Lecția 41
Doctrină și legăminte 36-37
Introducere
În data de 9 decembrie 1830, cu două zile înainte ca Edward Partridge să fie botezat, Domnul i-a dat o revelație prin intermediul profetului Joseph Smith. În această revelație, care este consemnată acum în Doctrină și legăminte 36, Domnul l-a iertat pe Edward Partridge de păcatele sale și l-a chemat să predice Evanghelia. De asemenea, Domnul a dat o poruncă tuturor deținătorilor preoției ca ei să predice Evanghelia. La scurt timp după ce a primit această revelație, Joseph Smith a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 37, în care Domnul le-a poruncit sfinților să plece din New York și să se adune în Ohio.
Sugestii pentru predare
Doctrină și legăminte 36:1-3
Domnul îl iartă pe Edward Partridge de păcatele sale și îl chemă să predice Evanghelia.
Aduceți la oră o valiză (sau un rucsac) care conține lucrurile de care ar putea avea nevoie un misionar când slujește într-o misiune cu timp deplin. De exemplu, puteți include scripturile, cămăși albe, cravate, pantofi și un exemplar al ghidului Predicați Evanghelia Mea. Arătați cursanților valiza închisă și rugați-i să-și imagineze că este pregătită pentru un misionar care e pe punctul de a pleca pentru a sluji într-o misiune cu timp deplin. Întrebați-i ce cred că se află în valiză. Apoi, deschideți valiza și arătați conținutul acesteia. (Sau puteți invita cursanții să lucreze în echipe de câte doi pentru a face o listă cu lucrurile de care misionarii au nevoie în misiunea lor ori pentru a le desena.)
Explicați că misionarii au nevoie și de alte lucruri care nu încap într-o valiză (sau un rucsac). Domnul a menționat câteva dintre aceste lucruri într-o revelație care era adresată lui Edward Partridge. Această revelație se găsește acum în Doctrină și legăminte 36. Pe măsură ce studiază această revelație, invitați cursanții să afle de ce are nevoie un misionar înainte de a fi pregătit să slujească în misiune. (Pe măsură ce cursanții identifică adevăruri în cadrul acestei lecții, puteți scrie aceste adevăruri pe mai multe foi de hârtie. Apoi, lipiți, cu bandă adezivă sau folosind un bold, foile de hârtie pe valiză sau rucsac pentru ca ei să le vadă. Puteți, de asemenea, să le scrieți pe tablă.)
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, următoarele informații generale despre Doctrină și legăminte 36. Rugați membrii clasei să fie atenți la ce l-a ajutat pe Edward Partridge să decidă să fie botezat.
Cu doar câteva săptămâni după sosirea vârstnicului Oliver Cowdery și a colegilor săi în zona de nord-est a statului Ohio, multe persoane fuseseră botezate în Biserica restaurată a lui Isus Hristos. Deși soția lui Edward Partridge, Lydia, s-a numărat printre cei care au fost botezați și convertiți de misionari, Edward nu era încă pe deplin convins. El dorea să îl viziteze pe profetul Joseph Smith înainte de a lua o decizie. El și Sidney Rigdon au ajuns în Waterloo, New York, când Joseph Smith era în mijlocul unei cuvântări. Când profetul a terminat de vorbit, Edward s-a ridicat pentru a vorbi. El a spus că, în drumul lor spre Waterloo, discutase cu vecinii din apropierea fermei familiei Smith, din Manchester, despre caracterul membrilor familiei Smith. Fiind mulțumit de ceea ce aflase, Edward l-a rugat pe Joseph să îl boteze. (Vezi Documents, Volume 1: July–June 1831, vol. 1 al seriei Documente din The Joseph Smith Papers [2013], p. 197, 199, 224.)
Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 36:1 pentru a afla ce i-a spus Domnul lui Edward Partridge după ce a fost botezat.
-
Ce binecuvântare a primit Edward Partridge ca urmare a faptului că a fost botezat? (Domnul i-a iertat păcatele.)
-
Ce responsabilitate a avut Edward după ce a fost botezat?
-
De ce credeți că este important ca aceia care sunt chemați să propovăduiască Evanghelia să se pocăiască și ca păcatele să le fie iertate?
Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă de ce este important ca potențialii misionari să se pocăiască de păcatele lor, invitați un cursant să citească, cu glas tare, declarația de mai jos a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. (Puteți sublinia faptul că, atunci când vârstnicul Holland folosește expresiile „juca de partea dușmanului” și „să reveniți la Salvator”, dânsul aseamănă lupta dintre bine și rău cu o competiție sportivă.) Puteți pregăti un exemplar al acestei declarații pentru fiecare cursant.
„În acest război între bine și rău nu puteți juca de partea dușmanului oricând apar ispite iar, apoi, să vă așteptați să reveniți la Salvator, la templu, și la vremea plecării în misiune ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Dumnezeu nu Se va lăsa batjocorit…
Domnul a marcat linii ale demnității pentru cei chemați să slujească alături de El în lucrarea Sa! Niciun misionar nu poate cere altor persoane să se pocăiască de vreun păcat sexual, de folosirea unui limbaj vulgar sau de vizionarea de materiale pornografice, dacă el însuși nu s-a pocăit tocmai pentru aceleași lucruri! Spiritul nu va fi cu voi și cuvintele vă vor sta în gât când veți dori să le rostiți. Nu puteți merge pe «căi nepermise» [1 Nefi 8:28], aşa cum le-a denumit Lehi, apoi să vă așteptați să-i îndrumați pe alții pe calea «strâmtă și îngustă» [2 Nefi 31:18] – nu este posibil” („Suntem înrolați”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 45).
Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă ce pot face acum să fie puri pentru a sluji în misiune, invitați un cursant să citească, cu glas tare, următoarea invitație de a ne pocăi adresată tot de vârstnicul Holland:
„Oricine ați fi și orice ați fi făcut, puteți fi iertați. Fiecare dintre voi… poate lăsa în urmă orice păcat care vă face să vă chinuiți. Este miracolul iertării, este miracolul ispășirii Domnului Isus Hristos. Însă, nu puteți face acest lucru fără un angajament activ față de Evanghelie, și nu puteți face acest lucru fără pocăință, acolo unde este cazul. Vă cer… să fiți activi și curați. Dacă este necesar, vă rog să deveniți activi și să deveniți curați” („Suntem înrolați”, p. 45).
Explicați că, deși Edward Partridge fusese botezat înainte de primirea acestei revelații, el încă nu primise darul Duhului Sfânt. Rugați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 36:2-3 pentru a afla ce i-a spus Domnul lui Edward despre darul Duhului Sfânt. Invitați cursanții să spună ce au aflat.
-
Ținând cont de ceea ce Domnul i-a spus lui Edward Partridge, de ce au nevoie misionarii de însoțirea Duhului Sfânt?
-
Potrivit celor relatate în versetul 2, ce l-ar fi învățat Duhul Sfânt pe Edward Partridge? Ce credeți că înseamnă a învăța „lucrurile pașnice ale împărăției”? (Pentru a-i ajuta pe cursanți să răspundă la această întrebare, rugați-i să citească Doctrină și legăminte 42:61.)
Puteți ruga cursanții să împărtășească experiențe pe care le-au avut, în care Duhul Sfânt i-a învățat despre lucrurile pașnice ale împărăției. (Amintiți cursanților că unele experiențe sunt prea sacre sau personale pentru a fi împărtășite.)
Doctrină și legăminte 36:4-8
Domnul dă o poruncă pentru cei care sunt chemați să predice Evanghelia.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 36:4-5, 7. Înainte ca acesta să citească, subliniați că, în aceste versete, Domnul se adresează „vârstnicilor Bisericii [Sale]” (D&L 36:7). Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute o responsabilitate pe care Domnul le-a dat-o deținătorilor preoției.
-
Ce responsabilitate le-a dat Domnul deținătorilor preoției? (După ce cursanții răspund, scrieți, pe tablă, următorul adevăr: Deținătorii preoției sunt chemați să predice Evanghelia.)
Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă importanța acestui adevăr și modul în care se aplică în zilele noastre, invitați un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declarație a președintelui Thomas S. Monson:
„Vă repet ceea ce profeții ne-au învățat de multă vreme – și anume că fiecare tânăr băiat demn și capabil trebuie să se pregătească să slujească în misiune. Slujirea misionară este o responsabilitate a preoției – o obligație pe care Domnul așteaptă s-o îndeplinim noi, cei cărora ni s-a dat atât de mult” („Acum când ne întâlnim din nou”, Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 5-6).
-
Potrivit celor relatate în Doctrină și legăminte 36:5, ce trebuie să facă deținătorii preoției înainte de a fi rânduiți și trimiși să predice Evanghelia?
