Lecția 73 Doctrină și legăminte 67

Lecția 73

Doctrină și legăminte 67

Introducere

În luna noiembrie a anului 1831, un grup de vârstnici s-au adunat pentru o conferință specială în Hiram, Ohio. Un subiect de discuție în cadrul conferinței era publicarea revelațiilor pe care le primise profetul Joseph Smith. În timpul acestei adunări, Domnul i-a dat o revelație lui Joseph Smith și a desemnat-o drept prefața cărții cu revelații care avea să fie publicată. Acea revelație este acum prima secțiune din Doctrină și legăminte. Mai târziu, în cadrul conferinței, Domnul a dat revelația care este consemnată acum în Doctrină și legăminte 67. În acea revelație, Domnul S-a adresat fraților care aveau întrebări în legătură cu limbajul revelațiilor pe care i le dăduse profetului.

Sugestii pentru predare

Doctrină și legăminte 67:1-3

Domnul aude rugăciunile noastre și ne cunoaște inimile.

Înainte de începerea lecției, scrieți, pe tablă, următoarea întrebare: Când ați simțit că rugăciunile voastre au fost auzite și au primit răspuns? La începutul lecției, invitați cursanții să răspundă la întrebare.

Explicați că, în luna noiembrie a anului 1831, un grup de vârstnici, inclusiv Joseph Smith, s-au adunat pentru a discuta despre publicarea revelațiilor pe care le primise profetul. Joseph Smith le-a cerut vârstnicilor să depună mărturie că revelațiile erau de la Domnul, dar unii dintre ei au ezitat să facă aceasta. Această ezitare a dus la revelația consemnată în Doctrină și legăminte 67.

Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 67:1-2 și să caute ce a spus Domnul despre rugăciune.

În aceste versete, ce spune Domnul despre atenția Sa cu privire la rugăciunile noastre? (Deși cursanții dumneavoastră pot oferi multe răspunsuri diferite, asigurați-vă că identifică următorul principiu: Domnul ne aude rugăciunile și ne cunoaște inimile. Scrieți acest principiu pe tablă.)
Cum vă ajută cunoașterea acestui principiu să vă îmbunătățiți rugăciunile?

Pentru a-i ajuta pe cursanți să înțeleagă importanța principiului scris pe tablă, invitați pe câțiva dintre ei să împărtășească cum știu că Tatăl Ceresc aude rugăciunile lor și cunoaște dorințele inimilor lor. După ce câțiva dintre ei au avut ocazia de a împărtăși, încurajați cursanții să se roage pentru a cunoaște faptul că Dumnezeu le aude rugăciunile și le cunoaște inimile.

Invitați un cursant să citească Doctrină și legăminte 67:3. Invitați cursanții să urmărească în scripturi și să caute de ce unii vârstnici nu au primit binecuvântarea pe care Domnul le-o oferise.

Scrieți, pe tablă, următoarea întrebare: Cum poate teama să împiedice o persoană să primească binecuvântări? Rugați cursanții să răspundă. Pe măsură ce discută despre această întrebare, scrieți, pe tablă, următorul principiu: Dacă permitem ca în inimile noastre să intre teama, atunci putem pierde binecuvântări.

Ce temeri au oamenii care îi pot împiedica să primească binecuvântări? (Exemplele pot include teama de a nu se adapta, de a face greșeli, de a-și schimba viețile, de eșec, de pocăință și așa mai departe.)

Invitați cursanții să se gândească la temeri care ar fi putut să-i împiedice să acționeze cu credință. Încurajați cursanții să caute ajutorul Domnului pentru a-și înlocui temerile cu credința.

Doctrină și legăminte 67:4-9

Domnul pregătește o cale ca vârstnicii să dobândească o mărturie despre revelații prin intermediul lui Joseph Smith.

Scrieți, pe tablă, următoarea întrebare: De ce trebuie să îi susținem pe conducătorii Bisericii noastre chiar dacă știm că sunt imperfecți?

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, introducerea secțiunii Doctrină și legăminte 67. Invitați un alt cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 67:5. Rugați cursanții să urmărească în scripturi și să afle ce au simțit vârstnicii cu privire la revelațiile care aveau să fie publicate în Cartea Poruncilor. (Le puteți aminti cursanților că prima colecție a revelațiilor lui Joseph Smith s-a intitulat Cartea Poruncilor. În anul 1835, cartea a fost publicată cu titlul Doctrină și legăminte.)

Ce au simțit vârstnicii cu privire la revelații? (Mulți vârstnici „au mărturisit solemn” despre veridicitatea revelațiilor. Totuși, „au existat unele comentarii negative cu privire la modul de exprimare folosit în revelații”. Conform celor relatate în versetul 5, unii vârstnici au crezut că se pot „[exprima] mai bine ca [Joseph Smith]”.)

