În data de 8 martie 1833, Domnul a oferit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 90. Această revelație cuprinde instrucțiuni adresate Președinției Înaltei Preoții și a fost „un nou pas” către înființarea Primei Președinții (vezi introducerea secțiunii). În data de 9 martie 1833, Joseph Smith s-a rugat pentru a afla dacă să includă Apocrifa în traducerea Bibliei efectuată de el. Domnul a răspuns cererii lui Joseph Smith prin revelația consemnată în Doctrină și legăminte 91 și i-a spus că nu era necesar să o traducă. După doar câteva zile, pe 15 martie 1833, profetul a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 92, prin care se cerea ca Frederick G. Williams, unul dintre consilierii lui Joseph Smith, să fie membru activ al Firmei Unite, care fusese înființată pentru a administra aspectele de bunăstare și comerciale ale Bisericii.
Domnul instruiește membrii Președinției Înaltei Preoții despre îndatoririle lor.
Începeți lecția adresând următoarea întrebare:
Care este cel mai valoros dar pe care l-ați primit vreodată? De ce a fost acesta valoros?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 90:1-3 și rugați membrii clasei să caute lucruri valoroase pe care Domnul i le-a dat lui Joseph Smith.
Ce deținea Joseph Smith? (Cheile împărăției, adică drepturile președinției, sau puterea pe care Dumnezeu o dă omului pentru a guverna și îndruma împărăția Sa pe pământ.) De ce sunt acestea valoroase?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 90:4-5. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle ce i-a avertizat Domnul pe sfinți. (Puteți să explicați că, așa cum este folosit în versetele 4-5, cuvântul oracole se referă la revelațiile date de Dumnezeu prin profeții Săi.)
Ce i-a avertizat Domnul pe sfinți? Ce principiu putem desprinde din această avertizare? (Răspunsurile cursanților trebuie să ilustreze următorul principiu: Dacă tratăm cu ușurință revelațiile pe care Dumnezeu le dă prin profeții Săi, ne vom împiedica și vom cădea. Puteți scrie, pe tablă, acest principiu.)
Ce credeți că înseamnă să tratezi „cu ușurință” revelațiile pe care Dumnezeu le dă prin profeții Săi? Care sunt unele exemple de revelații pe care oamenii ar fi tentați să le trateze cu ușurință?
Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 90:6 și să afle cine altcineva, din spusele Domnului, va deține cheile împărăției. Rugați cursanții să spună ce au aflat.
Explicați că, în data de 18 martie 1833, la zece zile după ce a fost dată secțiunea 90, Joseph Smith i-a pus deoparte pe Sidney Rigdon și pe Frederick G. Williams în calitate de consilieri în Președinția Înaltei Preoții, care, ulterior, avea să fie numită Prima Președinție a Bisericii.
Ce doctrină putem învăța din versetul 6? (Răspunsurile cursanților trebuie să reflecte următoarea doctrină: Prima Președinție deține cheile împărăției. Asigurați-vă că toți cursanții înțeleg că, deși fiecare membru al Primei Președinții deține cheile împărăției, președintele Bisericii este singurul care poate primi revelație pentru întreaga Biserică.)
Rezumați Doctrină și legăminte 90:7-10 explicând că Prima Președinție a fost instruită să pregătească membrii școlii profeților să predice Evanghelia în întreaga lume. Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 90:11 și să se gândească în ce fel se îndeplinește acest verset azi. Rugați cursanții să spună ce au învățat.
De asemenea, puteți rezuma Doctrină și legăminte 90:12-18. Aceste versete ne învață că profetul Joseph Smith și consilierii săi trebuiau să pună în ordine treburile Bisericii.
Puteți să depuneți mărturie că Prima Președinție deține cheile împărăției și să vă împărtășiți sentimentele despre importanța faptului de a da ascultare cuvintelor membrilor ei.
Explicați că, atunci când Joseph Smith a primit revelația consemnată în Doctrină și legăminte 90, el și alți conducători ai Bisericii erau într-o situație dificilă din cauza lipsei de resurse financiare ale Bisericii.
Ce faceți când condițiile voastre de viață devin foarte dificile?
Explicați că Doctrină și legăminte 90:19-37 cuprinde instrucțiunile Domnului date primilor conducători ai Bisericii despre cum să gestioneze situațiile dificile cu care se confruntau. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 90:24. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să identifice sfaturile care le-ar putea oferi alinare persoanelor care trec prin momente dificile.
Ce sfaturi din versetul 24 ar putea oferi alinare persoanelor care trec prin momente dificile? Cum ați formula mesajul Domnului din acest verset sub forma unui principiu? (Răspunsurile cursanților trebuie să ilustreze următorul principiu: Dacă noi căutăm cu sârguință, ne rugăm întotdeauna, credem și ne ținem legămintele, toate lucrurile vor conlucra pentru binele nostru.)
Ce credeți că înseamnă faptul că toate lucrurile vor conlucra pentru binele nostru?
Când ați căutat să fiți credincioși într-un moment dificil și, drept rezultat, v-ați simțit binecuvântați?
