Lecția 151 Războiul din Utah și Masacrul de la Mountain Meadows
Lecția 151
Războiul din Utah și Masacrul de la Mountain Meadows
Introducere
În timpul anilor 1850, tensiunile și lipsa comunicării dintre sfinții din zilele din urmă și oficialii guvernului Statelor Unite au dus la Războiul din Utah care a avut loc în perioada 1857-1858. În luna septembrie a anului 1857, au izbucnit, de asemenea, conflicte între unii sfinți din zilele din urmă și membrii unei caravane de emigranți care trecea prin Utah. Conduși de furie și frică, câțiva sfinți din zilele din urmă din sudul teritoriului Utah au plănuit și au dus la îndeplinire masacrarea a aproximativ 120 de emigranți care călătoreau spre California. Această atrocitate este cunoscută astăzi sub numele de Masacrul de la Mountain Meadows.
Sugestii pentru predare
Cresc tensiunile dintre sfinții din zilele din urmă și guvernul Statelor Unite.
Explicați că, în data de 24 iulie 1857, președintele Brigham Young sărbătorea alături de un grup de sfinți a 10-a aniversare a sosirii lor în Valea Salt Lake când a primit confirmarea unor vești anterioare despre o armată care se îndrepta spre orașul Salt Lake. În anii precedenți, neînțelegerile și lipsa comunicării au dus la creșterea tensiunilor între sfinții din zilele din urmă și oficiali ai guvernului Statelor Unite. Sfinții voiau să fie guvernați de conducători aleși de ei și au refuzat delegații federali care nu le împărtășeau valorile. Aceasta a făcut ca unii oficiali federali să considere că ei se răzvrăteau împotriva guvernului Statelor Unite. Fără aprobarea Congresului, președintele Statelor Unite, James Buchanan, a trimis aproximativ 1.500 de soldați în orașul Salt Lake pentru a-i obliga pe cei din Utah să accepte noii oficiali.
Dacă ați fi trăit în anul 1857 ca sfânt din zilele din urmă și ați fi auzit că o armată mare se apropie de orașul vostru, ce îngrijorări ați fi putut avea? (Cursanții ar putea să menționeze că sfinții au fost alungați într-un mod violent din Ohio, Missouri, și din Illinois; mulți au pierdut obiecte de valoare și pământ; alții au fost uciși sau au murit în timpul acestor persecuții. Veștile apropierii soldaților au creat îngrijorări că asemenea evenimente ar fi putut avea loc și în Utah.)
Rugați un cursant să citească, cu glas tare, următorul paragraf:
În cuvântările adresate sfinților, președintele Young și alți conducători ai Bisericii i-au descris pe soldații care se îndreptau spre ei că fiind dușmani. Președintele Young, care timp de mulți ani îi rugase pe sfinți să strângă grâne, le-a cerut din nou să facă acest lucru pentru ca ei să aibă mâncare în caz că trebuiau să fugă din calea soldaților. De asemenea, în calitate de guvernator al teritoriului Utah, el a dat instrucțiuni miliției teritoriale să se pregătească pentru apărarea ținutului.
Izbucnesc conflicte între unii sfinți din zilele din urmă și membrii unei caravane de emigranți.
Expuneți o hartă asemănătoare cu cea inclusă aici sau desenați una pe tablă. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, următoarele două paragrafe:
O caravană de emigranți, care călătorea spre vest, din Arkansas spre California, a ajuns în Utah chiar când sfinții din zilele din urmă se pregăteau să apere teritoriul împotriva soldaților Statelor Unite care urmau să vină. Unii membri ai caravanei s-au înfuriat pentru că le-a fost greu să cumpere grânele de care aveau nevoie de la sfinții care fuseseră instruiți să le păstreze. De asemenea, emigranții au intrat în conflict cu sfinții care nu voiau ca nici caii și nici vitele caravanei să consume resursele de mâncare și apă de care ei aveau nevoie pentru propriile animale.