-
Cum poate un tânăr băiat să Îi arate Domnului că a îmbrățișat porunca de a predica Evanghelia?
-
Pe cine știți că a îmbrățișat porunca de a predica Evanghelia? Cum v-a influențat exemplul acestei persoane?
Puteți explica faptul că, deși a sluji într-o misiune cu timp deplin este o responsabilitate a preoției, și tinerele fete pot sluji. Președintele Thomas S. Monson a spus:
„Sfat pentru voi, tinere surori: deși nu aveți aceeași responsabilitate a preoției pe care o au tinerii băieți, aceea de a sluji ca misionari cu timp deplin, voi, de asemenea, aduceți o contribuție importantă în calitate de misionare, iar noi încurajăm slujirea voastră” („Acum când ne întâlnim din nou”, p. 6).
Rugați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 36:6 pentru a căuta ce mesaj de bază poruncește Domnul ca misionarii să propovăduiască. Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă expresia „veșmintele mânjite de carne”, explicați că, în Israelul din vechime, hainele care erau contaminate de o boală erau arse pentru a preveni răspândirea bolii. În acest verset, Domnul compară boala cu păcatul și, astfel, ne poruncește să evităm tot ce ține de păcat. (Vezi Bruce R. McConkie, Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 3:428.)
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 36:7. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi pentru a afla modul în care deținătorii preoției trebuie să-și îmbrățișeze chemarea.
-
Cum poate un deținător al preoției „[să-și îmbrățișeze chemarea] cu inima deschisă”? (Răspunsurile pot include faptul de a fi devotați chemării și de a sluji cu onestitate și integritate.)
Dacă ați slujit în misiune cu timp deplin, puteți împărtăși experiența dumneavoastră de a îmbrățișa chemarea de a predica Evanghelia.
Doctrină și legăminte 37
Domnul poruncește membrilor Bisericii Sale să se adune în Ohio.
Explicați că, în timp ce Sidney Rigdon și Edward Partridge verificau Biserica din Ohio, persecuția sfinților din New York se intensifica. În unele cazuri, s-au făcut amenințări la adresa vieții conducătorilor Bisericii, iar dușmanii lor se întâlneau în secret pentru a pune la cale nimicirea lor (vezi D&L 38:13, 28-29). Aproape de sfârșitul lunii decembrie a anului 1830, la câteva săptămâni după ce Sidney Rigdon și Edward Partridge au ajuns în New York, Joseph Smith a primit o revelație în care Domnul le-a poruncit sfinților să fugă de dușmanii lor și să se mute în Ohio.
Invitați trei cursanți să citească pe rând, cu glas tare, din Doctrină și legăminte 37:2-4. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi pentru a căuta ce pregătiri dorea Domnul ca Joseph să facă înainte de a pleca în Ohio. Invitați cursanții să spună ce au aflat.
-
De ce i-a poruncit Domnul lui Joseph Smith să se ducă la sfinții din Colesville?
-
Ce principii despre rugăciune putem învăța din aceste versete? (Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar asigurați-vă că identifică următoarele principii: Dacă ne rugăm cu credință, Domnul va răspunde rugăciunilor noastre. Deseori, Domnul răspunde rugăciunilor noastre prin intermediul altora.)
-
Când ați primit un răspuns la rugăciuni prin intermediul altei persoane?
Depuneți-vă mărturia despre doctrinele și principiile discutate în această lecție, așa cum sunteți îndemnat de Spirit. Invitați cursanții să acționeze conform sentimentelor pe care le-au avut pe măsură ce au studiat aceste revelații.
