La începutul anului 1831, majoritatea sfinților care locuiau în New York, inclusiv Joseph Smith, au migrat în Ohio pentru a se alătura unui mare grup de convertiți recent botezați acolo. Conducătorii Bisericii au căutat îndrumare de la Domnul în ceea ce privește creșterea numărului membrilor Bisericii. Profetul Joseph Smith a primit o revelație, care acum este consemnată în Doctrină și legăminte 42:1-73, în prezența a 12 vârstnici. În această revelație, Domnul a oferit legi temporale, economice și spirituale, îndrumând membrii Bisericii să-i ajute pe cei săraci, să finanțeze diferite acțiuni ale Bisericii și să ajute alți sfinți care veneau în Ohio.
Înainte de începerea lecției, folosiți o bandă adezivă sau o cariocă pentru a trasa o linie pe șase pahare transparente. Trasați linia de pe fiecare pahar la o înălțime diferită. Aduceți paharele la lecție. Aduceți, de asemenea, o carafă cu suficient de multă apă pentru a umple toate paharele până la linia trasată pe ele. (Puteți pune colorant în apă pentru ca ei să o poată vedea mai ușor.)
La începutul lecției, arătați carafa. Spuneți cursanților că apa reprezintă toată averea și resursele unei comunități.
Explicați că, în luna februarie a anului 1831, membrii Bisericii din Kirtland, Ohio, trebuiau să aibă grijă de cei săraci, să îi ajute pe noii veniți care sacrificau multe pentru a se aduna în Ohio și să ajute la finanțarea acțiunilor Bisericii.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 42:30. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi pentru a căuta ce a revelat Domnul în privința celor săraci.
Ce credeți că înseamnă „îți vei aduce aminte de cei săraci”?
Subliniați că Domnul le-a poruncit sfinților să-și consacre proprietățile pentru a-i ajuta pe cei săraci. Scrieți, pe tablă, cuvântul consacra. Rugați cursanții să mediteze la următoarea întrebare:
Ce credeți că înseamnă a consacra?
Scrieți, pe tablă, definiția de mai jos a cuvântului consacra, dată de vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Le puteți sugera cursanților să scrie această definiție în scripturile lor, lângă versetul 30.
Imagine
Vârstnicul D. Todd Christofferson
„A consacra înseamnă a pune deoparte sau a dedica ceva ca fiind sacru, consacrat scopurilor sfinte” („Reflecții asupra unei vieți consacrate”, Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 16).
În ce mod credeți că această definiție este legată de faptul de a da ceva pentru a-i ajuta pe cei nevoiași?
Cum ați rezuma porunca Domnului legată de cei săraci, care se găsește în versetul 30? (Deși cursanții pot folosi cuvinte diferite, răspunsurile lor trebuie să reflecte următoarea doctrină: Domnul ne poruncește să avem grijă de cei săraci și de cei nevoiași. În cadrul acestei discuții, puteți invita cursanții să parcurgă Doctrină și legăminte 38:16, 34-36.)
Explicați că Doctrină și legăminte 42 conține principii ale unei legi numite legea consacrării. Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă aceste principii de bază, invitați un cursant să citească, cu glas tare, următoarea explicație dată de președintele Marion G. Romney, din Prima Președinție:
Imagine
Președintele Marion G. Romney
„Principiul de bază și justificarea legii consacrării «este că tot ce avem aparține Domnului; prin urmare, Domnul ne poate cere oricare sau toate proprietățile pe care le avem, deoarece Îi aparțin… (D&L 104:14-17, 54-57)» (J. Reuben Clark jr., în Conference Report, oct. 1942, p. 55)” („Living the Principles of the Law of Consecration”, Ensign, febr. 1979, p. 3).
Notă. Următoarea lecție practică este o simplificare a legii consacrării așa cum a existat aceasta în Biserică până în anul 1833. După aceea, Biserica a modificat această practică. În anii următori, au existat mai multe faze ale practicării legii consacrării și s-au făcut modificări ale acestei practici.
Invitați șase cursanți să vină în fața clasei. Oferiți fiecăruia un pahar gol. Umpleți paharele cu apa din carafă. Umpleți un pahar până la linia pe care ați trasat-o, trei dintre ele peste linia trasată și două sub linie. Explicați faptul că fiecare pahar reprezintă o familie și că linia trasată pe fiecare pahar reprezintă nevoile și dorințele neprihănite ale acelei familii. Paharele care conțin apă sub linie reprezintă familiile care nu au suficienți bani sau suficiente bunuri pentru a-și acoperi nevoile.
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 42:31. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi pentru a căuta primul pas pe care acești sfinți trebuiau să-l facă pentru a trăi potrivit legii consacrării.
