundă astfel: Avem responsabilitatea de a ne aminti de alţi membri ai Bisericii şi de a-i hrăni spiritual oferindu-le cuvântul lui Dumnezeu. Ei ar putea, de asemenea, spune că trebuie să ne ajutăm unul pe celălalt pentru a fi mereu atenţi să ne rugăm şi că trebuie să ne ajutăm unul pe celălalt să ne bizuim pe Salvator şi ispăşirea Sa.)

Cum ne putem îndeplini responsabilitatea de a ne aminti unul de celălalt?
Cum ne hrănim noi unul pe celălalt folosind „cuvântul bun al lui Dumnezeu”?
Ce binecuvântări primim atunci când suntem hrăniţi de cuvântul lui Dumnezeu?

Citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Cei mai mulți dintre oameni nu vin la Biserică doar pentru câteva noi detalii din Evanghelie sau să vadă vechi prieteni, deşi toate acestea sunt importante. Ei vin deoarece caută o experienţă spirituală. Ei doresc pace. Ei vor să le fie întărită credinţa şi să le fie reînnoită speranţa. Pe scurt, ei doresc să fie hrăniţi de cuvântul bun al lui Dumnezeu, să fie întăriţi de puterile cerului. Aceia dintre noi care sunt chemaţi să vorbească, să predea sau să conducă au obligaţia de a ajuta, pe cât de bine pot, să asigure aceasta” („A Teacher Come from God”, Ensign, mai 1998, p. 26).

Rugaţi cursanţii să se gândească la oamenii care fac sau au făcut eforturi pentru a-şi aminti de ei şi pentru a-i hrăni spiritual. Întrebaţi-i, de exemplu, dacă ei s-au gândi vreodată la toate persoanele care s-au rugat pentru ei, au pregătit lecţii pentru ei, i-au încurajat pe ei în activităţile lor din Biserică şi i-au ajutat cu încercările prin care au trecut. Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească cum au fost ei binecuvântaţi deoarece cineva şi-a amintit de ei sau i-a hrănit cu cuvântul lui Dumnezeu. Puteți să le oferiţi timp cursanţilor să scrie scrisori de mulţumire oamenilor ale căror eforturi i-au ajutat pe ei.

Rugaţi cursanţii să se gândească la anumite persoane de care Domnul ar dori ca ei să-şi amintească sau să-i hrănească. Invitaţi cursanţii să scrie în caietele de seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor ce pot face pentru a-şi îndeplini mai bine responsabilităţile pe care le au faţă de alţi membri ai Bisericii. Încurajaţi-i să acorde o atenţie specială nevoilor noilor membri.

Moroni 6:5–9

Moroni descrie scopurile adunărilor Bisericii şi cum trebuie acestea să fie conduse.

Rugaţi cursanţii să-şi imagineze că fiecare dintre ei este un părinte al unui tânăr băiat sau al unei tinere fete care, în ultimele săptămâni, a spus că nu mai vrea să meargă la biserică deoarece nu are sens şi este plictisitor. Invitaţi cursanţii să se gândească la ce ar putea spune pentru a încuraja un adolescent să meargă la biserică şi cum ar putea ei să îl ajute pe acesta să înţeleagă motivele corecte pentru a merge la biserică cu regularitate.

Scrieţi, pe tablă, următoarea afirmaţie incompletă:

Ca membri ai Bisericii, noi trebuie să ne întâlnim des pentru…

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Moroni 6:5–6. Rugaţi restul cursanţilor să urmărească în scripturi pentru a căuta variante de a completa afirmaţia de pe tablă. În timp ce cursanţii împărtăşesc ce au aflat, scrieţi răspunsurile lor pe tablă. Răspunsurile lor ar putea include următoarele adevăruri:

Ca membri ai Bisericii, trebuie să ne întâlnim des pentru a posti şi pentru a ne ruga.

Ca membri ai Bisericii, trebuie să ne întâlnim des pentru a ne întări spiritual unul pe celălalt.