Explicați că unii dintre vârstnici erau îngrijorați în ceea ce privește limbajul folosit pentru a formula revelațiile. Poate că ei au considerat că revelațiile aveau nevoie de o revizie mai amănunțită cu scopul de a fi pregătite pentru publicare și poate că se temeau de ce urmau să facă dușmanii Bisericii cu revelațiile odată ce acestea aveau să fie publicate. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 67:4-5. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute răspunsul Domnului referitor la îngrijorarea cu privire la limbajul revelațiilor.

Ce a recunoscut Domnul despre Joseph Smith?

Subliniați faptul că abilitățile lui Joseph Smith de a scrie nu erau perfecte. Nu era mereu elocvent când vorbea. Totuși, Domnul i-a revelat adevărul și i-a permis să-l exprime cât de bine putea.

De ce poate fi util să știm că Domnul i-a revelat lui Joseph Smith voia Sa cu toate că știa că Joseph nu era perfect?

Invitați patru cursanți să citească pe rând, cu glas tare, din Doctrină și legăminte 67:6-9. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să caute îndemnul pe care Domnul l-a dat acelora care au criticat limbajul folosit în revelații.

Ce îndemn le-a dat Domnul celor care credeau că se pot exprima mai presus de limbajul din revelații?

Întrebați cursanții ce își amintesc din lecția precedentă despre William E. McLellin. Explicați faptul că William a decis să accepte îndemnul Domnului de a scrie o revelație ce putea fi comparată cu cele primite de Joseph Smith. Apoi, invitați un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declarație din istoria lui Joseph Smith:

„William E. M’Lellin, fiind cel mai înțelept bărbat, așa cum considera el, având parte de mai multă educație decât înțelepciune, a încercat să scrie o poruncă asemănătoare cu una dintre cele mai mici ale Domnului, dar nu a reușit; era o responsabilitate teribilă să scrii în numele Domnului. Vârstnicii și toți cei prezenți care au fost martori ai acestei încercări inutile a unui bărbat de a imita limbajul lui Isus Hristos, și-au reînnoit credința în plenitudinea Evangheliei și în veridicitatea poruncilor și revelațiilor pe care Domnul le-a dat Bisericii prin intermediul meu; și vârstnicii și-au manifestat dorința de a depune mărturie despre adevărul lor întregii lumi” (în History of the Church, 1:226).

Explicați că, după acest eveniment, mai mulți vârstnici prezenți au semnat un document depunându-și oficial mărturiile despre veridicitatea revelațiilor din Cartea Poruncilor.

De ce credeți că Joseph Smith, care avea o educație formală limitată, a putut scrie aceste revelații, dar William E. McLellin, care era foarte educat, nu a putut?
Ce putem învăța din această relatare despre a-i judeca pe conducătorii noștri din cauza imperfecțiunilor?

Scoateți în evidență întrebarea scrisă pe tablă despre faptul de a urma conducători imperfecți. Invitați cursanții să scrie răspunsuri sub întrebare.

Doctrină și legăminte 67:10-14

Domnul îi sfătuiește pe cei care Îl urmează cum să se pregătească pentru a suporta prezența lui Dumnezeu.

Scrieți, pe tablă, următoarea întrebare: Ce binecuvântări putem primi când suntem răbdători cu noi și cu alții? Invitați cursanții să răspundă.

Rugați un cursant să citească, cu glas tare, următoarea relatare împărtășită de președintele Dieter F. Uchtdorf, din Prima Președinție:

„[La sfârșitul anilor 1960], un profesor de la Universitatea Stanford a început un modest experiment prin care se testa puterea voinței copiilor în vârstă de patru ani. El le-a pus în față câte o bezea mare și, apoi, le-a spus că puteau s-o mănânce imediat sau, dacă așteptau 15 minute, primeau două bezele.

Apoi, el i-a lăsat pe copii singuri și a privit ce se întâmpla din spatele unui geam-oglindă. Unii dintre copii au mâncat bezeaua imediat; alții au putut să aștepte doar câteva minute înainte de a ceda ispitei. Numai 30 la sută au fost capabili să aștepte” („Continuă cu răbdare”, Ensign sau Liahona, mai 2010, p. 56).

Care credeți că este legătura dintre noi și experimentul și descoperirile acestui profesor?
Ce binecuvântări ați primit deoarece ați fost răbdători?

Invitați cursanții să facă un tabel cu două coloane în caietele lor pentru seminar sau în jurnalele pentru studiul scripturilor. Rugați-i să denumească prima coloană Răsplata și a doua Cum să obții răsplata. Împărțiți membrii clasei în echipe de câte doi. Rugați cursanții să citească Doctrină și legăminte 67:10-14 în echipe și să caute răsplățile promise de Salvator și faptele necesare pentru a le obține. Invitați-i să consemneze răspunsurile lor în coloanele corespunzătoare din tabelele lor.