Care era primul pas pe care acești sfinți trebuiau să-l facă pentru a trăi potrivit legii consacrării? (Ceea ce aveau trebuia să fie „[dat] episcopului Bisericii… și consilierilor lui”. Cu alte cuvinte, ei trebuiau să arate bunăvoința de a-și consacra banii și proprietatea Bisericii.)
Pe cine reprezintă episcopul? (Pe Domnul.)
Pentru a ilustra membri ai Bisericii consacrându-și proprietățile Bisericii, rugați pe cei șase cursanți să toarne apa din paharele lor în carafă. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 42:32 și rugați membrii clasei să caute al doilea pas pe care acești sfinți trebuiau să-l facă pentru a trăi potrivit legii consacrării.
Explicați că fiecare familie lucra cu episcopul și primea ceea ce se numea „administrație” (D&L 42:72). Acest lucru înseamnă că fiecare familie primea proprietate și resurse de la Domnul. Familiile erau deținătorii privați ai proprietății și a resurselor primite și puteau să-și folosească libertatea de a alege pentru a-și gestiona administrația. În calitate de administratori ai proprietăților și resurselor Domnului, ei răspundeau în fața Sa și erau pe deplin responsabili pentru ceea ce El le-a încredințat.
Turnați apă din carafă umplând fiecare pahar până la linia sa.
Pentru a-i ajuta pe cursanți să înțeleagă modul în care episcopul a alocat resurse familiilor, rugați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 51:3. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a căuta modul în care episcopul (care, în acest caz, era Edward Partridge) a distribuit câte o parte fiecărei familii. Le puteți sugera cursanților să scrie D&L 51:3 în scripturile lor, lângă Doctrină și legăminte 42:33.
Cum a distribuit episcopul câte o parte fiecărei familii? (Distribuirea fiecărei părți s-a făcut în funcție de circumstanțele, cerințele și nevoile fiecărei familii.)
Invitați un alt cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 82:17. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi pentru a căuta modul în care Domnul stabilește cerințele și nevoile unei persoane. Le puteți sugera cursanților să scrie D&L 82:17 în scripturile lor, lângă Doctrină și legăminte 42:33.
Potrivit celor relatate în acest verset, ce le cerea Domnul oamenilor care își declarau cerințele și nevoile episcopului? (Ei trebuiau să fie drepți, sau, cu alte cuvinte, corecți și onești.)
Arătați cursanților apa care a mai rămas în carafă. Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 42:33-36. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a căuta ce i-a instruit Domnul pe sfinți să facă cu proprietățile consacrate care rămâneau după ce erau conferite administrațiile.
Ce i-a instruit Domnul pe sfinți să facă cu restul proprietăților sau cu „surplusul”? (Trebuiau să îl folosească pentru a-i ajuta pe cei săraci, a finanța clădirile Bisericii și a ajuta membrii nevoiași.) Ce credeți că reprezintă carafa în aceste versete? (Magazia.)
În ce mod ajută consacrarea la îngrijirea celor săraci și a celor nevoiași?
În ce mod poate legea consacrării să fie o binecuvântare pentru Biserică?
Ce ar putea fi dificil în ceea ce privește faptul de a trăi potrivit legii consacrării?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 42:38. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi pentru a căuta ce principiu ne învață Domnul despre a face bine altora.
Ce principiu ne-a învățat Domnul despre a face bine altora? (Cursanții trebuie să exprime faptul că, pe măsură ce facem bine altora, noi facem aceasta Domnului. Scrieți acest principiu pe tablă.)
Cum i-ar fi putut ajuta acest adevăr pe sfinți să fie dispuși să-și consacre proprietățile? Cum vă poate ajuta faptul de a vă aminti acest adevăr?
Când ați simțit că Îl slujiți pe Domnul în timp ce făceați ceva pentru a ajuta pe alții?
Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 42:40-42. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi pentru a căuta ce atribute trebuia să aibă o persoană pentru a trăi potrivit legii consacrării. (Pentru a ajuta cursanții să înțeleagă cum se poate pune în practică versetul 40 în viața lor, puteți explica faptul că Domnul nu așteaptă ca noi să ne coasem propriile haine. Totuși, El dorește ca noi să avem un aspect curat și îngrijit.)
În Doctrină și legăminte 42:42, cuvântul leneș înseamnă trândav. De ce ar putea fi dificil pentru o persoană leneșă să trăiască potrivit legii consacrării?