Ca membri ai Bisericii, trebuie să ne întâlnim des pentru a lua din împărtăşanie în amintirea lui Isus Hristos.

Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a împărtăşit un fragment dintr-o scrisoare de la un prieten care a învăţat cum să fie bucuros pentru că merge la biserică:

„Cu ani în urmă, mi-am schimbat atitudinea cu privire la mersul la biserică. Nu mai merg la biserică pentru mine, ci pentru a mă gândi la alţii. Mi-am făcut un obicei din a spune bună ziua oamenilor care stau singuri, a ura bun venit vizitatorilor… a mă oferi voluntar pentru diverse sarcini…

Pe scurt, merg la biserică în fiecare săptămână cu intenţia de a fi activ, nu pasiv, şi de a aduce o schimbare pozitivă în vieţile oamenilor. În consecinţă, prezenţa mea la adunările Bisericii este mult mai plăcută şi îmi dă mai multă satisfacţie” (citat în „Slujire altruistă”, Ensign sau Liahona, mai 2009, p. 96).

În timp ce vă gândiţi la nevoile cursanţilor din clasa dumneavoastră, puteţi să adresaţi toate sau unele dintre următoarele întrebări, pentru a-i ajuta să analizeze şi să aplice principiile pe care le-au identificat în Moroni 6:5–6:

Ce experienţe v-au învăţat despre importanţa rugăciunii şi postului alături de membrii din episcopia sau ramura voastră?
Ce credeţi că înseamnă faptul că trebuie să „[vorbim] unul cu altul despre bunăstarea sufletelor [noastre]”? (Moroni 6:5). Cum facem noi acest lucru la biserică?
Cum ar putea experienţa noastră de la biserică să fie influenţată dacă noi am participa cu dorinţa de a îi întări spiritual pe alţii?
Care ar fi câteva dintre lucrurile pe care ni le putem aminti despre Salvator atunci când luăm din împărtăşanie? Cum ne poate ajuta luarea din împărtăşanie să ne amintim de El de-a lungul fiecărei săptămâni?
Cum ne poate ajuta faptul că mergem la biserică cu scopurile pe care le-am discutat să „[ne păstreze] pe calea cea bună”? (Moroni 6:4). Ce puteţi face pentru a încuraja alţi tineri să participe la adunările Bisericii?

Citiţi, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Joseph Fielding Smith:

„În Sion, nu există loc pentru cel care păcătuieşte cu bună ştiinţă. Există loc pentru păcătosul care se pocăieşte, pentru cel care se îndepărtează de ticăloşie şi care caută viaţa eternă şi lumina Evangheliei” (în Conference Report, apr. 1915, p. 120).

Apoi, invitaţi cursanţii să citească, în gând, Moroni 6:7–8 şi să caute lucrurile pentru care conducătorii Bisericii din timpul lui Moroni erau „severi în [grijă]”. Invitaţi cursanţii să vă spună ce au învăţat. Puteţi să le explicaţi că, în acest verset, cuvântul „şterse” se referă la excomunicare. Dacă membrii Bisericii comit păcate serioase şi nu se pocăiesc, ei pot fi excomunicaţi sau îşi pot pierde statutul de membru al Bisericii şi binecuvântările legămintelor lor.

Care sunt lucrurile pe care conducătorii Bisericii le fac astăzi pentru a ne ajuta să evităm nedreptatea?
Potrivit celor relatate în Moroni 6:8, ce promisiune ne este făcută dacă ne pocăim cu sinceritate de păcatele noastre? (Dacă ne pocăim şi căutăm iertare cu intenţie adevărată, noi vom fi iertaţi.)

Rugaţi cursanţii să se gândească la oportunităţile pe care ei le au de a simţi Duhul Sfânt în timpul adunărilor lor obişnuite de duminica (de exemplu, în timpul rugăciunilor, în timpul împărtăşaniei, în timp ce membrii oferă o cuvântare sau predau, în timpul interpretării imnurilor sau atunci când ei se gândesc la o scriptură în timpul unei lecţii). Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Moroni 6:9. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturi şi să identifice rolul pe care Duhul Sfânt trebuie să-l aibă în adunările noastre.

