La sfârșitul lunii mai a anului 1829, Joseph Smith și Oliver Cowdery au avut parte de amenințări din partea gloatelor în timp ce finalizau traducerea Cărții lui Mormon. David Whitmer i-a ajutat să se mute din Harmony, Pennsylvania, în casa familiei Whitmer, în Fayette, New York, pentru a putea scăpa de persecuții și pentru a-i putea învăța pe membrii familiei Whitmer și pe vecinii lor Evanghelia restaurată. Familia Whitmer a devenit foarte interesată de evenimentele în desfășurare, asociate restaurării. Joseph Smith i-a descris pe David Whitmer, John Whitmer și Peter Whitmer jr. ca fiind „prieteni și asistenți zeloși în lucrare; și… nerăbdători să-și cunoască îndatoririle” (History of the Church, 1:48-49). Profetul s-a rugat și a primit revelații pentru David Whitmer și pentru frații săi, John și Peter. Acești frați au aflat rolurile pe care le aveau în îndeplinirea lucrării Domnului.
Domnul îl cheamă pe David Whitmer să ajute în lucrarea zilelor din urmă.
Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă contextul istoric al revelațiilor pe care le vor studia astăzi, rezumați informațiile din introducerea acestei lecții. De asemenea, puteți ruga un cursant să citească relatarea de mai jos. Înainte ca respectivul cursant să citească, explicați că David Whitmer trebuia să însămânțeze grâu pe pământul fermei familiei și să împrăștie îngrășământ. El a simțit îndemnul de a-i ajuta pe Joseph și Oliver după ce își termina acele treburi. Invitați membrii clasei să fie atenți la miracolele care i-au permis lui David Whitmer să-i ajute pe Oliver Cowdery și Joseph Smith să scape de persecutorii lor:
Imagine
Lucy Mack Smith
„David s-a dus pe câmp și și-a dat seama că-l așteptau două zile de muncă asiduă… Și-a legat caii la grapă și, în loc să-și împartă pământul în ceea ce agricultorii numesc, de obicei, parcele, el a început să lucreze tot pământul său și, la prânz, când s-a oprit să ia masa, s-a uitat împrejur și, spre surprinderea lui, a văzut că a grăpat jumătate din întreaga suprafață. După prânz, a continuat ca înainte și, până seara, a terminat ceea ce s-ar fi făcut în două zile de muncă.
Tatăl său, care a venit pe câmp în seara aceleiași zile, a văzut ceea ce făcuse și a exclamat: «Trebuie să fi fost o putere superioară care a făcut aceasta, iar eu cred că ar fi bine să te duci în Pennsylvania imediat ce termini de pus îngrășământ».
În dimineața următoare, David a luat un instrument de măsurat din lemn și l-a pus sub braț, pornind să ia îngrășământul pe care-l lăsase cu două zile înainte, sub formă de grămezi, în vecinătatea casei surorii sale, însă, când a ajuns acolo, a văzut că dispăruse! A fugit la sora lui și a întrebat-o dacă știa ce se întâmplase cu el. Surprinsă, ea i-a spus: «De ce mă întrebi? Nu a fost pus tot ieri?”.
«Nu din câte știu eu», a răspuns David.
«Mă surprinde acest lucru», a răspuns sora lui, «căci copiii au venit de dimineață la mine și m-au implorat să vin să văd bărbații care împrăștiau îngrășământ pe câmp, spunându-mi că nu mai văzuseră niciodată pe cineva care să împrăștie îngrășământ atât de repede. Așadar, m-am dus și am văzut trei bărbați care munceau pe câmp, așa cum spuseseră copiii, însă, presupunând că ai angajat câteva ajutoare, având în vedere că doreai să termini cât mai repede, m-am întors imediat acasă și nu am mai acordat importanță subiectului».
