Lecţia 64: Mosia 23–24

Lecţia 64

Mosia 23–24

Introducere

După ce Alma şi poporul său au fugit de armata regelui Noe, ei au clădit un oraş în care au trăit în dreptate. Deşi ei erau convertiţi la Evanghelie, au avut parte de necazuri şi încercări. Lamaniţii i-au luat în sclavie. Pe măsură ce Alma şi poporul său şi-au exercitat credinţa şi au avut răbdare, Domnul le-a uşurat povara şi, în cele din urmă, i-a eliberat din robie. (Aveţi în vedere faptul că Mosia 23–24 acoperă aproximativ aceeaşi perioadă de timp ca şi Mosia 19–22.)

Sugestii pentru predare

Mosia 23:1–20

Domnul îi ajută pe Alma şi poporul său să scape de armatele regelui Noe şi să clădească un oraş.

Arăteţi-le cursanţilor ilustraţia „Alma botează în Apele lui Mormon” (62332; Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 76). Invitaţi un cursant să spună membrilor clasei ceea ce ştie despre bărbatul care îi botează pe cei din ilustraţie. (Dacă respectivii cursanţi nu ştiu să răspundă, le puteţi sugera să citească rezumatul capitolului Mosia 18 pentru a-şi reaminti relatarea despre Alma şi poporul său la Apele lui Mormon.)

Împărţiţi cursanţii în echipe. Invitaţi fiecare echipă să citească, pe rând, reciproc, din Mosia 23:1–5, 19. Rugaţi-i să caute expresii care demonstrează că Domnul i-a binecuvântat pe Alma şi poporul său când s-au pocăit şi au ales să trăiască în neprihănire. (Le puteţi sugera să sublinieze aceste expresii.) Rugaţi cursanţii să spună ceea ce au găsit.

Invitaţi cursanţii să se uite pe reprezentarea grafică a imaginii de ansamblu privind călătoriile din Mosia 7–24. Arătaţi-le cum să deseneze ţara lui Helam pe reprezentarea lor grafică în locul potrivit. De asemenea, rugaţi-i să deseneze o săgeată de la Apele lui Mormon la ţara lui Helam şi să scrie pe această săgeată „Alma şi poporul său pleacă”. (Reprezentarea grafică completă se găseşte în anexa de la sfârşitul acestui manual.)

Explicaţi pe scurt că în Mosia 23:6–14 citim despre faptul că Alma a refuzat cererea poporului său de a-i fi rege. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mosia 23:9–10, 12. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi la descrierea pe care o oferă Alma cu privire la efectul pe care regele Noe l-a avut asupra sa şi poporului. Rugaţi cursanţii să spună ceea ce au găsit.

Ce ne învaţă expresiile „prins într-o cursă” şi „legaţi cu legăturile nedreptăţii” despre efectele păcatului?
De ce ne este de ajutor să recunoaştem influenţele care ne-au făcut să păcătuim în trecut?
După ce ne pocăim, de ce este important să ne amintim cât de „dureroasă” poate fi pocăinţa?

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mosia 23:13. Accentuaţi sfatul lui Alma de a „vă [ţine] bine în această libertate în care voi aţi fost făcuţi liberi”.

Cum puteţi folosi acest sfat în procesul pocăinţei? (Ajutaţi-i pe cursanţi să înţeleagă faptul că, odată ce Domnul ne-a eliberat din păcat şi am simţit libertatea iertării, trebuie să facem alegeri corecte pentru a menţine acea libertate.)

Invitaţi cursanţii să caute în Mosia 23:14–18 ceea ce Alma le-a spus oamenilor că îi va ajuta să-şi menţină libertatea. Rugaţi câţiva cursanţii să raporteze ceea ce au găsit.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mosia 23:19–20. Rugaţi membrii clasei să identifice expresii care arată faptul că Domnul a binecuvântat poporul când au ales că trăiască în mod drept („să prospere nespus de mult”).