Ce adevăr învăţăm din Moroni 6:9 despre modul în care trebuie să fie conduse adunările Bisericii? (Adunările Bisericii trebuie să fie conduse prin puterea Duhului Sfânt.)
Când aţi simţit că o adunare a Bisericii a fost îndrumată de puterea Duhului Sfânt?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă cum se aplică acest adevăr tuturor aspectelor adunărilor Bisericii noastre, rugaţi-i să se închipuie pe ei în poziţia unor persoane aflate în situaţiile următoare. (Puteţi să le scrieţi pe tablă înainte de începutul orei sau să le pregătiţi sub forma unei foi de prezentare.) Invitaţi cursanţii să explice cum ar putea să fie aplicat principiul identificat de ei în Moroni 6:9 în fiecare dintre aceste situaţii.

Aţi fost rugat să oferiţi o cuvântare la adunarea de împărtăşanie despre ispăşirea lui Isus Hristos.
Aţi fost rugat să planificaţi o prezentare muzicală pentru o viitoare adunare de împărtăşanie.
Te afli la o adunare în care se depun mărturii şi simţi imboldul de a-ţi depune mărturia, dar eşti nesigur de ceea ce ar trebui să spui.

Amintiţi cursanţilor că, la început lecţiei, i-aţi rugat să se gândească la ce ar spune nişte părinţi pentru a încuraja un tânăr băiat sau o tânără fată să meargă la biserică. Pentru a încheia lecţia, întrebaţi cursanţii ce consideră ei că ar putea împărtăşi. Apoi, depuneţi-vă mărturia despre binecuvântările care ne revin atunci când mergem la biserică şi despre alte principii pe care le-aţi discutat astăzi.

Comentarii şi informaţii generale

Moroni 6:2. „[O inimă] frântă şi [un spirit] smerit”

Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat ce înseamnă să oferim Domnului o inimă frântă şi un spirit smerit:

„Când căutaţi binecuvântarea convertirii, puteţi oferi Domnului darul inimii dumneavoastră frânte sau pocăite şi spiritul dumneavoastră smerit sau supus. În realitate, darul sunteţi dumneavoastră înşivă – ceea ce sunteţi şi ceea ce deveniţi” („Când te vei întoarce la Dumnezeu”, Ensign sau Liahona, mai 2004, p. 12).

Moroni 6:4. „Curăţaţi prin puterea Duhului Sfânt”

Noi primim puterea purificatoare a ispăşirii Salvatorului datorită însoţirii Duhului Sfânt (vezi 3 Nefi 27:19-20; Moroni 6:4). Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat:

„Păcatele nu sunt iertate în apele botezului, aşa cum spunem când vorbim la figurat, ci atunci când Îl primim pe Duhul Sfânt. Spiritul lui Dumnezeu este Cel care şterge carnalitatea noastră şi ne aduce într-o stare de neprihănire. Devenim curaţi atunci când primim, cu adevărat, înfrăţirea şi însoţirea Duhului Sfânt. Abia atunci păcatul şi murdăria şi zgura sunt arse din sufletul nostru ca şi cum ar fi arse de foc. Botezul Duhului Sfânt este botezul focului” (A New Witness for the Articles of Faith [1985], p. 290; vezi, de asemenea, pagina 239).

Moroni 6:4. Datoria noastră de a ne hrăni unul pe celălalt

Preşedintele Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie, a împărtăşit următoarea experienţă:

„Am văzut mulţi păstori care îşi hrănesc turmele. Unul era preşedintele unui cvorum de diaconi. Unul dintre membrii cvorumului locuia în apropiere de casa mea. Acest băiat din vecini nu participa niciodată la adunările cvorumului şi nici nu desfăşura vreo altă activitate împreună cu membrii cvorumului său. Tatăl lui vitreg nu era membru, iar mama nu era activă în Biserică.