David a adresat multe întrebări pentru a afla ce se întâmplase, atât rudelor, cât și vecinilor, însă nu a reușit să afle cine făcuse acel lucru” (Lucy Mack Smith, History of Joseph Smith by His Mother, redactată de Preston Nibley [1958], p. 148-149).
Ce influență credeți că au avut aceste experiențe asupra lui David Whitmer?
Rezumați Doctrină și legăminte 14:1-5 explicând că Domnul a anunțat apariția lucrării Sale și a promis binecuvântări celor care iau parte la ea. Invitați un cursant să citească Doctrină și legăminte 14:6-7. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute îndrumările pe care Domnul i le-a oferit lui David și binecuvântarea pe care David urma s-o primească dacă urma instrucțiunile Domnului.
Ce i-a promis Domnul lui David Whitmer? Ce i s-a cerut lui David să facă pentru ca această promisiune să se îndeplinească?
Rugați cursanții să reformuleze cu propriile cuvinte principiul din Doctrină și legăminte 14:7. Pe măsură ce cursanții răspund, scrieți, pe tablă, următorul principiu: Dacă ținem poruncile lui Dumnezeu și îndurăm până la sfârșit, vom primi viață veșnică.
Ce înseamnă să primești viață veșnică? (A primi viață veșnică înseamnă a trăi pentru totdeauna alături de familiile noastre în prezența lui Dumnezeu. Viața veșnică este genul de viață pe care o trăiește Dumnezeu.)
Cum ne poate motiva promisiunea de a primi viață veșnică să ținem poruncile lui Dumnezeu și să îndurăm până la sfârșit?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 14:8. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute celelalte binecuvântări pe care David Whitmer le putea primi dacă era supus. După ce cursanții spun ce au găsit, explicați că, la scurt timp după ce Joseph Smith a primit această revelație pentru David, el a devenit unul dintre cei trei martori ai Cărții lui Mormon. El l-a văzut pe îngerul Moroni, a văzut plăcile de aur și a auzit glasul lui Dumnezeu depunând mărturie despre veridicitatea cronicii.
Explicați că Domnul i-a făcut lui David Whitmer o altă promisiune care depindea de credința lui. Pentru a ajuta cursanții să identifice principiul din cuvintele Domnului adresate lui David, scrieți, pe tablă, următoarele: Dacă noi , atunci Domnul .
Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 14:9-11. Rugați-i să identifice principiul care completează fraza incompletă de pe tablă. Invitați câțiva cursanți să împărtășească ce au găsit. Cursanții pot sugera o varietate de principii, dar asigurați-vă că se înțelege foarte clar faptul că, dacă noi Îl ajutăm cu credință pe Domnul în lucrarea Sa, atunci Domnul ne va binecuvânta din punct de vedere spiritual și temporal.
În ce moduri ne-a cerut Domnul să-L ajutăm în lucrarea Sa? Ce binecuvântări ați primit în viața voastră când ați ajutat la lucrarea Domnului?
Isus Hristos îi învață pe John Whitmer și pe Peter Whitmer jr. care este lucrul cel mai valoros pentru ei.
Invitați doi cursanți să vină în fața clasei. Rugați-l pe unul dintre ei să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 15:1 și, apoi, rugați celălalt cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 16:1. Invitați acești cursanți să citească, în același fel, versetele 2-6 din aceste secțiuni.
Ce și-au dorit John Whitmer și Peter Whitmer jr.? (Să știe lucrul pe care puteau să-l facă și care să fie de cea mai mare valoare pentru ei.)
Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 15:6 și 16:6. Rugați-i să identifice răspunsul pe care Domnul l-a dat acestor bărbați.
Cum a răspuns Domnul întrebării lor? Ce principiu putem învăța din răspunsul Domnului? (Deși cursanții pot folosi alte cuvinte, asigurați-vă că înțeleg faptul că eforturile noastre de a-i aduce pe alții la Isus Hristos reprezintă lucrul cel mai valoros pentru noi.)
Ce putem face pentru a-i ajuta pe alți oameni să vină la Hristos?