Cum aţi rezuma ceea ce aţi învăţat din experienţele trăite de Alma şi poporul său? (Printre alte adevăruri, cursanţii pot spune că, atunci când ne pocăim şi alegem să trăim în neprihănire, Domnul ne binecuvântează şi ne eliberează de legăturile nedreptăţii.)
Când aţi văzut împlinirea acestui principiu în viaţa dumneavoastră sau în viaţa unui prieten sau a unui membru al familiei? (Amintiţi-le cursanţilor că nu trebuie să împărtăşească experienţe care sunt prea personale sau particulare.)

Mosia 23:21–29

O armată de lamaniţi şi preoţii ticăloşi ai lui Noe îi duc pe Alma şi poporul său în sclavie.

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă faptul că cei care sunt neprihăniţi trebuie să aibă parte de încercări, rugaţi cursanţii să se gândească la un moment din viaţa lor care se aseamănă cu următoarea declaraţie a vârstnicului Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Încercările… sunt necesare chiar şi atunci când trăieşti o viaţă neprihănită, demnă şi te supui poruncilor [lui Dumnezeu]. Atunci când totul pare a fi perfect, provocările vin deseori în doze multiple aplicate simultan” („Trust in the Lord”, Ensign, nov. 1995, p. 16).

Rugaţi cursanţii să caute în Mosia 23:21–22 motivul pentru care Domnul permite ca cei care aleg să ducă o viaţă neprihănită să aibă parte de încercări şi suferinţe. Când cursanţii vă spun ceea ce au găsit, ajutaţi-i să înţeleagă faptul că Domnul ne va încerca răbdarea şi credinţa pentru a ne ajuta să ne creştem încrederea în El.

Invitaţi cursanţii să scrie următoatele întrebări în jurnalul pentru studiul scripturilor sau în caietul pentru seminar. Rugaţi-i să mediteze asupra acestor întrebări pe măsură ce continuă să studieze Mosia 23. Spuneţi-le că vor răspunde la aceste întrebări pe parcursul lecţiei când îi veţi ruga să facă acest lucru.

De ce încercări aveţi parte în momentul de faţă?
Cum vă puteţi dovedi credinţa şi încrederea în Dumnezeu în timpul încercărilor?

Rugaţi cursanţii să citească Mosia 23:23–29. Invitaţi-i să caute modalităţile prin care Alma şi poporul său au fost încercaţi şi ceea ce au făcut pentru a-şi arăta încrederea în Dumnezeu.

Cum pot rugăciunea şi sfaturile profeţilor să vă ajute în timpul încercărilor? (Ele ne pot ajuta să ne întărim răbdarea şi credinţa. Ele, de asemenea, ne dau putere, revelaţie personală, pace şi încredere pentru ca noi să putem trece peste încercări şi să fim eliberaţi din ele.)

Mosia 23:30–24:25

Alma şi poporul său suferă persecuţii, dar Domnul le uşurează povara şi îi eliberează în mod miraculos.

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă relaţia dintre Amulon, lamaniţi şi regele lor, rezumaţi Mosia 23:30–39 şi 24:1–7. Explicaţi faptul că Amulon era conducătorul preoţilor ticăloşi ai regelui Noe, care îl alungase pe Alma pentru că îl sprijinise pe Abinadi. Amulon, împreună cu alţi preoţi ticăloşi şi soţiile lor lamanite, se alăturaseră lamaniţilor. Amulon era văzut bine de regele lamanit care îl numise să-i conducă pe nefiţii din ţara lui Helam, inclusiv pe poporul lui Alma.

Invitaţi un cursant în faţa clasei şi rugaţi-l să-şi pună în spate un ghiozdan gol. (Cursantul va avea nevoie de scripturile sale.) Întrebaţi cursantul dacă crede că ar fi uşor să care ghiozdanul gol pentru restul zilei. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mosia 24:8–11. De fiecare dată când cursantul citeşte despre o încercare a lui Alma şi a poporului său, puneţi o piatră sau un obiect greu în ghiozdan. Când cursantul termină de citit, întrebaţi-l cât de uşor crede că ar fi să care ghiozdanul plin pentru tot restul zilei. (Cursantul trebuie să rămână în faţa clasei şi să poarte ghiozdanul până ce îi spuneţi să se aşeze.) Întrebaţi-i pe membrii clasei:

Ce ar putea reprezenta pietrele sau obiectele grele din ghiozdan în vieţile voastre?
Cum ne afectează astfel de poveri?