Tensiunile au erupt în orașul Cedar, ultima așezare din Utah în drumul spre California. S-au produs confruntări între unii membri ai caravanei și unii sfinți din zilele din urmă. Unii membri ai caravanei au amenințat că se vor alătura trupelor guvernamentale care veneau împotriva sfinților. Deși conducătorul caravanei i-a mustrat pe cei care au făcut asemenea amenințări, unii dintre conducătorii și coloniștii orașului Cedar i-au considerat pe emigranți dușmani. Caravana a părăsit orașul după aproximativ o oră de la sosire, dar unii dintre coloniștii și conducătorii orașului Cedar au vrut să-i urmărească și să-i pedepsească pe bărbații care-i jigniseră.
Invitați cursanții să se gândească la momente în care au avut conflicte cu o altă persoană sau cu un grup de persoane. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 12:25. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturile lor și să caute un principiu predat de Isus Hristos care ne poate îndruma atunci când există tensiuni între noi și alte persoane.
Ce credeți că înseamnă „[să] fii de acord cu dușmanul tău repede”?
Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă această expresie, puteți ruga un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declarație:
Vârstnicul David E. Sorensen, din Cei Șaptezeci, ne-a învățat că expresia „fii de acord cu dușmanul tău repede” înseamnă să „ne rezolvăm diferendele cât mai repede, pentru ca trăirile momentului să nu se transforme în violență fizică sau psihică și să devenim robii mâniei noastre” („Iertarea va schimba amărăciunea în dragoste”, Ensign sau Liahona, mai 2003, p. 11).
Cum ați rezuma cu propriile cuvinte învățătura Salvatorului din 3 Nefi 12:25? (Pe măsură ce răspund cursanții, scrieți, pe tablă, un principiu asemănător următorului: Dacă rezolvăm, în felul Domnului, conflictele pe care le avem cu alții, atunci putem evita efectele distrugătoare ale disputelor.)
Cum ar fi putut supunerea față de principiul din 3 Nefi 12:25 să-i ajute pe sfinții din zilele din urmă care s-au supărat pe membrii caravanei?
Explicați că, din cauza faptului că acești sfinți nu au rezolvat în felul Domnului conflictul cu emigranții, situația s-a înrăutățit. Isaac Haight, primar al orașului Cedar, conducător al miliției și președinte de țăruș, a cerut permisiunea comandantului miliției, care locuia în Parowan, o așezare învecinată, să cheme miliția pentru a-i înfrunta pe membrii caravanei care îi amenințaseră. Comandantul miliției, William Dame, l-a sfătuit pe Isaac Haight să ignore amenințările emigranților. În loc să urmeze acest sfat, Isaac Haight și alți conducători ai orașului Cedar au decis să-i convingă pe câțiva indieni locali să atace caravana și să fure vitele drept pedeapsă pentru emigranți. Isaac Haight l-a rugat pe John D. Lee, membru local al Bisericii și maior în cadrul miliției, să conducă acest atac, iar cei doi au plănuit să dea vina pe indieni pentru această faptă.
Ce ar fi trebuit să facă acei conducători ai orașului Cedar când William Dame i-a sfătuit să nu implice miliția? La ce i-a condus refuzul de a urma sfatul? (După ce cursanții răspund, scrieți, pe tablă, următorul principiu: Dacă ignorăm sfatul de a face ce este drept, suntem mai predispuși să luăm decizii greșite.)
Subliniați faptul că acei bărbați au acționat contrar responsabilităților pe care le aveau în cadrul preoției. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 121:36-37. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să fie atenți la avertizarea Domnului adresată deținătorilor preoției care acționează nedrept.
Ce avertizare le adresează Domnul deținătorilor preoției care caută să-și ascundă păcatele sau să acționeze nedrept?
Citiți sau rezumați următoarele paragrafe și invitați cursanții să fie atenți la modul în care conducătorii orașului Cedar au continuat să ia decizii greșite după ce au ignorat sfatul primit.
