Doctrină și legăminte 47-48

Introducere

În luna martie a anului 1831, la aproximativ un an de la organizarea Bisericii, profetul Joseph Smith a primit revelațiile care sunt consemnate acum în secțiunile 47 și 48 din Doctrină și legăminte. Înainte de această perioadă, Oliver Cowdery fusese istoricul și scribul Bisericii. În această calitate, el a ținut o înregistrare a revelațiilor pe care profetul le primise. Totuși, Oliver Cowdery plecase în misiune din luna octombrie a anului 1830 și, drept urmare, nu putea să fie, în continuare, istoric și scrib. În revelația consemnată în Doctrină și legăminte 47, Domnul l-a chemat pe John Whitmer pentru a-l înlocui pe Oliver în această chemare. În această perioadă, sfinții din Ohio au căutat îndrumare în legătură cu modul în care să-i ajute pe membrii Bisericii care migrau din New York. În revelația care acum este consemnată în Doctrină și legăminte 48, Domnul i-a instruit pe sfinți să-și împartă pământul cu cei nevoiași și să se pregătească pentru a pune temelia Sionului.

Sugestii pentru predare

Doctrină și legăminte 47

Domnul îl cheamă pe John Whitmer pentru a consemna istoria Bisericii.

Rugați cursanții să se gândească la experiențele spirituale importante pe care le-au avut, pe care le consideră că merită să fie amintite. (De exemplu, ei se pot gândi la evenimente precum dedicarea unui templu sau o adunare a Bisericii ori se pot gândi la o perioadă în care au primit un răspuns la o rugăciune sau au simțit prezența Duhului Sfânt.) Invitați câțiva cursanți să împărtășească astfel de experiențe. Adresați fiecăruia dintre acești cursanți următoarele întrebări:

De ce este această experiență importantă pentru tine?
De ce crezi că este important să îți aduci aminte de această experiență?
În ce mod ar putea consemnarea acestei experiențe să-i binecuvânteze pe urmașii tăi?

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, introducerea la secțiunea Doctrină și legăminte 47. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle ce i-a instruit Domnul să facă pe oamenii Săi. Apoi, invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 47:1-3 și să identifice mai multe detalii despre chemarea lui John Whitmer. Rugați cursanții să vă spună ce au aflat. (Puteți să le amintiți cursanților că, într-o revelație dată anterior, Domnul a spus: „Un registru va fi ținut printre voi” [D&L 21:1]. Explicați faptul că, astăzi, în Biserică, Prima Președinție cheamă o persoană care să fie istoric și scrib al Bisericii [la care, de obicei, se face referire drept istoric al Bisericii] și este prezentată pentru a fi susținută prin vot.)

De ce credeți că este important ca istoria Bisericii să fie consemnată?
Care sunt câteva dintre povestirile din istoria Bisericii care vă inspiră în mod special?

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declarație a vârstnicului Marlin K. Jensen, din Cei Șaptezeci, care a slujit în calitate de istoric al Bisericii din anul 2005 până în 2012:

„Sunt alte povestiri minunate din istoria noastră care merită să fie cunoscute și predate în Biserică și acasă. Lecțiile despre Kirtland, încercările din Missouri, victoriile și, în cele din urmă, alungarea sfinților din Nauvoo și călătoria spre vest a pionierilor care au folosit cărucioare sunt povestiri care inspiră pe orice sfânt al zilelor din urmă vorbitor de orice limbă și din orice țară. Dar există povestiri la fel de impresionante despre creșterea și progresul Bisericii și despre impactul Evangheliei în viața membrilor obișnuiți din fiecare națiune unde Evanghelia restaurată a ajuns. Acestea trebuie consemnate și păstrate de asemenea…

Multe dintre cele mai importante povestiri ale Bisericii se găsesc în povestirile personale și ale familiilor și acestea fac parte din moștenirea noastră și a familiei noastre” („There Shall Be a Record Kept among You”, Ensign, dec. 2007, p. 31).

De ce credeți că sunt importante povestirile personale și cele ale familiei?

Faceți referire la experiențele pe care cursanții le-au menționat la începutul lecției. Rugați-i să-și imagineze că nepoții și copiii lor vor citi relatările lor despre aceste experiențe. Invitați fiecare cursant să cugete asupra următoarelor întrebări:

Ce parte a experienței ați scoate în evidență? Ce ați dori ca membrii familiei voastre să simtă și să știe după ce citesc relatarea voastră?

Explicați că principiile pe care John Whitmer le-a urmat în calitate de istoric și scrib al Bisericii pot fi puse în practică și în cazul povestirilor noastre personale și povestirilor de familie. Invitați cursanții să citească, în gând, Doctrină și legăminte 47:4 pentru a afla ce a promis Domnul dacă John Whitmer avea să fie credincios în eforturile sale.

