Lecția 104 Doctrină și legăminte 101:1-16

Lecția 104

Doctrină și legăminte 101:1-16

Introducere

În perioada 16-17 decembrie 1833, profetul Joseph Smith a primit o revelație cu privire la năpastele de care aveau parte sfinții în Missouri. Această revelație, consemnată în Doctrină și legăminte 101, va fi discutată pe parcursul a trei lecții. Această primă lecție include explicația Domnului cu privire la motivul pentru care El a permis ca sfinții să fie năpăstuiți. Include, de asemenea, cuvintele Sale de îndrumare și alinare adresate sfinților care sufereau.

Sugestii pentru predare

Doctrină și legăminte 101:1-8

Domnul explică motivul pentru care permite ca oamenii Săi să aibă parte de încercări.

Înainte de începere orei, desenați, pe tablă, harta de mai jos. Puteți să faceți referire la hartă pe parcursul lecției pentru a ajuta cursanții să înțeleagă relatările istorice din această lecție.

Pentru a începe lecția, adresați următoarea întrebare:

Care sunt câteva exemple de persecuții de care au avut parte sfinții în Ținutul Jackson, Missouri? (Puteți să le reamintiți cursanților despre distrugerea tipografiei sfinților, caselor și recoltelor acestora și despre relatarea despre cum au fost unși cu smoală și acoperiți cu pene Edward Partridge și Charles Allen.)

Rezumați sau citiți următorul paragraf sau rugați un cursant să-l citească.

Din cauza violenței gloatei din Ținutul Jackson, Missouri, în luna iulie a anului 1833, conducătorii Bisericii din Missouri au fost de acord să părăsească ținutul. Totuși, în luna august a anului 1833, în Kirtland s-a întrunit un consiliu general al conducătorilor Bisericii pentru a discuta despre dificultățile din Missouri. Ei le-au trimis instrucțiuni sfinților din Missouri să nu-și vândă pământurile sau să nu se mute din ținut decât dacă au semnat înțelegeri să facă astfel. Conducătorii Bisericii au făcut apel la guvern și au folosit mijloacele legale disponibile pentru a-și păstra pământurile din Missouri și pentru ca cei responsabili pentru violențe să dea socoteală. După ce au aflat despre aceste acțiuni și crezând că sfinții nu planificau să plece așa cum era de așteptat, coloniști care nu erau sfinți din zilele din urmă i-au atacat, din nou, pe sfinți. În noaptea zilei de 31 octombrie 1833, o gloată formată din aproximativ 50 de călăreți a atacat așezarea Whitmer, situată la vest de Independence. Membrii gloatei au lăsat fără acoperiș 13 case și au biciuit mai mulți bărbați lăsându-i aproape morți. Aceste atacuri au continuat, pe parcursul următoarelor două nopți, în Independence și în alte locuri în care locuiau sfinții. Bărbații au fost bătuți, iar femeile și copiii au fost terorizați.

Ce întrebări credeți că puteau să aibă sfinții din Missouri în acel moment? (În cazul în care cursanții au nevoie de ajutor pentru a răspunde la această întrebare, le puteți sugera că este posibil ca sfinții să se fi întrebat de ce permitea Domnul să fie persecutați.)

Întrebați cursanții dacă s-au întrebat vreodată de ce permite Domnul ca ei sau oamenii pe care ei îi cunosc să aibă parte de năpaste.

Explicați faptul că, atunci când sfinții din Missouri sufereau din cauza acestor încercări, Domnul a revelat adevăruri despre motivul pentru care El permite ca oamenii Săi să aibă parte de năpaste. Invitați cursanții să citească introducerea la Doctrină și legăminte 101 și să identifice datele la care Joseph Smith a primit această revelație. Apoi, invitați-i să parcurgă repede restul introducerii pentru a găsi alte greutăți de care sfinții au avut parte între atacul gloatei din 31 octombrie și datele când a fost dată această revelație. Rugați-i să vă spună ce au găsit. (După ce spun ce au găsit, puteți să explicați că peste 1.000 de sfinți au fost alungați din casele lor din Ținutul Jackson.)

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 101:1-2. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturile lor și să identifice un motiv pentru care Domnul a permis ca sfinții din Ținutul Jackson să aibă parte de persecuții și năpaste. Rugați cursanții să spună ce au aflat.

Ce putem învăța din versetul 2 despre consecințele încălcării poruncilor lui Dumnezeu? (Cursanții pot folosi cuvinte diferite, dar trebuie să exprime următorul principiu: Când încălcăm poruncile, Dumnezeu permite ca noi să suferim.)
De ce credeți că este important să înțelegem acest principiu?