Isaac Haight a prezentat planul de a ataca acea caravană unui consiliu format din conducători locali ai Bisericii, comunității și miliției. Unii membri ai consiliului au respins categoric planul și l-au întrebat pe Haight dacă s-a sfătuit cu președintele Brigham Young în privința acestuia. Spunând că nu a făcut aceasta, Haight a acceptat să trimită un mesager, pe James Haslam, în orașul Salt Lake cu o scrisoare în care se explica situația și se întreba ce era de făcut. Cu toate acestea, pentru că orașul Salt Lake este la aproximativ 400 de kilometri de orașul Cedar, era nevoie de aproximativ o săptămână de călărit rapid pentru ca mesagerul să ajungă la Salt Lake și să revină în orașul Cedar cu instrucțiunile președintelui Young.
La scurt timp după ce Isaac Haight a trimis mesagerul cu scrisoarea, John D. Lee și un grup de indieni au atacat tabăra emigranților într-un loc numit Mountain Meadows. Lee a condus atacul, dar și-a ascuns identitatea pentru a lăsa impresia că doar indienii erau implicați. Unii dintre emigranți au fost uciși sau răniți, iar cei rămași s-au luptat cu atacatorii lor, forțându-i pe Lee și pe indieni să se retragă. Emigranții și-au tras repede căruțele și au format un cerc strâns sau o barieră pentru protecție. Alte două atacuri au urmat în cele cinci zile de asediu asupra caravanei.
La un moment dat, milițienii orașului Cedar au descoperit doi emigranți în afara barierei de căruțe. Milițienii au tras spre ei și l-au omorât pe unul dintre ei. Celălalt bărbat a scăpat și le-a dat de știre celor din tabăra caravanei că bărbați albi erau implicați în atacul asupra lor. Cei care plănuiseră atacurile erau acum prinși în propria înșelătorie. Dacă emigranților li s-ar fi permis să-și continue drumul spre California, s-ar fi răspândit vești că sfinții din zilele din urmă erau responsabili pentru atacul asupra caravanei. Conspiratorilor le-a fost frică de faptul că această veste avea să aibă consecințe negative pentru ei și oamenii lor.
Care a fost rezultatul deciziei de a nu da ascultare sfatului comandantului miliției?
În acel moment, ce opțiuni aveau cei responsabili pentru atacuri? (Ei puteau să-și mărturisească faptele și să suporte consecințele sau să încerce să-și ascundă crimele și păcatele. Vezi D&L 121:37.)
Ce ar fi trebuit să facă?
Invitați cursanții să cugete la următoarele întrebări:
Ce faci atunci când îți dai seama că ai făcut ceva greșit? Îți mărturisești greșeala și suporți consecințele sau încerci să-ți ascunzi păcatul prin înșelăciune?
Unii sfinți din zilele din urmă plănuiesc și duc la capăt Masacrul de la Mountain Meadows.
Explicați faptul că membrii Bisericii implicați în atacul împotriva emigranților au ales să încerce să-și ascundă păcatele. Invitați membrii clasei să afle ce s-a întâmplat în urma acestei decizii, în timp ce citiți sau rezumați paragrafele de mai jos.
În încercarea de a împiedica răspândirea veștilor că sfinții din zilele din urmă erau implicați în atacul asupra caravanei, Isaac Haight, John D. Lee și alți conducători locali ai Bisericii și conducători ai miliției au plănuit să-i omoare pe toți emigranții rămași în viață, cu excepția copiilor mici. Urmând planul, John D. Lee s-a apropiat de emigranți și le-a spus că miliția avea să-i protejeze împotriva altor posibile atacuri ducându-i înapoi, în siguranță, în orașul Cedar. În timp ce emigranții călătoreau spre orașul Cedar, milițienii au început să-i împuște. Câțiva indieni au ieșit din locurile în care se ascundeau pentru a se alătura atacului. Din aproximativ 140 de emigranți care făceau parte din caravană, doar 17 copii mici au fost cruțați.