Comentarii și informații generale
Doctrină și legăminte 36. Edward Partridge
Edward Partridge a auzit pentru prima dată de Evanghelia restaurată în luna octombrie a anului 1830, când misionarii care au fost trimiși să predice lamaniților s-au oprit în Kirtland, Ohio, în drumul lor spre Missouri (vezi D&L 28:8; 32:2-3). Totuși, el a fost botezat abia peste două luni. Lucy Mack Smith, mama profetului, a scris următoarele despre decizia lui Edward Partridge de a fi botezat: „În luna decembrie a aceluiași an [1830], Joseph a ținut o adunare în casa noastră. În timp ce predica, Sidney Rigdon și Edward Partridge au intrat și s-au așezat în congregație. Când Joseph și-a terminat cuvântarea, le-a oferit tuturor celor care aveau câteva remarci de făcut privilegiul de a vorbi. Astfel, domnul Partridge s-a ridicat și a spus că a fost în Manchester cu scopul de a obține mai multe informații despre doctrina pe care noi o predicam; dar, negăsindu-ne, el a vorbit cu vecinii noștri pentru a afla câte ceva despre caracterele noastre, despre care ei au spus că fuseseră ireproșabile până când Joseph ne-a înșelat pe noi [și pe ei] în ceea ce privește Cartea lui Mormon. El a mai spus că a mers la ferma noastră și a observat buna gospodărire și gestionare a acesteia și, văzând ceea ce am sacrificat de dragul credinței noastre și auzind că onestitatea noastră nu era pusă la îndoială în nicio privință, excepând cea a religiei noastre, el a crezut mărturia noastră și era gata pentru a fi botezat «dacă», a spus el, «fratele Joseph mă va boteza»” (History of Joseph Smith by His Mother, redactată de Preston Nibley [1958], p. 191-192). Edward Partridge a fost botezat de Joseph Smith în data de 11 decembrie 1830.
Edward Partridge a devenit, mai târziu, primul episcop al Bisericii și a îndurat multe persecuții în Missouri. În anul 1840, la vârsta de 47 de ani, el a murit fiind un membru credincios al Bisericii. (Pentru a afla mai multe informații despre Edward Partridge, vezi Doctrină și legăminte 36:1-7; 41:9-11; 42:10; 50:39; 51:1-4, 18; 52:24; 57:7; 58:14-16, 24-25, 61-62; 60:10; 64:17; 124:19; vezi, de asemenea, Church History in the Fulness of Times Student Manual, a doua ediție [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 82; Doctrine and Covenants Student Manual, a doua ediție [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2001], p. 72.)
Doctrină și legăminte 36:4-8. Fiecare tânăr băiat trebuie să slujească în misiune.
Președintele Ezra Taft Benson ne-a învățat:
„Această întrebare este adresată frecvent: Ar trebui ca fiecare tânăr băiat să slujească în misiune? Răspunsul la această întrebare a fost dat de Domnul. Este «Da». Fiecare tânăr băiat trebuie să slujească în misiune.
Deși fiecare tânăr băiat trebuie să slujească în misiune, ne dăm seama că nu fiecare tânăr băiat este pregătit din punct de vedere fizic, emoțional sau moral. Drept urmare, unii dintre ei nu vor avea ocazia de a fi misionari. Dar toți trebuie să fie pregătiți să meargă – să fie demni pentru a-L sluji pe Domnul” („Our Commission to Take the Gospel to All the World”, Ensign, mai 1984, p. 45).
Președintele Spencer W. Kimball ne-a învățat:
„Această întrebare s-a pus deseori: Este o persoană obligată să slujească în misiune? Desigur, răspunsul este: nu. Fiecare are libertatea de a alege. Se pune întrebarea: Trebuie ca fiecare tânăr băiat să slujească în misiune? Și răspunsul dat de Biserică este da, iar răspunsul dat de Domnul este da. Reformulând acest răspuns, noi afirmăm: Desigur, fiecare membru de gen masculin al Bisericii trebuie să slujească în misiune, tot așa cum trebuie să-și plătească zeciuiala, trebuie să participe la adunări, trebuie să aibă o viață curată și liberă de urâțenia acestei lumi și să plănuiască să aibă o căsătorie celestială în templul Domnului” („Planning for a Full and Abundant Life”, Ensign, mai 1974, p. 87).
Doctrină și legăminte 36:4-8. Surori misionare
Domnul a poruncit tuturor membrilor Bisericii Sale să împărtășească Evanghelia. Unele fete îmbrățișează această poruncă slujind în misiuni cu timp deplin, chiar dacă nu au aceeași obligație de a face acest lucru precum tinerii băieți.
Președintele Ezra Taft Benson a spus:
„Amintiți-vă, tinere fete, și voi puteți avea, de asemenea, ocazia de a sluji în misiune cu timp deplin… Unii dintre cei mai buni misionari ai noștri sunt tinere surori” („To the Young Women of the Church”, Ensign, nov. 1986, p. 83).
