Mosia 27

Introducere

Alma cel Tânăr şi fiii regelui Mosia se răzvrătesc împotriva părinţilor şi împotriva Domnului şi încearcă să distrugă Biserica lui Dumnezeu. Eforturile lor încetează atunci când un înger, trimis ca răspuns la rugăciunile celor credincioşi, le porunceşte să se pocăiască. Drept rezultat al acestei experienţe miraculoase, sunt născuţi din nou prin intermediul ispăşirii lui Isus Hristos şi călătoresc peste tot în ţara lui Zarahemla pentru a predica Evanghelia şi pentru a repara relele făcute.

Sugestii pentru predare

Mosia 27:1–22

Un înger le porunceşte lui Alma cel Tânăr şi fiilor lui Mosia să se pocăiască.

Pentru a explica contextul lecţiei, rezumaţi Mosia 27:1–7 explicând că mulţi dintre cei necredincioşi din Zarahemla au început să îi persecute pe membrii Bisericii. După ce regele Mosia a dat o proclamaţie prin care a interzis astfel de fapte, majoritatea oamenilor s-au supus şi pacea a revenit. Totuşi, unii oameni au continuat să încerce să distrugă Biserica. Cinci dintre aceste persoane au fost fiul lui Alma, Alma, şi fiii regelui Mosia, Amon, Aaron, Omner şi Himni. Fiul lui Alma, Alma, este cunoscut şi sub numele de Alma cel Tânăr.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mosia 27:8–10. Rugaţi membrii clasei să identifice cuvinte şi expresii care îi descriu pe Alma cel Tânăr şi fiii lui Mosia.

Ce parte din descrierea lui Alma şi a fiilor lui Mosia este cea mai evidentă pentru voi? De ce? (Enumeraţi pe tablă cuvinte şi expresii pe măsură ce cursanţii le identifică. Lăsaţi loc pe tablă pentru a crea o a doua listă mai târziu în cadrul lecţiei.)

Rugaţi cursanţii să mediteze asupra următoarelor întrebări:

Dacă aţi fi trăit în Zarahemla în acele timpuri, în ce fel credeţi că aţi fi reacţionat la acţiunile lui Alma şi a fiilor lui Mosia?

Expuneţi ilustraţia „Convertirea lui Alma cel Tânăr” (Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], nr. 77). Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Mosia 27:11–13, care cuprinde relatarea evenimentelor din ilustraţie. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mosia 27:14. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi la motivele pentru care îngerul a spus că a venit la Alma şi fiii lui Mosia.

Ce vă învaţă acest verset despre modul în care putem să îi ajutăm pe cei care au probleme? (Asiguraţi-vă că ei înţeleg că Domnul răspunde la rugăciunile noastre făcute cu credinţă pentru alţii. Puteţi scrie acest principiu pe tablă sau le puteţi sugera cursanţilor să-l scrie în scripturile lor, lângă Mosia 27:14. Le puteţi, de asemenea, sugera să adauge o referinţă la Iacov 5:16. Subliniaţi faptul că Domnul răspunde nu doar la rugăciunile noastre pentru cei care au probleme spirituale, ci şi la rugăciunile pentru cei care au alte încercări sau nevoi.)
Când v-au ajutat rugăciunile unei alte persoane?
Când aţi simţit că rugăciunile voastre au fost de ajutor în viaţa unei alte persoane?

Încurajaţi cursanţii să continue să se roage pentru alţii. Depuneţi mărturie că relatarea despre Alma cel Tânăr şi fiii lui Mosia este o dovadă că Domnul ne ascultă rugăciunile făcute în beneficiul altora. El nu va trece peste libertatea de a alege a celor pentru care ne rugăm, dar El va auzi rugăciunile noastre şi va răspunde în felul Său la timpul ales de El.

Invitaţi un cursant stea în faţa clasei şi să citească, cu glas tare, Mosia 27:15–16. Explicaţi că acestea sunt cuvintele îngerului către Alma şi fiii lui Mosia. Subliniaţi faptul că îngerul „a vorbit cu un glas de tunet care a făcut ca pământul pe care ei stăteau să se cutremure” (Mosia 27:11).

Ce v-a impresionat cu privire la ceea ce îngerul a făcut sau a spus? De ce v-a impresionat aceasta?

Rezumaţi Mosia 27:19–22 explicând că, după ce îngerul şi-a împărtăşit mesajul, Alma nu a putut vorbi, a devenit neputincios şi a fost dus la tatăl său (vezi Mosia 27:19). Când tatăl lui Alma a auzit ceea ce se întâmpase, el „s-a bucurat, căci a ştiut că aceasta era puterea lui Dumnezeu” (Mosia 27:20). El i-a adunat pe oameni ca „să poată fi martori la ceea ce Domnul făcuse fiului său” (Mosia 27:21). El, de asemenea, i-a adunat pe preoţi şi ei au postit şi s-au rugat pentru ca fiul său să capete putere şi să poată vorbi (vezi Mosia 27:22).