La două zile după masacru, James Haslam a ajuns în orașul Cedar cu răspunsul președintelui Young, care le cerea conducătorilor locali să permită caravanei să plece în pace. „Când Haight a citit cuvintele președintelui Young, a plâns ca un copil și a nu putut spune decât: «Prea târziu, prea târziu»” (Richard E. Turley jr., „The Mountain Meadows Massacre”, Ensign, sept. 2007, p. 20).
Explicați că alegerile unora dintre conducătorii sfinților din zilele din urmă și a coloniștilor din sudul teritoriului Utah au dus la tragicul Masacru de la Mountain Meadows. Pe de altă parte, conducătorii Bisericii și ai teritoriului orașului Salt Lake au rezolvat conflictul cu guvernul Statelor Unite prin discuții pașnice și negocieri în anul 1858. În timpul acestui conflict – numit mai târziu Războiul din Utah – între soldați ai Statelor Unite și milițieni din Utah au avut loc agresiuni, dar niciodată lupte.
Cum ați rezuma deciziile care au dus la Masacrul de la Mountain Meadows?
Ce principii putem învăța din această tragedie? (Cursanții pot identifica mai multe principii, dar răspunsurile lor îl pot include pe următorul: Decizia de a ne ascunde păcatele poate să ne determine să comitem alte păcate. Decizia de a ne ascunde păcatele poate aduce regrete și suferință.)
Explicați faptul că Masacrul de la Mountain Meadows nu a dus doar la moartea a aproximativ 120 de victime, dar a provocat și mari suferințe copiilor care au supraviețuit și altor rude ale victimelor. Indienii Paiute au suferit, de asemenea, fiind acuzați pe nedrept de crimă. Mai mult, cei „care au participat la masacru au avut tot restul vieții lor mustrări de conștiință greu de suportat și coșmaruri repetate despre ce au făcut și au văzut” (Richard E. Turley jr., „The Mountain Meadows Massacre”, p. 20).
Asigurați cursanții că, dacă au pornit pe calea păcatelor și greșelilor, pot preveni suferințele și regretele viitoare întorcându-se către Domnul și pocăindu-se de păcatele lor.
Explicați că, deoarece o parte dintre sfinții din zilele din urmă din acea zonă au fost responsabili de plănuirea și înfăptuirea Masacrului de la Mountain Meadows, unii oameni au permis acestui eveniment să le influențeze în mod negativ părerea despre Biserică.
De ce este important să înțelegem că acțiunile greșite ale unor membri ai Bisericii nu determină veridicitatea Evangheliei?
Rugați un cursant să citească următoarea declarație a președintelui Henry B. Eyring, din Prima Președinție:
Imagine
Președintele Henry B. Eyring
„Evanghelia lui Isus Hristos conform căreia noi trăim se opune total uciderii cu sânge rece a bărbaților, femeilor și copiilor. În mod sigur, ea încurajează pacea și iertarea. Ceea ce a fost făcut [la Mountain Meadows], cu mulți ani în urmă de către membri ai Bisericii noastre, reprezintă o abatere teribilă și de neiertat de la învățăturile și conduita creștină” („150th Anniversary of Mountain Meadows Massacre”, 11 sept. 2007, mormonnewsroom.org/article/150th-anniversary-of-mountain-meadows-massacre).
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Helaman 5:12. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să fie atenți la ce putem face pentru a ne dezvolta și păstra mărturiile pentru ca, în momentele dificile, precum situațiile în care aflăm că membri ai Bisericii nu au trăit conform învățăturilor lui Isus Hristos, credința noastră să nu fie zdruncinată.
Potrivit celor relatate în Helaman 5:12, ce putem face pentru a ne dezvolta și păstra mărturiile? (După ce cursanții răspund, puteți scrie, pe tablă, următorul principiu: Ne putem dezvolta mărturii puternice clădindu-ne credința pe temelia lui Isus Hristos.)