Președintele Gordon B. Hinckley ne-a învățat:
„Avem nevoie de tinere fete. Ele fac o muncă remarcabilă. Ele pot merge în căminele în care vârstnicii nu pot…
Prima Președinție și Cvorumul celor Doisprezece sunt uniți în a le spune tinerelor noastre surori că nu au obligația de a merge în misiuni. Sper să pot spune ce am de spus într-un mod în care nu va fi jignitor pentru nimeni. Tinerele fete nu trebuie să simtă că au o datorie comparabilă cu cea a tinerilor băieți. Unele dintre ele doresc foarte mult să meargă în misiune. Dacă acesta este cazul, ele trebuie să se sfătuiască cu episcopul lor, precum și cu părinții lor” („Some Thoughts on Temples, Retention of Converts, and Missionary Service”, Ensign, nov. 1997, p. 52).
Doctrină și legăminte 36:6. Ce este o „generație ticăloasă”?
Cuvântul ticălos înseamnă nesupus și greu de stăpânit. Drept urmare, oamenii ticăloși sunt oameni nesupuși, rebeli, care nu își îndreaptă viața către Domnul. Președintele Joseph Fielding Smith, făcând referire la cei din zilele din urmă, a spus: „Aceasta este o generație ticăloasă, care merge în întuneric spiritual” (Church History and Modern Revelation, 2 volume [1953], 1:163). Această expresie se găsește, de asemenea, în Faptele apostolilor 2:40. (Vezi, de asemenea, Doctrine and Covenants Student Manual, a 2-a ediție [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2001], p. 73.)
Doctrină și legăminte 36:6. Ce înseamnă „smulgeți-vă din foc, urând până și veșmintele mânjite de carne”?
Făcând referire la Iuda 1:23, care conține cuvinte asemănătoare cu cele ale Domnului din Doctrină și legăminte 36:6, vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, a scris: „Pentru a opri răspândirea bolii în Israelul din vechime, hainele pătate de boli contagioase erau distruse prin ardere. (Leviticul 13:47-59; 15:4-17.) La fel este în Biserică, în privința păcatului, sfinții trebuie să evite orice contact cu acesta; chiar veșmintele păcătoșilor, așa cum erau, trebuie arse, acest lucru însemnând că orice a fost în contact cu păcatele celor ticăloși trebuie evitat. Tot așa trebuie să se întâmple și cu cei care încă fac parte din lume și sunt invitați să se alăture împărăției” (Doctrinal New Testament Commentary, 3 volume [1965-1973], 3:428). (Vezi, de asemenea, Doctrine and Covenants Student Manual, a 2-a ediție [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2001], p. 73.)
Doctrină și legăminte 37:1. „Nu… mai traduceți.”
Doctrină și legăminte 37:1 se referă la Traducerea Bibliei de Joseph Smith. Profetul Joseph Smith terminase traducerea Cărții lui Mormon. Deși munca sa la Biblie era foarte importantă, nevoia de a se muta în Ohio „din cauza dușmanului” a devenit o prioritate (D&L 37:1). El a continuat munca sa de revizuire a Bibliei mai târziu, în Ohio. (Vezi, de asemenea, Doctrine and Covenants Student Manual, a 2-a ediție [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2001], p. 74.)
Doctrină și legăminte 37:3. Adunați-vă împreună în Ohio, până când Oliver Cowdery se va întoarce.
Din mijlocul lunii octombrie a anului 1830, Oliver Cowdery se afla în misiune (vezi D&L 30:5-6; 32:2). Misiunea l-a dus pe el și colegii săi într-o călătorie de 2.200 de kilometri prin New York, Indiana, Illinois și Ohio spre Missouri, unde trebuia ca ei să le predice americanilor nativi care trăiau de-a lungul graniței de vest a statului Missouri și să desemneze locul unde templul și Noul Ierusalim aveau să fie construite (vezi „Covenant of Oliver Cowdery and Others, 17 October 1830”, din Documents, Volume 1: July 1828–June 1831, vol. 1 al seriei Documente din The Joseph Smith Papers [2013], p. 202-205). Sfinților li s-a poruncit să se mute în Ohio și să aștepte întoarcerea lui Oliver Cowdery. Această mutare în Ohio a fost o pregătire pentru a primi mai multe instrucțiuni în ceea ce privea întemeierea Sionului (vezi D&L 38:31-33). În cele din urmă, Oliver Cowdery nu s-a întors, dar l-a trimis pe Parley P. Pratt în locul său. (Vezi, de asemenea, Doctrine and Covenants Student Manual, a 2-a ediție [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2001], p. 74.)