Subliniați faptul că, deși mulți sfinți din Missouri erau credincioși și supuși, tot au suferit ca urmare a persecuției. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 101:3-5. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute un motiv pentru care Domnul permite ca inclusiv sfinții neprihăniți să fie năpăstuiți. Rugați cursanții să vă spună ce au găsit. Puteți să explicați că expresia a mustra înseamnă a disciplina sau a corecta, expresia a încerca înseamnă a testa, iar expresia a sfinți înseamnă a face pe cineva sau a face ceva să fie pur sau sacru.

Potrivit celor relatate în aceste versete, de ce îi mustră și îi ceartă Domnul pe oamenii Săi? (Cursanții trebuie să exprime următorul principiu: Dacă nu acceptăm mustrarea, nu putem fi sfințiți. Scrieți acest principiu pe tablă.)
Cum ne poate ajuta mustrarea să devenim sfințiți?
Ce influență a avut mesajul din aceste versete asupra sfinților din Missouri?

Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă modul în care faptul de a fi mustrați și încercați ne ajută să devenim sfințiți, invitați un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declarație a vârstnicului D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Pe lângă încurajarea pocăinței noastre, îndurarea mustrării ne poate perfecționa și pregăti pentru privilegii spirituale mai mari” („Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 98).

Subliniați faptul că Domnul l-a oferit pe Avraam drept exemplu al unei persoane care a fost mustrată și încercată. Puteți invita un cursant să rezume pe scurt relatarea în care Domnul îi poruncește lui Avraam să-l ofere pe fiul său, Isaac, drept jertfă (vezi Genesa 22:1-14). Explicați că acea credință de care Avraam a dat dovadă în timpul acelui test și în timpul altor încercări l-a pregătit să primească mari binecuvântări spirituale (vezi Genesa 22:15-18). Îndreptați atenția cursanților către principiul pe care l-ați scris pe tablă.

Cum ne poate ajuta acest adevăr în timpul perioadelor dificile?

Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 101:6-8 și să caute păcatele comise de unii dintre sfinții din Missouri care au făcut ca toți să fie năpăstuiți. Rugați-i să spună clasei ce au găsit.

Ce învățați din versetele 7-8?
Ținând cont de versetul 8, ce tind unii oameni să facă atunci când viețile lor sunt liniștite?
Potrivit celor relatate în versetul 8, ce încep unii oameni să facă atunci când au parte de năpaste? Ce credeți că înseamnă să „[Îl] căutăm” pe Domnul?

Încurajați cursanții să se gândească la experiențe în care încercările lor i-au făcut să-și îndrepte inima către Domnul.

Doctrină și legăminte 101:9-16

Domnul îi sfătuiește și alină pe sfinți.

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 101:9 și rugați membrii clasei să caute mesajul de speranță pe care Domnul l-a transmis sfinților care sufereau în Missouri.

Ce mesaj transmite Domnul în versetul 9 care ne poate ajuta când suferim consecințele păcatelor noastre? (Răspunsurile cursanților pot să fie diferite, dar ei ar trebui să identifice următorul adevăr: Chiar și după ce am păcătuit, Domnul va avea compasiune față de noi. Scrieți acest adevăr pe tablă. Puteți, de asemenea, să le sugerați cursanților să-l scrie în scripturile lor.)
Cum poate acest adevăr să ne ofere speranță?

Rugați cursanții să scrie în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor ce vor face pentru a-și întoarce inima către Domnul și pentru a avea parte de compasiunea Sa.

Rezumați Doctrină și legăminte 101:10-11 explicând că, deși Domnul a permis ca sfinții să fie persecutați, El a spus că îi va pedepsi pe cei care i-au persecutat. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, paragrafele de mai jos și rugați membrii clasei să fie atenți la celelalte încercări de care au avut parte sfinții în Missouri. Puteți invita cursanții să-și imagineze cum ar fi să fii martor la acele încercări sau să ai parte de ele.

Gloata din Ținutul Jackson a continuat să-i persecute pe sfinți până când toți membrii Bisericii au fost alungați din ținut. Lyman Wight a spus: „Am văzut o sută nouăzeci de femei și copii hăituiți 48 de kilometri, prin prerie, însoțiți doar de trei bărbați slăbiți, în luna noiembrie, pământul fiind acoperit de un strat subțire de măzăriche; puteam ușor să urmez calea pe care au mers, din cauza sângelui care a curs din picioarele lor pline de tăieturi provocate de miriștea preriei arse!” (în History of the Church, 3:439).