Pentru a ilustra acest principiu, invitați un cursant să citească următorul paragraf:
„James Sanders este strănepotul… unuia dintre copiii care au supraviețuit masacrului [și, de asemenea, membru al Bisericii]… Fratele Sanders… a spus că aflarea faptului că strămoșul său a fost ucis în acel masacru, «nu [i-a] afectat credința pentru că ea se bazează pe Isus Hristos, nu pe vreo persoană din Biserică»” (Richard E. Turley jr., „The Mountain Meadows Massacre”, p. 21).
Cum poate credința noastră în Isus Hristos să ne întărească atunci când aflăm despre situații în care membri ai Bisericii nu au trăit conform învățăturilor Salvatorului?
Ce faceți pentru a vă ajuta să vă clădiți credința pe temelia lui Isus Hristos?
Depuneți mărturie despre importanța faptului de a trăi conform învățăturilor Salvatorului și de a ne baza credința pe El și pe Evanghelia Sa. Invitați cursanții să mediteze la modul în care ar putea să-și clădească mai bine credința pe temelia lui Isus Hristos și să stabilească un obiectiv pentru a face aceasta.
Comentarii și informații generale
Responsabilitatea pentru Masacrul de la Mountain Meadows.
Președintele Henry B. Eyring, din Prima Președinție, a făcut următoarea declarație cu privire la cei responsabili pentru Masacrul de la Mountain Meadows:
Imagine
Președintele Henry B. Eyring
„Responsabilitatea pentru masacru o poartă conducătorii locali ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă din zonele învecinate cu Mountain Meadows, care dețineau poziții civice și militare, precum și membrii Bisericii care au acționat sub conducerea lor…
În mod sigur, Justiția Divină va impune pedeapsa corespunzătoare asupra celor responsabili pentru masacru” („150th Anniversary of Mountain Meadows Massacre”, 11 sept. 2007, mormonnewsroom.org/article/150th-anniversary-of-mountain-meadows-massacre).
Richard E. Turley jr., cronicar și istoric asistent al Bisericii, a explicat cum au aflat despre masacru, în cele din urmă, conducătorii generali ai Bisericii. De asemenea, el a rezumat consecințele pe care le-au suportat unii dintre făptași:
Imagine
Richard E. Turley jr.
„Chiar dacă Brigham Young și alți conducători ai Bisericii din orașul Salt Lake au aflat despre masacru la scurt timp după ce a avut loc, ei au ajuns să înțeleagă treptat, în timp, dimensiunea implicării coloniștilor și să afle detaliile cumplite ale crimei. În anul 1859, ei i-au eliberat din chemări pe Isaac Haight, președintele de țăruș, precum și pe alți conducători importanți ai Bisericii din orașul Cedar care fuseseră implicați în masacru. În anul 1870, ei i-au excomunicat din Biserică pe Isaac Haight și John D. Lee.
În anul 1874, judecătoria teritorială a pus sub acuzare nouă bărbați pentru participarea la masacru. În final, cei mai mulți dintre ei au fost arestați, cu toate că doar Lee a fost judecat, condamnat și executat pentru crimă. Un alt acuzat a colaborat cu procurorii [a depus mărturie și a adus dovezi împotriva altor acuzați], iar alții s-au sustras din fața legii timp de mulți ani. Alți membri ai miliției care au participat la masacru au avut tot restul vieții mustrări de conștiință greu de suportat și coșmaruri repetate despre ce au făcut și au văzut” (Richard E. Turley jr., „The Mountain Meadows Massacre”, Ensign, sept. 2007, p. 20).
Cronologia evenimentelor asociate Masacrului de la Mountain Meadows.