Explicați că una dintre membrele Bisericii care a dat dovadă de mare credință în timpul momentelor dificile a fost Vienna Jaques. Desemnați cursanții să lucreze în echipe de câte doi. Dați fiecărui cursant câte un exemplar care să cuprindă următoarele informații despre Vienna Jaques. Invitați fiecare echipă să studieze Doctrină și legăminte 90:28-31 și să identifice instrucțiunile precise pe care Domnul le-a dat Viennei. Apoi, rugați-i să studieze foile de prezentare și să afle în ce moduri a fost Vienna credincioasă.
Vienna Jaques este un exemplu de credință de care au dat dovadă mulți dintre primii sfinți din zilele din urmă. S-a născut în data de 10 iunie 1787. După ce i-a întâlnit pe misionari în Boston, Massachusetts, S.U.A., s-a dus în Kirtland, Ohio, în anul 1831. A stat acolo șase săptămâni și a fost botezată. După ce s-a întors în Boston, Vienna a fost instrumentul prin care mai mulți membri ai familiei ei s-au alăturat Bisericii. Apoi, „și-a încheiat toate treburile acolo și s-a întors în Kirtland pentru a-și dedica, pentru totdeauna, eforturile în slujba Bisericii” („Home Affairs”, Woman’s Exponent, 1 iulie 1878, p. 21). În anul 1833, Vienna și-a consacrat Bisericii toate bunurile, inclusiv 1.400 de dolari americani, într-o perioadă în care era nevoie foarte mare de bani. Apoi, a călătorit în Missouri pentru a-și primi moștenirea în Sion. Însă, la scurt timp după ce a sosit, a avut parte de persecuție alături de sfinți. După ce a fost alungată din casa ei din Missouri, ea a avut grijă de bolnavii din Tabăra Sionului. Heber C. Kimball a scris: „Am fost tratat cu foarte multă bunătate de… sora Vienna Jaques, care a avut grijă de nevoile mele și, de asemenea, de ale fraților mei – fie ca Domnul să o răsplătească pentru bunătatea ei” („Extracts from H. C. Kimball’s Journal”, Times and Seasons, 15 mart. 1845, p. 839-840).
În timp ce se afla în Missouri, Vienna s-a căsătorit cu Daniel Shearer. A călătorit spre vest în Utah, în 1847, iar la vârsta de 60 de ani, și-a tras singură după ea propriul cărucior de-a lungul câmpiilor. S-a stabilit în orașul Salt Lake și, pentru tot restul vieții ei, a muncit din greu pentru a-și purta de grijă și a studia scripturile cu sârguință. Vienna a decedat în data de 7 februarie 1884, la vârsta de 96 de ani. Necrologul ei menționa: „A fost fidelă legămintelor ei și a respectat restaurarea Evangheliei ca pe o comoară neprețuită” („In Memoriam”, Woman’s Exponent, 1 mart. 1884, p. 152). (Vezi, de asemenea, Susan Easton Black, „Happiness in Womanhood”, Ensign, mart. 2002, p. 12-14.)
După ce echipele au terminat de citit, discutați următoarele întrebări împreună cu clasa:
În ce fel a îndeplinit Vienna Jaques instrucțiunile pe care i le-a dat Domnul? Ce vă impresionează în legătură cu Vienna Jaques?
Ce ați învățat din ceea ce ați citit despre Vienna Jaques?
Salvatorul îl instruiește pe Joseph Smith să nu traducă Apocrifa.
Dacă este posibil, expuneți diferite surse de informații scrise, cum ar fi o carte, un ziar sau o revistă ori un dispozitiv mobil.
Cum puteți ști dacă lucrurile pe care le citiți din aceste surse sunt adevărate?
Explicați că revelația consemnată în Doctrină și legăminte 91 l-a instruit pe Joseph Smith cum să discearnă dacă ceea ce citea era adevărat. Rugați un cursant să citească, cu glas tare, introducerea secțiunii. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturile lor și să afle ce făcea Joseph la momentul în care a primit această revelație. Invitați-i să împărtășească ce au găsit.
Explicați că Apocrifa este o colecție de cărți sacre ale poporului iudeu care nu au fost incluse inițial în Biblia în limba ebraică (Vechiul Testament), dar au fost incluse în traducerea în limba greacă a Bibliei, cu puțin timp înainte de nașterea lui Hristos. Unele cărți fac legătura între perioadele din Vechiul Testament și Noul Testament. Secole mai târziu, când primii creștini au compilat cărțile Bibliei, ei au inclus cărțile Apocrifei, dar erau îndoieli cu privire la autenticitatea lor ca scripturi. Exemplarul Bibliei pe care îl folosea Joseph Smith pentru a face traducerea sa inspirată conținea Apocrifa. Totuși, pentru că autenticitatea Apocrifei era îndoielnică, Joseph L-a întrebat pe Domnul dacă traducerea Bibliei trebuia să includă acele cărți.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 91:1-3. Rugați membrii clasei să afle ce a învățat Joseph Smith despre Apocrifa. (Puteți să explicați că o interpolare reprezintă un material care a fost introdus într-un manuscris, uneori rezultând în modificarea textului original.)