Mosia 27:23–31

Alma cel Tânăr se pocăieşte şi este născut din nou.

Faceţi referire la lista cu descrierea lui Alma şi a fiilor lui Mosia pe care aţi scris-o mai devreme pe tablă. Denumiţi lista Înainte. Scrieţi După pe partea cealaltă a tablei. Invitaţi cursanţii să citească Mosia 27:23–24, 28–29, căutând cuvinte şi expresii privind modul în care Alma s-a schimbat. Oferiţi-le câtorva cursanţi ocazia de a scrie aceste cuvinte şi expresii pe tablă.

Potrivit celor relatate în Mosia 27:24 şi capitolul 28, ce a făcut Alma pentru a face posibilă această schimbare? Ce a făcut Domnul? Când căutăm să ne schimbăm şi să îl urmăm pe Domnul, de ce este important să înţelegem ceea ce trebuie să facem? De ce este important să înţelegem ceea ce Domnul va face pentru noi?
În ce fel poate experienţa lui Alma să ajute pe cineva care crede că nu poate fi iertat?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mosia 27:25–26. Rugaţi membrii clasei să identifice doctrina pe care Domnul i-a predat-o lui Alma. (Deşi cursanţii pot folosi alte cuvinte, asiguraţi-vă că înţeleg că fiecare dintre noi trebuie născut din nou prin intermediul ispăşirii lui Isus Hristos. Puteţi scrie acest adevăr pe tablă.)

Explicaţi că a fi născut din nou înseamnă că Spiritul Domnului produce o schimbare măreaţă în inima persoanei astfel încât persoana nu mai are dorinţa de a mai face rău, ci doreşte să caute lucrurile lui Dumnezeu (vezi Mosia 5:2).

Puteţi, de asemenea, explica faptul că, deşi schimbarea măreaţă a inimii s-a produs repede pentru Alma şi fiii lui Mosia, majoritatea dintre noi suntem schimbaţi prin intermediul ispăşirii, pas cu pas. Este un proces şi nu un eveniment. Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă mai bine această doctrină, invitaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a preşedintelui Ezra Taft Benson:

„Trebuie să avem grijă ca, pe măsură ce căutăm să devenim mai asemănători lui Dumnezeu, să nu ne descurajăm şi să nu ne pierdem speranţa. Să devenim asemenea lui Hristos este un proces care durează întreaga viaţă şi, de cele mai multe ori, presupune o creştere şi o schimbare treptate, aproape imperceptibile. Scripturile consemnează relatări remarcabile despre oameni ale căror vieţi s-au schimbat instantaneu, precum: Alma cel Tânăr, Pavel pe drumul către Damasc, Enos care s-a rugat până târziu în noapte, regele Lamoni. Astfel de exemple uimitoare privind puterea de a-i schimba chiar şi pe cei care sunt cufundaţi în păcat, ne oferă încredere că ispăşirea îi poate ajuta chiar şi pe cei mai deznădăjduiţi.

Dar trebuie să fim atenţi atunci când vorbim despre aceaste exemple remarcabile. Deşi ele sunt reale şi puternice, sunt excepţii şi nu regula. Pentru fiecare Pavel, pentru fiecare Enos, pentru fiecare rege Lamoni, sunt sute şi mii de oameni pentru care procesul pocăinţei este mult mai subtil, mult mai imperceptibil. Cu fiecare zi în care se apropie mai mult de Domnul, faptul că îşi clădesc viaţa conform cerinţelor lui Dumnezeu este aproape imperceptibil. Ei trăiesc vieţi pline de bunătate, slujire şi angajament” („A Mighty Change of Heart”, Ensign, oct. 1989, p. 5).

După ce cursanţii au împărtăşit ceea ce au învăţat din aceste declaraţii, invitaţi-i să folosească următoarele câteva minute pentru a răspunde la una dintre următoarele întrebări în jurnalul pentru studiul scripturilor. (Puteţi să scrieţi aceste întrebări pe tablă înainte de oră, să le scrieţi pe o foaie sau să le citiţi lent pentru ca să le poată scrie în jurnalele lor pentru studiul scripturilor.)

În ce fel aţi trăit schimbarea prin intermediul ispăşirii pe măsură ce v-aţi pocăit sau aţi făcut tot ceea ce v-a stat în putinţă pentru a-L urma pe Salvator?
Care este un lucru pe care l-aţi putea face pentru a vă apropia mai mult de Domnul şi pentru a trăi schimbarea prin intermediul ispăşirii?

Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească ceea ce au scris şi să vorbească despre schimbarea care poate avea loc în noi pe măsură ce ne pocăim şi ne dovedim credinţa în Isus Hristos şi în ispăşirea Sa. (Amintiţi-le cursanţilor că nu trebuie să împărtăşească experienţe care sunt prea personale sau particulare.) Asiguraţi-vă că ei înţeleg că nu trebuie să vorbească despre păcate din trecut.)

Mosia 27:32–37

Alma ce Tânăr şi fiii lui Mosia au călătorit prin întreaga ţară, încercând să-şi repare greşelile făcute şi să întărească Biserica.

Explicaţi că pocăinţa adevărată înseamnă o schimbare a inimii, nu doar hotărârea de a nu mai face greşeli. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Mosia 27:32–37. Rugaţi membrii clasei să identifice ceea ce Alma şi fiii lui Mosia au făcut care a însemnat mai mult decât doar a se opri din a face rău.

Ce dovezi avem cu privire la faptul că Alma şi fiii lui Mosia s-au schimbat cu adevărat?
Ce putem învăţa din exemplul lor?

Răspunsurile cursanţilor pot include următoarele lucruri:

Chiar şi cei care se răzvrătesc împotriva Domnului şi învăţăturilor Sale pot fi iertaţi.

Pentru a se pocăi cu adevărat, o persoană trebuie să facă tot ceea ce este posibil pentru a îndrepta răul făcut. (Puteţi explica faptul că, uneori, folosim cuvântul restituire pentru a ne referi la acţiunea de a repara greşeala care a fost făcută şi de a corecta alegerile greşite.)

Prin intermediul ispăşirii lui Isus Hristos, putem fi aduşi la o stare de neprihănire.

Încheiaţi prin a vă depune mărturia că relatarea despre Alma şi fiii lui Mosia este un exemplu al puterii ispăşirii lui Isus Hristos de a ne schimba. Depuneţi mărturie că Salvatorul doreşte să-i ierte pe toţi cei care, asemenea acestor tineri băieţi, îşi dovedesc credinţa în El şi caută să Îl urmeze.

Comentarii şi informaţii generale

Mosia 27:25. Născuţi din nou

Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a descris procesul de a fi născut din nou:

„Noi începem procesul de naştere din nou exercitându-ne credinţa în Hristos, pocăindu-ne de păcate şi fiind botezaţi, prin scufundare, pentru iertarea păcatelor de către cineva care are autoritatea preoţiei…

Şi, după ce ieşim din apele botezului, sufletele noastre au nevoie să fie permanent scufundate şi saturate cu adevărul şi lumina Evangheliei Salvatorului. Înmuierea sporadică şi superficială în doctrina lui Hristos şi participarea parţială la lucrarea Bisericii Sale restaurate nu pot produce transformarea spirituală care ne permite să păşim în noua viaţă. Sunt necesare respectarea legămintelor, constanţa angajării şi dăruirea întregului nostru suflet lui Dumnezeu dacă dorim să primim binecuvântările eternităţii…

Scufundarea totală şi saturarea cu Evanghelia Salvatorului sunt etape esenţiale în procesul naşterii din nou” („Trebuie să vă naşteţi din nou”, Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 21).

Vârstnicul Bruce R. McConkie, de asemenea, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat:

„Noi suntem născuţi din nou când murim în ceea ce priveşte nedreptatea şi când trăim în ceea ce priveşte lucrurile care aparţin Spiritului. Dar aceasta nu se întâmplă pe loc, instantaneu. Este… un proces. Naşterea din nou este treptată, cu excepţia câtorva cazuri izolate care sunt atât de miraculoase, încât se scrie despre ele în scripturi. În ceea ce-i priveşte pe cei mai mulţi dintre membrii Bisericii, noi suntem născuţi din nou treptat şi suntem născuţi din nou având o lumină mai mare, o cunoaştere mai mare şi o dorinţă mai mare pentru neprihănire, pe măsură ce ţinem poruncile…

În calitate de membri ai Bisericii, dacă trasăm calea care duce la viaţa eternă, dacă ne începem procesul renaşterii spirituale şi mergem în direcţia bună, dacă ne trasăm o cale a sfinţirii sufletului şi, nivel după nivel, mergem în acea direcţie, dacă ne trasăm calea către perfecţiune şi, pas cu pas, puţin câte puţin, ne perfecţionăm sufletul biruind lumea, atunci, în mod sigur – nu există nicio îndoială – vom obţine viaţa veşnică. Chiar dacă naşterea spirituală este încă departe, perfecţiunea este încă departe, deplina sfinţire este încă departe, dacă ne trasăm o cale şi o urmăm cât de bine putem în această viaţă, după această viaţă vom continua pe aceeaşi cale” („Jesus Christ and Him Crucified”, Brigham Young University 1976 Speeches, 5 sept. 1976, p. 5-6, speeches.byu.edu).