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mosia 24:10–12. Invitaţi membrii clasei să caute ceea ce poporul lui Alma a făcut pentru a fi ajutat în timpul încercărilor. Invitaţi cursanţii să explice ceea ce au găsit.

Cum ne poate ajuta rugăciunea atunci când avem poveri dificile?
Când avem încercări, de ce este de ajutor să ştim că Dumnezeu cunoaşte „gândurile inimilor [noastre]”?

Invitaţi cursanţii să citească Mosia 24:13–15 pentru a afla ceea ce s-a întâmplat cu poporul lui Alma pe măsură ce a continuat să se roage pentru ajutor.

Ce a promis Domnul că va face pentru poporul lui Alma? (Pe măsură ce cursanţii răspund, puteţi ruga un alt cursant să ridice baza ghiozdanului pentru a-l ajuta pe cursantul care cară ghiozdanul – pentru a simboliza modul în care Domnul ne uşurează poverile.) Ce legătură are această promisiune cu legământul pe care l-au făcut la Apele lui Mormon? (Vezi Mosia 18:8–10.)
De ce ne este de ajutor să ştim că Domnul nu ne îndepărtează totdeauna poverile sau nu ne scapă de încercări imediat?
Ce putem învăţa din felul în care Alma şi poporul său au reacţionat la încercările lor?
Când aţi simţit că Domnul v-a dat putere pentru a îndura o încercare sau pentru a duce o povară?

Invitaţi un cursant să citească, în gând, Mosia 24:16–17, 21. Rugaţi-i să găsească cuvinte şi expresii care descriu felul în care poporul a reacţionat la încercări şi felul în care Domnul l-a ajutat. Invitaţi unul sau doi cursanţi să explice, folosind cuvintele lor, legătura dintre acţiunile poporului şi acţiunile Domnului. Scrieţi, pe tablă, următorul principiu: Când ne supunem cu răbdare voinţei Domnului, El ne întăreşte şi ne eliberează din încercări la timpul ales de El.

Invitaţi cursantul din faţa clasei să-şi dea jos ghiozdanul. Rugaţi-l să descrie felul în care se simte după ce a scăpat de povară. Invitaţi acelaşi cursant să citească Mosia 24:21–22. Îl puteţi întreba pe cursant în ce fel se aseamănă cu oamenii din aceste versete.

Rezumaţi Mosia 24:18–25 explicând faptul că Alma şi poporul său au putut scăpa deoarece Domnul i-a făcut pe lamaniţi să adoarmă. Domnul i-a condus pe Alma şi poporul său în Zarahemla, unde regele Mosia i-a primit cu bucurie. Alma şi poporul său „şi-au revărsat… mulţumirile către Dumnezeu” ştiind că „nimeni nu putea să-i salveze decât Domnul Dumnezeul lor” (Mosia 24:21; vezi, de asemenea, Mosia 25:16).

Rugaţi cursanţii să deseneze o săgeată de la ţara lui Helam la ţara lui Zarahemla pe reprezentările lor grafice cu imaginea de ansamblu a călătoriilor din Mosia 7–24. Spuneţi-le să scrie pe această săgeată „poporul lui Alma scapă”.

Pentru a încheia lecţia, invitaţi cursanţii să scrie răspunsul la două dintre întrebările pe care le-au scris în jurnalele lor pentru studiul scripturilor în cadrul lecţiei. Rugaţi-i să se gândească la încercările lor şi la felul în care îşi pot exercita credinţa şi încrederea în Dumnezeu pentru a putea îndura. Depuneţi-vă mărturia despre faptul că, dacă noi ne supunem cu răbdare voinţei Domnului, El ne va întări şi ne va elibera din încercările noastre la timpul ales de El. Îi puteţi, de asemenea, invita pe cursanţi să împărtăşească moduri prin care Domnul i-a întărit în încercările lor.