Ce i-a promis Domnul lui John Whitmer? (Domnul a promis că Mângâietorul – Duhul Sfânt – îl va ajuta în eforturile sale de a consemna istoria Bisericii.)
Cum putem face legătura dintre acest lucru și eforturile noastre de a consemna povestiri personale și de familie? (Ajutați cursanții să identifice următorul principiu: Dacă suntem credincioși în eforturile noastre de a consemna povestiri personale și de familie, Duhul Sfânt ne va ajuta. Puteți scrie, pe tablă, acest principiu.)
Cum poate ajuta Duhul Sfânt o persoană, pe măsură ce aceasta consemnează propria istorie și pe cea a familiei sale?

Pe măsură ce cursanții discută despre această întrebare, ajutați-i să înțeleagă că Duhul Sfânt ne poate ajuta să ne aducem aminte de anumite lucruri (vezi Ioan 14:26) și ne poate ajuta să scriem despre evenimente și situații într-un mod care îi va binecuvânta pe membrii familiei și pe alții.

Încurajați cursanții să ceară ajutor de la Duhul Sfânt pe măsură ce consemnează propriile povestiri și pe cele ale familiilor lor.

Doctrină și legăminte 48

Domnul îi instruiește pe sfinții din Ohio să-i ajute pe cei care veneau din New York.

Rugați cursanții să-și imagineze că sfinții dintr-o zonă îndepărtată au fost nevoiți să-și părăsească locuințele. Conducătorii Bisericii au rugat familiile cursanților să ofere, timp de câteva luni, alimente și adăpost câtorva dintre familiile strămutate.

Ce întrebări și griji ați putea avea voi sau familiile voastre în legătură cu această solicitare?
Ce griji și sentimente credeți că ar avea cei care s-ar muta în casele voastre?

Invitați cursanții să deschidă scripturile lor la Harta 3 („Zona New York, Pennsylvania și Ohio din S.U.A.”) a secțiunii Hărți din scripturi, fotografii și date cronologice din istoria Bisericii. Rugați-i să găsească Fayette, New York, și Kirtland, Ohio, pentru a afla care este distanța aproximativă dintre aceste orașe (circa 400 de kilometri). Amintiți cursanților că, în luna decembrie a anului 1830, Domnul le-a poruncit sfinților din New York să se mute în Ohio (vezi D&L 37:3).

Invitați un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină și legăminte 48:1-3. Rugați membrii clasei să urmărească în scripturi și să afle ce le-a spus Domnul sfinților din Ohio să facă pentru membrii Bisericii care urmau să se mute în regiune. Apoi, rugați cursanții să vă spună ce au aflat.

Ce le-a poruncit Domnul sfinților din Ohio să facă? (El le-a poruncit celor care aveau pământ să-l împartă cu sfinții care urmau să se mute în acea zonă.) Ce principiu putem învăța din această poruncă? (Răspunsurile cursanților trebuie să reflecte următorul principiu: Domnul le poruncește sfinților din zilele din urmă să împartă ceea ce au cu cei nevoiași. Poate fi util să subliniați că nu toți sfinții din Ohio aveau pământ pe care să-l poată împărți și că unii membri din New York au fost nevoiți să-și cumpere pământ.)
Care sunt câteva dintre modurile în care putem împărți ceea ce avem cu alții?

Rugați cursanții să împărtășească experiențe pe care le-au avut atunci când au văzut oameni care împărțeau ceea ce aveau cu cei nevoiași. Puteți, de asemenea, să-i invitați să descrie anumite momente în care au beneficiat de generozitatea și slujirea altora.

Pentru a oferi un exemplu de ajutorare a celor aflați în nevoie, rugați un cursant să citească următoarea relatare a președintelui Thomas S. Monson despre o experiență pe care a avut-o când era la Societatea Primară:

„Am realizat un proiect pentru strângerea de monezi de 5 cenți și de 10 cenți pentru ceea ce urma să fie o extraordinară petrecere de Crăciun. Sora Gertsch a înregistrat cu grijă progresul nostru. Fiind copii pofticioși, am transformat, în mintea noastră, tot monetarul în prăjituri, bomboane, plăcinte și înghețată. Acesta urma să fie un eveniment grozav. Niciodată până atunci, niciunul dintre învățătorii noștri nici măcar nu ne-a sugerat să facem un astfel de eveniment cum urma să fie acesta.

Lunile de vară s-au schimbat în toamnă. Toamna s-a transformat în iarnă. Țelul nostru pentru petrecere fusese îndeplinit. Clasa crescuse. Un spirit bun domnea.

Niciunul dintre noi nu va uita acea dimineață tristă în care iubita noastră învățătoare ne-a anunțat că mama unuia dintre colegii noștri de clasă a murit. Ne-am gândit la propriile mame și la cât de mult înseamnă ele pentru noi. Ne-am simțit sincer întristați pentru Billy Devenport și pentru marea sa pierdere.