Joi, 3 septembrie 1857: O caravană formată din aproximativ 140 de oameni, cei mai mulți din Arkansas, trece prin orașul Cedar, Utah. Câțiva din membrii acesteia se implică în conflicte cu unii sfinți din zilele din urmă din acel loc. După ce câțiva membri ai caravanei refuză să se lase arestați, conducători locali ai Bisericii și cei civici ai orașului Cedar îi cer permisiunea lui William Dame, comandantul districtual al armatei, din învecinatul Parowan, să aducă miliția pentru a-i înfrunta pe emigranți.
Vineri, 4 septembrie 1857: William Dame trimite un răspuns conducătorilor orașului Cedar prin care le cere să nu ia măsuri împotriva emigranților. Isaac C. Haight și alți conducători ai orașului Cedar întocmesc un plan prin care să-i convingă pe indienii locali să atace caravana emigranților. Haight îl recrutează pe John D. Lee din învecinatul Fort Harmony pentru a conduce atacul.
Duminică, 6 septembrie 1857: Isaac C. Haight prezidează asupra unui consiliu din orașul Cedar și anunță alți conducători locali despre planul de a ataca emigranții. Unii conducători obiectează în legătură cu acest plan și îl conving pe Haight să trimită un mesager, pe James Haslam, care să-i ceară sfatul președintelui Brigham Young în această privință.
Luni, 7 septembrie 1857: John D. Lee și indienii atacă emigranții din caravană la Mountain Meadows. James Haslam, având o scrisoare prin care se cerea îndrumarea președintelui Brigham Young, pleacă din orașul Cedar spre orașul Salt Lake. Doi milițieni ai orașului Cedar atacă doi emigranți care se aflau în afara barierei de căruțe. Un emigrant supraviețuiește și se întoarce la bariera de căruțe, aducând vești că cei care atacă emigranții sunt coloniști locali.
Marți, 8 septembrie 1857: Câțiva sfinți din zilele din urmă și indieni participă la alte două atacuri împotriva caravanei. Emigranții se apără cu succes, dar bărbați din orașul Cedar omoară alți doi bărbați care încearcă să scape și să ceară ajutor.
Miercuri, 9 septembrie 1857: Isaac C. Haight călătorește din orașul Cedar la Parowan pentru a se întâlni cu William Dame. Consiliul din Parowan decide că emigranții ar trebui lăsați să plece în liniște, dar Haight îl convinge, în particular, pe Dame și primește permisiunea acestuia de a chema miliția pentru a ataca emigranții asediați.
Joi, 10 septembrie 1857: Isaac C. Haight se întoarce în orașul Cedar și se consultă cu acei conducători locali. Ei emit ordine ca toți emigranții să fie omorâți, cu excepția copiilor mici. James Haslam ajunge în orașul Salt Lake, transmite mesajul lui Haight și își începe călătoria înapoi spre orașul Cedar cu răspunsul președintelui Young.
Vineri, 11 septembrie 1857: Milițienii locali îi scot din tabăra lor pe emigranții rămași prin intermediul unui șiretlic. Miliția și indienii îi atacă și omoară pe emigranți, cu excepția a 17 copii mici.
Duminică, 13 septembrie 1857: James Haslam se întoarce de la Salt Lake cu instrucțiunile scrise ale lui Brigham Young de a-i lăsa pe emigranți să plece în pace.
1859: Oficialii federali recuperează copiii care au supraviețuit și îi duc înapoi în Arkansas pentru a trăi alături de rudele lor.
1870: Președintele Brigham Young află mai multe detalii despre masacru și îi excomunică pe Isaac C. Haight și John D. Lee.
1874: Nouă bărbați sunt puși sub acuzare de judecătoria teritorială pentru implicare în masacru.
1875: John D. Lee este singurul făptaș judecat, dar juriul nu întrunește un verdict majoritar.
1876: John D. Lee este judecat din nou și condamnat pentru crimă din cauza implicării sale în masacru.
Vineri, 23 martie 1877: John D. Lee este executat de un pluton de execuție la Mountain Meadows.