Comentarii şi informaţii generale

Mosia 21-24. Diferenţa dintre sclavia oamenilor lui Limhi şi sclavia oamenilor lui Alma

Oamenii lui Limhi	Oamenii lui Alma
Ei au fost duşi în sclavie după multă vărsare de sânge (vezi Mosia 21:5-13).	Ei au fost duşi în sclavie fără vărsare de sânge (vezi Mosia 23:35-38).
Domnul a fost încet în a le auzi strigătele din cauza nedreptăţilor lor (vezi Mosia 21:15).	Domnul a răspuns repede la rugăciunile lor (vezi Mosia 23:10-13).
Poverile lor au fost uşurate, deoarece Domnul a înmuiat inimile lamaniţilor (vezi Mosia 21:15).	Domnul i-a întărit pentru a putea să-şi poarte poverile cu uşurinţă (vezi Mosia 24:14-15).
Ghedeon a conceput un plan de scăpare (vezi Mosia 21:36; 22:1-9).	Domnul le-a spus: „Fiţi mângâiaţi, căci mâine Eu vă voi elibera din sclavie” (Mosia 24:16).
Ei au îmbătat gărzile (vezi Mosia 22:10).	Domnul a făcut ca gărzile să adoarmă (vezi Mosia 24:19).

Mosia 23:21. În ce fel ne pot fi de folos încercările?

Deşi oamenii care l-au urmat pe Alma s-au pocăit şi au fost credincioşi, Domnul a permis ca ei să fie asupriţi temporar de către lamaniţi pentru a le fi încercate răbdarea şi credinţa.

Vârstnicul Orson F. Whitney, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat că toate lucrurile prin care trecem ne învaţă lecţii importante:

„Nicio durere suferită, nicio experienţă de care avem parte nu este în van. Ea contribuie la educarea noastră, la dezvoltarea calităţilor precum răbdarea, credinţa, curajul şi umilinţa. Toate suferinţele noastre şi tot ceea ce îndurăm, în special atunci când îndurăm cu răbdare, ne clădesc caracterul, ne purifică inima, ne măresc sufletul şi ne fac mai blânzi şi mai caritabili, mai demni de a fi numiţi copiii lui Dumnezeu… şi, prin tristeţe şi suferinţă, prin trudă şi încercări, ne dobândim educaţia pe care am venit aici să o obţinem şi care ne va face mai asemănători Tatălui nostru şi Mamei noastre din Cer” (în Spencer W. Kimball, Faith Precedes the Miracle [1972], p. 98).

Vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat importanţa şi scopul încercărilor:

„Când aceste încercări nu sunt consecinţe ale nesupunerii dumneavoastră, ele sunt dovada faptului că Domnul simte că sunteţi pregătiţi să progresaţi mai mult (vezi Proverbele 3:11-12). De aceea, El vă oferă experienţe care vă stimulează progresul, înţelegerea şi compasiunea, care vă îmbunătăţesc pentru binele dumneavoastră nepieritor. Pentru a ajunge de unde sunteţi acolo unde El doreşte să fiţi, este nevoie de multe schimbări, iar acest lucru implică, în general, disconfort şi durere” („Trust in the Lord”, Ensign, nov. 1995, p. 16-17).

Mosia 24:15-16. Cum poate atitudinea noastră să ne afecteze progresul personal în timpul încercărilor?

Vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne încurajează să ne bizuim pe Domnul atunci când trecem prin încercări:

„Domnul este atent la progresul şi dezvoltarea dumneavoastră personală. Acest progres este accelerat atunci când, de bunăvoie, Îi permiteţi să vă îndrume în fiecare experienţă de progres de care aveţi parte, indiferent dacă, iniţial, este sau nu pe placul dumneavoastră. Când aveţi încredere în Domnul, când sunteţi dornici să vă lăsaţi inima şi mintea să se concentreze asupra voinţei Sale, când cereţi să fiţi îndrumaţi de Spirit pentru a face voia Sa, vă asiguraţi cea mai mare fericire de-a lungul drumului şi cea mai mare realizare din această experienţă muritoare. Dacă puneţi la îndoială tot ceea ce vi se cere să faceţi sau vă împotriviţi oricărei încercări neplăcute, faceţi să-I fie mai greu Domnului să vă binecuvânteze” („Finding Joy in Life”, Ensign, mai 1996, p. 25).