După ce cursanții vă spun ce au găsit, invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 91:4-6. Rugați membrii clasei să identifice modul în care Joseph Smith putea ști ceea ce era adevărat în Apocrifa.
Cum putea ști Joseph ce era adevărat în Apocrifa?
Cum poate sfatul din versetele 4-6 să ne ajute cu ceea ce citim? (Cursanții trebuie să identifice următorul principiu: Duhul Sfânt ne poate ajuta să știm dacă lucrurile pe care le citim sunt adevărate.)
Puteți invita cursanții să împărtășească o experiență pe care au avut-o, în care Duhul Sfânt le-a confirmat că ceea ce citeau era adevărat.
Frederick G. Williams trebuie să fie primit în Firma Unită.
Explicați că revelația consemnată în Doctrină și legăminte 92 i-a instruit pe conducătorii Bisericii care făceau parte din Firma Unită (numită, de asemenea, Ordinul Unit) să-l accepte pe Frederick G. Williams în firmă. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 92:1-2. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle cum voia Domnul ca Frederick G. Williams să acționeze ca membru al firmei. Rugați cursanții să spună ce au aflat.
Ce credeți că înseamnă că Frederick G. Williams trebuia să fie „membru activ”?
Ce puteți face pentru a fi astăzi membri activi ai Bisericii?
Ce putem învăța din versetul 2 despre binecuvântările promise celor credincioși? (Răspunsurile cursanților trebuie să ilustreze următorul principiu: Dacă suntem credincioși în ținerea poruncilor Domnului, vom fi binecuvântați pentru totdeauna.)
Încheiați cu mărturia dumneavoastră despre importanța doctrinelor și principiilor identificate în această lecție.
Domnul i-a prevenit pe sfinți: „Căutați cu sârguință, rugați-vă întotdeauna și fiți credincioși, și toate lucrurile vor conlucra spre binele vostru” (D&L 90:24). Președintele Harold B. Lee a explicat că acest sfat a fost extrem de important pentru primii membri ai Bisericii care aveau „foarte puțină experiență în administrarea Bisericii sau nu aveau deloc” și care se confruntau cu încercări dificile la momentul în care a fost dată această revelație (Stand Ye in Holy Places: Selected Sermons and Writings of President Harold B. Lee [1974], p. 197). Apoi, a explicat ce înseamnă „[a căuta] cu sârguință”:
Imagine
Președintele Harold B. Lee
„Sârguință înseamnă hărnicie, opusul leneviei sau neglijenței de orice fel. Cu alte cuvinte, ei trebuie să caute să cunoască doctrinele Bisericii și instrucțiunile care le-au fost date cu privire la procedurile Bisericii” (Stand Ye In Holy Places, p. 198).
În Doctrină și legăminte 90:25-27, „Domnul Își atenționează slujitorii, mai ales pe tatăl profetului, ca familiile lor să fie mici, pentru ca lucrurile asigurate pentru ei de către Biserică să nu fie folosite de cei nedemni (v. 25), care aveau tendința să profite de situații în scopuri personale. Atunci când Domnul îi sfătuiește ca familiile lor să fie mici, El nu se referă la câți copiii să aibă; ci la vizitatorii și la cei care rămâneau mai mult decât era nevoie, care aveau tendința să profite de casele lor primitoare și de bunătatea lor. Frații urmau să nu fie împiedicați să îndeplinească lucrarea Domnului dacă aveau grijă de acest aspect” (Sidney B. Sperry, Doctrine and Covenants Compendium [1960], p. 462; vezi, de asemenea, Doctrine and Covenants Student Manual, a doua ediție [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2001], p. 214).
Doctrină și legăminte 91:4-6. Duhul Sfânt ne poate ajuta să știm dacă lucrurile pe care le citim sunt adevărate.
Președintele Dieter F. Uchtdorf, din Prima Președinție, ne-a învățat:
Imagine
Președintele Dieter F. Uchtdorf
„Niciodată în istoria lumii nu am avut acces mai ușor la mai multă informație – parte din ea adevărată, parte din ea falsă și mare parte din ea parțial adevărată.
În consecință, niciodată în istoria omenirii nu a fost mai important să învățăm să discernem corect între adevăr și eroare…
Duhul Sânt este un revelator. El este Mângâietorul care ne învață «adevărul tuturor lucrurilor… [care] știe toate lucrurile și are toată puterea conform cu înțelepciunea, milostenia, adevărul, dreptatea și judecata» [Moise 6:61]…
Mărturia despre adevăr de la Duhul Sfânt este disponibilă tuturor, oriunde, în toată lumea. Toți cei care caută adevărul, studiază profund în mintea lor [vezi D&L 9:8] și «[întreabă] cu inima sinceră, cu intenție adevărată, având credință în Hristos, [vor cunoaște]… adevărul prin puterea Duhului Sfânt» [Moroni 10:4]” („Ce este adevărul?” [cuvântare din cadrul adunării de devoțiune organizată de Sistemul Educațional al Bisericii, 13 ian. 2013], p. 3, 6; speeches.byu.edu).