Războiul din Utah
La jumătatea anului 1857, conducătorii sfinților din zilele din urmă au auzit zvonuri conform cărora guvernul federal urma să-l înlocuiască pe Brigham Young cu un nou guvernator al teritoriului Utah, care ar fi fost susținut de un număr mare de trupe federale. Aceste zvonuri au fost confirmate în data de 24 iulie de bărbații sfinți din zilele din urmă care veniseră la Salt Lake din partea de est (vezi Ronald W. Walker, Richard E. Turley jr. și Glen M. Leonard, Massacre at Mountain Meadows: An American Tragedy [2008], p. 30). Abraham Smoot, Judson Stoddard și Orrin Porter Rockwell au sosit în orașul Salt Lake în data de 23 iulie cu vești despre grupul de soldați care se apropia. A doua zi, ei au dus vestea lui Brigham Young, care sărbătoarea alături de mulți sfinți, în Canionul Big Cottonwood, a 10-a aniversare a intrării pionierilor în Valea Salt Lake (vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual, ediția a 2-a [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 369-370).
Președintele Brigham Young și alți conducători ai Bisericii au crezut că trupele federale care se apropiau aveau intenții ostile față de sfinții din zilele din urmă. La începutul lunii august a anului 1857, conducătorii Bisericii au anunțat planuri legate de împiedicarea sau oprirea trupelor de a intra în teritoriul Utah. În data de 15 septembrie 1857, Brigham Young a instaurat legea marțială în teritoriu. De asemenea, el „a poruncit legiunii Nauvoo să se pregătească pentru invazie. Aproape în fiecare comunitate din Utah, pregătirile pentru apărare au fost accelerate. De asemenea, el a instruit episcopii din sate să se pregătească să ardă totul în cazul în care conflictul chiar ar fi început” (Church History in the Fulness of times Student Manual, p. 371).
Membrii legiunii Nauvoo [așa se numea miliția teritorială din Utah] au fost trimiși să hărțuiască trupele federale în timp ce mărșăluiau spre teritoriu. „[Membrii legiunii] au incendiat șaptezeci și patru de căruțe, care erau încărcate cu provizii suficiente să aprovizioneze o armată mare timp de trei luni. De asemenea, ei au capturat o mie patru sute dintre cele două mii de vite care însoțeau expediția” (Church History in the Fulness of times Student Manual, p. 374). Aceasta a încetinit marșul trupelor și le-a împiedicat să intre în Valea Salt Lake până în primăvara anului 1858.
În luna martie a anului 1858, președintele Young i-a instruit pe sfinți să evacueze toate așezările din partea de nord a Utah-ului. Sfinții „au ascuns toate pietrele care fuseseră tăiate pentru Templul Salt Lake, au nivelat și au astupat fundația ca trupele să vadă doar un câmp arat și să nu fie distrus” (Church History in the Fulness of Times Student Manual, p. 376). Casele și celelalte clădiri din orașul Salt Lake au fost umplute cu paie pentru a putea fi mai degrabă arse, decât ocupate de armată. Peste 30.000 de sfinți s-au dus spre Provo și alte orașe din centrul și sudul Utah-ului, unde alți membri ai Bisericii i-au cazat și au avut grijă de ei.
Conducătorii Bisericii și ai teritoriului orașului Salt Lake au rezolvat conflictul cu guvernul Statelor Unite prin discuții pașnice și negocieri. În luna aprilie a anului 1858, conducătorii Bisericii i-au urat bun venit noului guvernator teritorial, Alfred Cumming, în orașul Salt Lake. Brigham Young i-a dat înregistrările teritoriale și pecetea noului guvernator și a stabilit o relație cordială cu el. La începutul lunii iunie, mesagerii trimiși de președintele James Buchanan au ajuns în orașul Salt Lake transmițând scuze sfinților din zilele din urmă. Conducătorii Bisericii au acceptat scuzele, scuze care însemnau faptul că legiunea Nauvoo era achitată de atacurile asupra convoaielor cu provizii ale armatei. În data de 26 iunie, armata a intrat pașnic în orașul liniștit și aproape pustiu. Deoarece trupele nu au răscolit proprietățile sfinților, cei rămași în oraș nu au mai pus în practică amenințarea de a arde clădirile. După ce a stat în oraș câteva zile, armata a plecat și a întemeiat un nou avanpost la 77 de kilometri sud-vest de orașul Salt Lake, pe care l-au numit Camp Floyd. În data de 1 iulie 1858, Brigham Young i-a instruit pe sfinți să se întoarcă la casele lor din partea de nord a teritoriului Utah (vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual, p. 375-377).