Împărțiți cursanții în grupe de câte doi sau trei cursanți fiecare. Explicați faptul că, deși nu ni se poruncește să trăim potrivit legii consacrării în același mod în care li s-a cerut sfinților din perioada de început a Bisericii, legea este valabilă și astăzi. Invitați fiecare grup să citească, cu glas tare, următoarea declarație a președintelui Spencer W. Kimball, fiind atenți pentru a afla ce înseamnă pentru noi, astăzi, să trăim potrivit legii consacrării. Apoi, invitați membrii fiecărui grup să discute despre răspunsurile lor la întrebările care vor fi adresate după citirea acestei declarații. (Le puteți sugera cursanților să scrie această declarație pe marginea propriilor scripturi, lângă versetul 30.)
Imagine
Președintele Spencer W. Kimball
„Consacrare înseamnă să îți oferi timpul, talentele și mijloacele pentru a avea grijă de cei nevoiași – fie din punct de vedere spiritual, fie temporal – și să clădești împărăția Domnului” („Welfare Services: The Gospel in Action”, Ensign, nov. 1977, p. 78).
Care sunt câteva moduri în care cineva din jurul vostru s-ar putea afla în nevoie (exceptând din punct de vedere financiar)?
Cât timp și ce talente și mijloace aveți la dispoziție pe care le-ați putea folosi pentru a-i ajuta pe cei nevoiași?
Când ați fost binecuvântați de cineva care a oferit din timpul, talentele și mijloacele sale pentru a vă ajuta?
Încheiați lecția împărtășind mărturia dumneavoastră legată de principiile discutate în această lecție.
Președintele Joseph Fielding Smith a explicat că „Ordinul Unit, sau legea consacrării, nu spune că cel leneș va mânca pâinea celui care lucrează. Deși toți vor împărți tot ce au și nicio persoană nu va deține mai mult decât alta, cu toții trebuie să slujim și să muncim pentru beneficiul tuturor” (Church History and Modern Revelation, 2 volume [1953], 1:205).
Unii au sugerat că practica legii consacrării și sistemul Ordinului Unit reprezintă doar un socialism sau comunism de tip religios. Alții au spus că a fost o dezvoltare fie a filosofiilor economice din vremea lui Joseph Smith, fie a unor experimente ale comunității noii religii. Astfel de presupuneri sunt false. Președintele Marion G. Romney, din Prima Președinție, a vorbit despre revelația sistemului Ordinului Unit:
Imagine
Președintele Marion G. Romney
„(1) Piatra din capul unghiului a Ordinului Unit este credința în Dumnezeu și faptul de a-L accepta ca Domn al pământului și creatorul Ordinului Unit…
(2) Ordinul Unit este implementat prin acțiunile oamenilor, făcute în mod voluntar și potrivit libertății de a alege, lucru dovedit de consacrarea tuturor proprietăților lor Bisericii lui Dumnezeu…
(3) Ordinul Unit funcționează potrivit principiului proprietății private și administrării individuale…
(4) Ordinul Unit este apolitic…
(5) Un popor neprihănit reprezintă o condiție necesară a Ordinul Unit…
Ordinul Unit îi exaltă pe cei săraci și îi smerește pe cei bogați. În cadrul acestui proces, ambii sunt sfințiți. Cei săraci, eliberați din strânsoarea și limitarea umilitoare ale sărăciei, pot, în calitate de oameni liberi, să își îndeplinească întregul potențial, atât din punct de vedere temporal, cât și spiritual. Cei bogați, consacrând și împărțind surplusul lor pentru beneficiul celor săraci, nu prin constrângere, ci de bunăvoie, ca un act al libertății de a alege, dau dovadă de acea caritate pentru aproapele lor pe care Mormon a caracterizat-o ca fiind «dragostea pură a lui Hristos» (Moroni 7:47)” (în Conference Report, apr. 1966, p. 97).
Imagine
Președintele J. Reuben Clark
Președintele J. Reuben Clark, din Prima Președinție, a spus: „Ordinul Unit nu a fost, în general, înțeles… Nu a fost un sistem al comunității… Ordinul Unit și comunismul nu sunt sinonime” (în Conference Report, oct. 1943, p. 11).
Președintele Romney a explicat faptul că trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a avea grijă de cei săraci și nevoiași: „În această lume modernă, plină de planuri false atribuite Domnului, nu trebuie să ne lăsăm înșelați să credem că putem scăpa de obligațiile noastre față de cei săraci și cei nevoiași conferind responsabilitatea unor instituții guvernamentale sau publice. Doar dacă arătăm, în mod voluntar, o mare dragoste vecinilor noștri, putem să dobândim acea caritate caracterizată de Mormon ca fiind «dragostea pură a lui Hristos» (Moroni 7:47)” („Caring for the Poor and Needy”, Ensign, ian. 1973, p. 98).