De ce sunt aceste eforturi cele mai valoroase pentru noi?
Invitați cursanții să recapituleze Doctrină și legăminte 15 și 16 și să fie atenți la diferențele dintre cele două revelații. (Singura diferență este aceea că una îi este adresată lui John, iar cealaltă lui Peter.)
Explicați că, uneori, Domnul revelează același mesaj unor persoane diferite, deoarece ele pot avea aceleași nevoi, se pot afla în aceleași circumstanțe sau pot avea aceleași dorințe. Cu toate acestea, putem fi siguri că El ne cunoaște pe fiecare în parte. În acest exemplu, El i-a chemat pe nume pe John Whitmer și pe Peter Whitmer jr. și le-a revelat, pe rând, voia Lui în ceea ce-i privea.
Cum poate o binecuvântare a preoției sau o chemare în misiune să ne arate că Dumnezeu ne cunoaște personal, chiar și atunci când binecuvântarea sau chemarea în misiune conține cuvinte asemănătoare cu cele spuse altora?
Pentru a oferi un alt exemplu că Dumnezeu ne cunoaște personal, rugați un cursant să citească următoarea relatare a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul David A. Bednar
„Cu ceva timp în urmă, am vorbit cu un conducător al preoției care simțise îndemnul de a memora numele tuturor tinerilor cu vârste cuprinse între 13-21 de ani din țărușul său. Folosind fotografii cu acei tineri băieți și acele tinere fete, el a creat cartonașe cu pozele acestora și cu numele lor pe verso pe care le recapitula în timp ce călătorea în scop de afaceri sau cu alte ocazii. Acest conducător al preoției a învățat repede toate numele tinerilor.
Într-o noapte, conducătorul preoției a avut un vis despre unul dintre tinerii băieți pe care-l cunoștea doar din fotografie. În vis, l-a văzut pe tânărul băiat îmbrăcat într-o cămașă albă și purtând un ecuson de misionar. Având un coleg alături, tânărul predica unei familii. Tânărul ținea în mână Cartea lui Mormon și arăta ca și cum își depunea mărturia despre adevărul cărții. Apoi, conducătorul preoției s-a trezit din vis.
Ulterior, în cadrul unei adunări a deținătorilor preoției, conducătorul l-a abordat pe tânărul pe care-l văzuse în visul său și i-a cerut să discute cu el timp de câteva minute. După o prezentare scurtă, conducătorul l-a numit pe nume și i-a spus: «Eu nu sunt un visător. N-am avut niciodată un vis despre vreun membru al acestui țăruș, cu excepția ta. Intenționez să-ți povestesc visul meu și apoi, mi-ar plăcea să mă ajuți să înțeleg ce înseamnă».
Conducătorul preoției i-a povestit visul și l-a întrebat pe tânăr înțelesul acestuia. Copleșit de emoție, tânărul a răspuns simplu: «Înseamnă că Dumnezeu știe cine sunt». Restul conversației dintre acest tânăr și conducătorul preoției a fost extrem de productiv și au convenit să se întâlnească și să discute, din când în când, în decursul lunilor următoare” („Îndurarea blândă a Domnului”, Ensign sau Liahona, mai 2005, p. 100).
De ce ne poate fi util să înțelegem că Dumnezeu ne cunoaște personal?
Invitați câțiva cursanți să împărtășească modul în care știu că Dumnezeu îi cunoaște personal. (Puteți explica faptul că exemplele cursanților nu trebuie să fie ieșite din comun. Amintiți cursanților că nu trebuie să împărtășească experiențe care sunt prea personale sau particulare.)
Cum vă sunt influențate deciziile zilnice de cunoașterea că Dumnezeu vă cunoaște personal? Cum v-au fost influențate deciziile de această cunoaștere?
Puteți încheia această lecție depunând mărturie despre adevărurile pe care le-ați discutat și invitând cursanții să acționeze conform acestor adevăruri.