Lecția din acea duminică era din Faptele apostolilor, capitolul 20, versetul 35: «Să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a spus: „Este mai ferice să dai decât să primești”». La încheierea prezentării unei lecții bine pregătite, Lucy Gertsch a vorbit despre situația economică a familiei lui Billy. Era perioada crizei economice și banii erau puțini. Cu o privire plină de speranță, ea a întrebat: «Cum ați dori să urmați această învățătură a Domnului nostru? Ce părere aveți dacă luăm fondul pentru petrecere și, ca o clasă unită, îl dăm familiei Devenport ca expresie a dragostei noastre?». Decizia a fost unanimă. Am numărat fiecare bănuț și am pus suma întreagă într-un plic. Am cumpărat un cartonaș frumos și ne-am scris numele pe el.

Acest simplu act de bunătate ne-a unit pe toți” („Influența dumneavoastră personală”, Ensign sau Liahona, mai 2004, p. 21-22).

Ce putem învăța din această relatare? Cum pot bunătatea și slujirea să binecuvânteze atât viața celui care oferă, cât și pe cea a persoanei care primește?

Invitați cursanții să împărtășească o experiență pe care au avut-o atunci când i-au ajutat (sau i-au văzut pe alții ajutându-i) pe cei nevoiași. Încurajați cursanții să se gândească la un mod în care pot ajuta pe cineva în cursul săptămânii viitoare.

Rezumați Doctrină și legăminte 48:4-6 explicând faptul că Domnul dorea ca sfinții să se pregătească să cumpere pământ atunci când El avea să reveleze locul orașului Sion sau Noul Ierusalim. Domnul le-a poruncit sfinților să economisească cât de mulți bani puteau pentru a se pregăti să așeze fundația acelui oraș (vezi D&L 48:4-6). Spuneți cursanților că vor afla mai multe despre eforturile sfinților de a întemeia orașul Sion pe parcursul lecțiilor viitoare.

Comentarii și informații generale

Doctrină și legăminte 47:1. „[Ține], cu regularitate, o istorie.”

Profetul Joseph Smith a descris care va fi rezultatul dacă nu reușim să consemnăm evenimentele importante din istoria Bisericii noastre:

„Este un fapt, dacă aș deține consemnările fiecărei decizii care s-a luat în ceea ce privește lucrurile importante ale doctrinei și îndatoririle de la începutul acestei lucrări, nu aș renunța la acestea pentru nicio sumă; dar am fost neglijenți și nu am consemnat minute ale unor astfel de lucruri, gândindu-ne, poate, că nu ne vor fi niciodată de folos ulterior; dar, dacă le-am avea acum, ar clarifica aproape orice aspect al doctrinei care ar putea fi neclară. Dar acest lucru a fost neglijat, iar, acum, nu putem depune mărturie Bisericii și lumii despre manifestările mărețe și glorioase de care am avut parte cu puterea și autoritatea pe care, în mod normal, le-am avea, dacă acum am deține aceste lucruri pentru a le publica în străinătate” (în History of the Church, 2:198–199). (Vezi, de asemenea, Doctrine and Covenants Student Manual, a 2-a ediție [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2001], p. 103.)

Doctrină și legăminte 47. Ce presupune chemarea de istoric și scrib al Bisericii?

Vârstnicul Marlin K. Jensen, din Cei șaptezeci, care a slujit în calitate de istoric și scrib al Bisericii din anul 2005 până în 2012, a explicat:

„Munca de istoric și scrib al Bisericii este, în mare parte, una de ținere a înregistrărilor. Include adunarea și păstrarea surselor privind istoria Bisericii, consemnarea rânduielilor și colecția minutelor. Scripturile ne sugerează, de asemenea, că avem o responsabilitate de a ne asigura că înregistrările sunt folosite «pentru binele Bisericii și al generațiilor care se vor ridica» (D&L 69:8).

Rolurile istoricului și scribului sunt complementare și, uneori, aproape că nu se pot diferenția. De aceea cred că, în perioada de la început a Bisericii, uneori, era chemat un scrib și, uneori, un istoric și că, de aceea, în timp, aceste două roluri au fost combinate într-o singură chemare” („There Shall Be a Record Kept among You”, Ensign, dec. 2007, p. 28).

Doctrină și legăminte 48:6. „De către președinția și episcopul Bisericii”

Doctrină și legăminte 48:6 include expresia „de către președinția și episcopul Bisericii”. Totuși, când a fost dată revelația, Prima Președinție nu fusese organizată. Cel mai vechi manuscris al acestei revelații conține expresia „de către episcop și vârstnicii Bisericii” (vezi Documents, Volume 1: July 1828–June 1831, vol. 1 al seriei Documente din The Joseph Smith Papers [2013], p. 288). Formularea a fost schimbată după ce Prima Președinție a fost organizată. Astfel de schimbări se făceau ocazional, pe măsură ce Biserica creștea și organizația preoției se mărea potrivit revelației.