După ce au avut suficient timp să studieze și să discute despre fragment, folosiți întrebările de mai jos pentru a-i ajuta să împărtășească răspunsurile lor membrilor clasei.

Ce răsplăți le-a oferit Domnul acestor vârstnici?
Ce au trebuit să facă vârstnicii pentru a primi aceste răsplăți? (Când cursanții menționează expresia „suporta prezența lui Dumnezeu”, le puteți explica că termenul a suporta se referă, în acest context, la a rezista într-un anumit loc.)

Explicați că acest fragment ni se aplică tuturor. Scrieți, pe tablă, următorul principiu: Dacă ne eliberăm de invidie și de teamă, ne umilim și continuăm cu răbdare, vom putea suporta prezența lui Dumnezeu.

De ce credeți că trebuie să fim răbdători în eforturile noastre de a fi demni să suportăm prezența lui Dumnezeu?

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, constatările de mai jos ale experimentului cu bezele, așa cum au fost relatate de președintele Uchtdorf. Rugați membrii clasei să fie atenți la ce putem învăța despre a deveni puri înaintea lui Dumnezeu.

„De-a lungul anilor, [profesorul] a continuat să-i urmărească pe copii și a început să observe o corelație interesantă: copiii care nu au putut aștepta s-au confruntat cu dificultăți mai târziu în viață și au avut mai multe probleme comportamentale, în timp ce aceia care au așteptat au tins să aibă o atitudine mai pozitivă și să fie mai motivați, au avut note și venituri mai mari, precum și relații mai sănătoase…

Puterea de a aștepta – de a fi răbdător – era o trăsătură de caracter cheie care ar fi putut prevesti succesul în viața de mai târziu…

Fără răbdare, noi nu-I putem face pe plac lui Dumnezeu; nu putem deveni desăvârșiți. Într-adevăr, răbdarea este un proces purificator care rafinează înțelegerea, mărește fericirea, concentrează atenția și oferă speranța de a avea pace” („Continuă cu răbdare”, p. 56).

Ce putem învăța din acest experiment despre binecuvântările pe care le primim când suntem răbdători?

Invitați cursanții să cugete și să se roage cu privire la anumite părți din viața lor în care trebuie să aibă mai multă răbdare cu ei înșiși și cu alții. Încurajați-i să-și stabilească un țel care îi va ajuta să devină demni de a suporta prezența lui Dumnezeu.

Comentarii și informații generale

Doctrină și legăminte 67:3. „Teamă în inima voastră”

Președintele Thomas S. Monson a spus:

„Amintiți-vă că îndoiala și credința nu pot exista în aceeași minte, în același timp, pentru că una o va înlătura pe cealaltă. Alungați îndoiala. Cultivați credința” („Chemarea de a sluji”, Liahona, ian. 2001, p. 59).

Doctrină și legăminte 67:5. „Ați cunoscut imperfecțiunile lui.”

Vârstnicul Neal A. Maxwell, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat cum ar trebui să reacționăm când recunoaștem imperfecțiunile oamenilor din jurul nostru:

„Oamenii imperfecți sunt, de fapt, chemați de Domnul nostru perfect pentru a ajuta la lucrarea Sa. Domnul le-a spus unora dintre asociații lui Joseph Smith că știa faptul că ei observaseră micile imperfecțiuni ale lui Joseph. Chiar și așa, Domnul a depus, apoi, mărturie că revelațiile date prin intermediul profetului sunt adevărate! (Vezi D&L 67:5, 9.)

Nu e de mirare, atunci, că observăm slăbiciunile altora. Dar nu trebuie să le sărbătorim. Să fim recunoscători pentru micile progrese pe care noi și alte persoane le facem, în loc să ne bucurăm de eșecuri. Și, atunci când apar greșeli, fie ca ele să devină instructive, nu distructive.

Iubesc aceste declarații generoase ale talentatului, dar foarte umilului profet-editor, Moroni:

«Nu mă osândiți pe mine din cauza imperfecțiunii mele, și nici pe tatăl meu din cauza imperfecțiunii lui, precum și nici pe aceia care au scris înaintea lui; ci mai degrabă aduceți mulțumiri lui Dumnezeu pentru că El a făcut ca voi să vedeți imperfecțiunile noastre, pentru ca voi să învățați să fiți și mai înțelepți decât am fost noi» (Mormon 9:31; caractere cursive adăugate).

Dacă avem această atitudine, există șanse mai mici să fim jigniți.

În plus, dacă alegerea este între a ajuta la progresul altor membri ai Bisericii și a ajuta la progresul nostru, există cu adevărat vreo întrebare cu privire la locul din care trebuie să începem? Cheia este să avem ochii larg deschiși în privința defectelor noastre, dar parțial închiși în ceea ce privește defectele altora – nu invers! Imperfecțiunile celorlalți nu ne scutesc niciodată de nevoia de a lucra la propriile defecte” („A Brother Offended”, Ensign, mai 1982, p. 38-39).