Preşedinţia Cvorumului Diaconilor s-a întâlnit în consiliu într-o duminică dimineaţă… În adunarea preşedinţiei, păstorii acelui băiat de 13 ani şi-au adus aminte de băiatul care nu a venit niciodată. Ei au discutat despre cât de multă nevoie avea el de ceea ce ei primiseră. Preşedintele l-a însărcinat pe consilierul său să meargă după acea oaie rătăcită.

Eu îl cunoşteam pe acel consilier şi ştiam că era timid şi că misiunea pe care o primise era dificilă, aşa încât am privit curios pe fereastră când consilierul a trecut, târându-şi paşii, pe lângă locuinţa mea, îndreptându-se spre casa băiatului care nu venea la Biserică. Păstorul îşi ţinea mâinile în buzunar. Privirea îi era îndreptată în jos. Păşea încet, în felul în care mergi când nu eşti sigur că vrei să ajungi în locul spre care te îndrepţi. După aproximativ 20 de minute, l-am văzut întorcându-se alături de diaconul cel pierdut. Această scenă s-a repetat câteva duminici la rând. Apoi, băiatul, care fusese pierdut şi regăsit, s-a mutat…

Mulţi ani mai târziu, mă aflam la o conferinţă de ţăruş, pe alt continent decât pe cel în care acea preşedinţie se întâlnise în consiliu. Un bărbat cu părul alb a venit la mine şi a spus încet: «Nepotul meu a locuit în episcopia dumneavoastră cu mulţi ani în urmă». Mi-a vorbit, cu duioşie, despre viaţa acelui băiat. Apoi, a întrebat dacă îl pot găsi pe acel diacon care a păşit încet în susul acelei străzi. Se întreba dacă puteam să-i mulţumesc şi să-i spun că nepotul său, acum bărbat matur, îşi mai aducea aminte de el” („Vegheaţi împreună cu Mine”, Liahona, iulie 2001, p. 44-47).

Moroni 6:4. Întărirea noilor convertiţi

Preşedintele Gordon B. Hinckley i-a încurajat pe toţi membrii Bisericii, inclusiv pe tineri, să hrănească spiritual şi să întărească pe cei care se alătură Bisericii:

„Nu este un lucru uşor să devii membru al acestei Biserici. În cele mai multe cazuri, asta implică să renunţi la obiceiuri vechi, să renunţi la vechi prieteni şi anumite relaţii şi să intri într-o nouă societate care este diferită şi întrucâtva exigentă.

Având în vedere că numărul convertiţilor creşte mereu, noi trebuie să facem un efort tot mai considerabil pentru a-i ajuta să-şi găsească drumul. Fiecare dintre ei are nevoie de trei lucruri: un prieten, o responsabilitate şi să fie hrănit cu «cuvântul cel bun al lui Dumnezeu» (Moroni 6:4). Avem datoria şi ocazia de a le asigura aceste lucruri…

Aceasta este o muncă pentru toată lumea. Este o muncă pentru învăţătorii de acasă şi învăţătoarele vizitatoare. Este o muncă pentru episcopat, pentru cvorumurile preoţiei, pentru Societatea de Alinare, pentru tinerii băieţi şi tinerele fete, chiar şi pentru Societatea Primară.

Am fost la o adunare de post şi mărturii chiar duminica trecută. Un băiat de 15 sau 16 ani a stat înaintea congregaţiei şi a spus că el a hotărât să fie botezat.

Apoi, unul câte unul, băieţii din Cvorumul Învăţătorilor au venit la microfon să-şi exprime dragostea pentru el, să îi spună că el făcea ceea ce trebuia şi să-l asigure că vor sta alături de el şi îl vor ajuta. A fost o experienţă minunată să-i ascult pe aceşti tineri băieţi spunând cuvinte de apreciere şi încurajare prietenului lor” („Converts and Young Men”, Ensign, mai 1997, p. 47-48).