Ce li s-a întâmplat copiilor emigranți care au supraviețuit masacrului?
Câțiva sfinți din zilele din urmă au adăpostit și îngrijit copiii emigranți care au supraviețuit masacrului. În anul 1859, oficialii federali i-au luat în custodie pe acei copii și i-au înapoiat rudelor din Arkansas.
I-au otrăvit membrii caravanei pe indieni?
Richard E. Turley jr., cronicar și istoric asistent al Bisericii, a explicat:
Imagine
Richard E. Turley jr.
„Unele povestiri istorice din Utah cu privire la evenimentele de la Mountain Meadows au relatat faptul că otrăvirea a contribuit și ea la conflict – că emigranții din Arkansas au otrăvit cu bună știință un izvor de apă și cadavrul unui bou aflate în apropierea orașului Fillmore din centrul teritoriului Utah, provocând îmbolnăvire și moarte în rândul indienilor locali. Conform acestei relatări, indienii s-au înfuriat și i-au urmărit pe emigranți la Mountain Meadows, unde fie au comis atrocitățile singuri, fie i-au forțat pe coloniștii sfinți din zilele din urmă înfricoșați să li se alăture în atac. Cercetările istorice au arătat că aceste relatări nu sunt exacte.
Chiar dacă este adevărat că unele dintre vitele emigranților au murit pe drum, inclusiv în apropiere de Fillmore, moartea acestora pare să fi fost rezultatul unei boli care afecta cirezile de vite pe traseele din anii 1850. Oamenii contractau boala de la animalele infestate prin tăieturi sau răni ori mâncând carnea contaminată. Fără această cunoaștere din zilele noastre, oamenii au crezut că problema era cauzată de otrăvire” („The Mountain Meadows Massacre”, Ensign, sept. 2007, p. 16).
Fapte nefericite comise de membri ai Bisericii.
Următoarea declarație a președintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Președinție, ne poate ajuta să știm cum să reacționăm dacă aflăm vreodată despre greșelile conducătorilor Bisericii:
Imagine
Președintele Dieter F. Uchtdorf
„Pentru a fi complet sincer, au fost momente în care membri sau conducători ai Bisericii au făcut, pur și simplu, greșeli. S-ar putea să fi fost lucruri, spuse sau făcute, care nu erau în armonie cu valorile, principiile sau doctrinele noastre.
Presupun că Biserica ar fi perfectă doar dacă ar fi administrată de ființe perfecte. Dumnezeu este perfect și doctrina Sa este pură. Dar El lucrează prin noi – copiii Săi imperfecți – și oamenii imperfecți fac greșeli.
Așa a fost dintotdeauna și va fi așa până în ziua perfectă când Hristos va domni în persoană pe pământ.
Nu este bine că unii s-au poticnit din cauza greșelilor făcute de oameni. Dar, în pofida acestei situații, adevărul etern al Evangheliei restaurate care se găsește în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă nu este pătat, diminuat sau distrus”(„Veniți, alăturați-vă nouă”, Ensign sau Liahona, nov. 2013, p. 22-23).
Masacrul de la Mountain Meadows
Pentru mai multe informații despre Masacrul de la Mountain Meadows, mergeți la secțiunea Gospel Topics de pe LDS.org și căutați „Mountain Meadows Massacre (Masacrul de la Mountain Meadows)”.