Președintele Clark a spus următoarele despre lucrurile gratuite oferite de guvern:
Imagine
Președintele J. Reuben Clark
„Oferirea multor lucruri gratis a sădit în mintea a sute de mii – dacă nu chiar a milioane – de persoane… dragostea față de lene, sentimentul că lumea trebuie să le dea cele necesare vieții. Acest lucru a reprezentat punctul de plecare al câtorva dintre cele mai distructive doctrine politice care au apărut vreodată… și cred că ne poate provoca mari probleme de natură politică” (citat în Marion G. Romney, „Church Welfare Services’ Basic Principles”, Ensign, mai 1976, p. 121).
Imagine
Președintele J. Reuben Clark
„Societatea nu datorează nimănui o viață a leneviei, indiferent de vârstă. Nu am văzut un singur rând în sfânta scriptură care cere sau chiar aprobă acest lucru. În trecut, nicio societate liberă nu a putut să aibă grijă de grupuri mari de oameni leneși și să trăiască în libertate” (în Conference Report, apr. 1938, p. 107).
În vremea lui Joseph Smith, câteva grupuri de oameni au încercat să formeze sisteme de comunități în care grupul deținea împreună toată averea și resursele. Înainte de primirea revelației privind legea consacrării, câțiva membri ai Bisericii din Ohio au întemeiat un astfel de grup. Câteva dintre practicile lor erau problematice:
„Când [Joseph Smith] a ajuns în Ohio, [el] a descoperit un grup format din aproximativ cincizeci de persoane care întemeiaseră o cooperativă bazată pe propria interpretare cu privire la afirmațiile din Faptele apostolilor, în care se descria faptul că sfinții de la începuturi puneau totul la comun (vezi Faptele apostolilor 2:44-45; 4:32). Acest grup, cunoscut sub numele de «familia»… era format din membri ai Bisericii care locuiau la ferma lui Isaac Morley, lângă satul Kirtland. Când John Whitmer a ajuns acolo la mijlocul lunii ianuarie, el a observat că ceea ce ei făceau crea multe probleme. De exemplu, Heman Bassett a luat un ceas care aparținea lui Levi Hancock și l-a vândut. Când a fost întrebat de ce, Heman a răspuns: «O, am crezut că totul aparține familiei». Levi a spus că nu îi plăceau astfel de «fapte ale familiei» și că nu va mai suporta acest lucru mult timp. [Levi W. Hancock, „Levi Hancock Journal”, Departamentul de Istorie SZU, orașul Salt Lake, p. 81.]
Profetul Joseph… și-a dat seama de nevoia de a întemeia un sistem mai bun pentru a face față nevoilor economice în creștere ale Bisericii. Era nevoie de fonduri pentru a finanța diferite acțiuni ale Bisericii, precum publicarea revelațiilor și a materialelor de prozelitism… Era nevoie de bani, bunuri și proprietăți pentru a-i ajuta pe cei săraci și pe imigranții care făceau sacrificii mari pentru a se aduna în Ohio, prin urmare Joseph s-a rugat la Domnul” (Church History in the Fulness of Times Student Manual, a doua ediție [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 95).
Revelația consemnată în Doctrină și legăminte 42, care a revelat legea Domnului cu privire la consacrare, a fost una dintre cele câteva revelații care au fost date ca răspuns la rugăciunea lui Joseph.
„În anul 1831, Domnul i-a revelat profetului Joseph Smith că membrii Bisericii trebuie să «[dea] din bunurile [lor] săracilor… și ele vor fi date episcopului… [și] trebuie [ținute] în magazia Mea, pentru a fi [distribuite] săracilor și celor în nevoie» (D&L 42:31, 34).
După mai bine de 180 de ani, magaziile episcopilor din întreaga lume continuă să-i ajute pe episcopi în chemarea de a «fi [credincioși]; [de a sta] în oficiul în care [Domnul i-a chemat]; [de a-i ajuta] pe cei slabi, [de a înălța] mâinile obosite și [întări] genunchii care se clatină» (D&L 81:5).
Fie că este o clădire care adăpostește alimente sau alte provizii sau anumite resurse din cadrul episcopiei pe care un episcop le poate folosi, magaziile episcopilor sunt folosite pentru a avea grijă de cei aflați în nevoie.
Manualul Bisericii, intitulat Basic Principles of Welfare and Self-Reliance (Principii de bază cu privire la bunăstare și bizuire pe forțele proprii) (2009), ne învață: «Magazia Domnului este disponibilă fiecărui episcop și există în fiecare episcopie. Contrar părerii majorității, magazia Domnului nu se limitează la o clădire sau la un depozit plin de bunuri gata pentru a fi împărțite».
Acolo unde magaziile din cărămidă și ciment nu sunt disponbile, episcopii pot cumpăra bunurile necesare de la negustorii locali folosind donațiile de post” („Bishops’ Storehouse Opens the Windows of Heaven”, Church News and Events, 20 mai 2011, LDS.org).