Cei mai mulți dintre sfinți au fugit spre nord, unde au trebuit să traverseze râul Missouri. Malurile râului din apropierea bacului erau pline de refugiați. Unii au fost suficient de norocoși să poată lua cu ei o parte dintre bunurile lor, însă mulți au pierdut tot. Parley P. Pratt a scris: „Sute de oameni au fost văzuți în toate direcțiile, unii în corturi, iar alții sub cerul liber în jurul focurilor lor, în timp ce ploua torențial. Soții își căutau soțiile, soțiile își căutau soții; părinții își căutau copii, iar copiii părinții… Scena era indescriptibilă și, sunt sigur, ar fi înduioșat inima oricărui om de pe pământ, mai puțin a opresorilor noștri orbi și a unei comunități oarbe și ignorante” (Autobiography of Parley P. Pratt, redactată de Parley P. Pratt jr. [1938], p. 102).

Ce aspecte ale acestor încercări v-ar fi fost mai cu seamă greu să le vedeți sau să le trăiți?
Cum credeți că ați fi reacționat dacă ați fi avut parte de asemenea năpaste? (Le puteți permite cursanților să cugete la această întrebare fără să răspundă cu glas tare.)

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 101:12-16. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturile lor și să caute promisiunea pe care Domnul a făcut-o sfinților neprihăniți. Invitați cursanții să spună ce au găsit. Explicați că, în versetul 12, expresia „tot Israelul Meu” se referă la cei care sunt fideli legământului Evangheliei.

Ce principiu învățați din versetele 12-16? (Rezumați răspunsurile cursanților, pe tablă, într-o singură afirmație. Răspunsurile lor trebuie să reflecte următorul principiu: Când trăim în mod neprihănit, putem găsi alinare în cunoașterea faptului că toți oamenii sunt în mâinile Domnului.)
În versetul 16, care credeți că este înțelesul poruncii „fiți liniștiți și să știți că Eu sunt Dumnezeu”?
Cum ne poate ajuta faptul de a „[fi] liniștiți]” să primim alinare din partea Domnului?

Invitați cursanții să se gândească la momente în care au simțit pace și au știut că erau în mâinile lui Dumnezeu. Invitați câțiva cursanți să-și împărtășească experiențele. Puteți să împărtășiți o experiență pe care ați avut-o când ați fost binecuvântat cu pace în timpul unei perioade de suferință.

Încurajați cursanții să se îndrepte întotdeauna către Domnul și să aibă încredere că El va face pentru ei ceea ce este cel mai bine.

Comentarii și informații generale

Doctrină și legăminte 101:2. „Ca urmare a păcatelor lor.”

Înainte ca sfinții să fi fost alungați din Ținutul Jackson, Missouri, ei fuseseră avertizați de mai multe ori că urmau să aibă parte de năpaste dacă nu se pocăiau. De exemplu, în luna ianuarie a anului 1833, Joseph Smith i-a mustrat pe William W. Phelps și pe Sidney Gilbert pentru „atitudinea exprimată” în scrisorile pe care le scriseseră, afirmând că o astfel de atitudine „irosea tăria Sionului” și că avea să „atragă asupra Sionului judecățile iminente ale lui Dumnezeu”. Orson Hyde și Hyrum Smith, scriindu-i episcopului Edward Partridge, ei fiindu-i consilieri, precum și unui grup de înalți preoți, au trimis o scrisoare de avertizare conducătorilor Bisericii din Missouri. Ei au făcut referire la o scrisoare din partea lui Sidney Gilbert care conținea „insinuări josnice, malefice și fără acoperire”. Ei au condamnat, de asemenea, o altă scrisoare în care se insinua că profetul „căuta să dobândească puterea și autoritatea unui rege”. Din cauza acestor încălcări și a altora, Orson Hyde și Hyrum Smith i-au avertizat pe sfinții din Missouri că aveau să aibă parte de „o pedeapsă și o judecată” (vezi Documents, Volumul 2: iulie 1831-ianuarie 1833, volumul 2 din seria de documente intitulată The Joseph Smith Papers [2013], p. 367, 373-374).

Doctrină și legăminte 101:5. Scopul „mustrării divine”.

Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat:

„[Mustrarea] divină are cel puțin trei scopuri: (1) să ne convingă să ne pocăim, (2) să ne desăvârșească și să ne sfințească și (3) să ne redirecționeze, uneori, cursul vieții către ceea ce Dumnezeu știe că este o cale mai bună” („Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 98).

Doctrină și legăminte 101:6. „Au fost printre ei certuri și conflicte.”

Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat că, atunci când căutăm să stabilim Sionul, putem să învățăm din greșelile primilor sfinți din Missouri:

„Sub îndrumarea profetului Joseph Smith, primii membri ai Bisericii au încercat să stabilească centrul Sionului în Missouri, dar ei nu erau demni să construiască orașul sfânt. Domnul a explicat unul dintre motivele eșecului lor:

«Ei n-au învățat să fie supuși față de lucrurile pe care le-am cerut din mâinile lor, ci ei sunt plini de tot felul de rele și nu dau din bunurile lor săracilor și năpăstuiților dintre ei, într-un chip vrednic de sfinți;

Și nu sunt uniți potrivit unirii cerute de legea împărăției celestiale» (D&L 105:3-4).

«Au fost printre ei certuri, și conflicte, și invidie, și discordii, și dorințe pentru plăceri fizice; de aceea, prin aceste lucruri ei au pângărit moștenirile lor» (D&L 101:6).

În loc să-i judecăm prea aspru pe acești primi sfinți, să ne uităm la noi înșine pentru a vedea dacă noi ne purtăm mai bine.

Sionul este Sionul datorită caracterului, atributelor și credinței cetățenilor lui. Aduceți-vă aminte că «Domnul l-a numit pe poporul Său SION pentru că era într-o singură inimă și într-un singur gând și trăia în dreptate; și nu existau săraci printre ei» (Moise 7:18). Dacă dorim să clădim Sionul în căminele, ramurile, episcopiile și țărușii noștri, noi trebuie să ne ridicăm la acest standard. Va deveni necesar (1) să devenim uniți într-o singură inimă și într-un singur gând; (2) să devenim, individual și colectiv, un popor sfânt și (3) să ne îngrijim de cei săraci și nevoiași atât de mult încât să eliminăm sărăcia dintre noi. Nu putem aștepta până vine Sionul pentru ca aceste lucruri să se întâmple – Sionul va veni numai dacă ele se întâmplă” („Vino-n Sion”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 37-38).

Doctrină și legăminte 101:16. „Toată făptura este în mâinile Mele; fiți liniștiți și să știți că Eu sunt Dumnezeu.”

Președintele Gordon B. Hinckley a vorbit despre un moment în care a simțit alinare datorită principiilor din Doctrină și legăminte 101:16:

„Nu cu mult timp în urmă, în timp ce mă gândeam la o problemă care nu-mi dădea pace și despre care credeam că avea consecințe grave, am îngenuncheat în rugăciune. Am simțit pace și, în mintea mea, au venit cuvintele Domnului: «Fiți liniștiți și să știți că Eu sunt Dumnezeu». Mi-am deschis scripturile și am citit următoarea afirmație liniștitoare făcută de profetul Joseph Smith în urmă cu 150 de ani: «Inimile voastre să se îmbărbăteze în ceea ce privește Sionul; pentru că toată făptura este în mâinile Mele; fiți liniștiți și să știți că Eu sunt Dumnezeu» (D&L 101:16).

Dumnezeu Își desfășoară lucrurile conform mărețului Său plan. Toate făpturile sunt în mâinile Sale. Nu avem prerogativa de a-L sfătui. Avem responsabilitatea și ocazia de fi liniștiți în minte și în inimă și de a ști că El este Dumnezeu, că aceasta este lucrarea Sa și că El nu va permite ca ea să eșueze.

Nu trebuie să ne fie teamă. Nu trebuie să ne facem griji. Nu trebuie să facem speculații. Obligația noastră este aceea de a ne îndeplini datoria în mod individual în chemările pe care le-am primit. Și pentru că, de obicei, sfinții din zilele din urmă se bazează pe credință și lucrează dând dovadă de convingere, Biserica devine mai puternică decât a fost vreodată” („He Slumbers Not, nor Sleeps”, Ensign, mai 1983, p. 6).

Vârstnicul W. Craig Zwick, din Cei Șaptezeci, a explicat ce înseamnă să fii în mâinile lui Dumnezeu:

„Să fii în mâinile lui Dumnezeu sugerează nu numai că suntem sub supravegherea Lui atentă, ci și că suntem păziți și protejați de puterea Lui neobișnuită.

Peste tot în scripturi se face referire la mâna Domnului. Prezența Lui divină este evidentă iar și iar. Mâinile Lui puternice au creat lumile și, totuși, ele au fost destul de blânde pentru a binecuvânta copilașii” („Domnul Dumnezeul tău te va lua de mână”, Ensign sau Liahona, nov. 2003, p. 34).